—

pentru guvernul olandez, de doamna C. M. Wissels și de domnul Y. de Vries, în calitate de agenți;

—

pentru Comisia Comunităților Europene, de doamna F. Clotuche-Duvieusart și de domnul S. Noe, în calitate de agenți,

1

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 3a din Regulamentul (CE) nr. 795/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de ajutor pentru agricultori (JO L 141, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 193), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1974/2004 al Comisiei din (JO L 345, p. 85, Ediție specială, 03/vol. 60, p. 274, denumit în continuare „Regulamentul nr. 795/2004”).

2

Această cerere a fost prezentată în cadrul unui litigiu între domnul Nijemeisland, pe de o parte, și Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit (ministrul agriculturii, naturii și calității alimentelor, denumit în continuare „ministrul”), pe de altă parte, în legătură cu stabilirea unei plăți unice întemeiate pe Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177).

3

Regulamentul nr. 1782/2003 stabilește, în special, o schemă de ajutor de venit acordat agricultorilor. Această schemă este denumită la articolul 1 a doua liniuță din acest regulament „schema de plată unică”. Această schemă face obiectul titlului III din regulamentul menționat.

4

Articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 enumeră situațiile în care agricultorii pot recurge la schema de plată unică.

5

Articolul 33 alineatul (1) litera (a) are următorul cuprins:

„Eligibilitatea pentru ajutor

(1)   Agricultorii au acces la schema de plată unică:

6

Cuantumul plății unice, denumit „cuantum de referință”, se calculează potrivit metodei prevăzute la articolul 37 din regulamentul menționat.

7

Articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 prevede:

„Cuantumul de referință este media pe trei ani a valorilor totale ale plăților acordate unui agricultor în cadrul schemelor de ajutor prevăzute în anexa VI, calculată și adaptată conform anexei VII, în decursul fiecărui an calendaristic din perioada de referință prevăzută în articolul 38.”

8

Perioada de referință prevăzută la articolul 33 alineatul (1) și la articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 este definită la articolul 38 din acest regulament. Acest articol prevede:

„Perioada de referință

Perioada de referință cuprinde anii calendaristici 2000, 2001 și 2002.”

9

Articolul 39 din același regulament enunță:

„În cazul aplicării articolelor 3 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 1259/1999 în decursul perioadei de referință, valorile prevăzute în anexa VII sunt cele care ar fi fost acordate înaintea aplicării respectivelor articole.”

10

Regulamentul nr. 795/2004 conține dispoziții de punere în aplicare a schemei de plată unică prevăzute de Regulamentul nr. 1782/2003. Articolul 3a din Regulamentul nr. 795/2004 precizează modul de calcul prevăzut la articolul 37 din Regulamentul nr. 1782/2003 în acești termeni:

„Hectare și animale stabilite

Fără a aduce atingere aplicării anexei VII la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, numărul de hectare sau de animale pentru care s-a acordat sau ar fi trebuit să se acorde o plată directă în decursul perioadei de referință în cauză în sensul stabilirii cuantumului de referință prevăzut la articolul 37 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior este numărul de hectare sau de animale stabilit în sensul articolului 2 literele (r) și (s) din Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 pentru fiecare plată directă prevăzută în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.”

11

Considerentul (5) al Regulamentului nr. 1974/2004 are următorul cuprins:

„Articolul 2 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că plățile efectuate în decursul perioadei de referință sunt plăți acordate sau care urmează a fi acordate în decursul perioadei menționate anterior. Anexa VII adaugă că trebuie luate în considerare reducerile care rezultă din aplicarea suprafețelor de bază, a plafoanelor sau a altor limite cantitative. Prin urmare, din considerente de claritate, ar trebui precizat că reducerile și excluderile aplicate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2419/2001 al Comisiei nu trebuie luate în considerare în cazul tuturor plăților directe prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru a nu menține reducerile și excluderile aplicate în decursul perioadei respective. Ar trebui, în consecință, să se țină seama de numărul de animale și de hectare stabilite în momentul determinării drepturilor la plată, fără a aduce atingere altor controale și aplicării articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului.”

12

Noțiunile „hectare determinate” și „animale determinate”, prevăzute de Regulamentul nr. 795/2004, sunt definite la articolul 2 literele (r) și (s) din Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 al Comisiei din 11 decembrie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor comunitare instituite prin Regulamentul (CEE) nr. 3508/92 (JO L 327, p. 11). Definițiile în cauză au următorul cuprins:

13

Articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (JO L 160, p. 21, Ediție specială, 03/vol. 28, p. 80) prevede:

„(1)   În cazul în care, în temeiul dispozițiilor relevante din Directiva 96/23/CE [a Consiliului] [(JO L 125, p. 10)], sunt detectate reziduuri de substanțe interzise în conformitate cu Directiva 96/22/CE a Consiliului [(JO L 125, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 18, p. 242)] sau reziduuri de substanțe autorizate în conformitate cu documentul menționat anterior, dar care au fost folosite ilegal la un animal care aparține unei cirezi de bovine a unui crescător de animale sau în cazul în care o substanță sau un produs neautorizat sau o substanță sau un produs autorizat în conformitate cu Directiva 96/22/CE a Consiliului, dar deținut ilegal, este găsit sub orice formă în ferma crescătorului de animale, crescătorul de animale va fi exclus, pe tot parcursul anului calendaristic în care s-a făcut descoperirea, de la primirea sumelor prevăzute în prezenta secțiune.

În cazul unor încălcări repetate, durata perioadei de excludere, în conformitate cu gravitatea faptei, poate fi extinsă la cinci ani din anul în care a fost descoperită fapta repetată”.

14

Regulamentul privind politica agricolă comună – ajutoare 2006 (Regeling GLB-inkomenssteun 2006) conține norme de punere în aplicare în special a Regulamentului nr. 1782/2003.

15

În cursul anului 2000, Algemene Inspectiedienst (Serviciul de inspecție generală al Ministerului Agriculturii) a efectuat un control la ferma domnului Nijemeisland. Acest control a permis evidențierea, în ferma reclamantului, a clenbuterolului în urina a trei bovine.

16

Clenbuterolul este o substanță interzisă de Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora existente în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, p. 10).

17

Prin decizia din 6 iulie 2001, ministrul, în conformitate cu Regulamentul privind primele pentru animale (Regeling dierlijke EG-premies), l-a exclus pe domnul Nijemeisland, pentru anul 2000, de la primirea ajutorului, pentru motivul că nu deținea „animale determinate” pentru anul respectiv. Motivul lipsei animalelor determinate este acela că domnul Nijemeisland fusese exclus de la primirea primelor plătite pentru bovine, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1254/1999. Numărul de bovine determinate pentru anul 2000 a fost stabilit, așadar, la zero.

18

Domnul Nijemeisland a formulat o reclamație împotriva deciziei din 6 iulie 2001. Această reclamație a fost declarată nefondată prin decizia din , care nu a făcut obiectul vreunei acțiuni din partea domnului Nijemeisland.

19

Prin decizia din 29 august 2006, ministrul, în conformitate cu Regulamentul nr. 1782/2003, a stabilit cuantumul plății unice datorate domnului Nijemeisland. În acest sens, ministrul s-a bazat, pentru calculul prevăzut la articolul 37 alineatul (1) din acest regulament, pe un număr de bovine determinate egal cu zero pentru anul de referință 2000.

20

La 26 septembrie 2006, domnul Nijemeisland a formulat o reclamație împotriva deciziei din . Unul dintre motivele invocate în susținerea reclamației este faptul că ministrul a considerat în mod greșit că domnul Nijemeisland nu deținea în cursul anului 2000 nicio bovină determinată. Domnul Nijemeisland a invocat de asemenea „forța majoră” în sensul articolului 40 din Regulamentul nr. 1782/2003.

21

Prin decizia din 21 noiembrie 2006, ministrul a declarat reclamația domnului Nijemeisland nefondată. Prin urmare, domnul Nijemeisland a formulat la instanța de trimitere o acțiune împotriva deciziei din . Aceasta a constatat că decizia din devenise definitivă. Instanța de trimitere a constatat de asemenea că motivul întemeiat pe forța majoră nu putea fi admis, termenul fiind depășit.

22

În aceste condiții, College van Beroep voor het bedrijfsleven a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 3a din Regulamentul (CE) nr. 795/2004 coroborat cu articolul 2 [literele] (r) și (s) din Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 trebuie interpretat în sensul că unicul său scop este acela de a evita ca o reducere sau o excludere aplicată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2419/2001 să dobândească un caracter permanent sau acest articol se aplică și în cazul reducerilor sau al excluderilor aplicate în temeiul altor regulamente?”

23

Prin întrebarea adresată, instanța de trimitere solicită, în esență, Curții să stabilească dacă articolul 3a din Regulamentul nr. 795/2004 trebuie interpretat în sensul că reducerile și excluderile întemeiate pe Regulamentul nr. 1254/1999 nu trebuie luate în considerare în calculul prevăzut la articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003.

24

Guvernul olandez invocă lipsa unor indicii suficiente care să permită susținerea unei interpretări mai largi a articolului 3a din Regulamentul nr. 795/2004. Astfel, răspunsul la întrebarea adresată ar trebui să fie acela că articolul respectiv trebuie interpretat în sensul că o reducere sau o excludere aplicată în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 2419/2001 nu trebuie luată în considerare în calculul prevăzut la articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003.

25

În acest scop, guvernul olandez se întemeiază pe o interpretare strictă a articolului 3a din Regulamentul nr. 795/2004, precum și pe considerentul (5) al Regulamentului nr. 1974/2004, care se referă în mod explicit la Regulamentul nr. 2419/2001.

26

Comisia Comunităților Europene consideră că articolul 3a din Regulamentul nr. 795/2004 trebuie interpretat în sensul că excluderea unui producător, impusă în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1254/1999, nu trebuie luată în considerare în calculul cuantumului de referință.

27

În acest sens, Comisia consideră că articolul 3a din Regulamentul nr. 795/2004 nu impune vărsarea efectivă a unei plăți pentru stabilirea numărului de animale determinate, iar considerentul (5) al Regulamentului nr. 1974/2004 trebuie înțeles ca având drept obiectiv să nu mențină toate reducerile și excluderile aplicate în perioada de referință.

28

Comisia invocă de asemenea principiile proporționalității și securității juridice.

29

Desigur, modul de redactare a articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003, care face trimitere la „media pe trei ani a valorilor totale ale plăților acordate”, poate induce ideea că numai animalele pentru care au fost efectiv vărsate plăți pot fi luate în considerare pentru calculul cuantumului de referință al unui agricultor în scopul aplicării schemei de plată unică.

30

Acest lucru este valabil și pentru dispozițiile care figurează la punctul C primul paragraf din anexa VII la Regulamentul nr. 1782/2003, la care face trimitere articolul 37 alineatul (1), dispoziții care precizează că acest cuantum se calculează „prin înmulțirea numărului de animale determinate pentru care s-a acordat o sumă, pentru fiecare an din perioada de referință, cu cuantumurile pe cap de animal fixate pentru anul calendaristic 2002”.

31

Întrucât, în acțiunea principală, reclamantul a fost exclus de la primirea ajutorului pentru anul 2000, interpretarea reglementării în cauză făcută de autoritățile naționale a determinat o reducere a cuantumului de referință și, prin urmare, o reducere permanentă a ajutorului de venit la care acesta avea dreptul.

32

O astfel de interpretare se opune însă chiar modului de redactare a articolului 3a din Regulamentul nr. 795/2004, care definește în mod specific normele de aplicare ale regimului de plată unică.

33

Astfel, această dispoziție prevede în mod expres că, în ceea ce privește calculul cuantumului de referință, trebuie luat în considerare numărul de animale pentru care „s-a acordat sau ar fi trebuit să se acorde” o plată directă.

34

Rezultă că, în scopul calculării cuantumului de referință prevăzut la articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003, nu este necesară vărsarea efectivă a plății directe către agricultor.

35

În continuare, din modul de redactare a articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1254/1999 reiese că aplicarea unei sancțiuni, precum cea în cauză în acțiunea principală, are drept consecință excluderea producătorului, indiferent de numărul de animale vizate, de la primirea plăților acordate în temeiul regulamentului menționat. Așadar, o astfel de sancțiune nu ar putea avea vreun efect asupra stabilirii numărului de animale care trebuie luate în considerare în scopul stabilirii cuantumului de referință menționat.

36

În plus, această interpretare este conformă voinței legiuitorului comunitar de a nu menține sancțiunile în detrimentul agricultorilor dincolo de sancțiunea inițială.

37

Această intenție rezultă în mod clar în special din considerentul (5) al Regulamentului nr. 1974/2004, care prevede că „reducerile și excluderile aplicate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2419/2001 al Comisiei nu trebuie luate în considerare în cazul tuturor plăților directe prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru a nu menține reducerile și excluderile aplicate în decursul perioadei respective”.

38

Trebuie arătat totodată că articolul 39 din Regulamentul nr. 1782/2003 precizează că cuantumurile care trebuie luate în considerare în temeiul anexei VII la acest regulament sunt cele care ar fi fost acordate înaintea aplicării articolelor 3 și 4 din Regulamentul nr. 1259/1999, care se referă la sancțiuni sau la reduceri pentru nerespectarea măsurilor de mediu sau așa-zise de „modulare” în funcție de particularitățile exploatației. Așadar, în acest caz, legiuitorul a refuzat de asemenea ca aceste sancțiuni și reduceri să aibă vreun efect asupra cuantumului de referință pentru calculul plății unice.

39

Or, obiectivul de a nu conferi un caracter permanent sancțiunilor aplicate agricultorilor în cursul perioadei de referință nu poate fi atins decât dacă se aplică tuturor reducerilor și excluderilor care au, în principiu, un efect punctual și limitat în timp, și nu numai celor prevăzute expres în regulamentele sus-menționate.

40

În sfârșit, o astfel de interpretare este conformă principiilor proporționalității și securității juridice.

41

Pe de o parte, principiul proporționalității este un principiu general de drept comunitar care trebuie respectat de legiuitorul comunitar, precum și de legiuitorul și de instanțele naționale, printre altele în domeniul politicii agricole comune. Acest principiu impune ca actele instituțiilor comunitare să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge obiectivele urmărite în mod legitim prin reglementarea în cauză, având în vedere că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare și că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate (a se vedea Hotărârea din 5 iunie 2008, Industria Lavorazione Carni Ovine, C-534/06, Rep., p. I-4129, punctul 25).

42

Astfel, articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1254/1999 prevede în special că, în cazul unor încălcări repetate, perioada de excludere de la primirea plăților directe în cauză poate fi extinsă până la cinci ani. Rezultă că, după o primă încălcare, această excludere trebuie să aibă un efect limitat în timp.

43

Astfel de considerații ar fi valabile cu atât mai mult dacă excluderea inițială timp de un an calendaristic cu titlu de sancțiune adoptată în aplicarea articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1254/1999 ar putea determina o reducere permanentă a cuantumului de referință și, prin urmare, a plății unice, ceea ce ar putea conduce la penalizarea multiplă a agricultorului pentru aceeași infracțiune și, așadar, la suportarea de către acesta a unor consecințe financiare disproporționate în raport cu obiectivele sancțiunii aplicate inițial.

44

Pe de altă parte, principiul securității juridice, principiu general de drept comunitar, necesită ca o reglementare comunitară impusă justițiabililor să fie clară și precisă, astfel încât aceștia să fie în măsură să își cunoască în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință (a se vedea în special Hotărârea din 9 iulie 1981, Gondrand și Garancini, 169/80, Rec., p. 1931, punctul 17).

45

Or, în acțiunea principală, domnul Nijemeisland a acceptat, fără contestație și fără recunoașterea culpei sale, sancțiunea privind, potrivit reglementării în vigoare la momentul respectiv, pierderea primei timp de un an calendaristic. La acel moment, acestuia îi era imposibil să prevadă că decizia sa poate avea consecințe asupra viitoarelor plăți directe conform reglementării adoptate în 2003. Într-adevăr, înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1782/2003, reclamantul nu putea să prevadă că excluderea sa de la primirea primei ar juca un rol asupra cuantumului plății unice și că, prin urmare, ar putea avea consecințe financiare defavorabile lui timp mai mulți ani.

46

Din ansamblul acestei analize reiese că articolul 3a din Regulamentul nr. 795/2004 nu permite excluderea din calculul primei unice a animalelor determinate pentru un an de referință în cazul în care producătorul respectiv nu ar fi primit prima pentru acest an în urma aplicării unei sancțiuni în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1254/1999.

47

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 3a din Regulamentul nr. 795/2004 trebuie interpretat în sensul că reducerile și excluderile întemeiate pe Regulamentul nr. 1254/1999 nu trebuie luate în considerare în calculul prevăzut la articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003.

48

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:

Articolul 3a din Regulamentul nr. 795/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de ajutor pentru agricultori, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1974/2004 al Comisiei din , trebuie interpretat în sensul că reducerile și excluderile întemeiate pe Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat nu trebuie luate în considerare în calculul prevăzut la articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003.