52009PC0135

[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 25.3.2009

COM(2009) 135 final

2009/0049 (CNS)

Propunere de

DECIZIE-CADRU A CONSILIULUI

privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, de abrogare a Deciziei-cadru 2004/68/JAI

{SEC( 2009) 355}{SEC(2009) 356}

EXPUNERE DE MOTIVE

1. CONTEXTUL PROPUNERII

- Motivele și obiectivele propunerii

Abuzul sexual și exploatarea sexuală a copiilor reprezintă forme deosebit de grave de infracțiune, fiind îndreptate direct asupra copiilor, care au dreptul la îngrijire și protecție specială. Aceste fenomene au asupra victimelor efecte nocive, pe termen lung, de natură fizică, psihologică și socială, iar persistența lor subminează valorile fundamentale ale societății moderne legate de protecția specială a copiilor, precum și încrederea în instituțiile relevante ale statului. În pofida lipsei unor statistici fiabile și riguroase, studiile sugerează că este posibil ca o minoritate semnificativă de copii din Europa să fie abuzată sexual pe durata copilăriei, iar cercetările sugerează, de asemenea, că acest fenomen nu scade în timp, dimpotrivă, anumite forme de violență sexuală se manifestă din ce în ce mai mult.

Obiectivul general al politicii Uniunii în acest domeniu, conform articolului 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană, este acela de a preveni și combate infracțiunile împotriva copiilor, care includ abuzul sexual asupra copilului și exploatarea sexuală a copilului. Acest lucru ar trebui realizat prin crearea unui cadru mai coerent de combatere a acestor infracțiuni în cadrul celui de al treilea pilon și prin creșterea eficacității acestuia. Obiectivele specifice ar fi investigarea eficace a infracțiunii; protecția drepturilor victimei; prevenirea exploatării copiilor și abuzului sexual asupra copiilor; și stabilirea de sisteme eficace de monitorizare.

- Contextul general

În ceea ce privește victimele copii, principala cauză a acestui fenomen o reprezintă vulnerabilitatea lor, rezultat al unor factori variați. Răspunsul insuficient al mecanismelor de punere în aplicare a legii contribuie la răspândirea acestor fenomene, iar dificultățile sunt exagerate din cauza anumitor forme de infracțiuni care transcend frontierele naționale. Victimele manifestă reticență în denunțarea abuzurilor, schimbările din dreptul și procedura penală la nivel național pot determina diferențe în ceea ce privește cercetarea penală și trimiterea în judecată, iar infractorii condamnați pot continua să reprezinte un pericol după executarea pedepsei. Evoluțiile din domeniul tehnologiei informațiilor au acutizat aceste probleme, prin faptul că au facilitat producerea și distribuirea de imagini cu copii abuzați sexual, oferind totodată anonimitate infractorilor și împărțind responsabilitatea între jurisdicții. Facilitarea călătoriilor și diferențele dintre venituri alimentează așa numitul turism sexual cu copii, care le permite celor care comit infracțiuni sexuale cu copii comiterea acestora în străinătate, în condiții de impunitate. Pe lângă dificultățile legate de aducerea în fața justiției, criminalitatea organizată poate obține profituri considerabile, cu risc scăzut.

Legislația națională acoperă aceste probleme, într-o măsură mai mare sau mai mică. Cu toate acestea, nu este suficient de puternică sau consistentă pentru a asigura o reacție socială viguroasă la acest fenomen dăunător.

Recenta Convenția a Consiliului Europei STE nr. 201 împotriva exploatării sexuale a copiilor și a abuzului sexual asupra copiilor („Convenția Consiliului Europei”) constituie, fără îndoială, până la această dată, standardul internațional cel mai înalt privind protecția copiilor împotriva abuzului și exploatării sexuale. La nivel global, standardul internațional principal este Protocolul opțional la Convenția asupra drepturilor copilului din 2000, privind vânzarea copiilor, prostituția copiilor și pornografia infantilă. Cu toate acestea nu toate statele membre au aderat la această convenție.

- Dispoziții în vigoare în domeniul propunerii

La nivelul UE, Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului introduce un minimum de apropiere a legislațiilor statelor membre în vederea incriminării celor mai grave forme de abuz sexual asupra copilului și de exploatare sexuală a copilului, extinderii competenței jurisdicțiilor naționale și asigurării unui minimum de asistență pentru victime. Deși cerințele au fost, în general, puse în aplicare, decizia-cadru prezintă unele neajunsuri. Apropie legislația doar cu privire la un număr limitat de infracțiuni, nu abordează noile forme de abuz și de exploatare care utilizează tehnologia informațiilor, nu elimină obstacolele în ceea ce privește urmărirea penală a infracțiunilor în afara teritoriului național, nu răspunde tuturor nevoilor specifice ale victimelor copii și nu conține măsuri adecvate de prevenire a infracțiunilor.

Alte inițiative UE în vigoare sau în curs de adoptare răspund parțial unor probleme legate, de asemenea, de infracțiunile sexuale împotriva copilului. Ele includ Decizia 2000/375/JAI a Consiliului din 29 mai 2000 privind combaterea pornografiei infantile pe internet, Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul de arestare și procedurile de predare între statele membre, Decizia–cadru 2005/222/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind atacurile împotriva sistemelor informatice, Decizia nr. 854/2005/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 de instituire a unui program comunitar multianual de promovare a utilizării, în condiții de mai mare siguranță, a Internetului și a noilor tehnologii on-line și Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a hotărârilor de suspendare condiționată în vederea supravegherii măsurilor de suspendare și a pedepselor complementare.

- Coerența cu celelalte politici și obiective ale Uniunii

Obiectivele sunt pe deplin coerente cu politica UE privind promovarea, protecția și respectarea drepturilor copiilor în politicile interne și externe ale UE. UE a recunoscut în mod explicit protecția drepturilor copiilor în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, mai exact în articolul 24. Mai mult, în comunicarea sa Către o strategie a UE privind drepturile copilului, Comisia și-a stabilit drept obiectiv utilizarea la maxim a politicilor și instrumentelor sale existente în vederea protecției copiilor împotriva violenței și exploatării sexuale în interiorul și în afara Uniunii Europene. Obiectivele sunt coerente, de asemenea și cu programul pentru un internet mai sigur, stabilit în vederea promovării utilizării, în condiții de mai mare siguranță, a internetului și a noilor tehnologii on-line, în special pentru copii, și de combatere a conținuturilor ilegale.

Prezenta propunere a făcut obiectul unei examinări aprofundate pentru a se asigura deplina compatibilitate a dispozițiilor sale cu drepturile fundamentale și cu precădere demnitatea umană, interzicerea torturii și a tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante, drepturile copilului, dreptul la libertate și securitate, libertatea de exprimare și de informare, protecția datelor cu caracter personal, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil și principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor.

S-a acordat o atenție deosebită articolului 24 din Carta UE, care prevede o obligație pozitivă de a acționa în scopul asigurării protecției necesare a copiilor. Conform acestuia, copiii au dreptul la protecția și îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. În plus, aceasta presupune ca în toate acțiunile legate de copii, fie că sunt inițiate de către autoritățile publice sau de instituțiile private, să primeze interesul suprem al copilului, fapt consfințit, de asemenea, în Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului.

Dispozițiile prin care sunt incriminate noi forme de abuz prin intermediul internetului, prin care sunt recunoscute tehnicile speciale de investigație, prin care sunt interzise anumite activități și cu privire la schimbul de informații pentru a se asigura punerea în aplicare la nivelul UE, au fost în mod special examinate din punctul de vedere al dreptului la respectarea vieții private și de familie și la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8 CEDO, articolele 7 și 8 din Carta UE). Dispozițiile referitoare la intensificarea aplicării legii în cazurile de publicare și diseminare de materiale privind abuzuri săvârșite asupra copiilor, de publicitate pentru pornografia infantilă sau de promovare a abuzurilor sexuale asupra copilului, precum și cele referitoare la mecanismele de blocare a accesului la paginile internet care conțin pornografie infantilă, au fost examinate în special în legătură cu libertatea de exprimare (articolul 10 CEDO, articolul 11 din Carta UE).

2. CONSULTAREA PĂRȚILOR INTERESATE ȘI EVALUAREA IMPACTULUI

- Consultarea părților interesate

Metodele de consultare, principalele sectoare vizate și profilul general al respondenților

În cadrul a trei reuniuni diferite având ca tematică atât abuzul sexual asupra copilului și exploatarea sexuală a copilului, cât și traficul de persoane, au fost consultați diverși experți în domeniu. Printre aceștia s-au numărat, în special, reprezentanți ai guvernelor statelor membre, membri ai Grupului de experți ai Comisiei privind traficul de persoane, organizații internaționale, cu precădere Consiliul Europei și UNICEF, ONG-uri, centre academice și de cercetare și alte instituții publice. Un număr de experți și organizații au transmis ulterior observații și au furnizat informații.

Sinteza răspunsurilor și modul în care acestea au fost luate în considerare

Mesajele cheie rezultate în urma consultărilor sunt:

- necesitatea încorporării unor îmbunătățiri aduse Convenției Consiliului Europei;

- necesitatea incriminării unor forme de abuz neincluse în actuala decizie-cadru, în special noi forme de infracțiuni care utilizează tehnologia informațiilor;

- necesitatea eliminării obstacolelor în cercetarea și trimiterea în judecată a cazurilor transfrontaliere;

- necesitatea asigurării unei protecții complete a victimelor, în special în cadrul cercetării și procedurilor penale;

- necesitatea prevenirii infracțiunilor prin programe de intervenție și tratament;

- necesitatea garantării faptului că măsurile de securitate și condamnările impuse infractorilor periculoși într-o țară, sunt aplicate efectiv în toate statele membre.

Contribuțiile primite pe parcursul consultărilor au fost luate în considerare în evaluarea impactului. Unele dintre sugestiile făcute de diferitele părți interesate în procesul consultării nu au fost incluse în propunere, din motive diverse, explicate în evaluarea impactului.

- Obținerea și utilizarea expertizei

Nu a fost necesar să se recurgă la expertiză externă.

- Evaluarea impactului

Au fost examinate diferite opțiuni de politici, ca mijloace de atingere a obiectivului.

- Opțiunea de politică (1): nici o acțiune nouă din partea UE

UE nu ar întreprinde acțiuni noi (legislație, instrumente, sprijin financiar) pentru combaterea abuzului sexual asupra copilului și a exploatării sexuale a copilului, în timp ce statele membre ar putea continua procesul de semnare și ratificare a Convenției Consiliului Europei.

- Opțiunea de politică (2): completarea legislației existente cu măsuri fără caracter legislativ

Legislația UE în vigoare, în special Decizia-cadru 2004/68/JAI, nu ar fi modificată. În schimb, ar putea fi puse în aplicare măsuri care nu au caracter legislativ, de sprijinire a punerii coordonate în aplicare a legislațiilor naționale. Aceasta ar include schimbul de informații și experiență în ceea ce privește investigarea, protecția sau prevenirea, creșterea gradului de conștientizare, cooperarea cu sectorul privat și încurajarea autoreglementării, precum și stabilirea de mecanisme de colectare a datelor.

- Opțiunea de politică (3): legislație nouă privind aducerea în fața justiției a infractorilor, protecția victimelor și prevenirea infracțiunilor

Ar fi adoptată o nouă decizie-cadru, care să încorporeze actuala decizie-cadru, anumite prevederi din Convenția Consiliului Europei, precum și elemente în plus care nu se regăsesc în nici unul din aceste documente. Ar include aducerea în fața justiției a infractorilor, protecția victimelor și prevenirea fenomenului.

- Opțiunea de politică (4): legislație nouă cuprinzătoare care să sprijine aducerea în fața justiției a infractorilor, protecția victimelor și prevenirea infracțiunilor (la fel ca în opțiunea 3) plus măsuri fără caracter legislativ (la fel ca în opțiunea 2)

Prevederile în vigoare din Decizia-cadru 2004/68/JAI ar fi suplimentate cu acțiuni UE de modificare a dreptului penal material și de procedură penală, protecția victimelor și prevenirea infracțiunilor, la fel ca în opțiunea 3, plus măsurile care nu au caracter legislativ identificate la opțiunea 2, în vederea îmbunătățirii punerii în aplicare a legislațiilor naționale.

În urma analizei impactului economic, a impacturilor sociale și a impacturilor asupra drepturilor fundamentale, opțiunile 3 și 4 reprezintă cea mai bună abordare a problemelor și permit atingerea obiectivelor propunerii. Opțiunea preferată ar fi opțiunea 4, urmată de opțiunea 3.

Comisia a efectuat o analiză de impact, prezentată în programul său de lucru, al cărei raport poate fi consultat la

http://ec.europa.eu/governance/impact/cia_2009_en.htm

3. ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

- Rezumatul acțiunii propuse

Decizia-cadru va abroga și va încorpora totodată Decizia-cadru 2004/68/JAI pentru a include următoarele elemente:

- în ceea ce privește dreptul penal material în general

Ar fi incriminate formele grave de abuz sexual asupra copilului și de exploatare sexuală a copilului neacoperite în prezent de legislația UE. Acestea includ, de exemplu, organizarea de călătorii în scopul comiterii abuzului sexual, aspect deosebit de relevant, dar nu exclusiv, în contextul turismului sexual cu copii. Definiția pornografiei infantile este modificată pentru a se apropia de cea din Convenția Consiliului Europei și din Protocolul opțional. Se acordă o atenție deosebită infracțiunilor împotriva copiilor aflați într-o situație vulnerabilă specială, cum ar fi copiii neînsoțiți.

- în ceea ce privește infracțiunile din mediul informatic

Ar fi incriminate noi forme de abuz și de exploatare sexuală facilitate de utilizarea tehnologiei informațiilor. Aceasta include accesul în cunoștință de cauză la pornografia infantilă, pentru a acoperi cazurile în care vizionarea de pagini internet conținând pornografie infantilă fără a descărca sau a salva imaginile nu echivalează cu „deținerea ”sau „procurarea” de pornografie infantilă. De asemenea, este încorporată noua infracțiune de „ademenire”, fiind respectată îndeaproape formularea asupra căreia s-a convenit în Convenția Consiliului Europei.

- în ceea ce privește cercetarea penală și inițierea procedurilor penale

Ar fi introduse mai multe dispoziții în vederea facilitării cercetării infracțiunilor și acuzării. Este inclus un mecanism de coordonare a urmăririi penale în cazurile de competență multiplă, dar este posibil ca acesta să fie suspendat după adoptarea propunerii de decizie-cadru privind conflictele de competențe în cadrul procedurilor penale[1].

- în ceea ce privește urmărirea penală a infracțiunilor comise în străinătate

Ar fi modificate normele privind competența jurisdicțiilor pentru a se asigura că persoanele din UE care exploatează sau abuzează sexual un copil sunt aduse în fața justiției chiar dacă ele comit infracțiunile în afara UE, prin așa-numitul turism sexual.

- în ceea ce privește protecția victimelor

Ar fi incluse noi dispoziții pentru a se asigura că accesul victimelor la o cale de atac legală este simplu și că acestea nu suferă ca urmare a participării la procedura penală.

- în ceea ce privește prevenirea infracțiunilor

Ar fi introduse modificări pentru a ajuta prevenirea infracțiunilor de abuz sexual asupra copilului și de exploatare sexuală a copilului, printr-o serie de acțiuni care să se concentreze asupra celor care au săvârșit în trecut infracțiuni, pentru a preveni recidiva și pentru a restricționa accesul la pornografie infantilă pe internet. Scopul restricționării unui asemenea acces este acela de a reduce circulația pornografiei infantile prin restrângerea utilizării paginilor internet accesibile publicului. Aceasta nu înlocuiește acțiunile de eliminare a conținuturilor de la sursă sau de trimitere în judecată a infractorilor.

Prin urmare, propunerea ar furniza valoare adăugată standardelor de protecție stabilite de Convenția Consiliului Europei, în mai multe feluri. Din punctul de vedere al fondului propunerea include elemente care nu se regăsesc în Convenția Consiliului Europei, cum ar fi asigurarea punerii în aplicare la nivelul UE a interdicțiilor impuse infractorilor cu privire la activitățile cu copii, blocarea accesului la pornografia infantilă pe internet, incriminarea obligării unui copil la relații sexuale cu un terț, abuzul sexual online asupra copilului și o clauză de nepedepsire pentru victimele copii. Aceasta depășește, de asemenea, sfera obligațiilor impuse de Convenția Consiliului Europei cu privire la nivelul sancțiunilor penale, consilierea juridică gratuită pentru victimele copii și reprimarea activităților care încurajează abuzul și turismul sexual cu copii. Din punct de vedere al formei, încoporarea în legislația UE a dispozițiilor din convenție va facilita o adoptare mai rapidă a măsurilor naționale, în comparație cu procedurile naționale de ratificare, și va asigura o monitorizare mai bună a punerii în aplicare.

- Temeiul juridic

Articolul 29, articolul 31 alineatul (1) litera (e), articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

- Principiul subsidiarității

Principiul subsidiarității se aplică în cazul acțiunilor Uniunii Europene.

Obiectivele propunerii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din motivele expuse în continuare.

Exploatarea sexuală a copilului și abuzul sexual asupra copilului au o dimensiune transfrontalieră considerabilă, evidentă în cea mai mare măsură în pornografia infantilă și turismul sexual cu copii, dar care se manifestă, de asemenea, prin necesitatea de a asigura protecția copiilor din toate statele membre, față de infractori din toate statele membre, care pot călători fără dificultate. Aceasta presupune acțiune la nivelul UE, cu precădere îndeplinirea prevederilor Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului și a Deciziei 2000/375/JAI a Consiliului[2] deoarece obiectivul privind protecția eficace a copiilor nu poate fi îndeplinit în mod satisfăcător doar de către statele membre.

Acțiunea la nivelul Uniunii Europene va realiza într-o mai mare măsură obiectivele propunerii, din motivele expuse în continuare.

Propunerea va apropia și mai mult dreptul penal material al statelor membre și normele de procedură, fapt ce va avea un impact pozitiv asupra combaterii acestor infracțiuni. În primul rând, este o modalitate de a se evita tendința infractorilor de a comite acte în statele membre cu dispoziții legale mai puțin severe; în al doilea rând, definițiile comune fac posibilă promovarea schimbului de date comune și utile și de experiență, precum și promovarea comparabilității datelor; și în al treilea rând, este facilitată cooperarea internațională. Propunerea ar îmbunătăți, de asemenea, protecția victimelor copii. Aceasta reprezintă un imperativ umanitar și o condiție în același timp pentru ca victimele să poată furniza probe necesare urmăririi penale a infracțiunii. Va fi, de asemenea, sporită eficacitatea măsurilor de prevenire la nivelul întregii Uniuni Europene.

Propunerea respectă, prin urmare, principiul subsidiarității.

- Principiul proporționalității

Propunerea respectă principiul proporționalității din următorul/următoarele motiv(e).

Prezenta decizie-cadru se limitează la minimul necesar pentru atingerea acestor obiective la nivel european, fără a depăși ceea ce este necesar în acest scop.

- Alegerea instrumentelor

Instrumentele propuse: decizie-cadru.

Alte mijloace nu ar fi adecvate din următorul/următoarele motiv(e).

În domeniul cooperării polițienești și judiciare în combaterea infracțiunilor de abuz sexual asupra copilului și de exploatare sexuală a copilului, doar o decizie-cadru permite apropierea legislațiilor naționale.

Alte mijloace nu ar fi adecvate din următorul/următoarele motiv(e).

Măsurile care nu au caracter legislativ și autoreglementarea ar îmbunătăți situația în anumite domenii în care punerea în aplicare este crucială. Cu toate acestea, în alte zone în care o nouă legislație este esențială, beneficiile ar fi modeste. Aceasta se aplică în cazul urmăririi penale și a condamnării pentru un comportament care implică diverse forme de abuz asupra copilului și de exploatare a copilului, care ar trebui să fie prevăzute explicit în legislație ( nulla poena sine lege , articolul 7 din CEDO, articolul 49 din Carta UE), precum și în cazul anumitor măsuri care implică interferența cu drepturile fundamentale, care trebuie, de asemenea, să fie abordate „în conformitate cu legea” [articolele 8 și 10 din CEDO și articolul 52 alineatul (1) din Carta UE].

4. IMPLICAȚIILE BUGETARE

Propunerea nu are implicații asupra bugetului comunitar.

5. INFORMAȚII SUPLIMENTARE

- Abrogarea legislației în vigoare

Adoptarea propunerii va conduce la abrogarea legislației în vigoare.

2009/xxxx (CNS)

Propunere de

DECIZIE-CADRU A CONSILIULUI

privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, de abrogare a Deciziei-cadru 2004/68/JAI

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 29, articolul 31 alineatul (1) litera (e) și articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European[3],

întrucât:

(1) Abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, inclusiv pornografia infantilă, reprezintă încălcări grave ale drepturilor omului și ale dreptului fundamental al copilului la o educație și la o dezvoltare armonioasă.

(2) Pornografia infantilă, care constă în imagini cu abuzuri sexuale asupra unui copil și alte forme deosebit de grave de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor iau amploare și se răspândesc prin intermediul utilizării noilor tehnologii și a internetului.

(3) Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile[4] apropie legislațiile statelor membre în vederea incriminării celor mai grave forme de abuz sexual asupra copilului și de exploatare sexuală a copilului, a extinderii competenței jurisdicțiilor naționale și a asigurării unui nivel minim de asistență pentru victime.

(4) Protocolul opțional al Organizației Națiunilor Unite la Convenția asupra drepturilor copilului privind vânzarea copiilor, prostituția copiilor și pornografia infantilă și, în special, Convenția Consiliului Europei privind protecția copiilor împotriva exploatării și abuzului sexual reprezintă pași cruciali în procesul de întărire a cooperării internaționale în acest domeniu.

(5) Infracțiunile grave precum exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă necesită o abordare cuprinzătoare care să includă trimiterea în judecată a infractorilor, protecția copiilor victime, precum și prevenirea fenomenului. Orice măsură de combatere a acestor infracțiuni trebuie să se desfășoare în interesul suprem al copilului și cu respectarea drepturilor acestuia. Este necesar ca Decizia-cadru 2004/68/JAI să fie înlocuită cu un instrument nou care să asigure un cadrul legal cuprinzător permițând atingerea acestui scop.

(6) Formele grave de abuz sexual asupra copilului și de exploatare sexuală a copilului ar trebui să constituie obiectul unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive. Aceasta include, în special, noi forme de abuz sexual și de exploatare sexuală facilitate de utilizarea tehnologiilor informațiilor. Definiția pornografiei infantile ar trebui, de asemenea, să fie clarificată și apropiată de cea care se regăsește în instrumentele internaționale.

(7) Ar trebui facilitate investigarea infracțiunilor și acuzarea în cadrul procedurii penale, pentru a se ține seama de dificultatea, pentru victimele copii, de a denunța abuzul și de anonimatul infractorilor în spațiul virtual.

(8) Ar trebui să fie modificate normele privind competența jurisdicțiilor pentru a se asigura că persoanele din UE care exploatează sau abuzează sexual un copil sunt deferite justiției chiar dacă ele comit infracțiunile în afara UE, prin așa-numitul turism sexual.

(9) Accesul victimelor copii la o cale de atac ar trebui să fie simplu, iar aceștia nu ar trebui să sufere ca urmare a participării la procedura penală.

(10) Pentru prevenirea și minimizarea recidivei, infractorii ar trebui să fie supuși unei evaluări a pericolului pe care îl reprezintă aceștia și a riscurilor posibile de repetare a infracțiunilor sexuale împotriva copiilor și ar trebui să aibă acces la programe sau măsuri de intervenție eficace, pe bază de voluntariat.

(11) Infractorii condamnați ar trebui împiedicați, temporar sau permanent, să exercite activități care presupun contacte periodice cu copiii, atunci când pericolul pe care îl reprezintă aceștia și riscurile posibile de repetare a infracțiunilor impun acest lucru, dacă este cazul. Punerea în aplicare a unor asemenea interdicții pe întreg teritoriul UE ar trebui să fie facilitată.

(12) Pentru a combate pornografia infantilă, în special în cazul în care materialele originale nu sunt localizate în interiorul UE, ar trebui să fie instituite mecanisme de blocare a accesului, de pe teritoriul UE, la pagini internet identificate ca diseminând sau conținând pornografie infantilă.

(13) În conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, prezenta decizie-cadru se limitează la minimul cerut pentru a atinge aceste obiective la nivel comunitar și nu depășește ceea ce este necesar în acest scop.

(14) Prezenta decizie–cadru respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și cu precădere demnitatea umană, interzicerea torturii și a tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante, drepturile copilului, dreptul la libertate și securitate, libertatea de exprimare și de informare, protecția datelor cu caracter personal, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil și principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor. În special, prezenta decizie-cadru urmărește să asigure respectarea deplină a acestor drepturi. Prezenta decizie-cadru nu își propune să reglementeze activitățile sexuale reciproc consimțite dintre minori,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE-CADRU:

Articolul 1 Definiții

În sensul prezentei decizii-cadru:

(a) „copil” înseamnă orice persoană sub 18 ani;

(b) „pornografie infantilă” sau „materiale pornografice cu copii” înseamnă:

(i) orice material care înfățișează vizual un copil sau orice persoană prezentată ca un copil implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat, ori imagini care, deși nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un copil având un comportament sexual explicit sau simulat; sau

(ii) orice reprezentare în principal cu scop sexual a organelor genitale ale unui copil sau ale oricărei persoane prezentate ca un copil sau ale imaginilor care, deși nu reprezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un copil;

(c) „prostituția infantilă” înseamnă folosirea unui copil pentru activități sexuale în condițiile în care se acordă sau se promite acordarea de bani sau de orice altă formă de remunerare sau foloase în schimbul implicării copilului în activități sexuale, indiferent dacă plata, promisiunea sau foloasele se acordă copilului sau unei persoane terțe;

(d) „spectacol pornografic” înseamnă expunerea publică în direct:

(i) a unui copil implicat într-un comportament sexual explicit real sau simulat; sau

(ii) a organelor genitale ale unui copil în principal cu scop sexual;

(e) „sistem informatic” înseamnă orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe elemente asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.

Articolul 2 Infracțiuni referitoare la abuzurile sexuale

1. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că următoarele fapte săvârșite cu intenție se pedepsesc:

(a) practicarea unor activități sexuale cu un copil care nu a împlinit vârsta pentru consimțământ sexual în temeiul legislației naționale;

(b) practicarea unor activități sexuale cu un copil, în condițiile în care:

(i) se recurge la constrângere, forță sau amenințări; sau

(ii) se abuzează de o poziție recunoscută de încredere, de autoritate sau de influență asupra copilului; sau

(iii) se abuzează de situația deosebit de vulnerabilă a unui copil, în principal ca urmare a unui handicap mental sau fizic sau ca urmare a unei situații de dependență;

(c) constrângerea unui copil să întrețină relații sexuale cu un terț;

(d) determinarea, cu intenție, în scopuri sexuale, a unui copil care nu a împlinit vârsta pentru consimțământ sexual în temeiul legislației naționale să asiste la abuzul sexual sau la activitățile sexuale, chiar și fără a fi obligat să participe;

(e) determinarea, cu intenție, în scopuri sexuale, a unui copil să participe la un comportament sexual explicit, real sau simulat, sau la expunerea organelor genitale, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informației și comunicării.

2. Dispozițiile de la alineatul (1) litera (a) și de la alineatul (1) litera (e) nu vizează reglementarea activităților sexuale consensuale între copii.

Articolul 3 Infracțiuni referitoare la exploatarea sexuală

Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că următoarele fapte săvârșite cu intenție se pedepsesc:

(a) recrutarea unui copil pentru prostituție infantilă sau pentru participarea la spectacole pornografice;

(b) constrângerea unui copil să practice prostituția infantilă sau să participe la spectacole pornografice, obținerea de foloase din aceasta sau exploatarea unui copil în orice alt fel cu acest scop;

(c) practicarea de activități sexuale cu un copil, atunci când se recurge la prostituția infantilă;

(d) participarea cu bună știință la spectacolele pornografice la care participă copii.

Articolul 4 Infracțiuni referitoare la pornografia infantilă

Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că următoarele fapte săvârșite cu intenție, indiferent dacă sunt săvârșite prin intermediul unui sistem informatic, atunci când fapta este comisă fără drept, se pedepsesc:

(a) producerea materialelor pornografice cu copii;

(b) distribuirea, difuzarea sau transmiterea materialelor pornografice cu copii;

(c) oferirea, furnizarea sau punerea la dispoziție a materialelor pornografice cu copii;

(d) achiziționarea sau deținerea de materiale pornografice cu copii;

(e) obținerea accesului, cu bună știință, prin intermediul unui sistem informatic la materiale pornografice cu copii.

Articolul 5 Ademenirea copiilor în scopuri sexuale

Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că următoarele fapte săvârșite cu intenție se pedepsesc:

Propunerea, efectuată prin intermediul unui sistem informatic, de către un adult în vederea întâlnirii cu un copil care nu a împlinit vârsta pentru consimțământ sexual în conformitate cu dispozițiile relevante ale legislației naționale, cu scopul de a săvârși oricare dintre infracțiunile menționate la articolul 2 litera (a) și la articolul 4 litera (a), atunci când propunerea a fost urmată de acte materiale de stabilire a unei astfel de întâlniri.

Articolul 6 Instigarea, complicitatea, tentativa și actele preparatorii

1. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că instigarea și complicitatea la săvârșirea uneia dintre infracțiunile menționate la articolele 2-5 se pedepsesc.

2. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că tentativa de săvârșire a uneia dintre infracțiunile menționate la articolele 2-4 se pedepsește.

3. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că următoarele fapte săvârșite cu intenție se pedepsesc:

(a) difuzarea materialelor care promovează oportunitatea de a săvârși oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 2 - 5;

(b) organizarea unor circuite turistice cu scopul de a săvârși oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 2-5.

Articolul 7 Sancțiuni și circumstanțe agravante

1. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că infracțiunile menționate la articolele 2-6 se pedepsesc cu închisoare, pedeapsă al cărei maxim nu poate fi mai mic de șase ani.

2. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că infracțiunile menționate la articolele 2-6 se pedepsesc cu închisoare, pedeapsă al cărei maxim nu poate fi mai mic de zece ani, atunci când intervine cel puțin una din circumstanțele următoare, în măsura în care nu fac parte deja din elementele constitutive ale infracțiunii:

(a) copilul nu a împlinit vârsta pentru consimțământ sexual în conformitate cu legislația națională;

(b) infracțiunea a fost săvârșită împotriva unui copil aflat într-o situație deosebit de vulnerabilă, în special datorită unui handicap mental sau fizic sau datorită unei situații de dependență;

(c) infracțiunea a fost săvârșită de către un membru al familiei, de către o persoană care conviețuiește cu copilul sau de către o persoană care a abuzat de autoritatea sa asupra copilului;

(d) infracțiunea a fost săvârșită de mai multe persoane acționând împreună;

(e) infracțiunile au fost săvârșite în cadrul unei organizații criminale în sensul Deciziei-cadru 2008/841/JAI[5];

(f) autorul infracțiunii a fost condamnat în trecut pentru infracțiuni de aceeași natură.

3. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că infracțiunile menționate la articolele 2-6 se pedepsesc cu închisoare, pedeapsă al cărei maxim nu poate fi mai mic de doisprezece ani, atunci când intervine cel puțin una din circumstanțele următoare:

(a) infracțiunea a pus în pericol viața copilului;

(b) infracțiunea a fost săvârșită prin recurgerea la violențe grave sau a cauzat vătămarea gravă a copilului.

4. În vederea prevenirii și minimizării riscului de repetare a infracțiunilor prevăzute la articolele 2-6, fiecare stat membru, luând în considerare condițiile personale ale autorului infracțiunii și, în special, evaluarea riscului menționată la articolul 16, poate include dispoziții de însoțire a sancțiunilor penale menționate la alineatele (1), (2) și (3) cu alte sancțiuni sau măsuri în temeiul legislației naționale, care includ programe sau măsuri speciale de intervenție, în conformitate cu articolul 17.

Articolul 8 Decăderea ca urmare a unei condamnări

1. Atunci când, în conformitate cu evaluarea menționată la articolul 16, se stabilește că persoana reprezintă un pericol și că există riscul potențial de recidivă, fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că unei persoane fizice, care a fost condamnată pentru oricare din infracțiunile menționate la articolele 2-6, i se poate interzice cu caracter temporar sau permanent să desfășoare activități care presupun contactul periodic cu copii.

2. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că măsura care constă în interzicerea, cu caracter temporar sau permanent, unei persoane condamnate pentru oricare din infracțiunile menționate la articolele 2-6 să desfășoare activități care presupun contactul periodic cu copii este înscrisă în cazierul judiciar al statului membru unde are loc condamnarea.

3. Prin derogare de la articolul 7 alineatul (2) și de la articolul 9 alineatul (2) din Decizia-cadru a Consiliului privind organizarea și conținutul schimbului de informații extrase din cazierele judiciare între statele membre[6], fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că, în scopul aplicării eficiente a măsurii care constă în interzicerea, cu caracter temporar sau permanent, unei persoane să desfășoare activități care presupun contactul periodic cu copii, în special în măsura în care statul membru solicitant condiționează accesul la anumite activități de criterii de asigurare a faptului că, în cazul candidaților, nu există o condamnare pentru oricare din infracțiunile prevăzute la articolele 2-6 din prezenta decizie-cadru, informațiile cu privire la decădere ca urmare a unei condamnări pentru oricare din infracțiunile prevăzute la articolele 2-6 din prezenta decizie-cadru se transmit atunci când se solicită aceasta în temeiul articolului 6 din decizia menționată anterior de către autoritatea centrală a statului membru al cărui resortisant este respectiva persoană, iar datele cu caracter personal cu privire la decădere prevăzute la articolul 7 alineatul (2) și alineatul (4) din decizia-cadru menționată anterior pot fi folosite în acest scop în toate cazurile.

4. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că măsura care constă în interzicerea, cu caracter temporar sau permanent, a desfășurării de către o persoană condamnată pentru oricare din infracțiunile menționate la articolele 2-6 a activităților care presupun contactul periodic cu copii, impusă într-un alt stat membru, este recunoscută și aplicată.

Articolul 9 Răspunderea persoanelor juridice

1. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că se poate antrena răspunderea juridică a persoanelor juridice pentru oricare dintre infracțiunile prevăzute la articolele 2-6, săvârșite spre folosul lor de către orice persoană, acționând fie în nume propiu, fie ca parte a unui organ al persoanei juridice, având o funcție de conducere în cadrul persoanei juridice, în temeiul:

(a) unei împuterniciri din partea persoanei juridice;

(b) unei autorități de a lua decizii în numele persoanei juridice;

(c) unei autorități de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.

2. Statele membre adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru a garanta că se poate antrena răspunderea juridică a persoanelor juridice în cazul în care, ca urmare a nesupravegherii sau neexercitării controlului imputabile unei persoane menționate la alineatul (1) a fost posibilă săvârșirea, de către o persoană aflată în subordine, a oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 2-6 în folosul acelei persoane juridice.

3. Răspunderea persoanelor juridice în temeiul alineatelor (1) și (2) nu aduce atingere procedurilor penale îndreptate împotriva persoanelor fizice care sunt autori sau complici la oricare din infracțiunile prevăzute la articolele 2-6.

4. În sensul prezentei decizii-cadru, „persoană juridică” înseamnă orice entitate cu personalitate juridică în temeiul legislației aplicabile, cu excepția statelor sau a altor organisme publice în exercitarea prerogativelor lor de putere publică și a organizațiilor internaționale publice.

Articolul 10 Sancțiuni în cazul persoanelor juridice

1. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că o persoană juridică a cărei răspundere a fost antrenată în temeiul articolului 9 alineatul (1) este pedepsită cu sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, care constau în amenzi penale sau administrative și care pot include și alte sancțiuni precum:

(a) excluderea de la dreptul de a primi beneficii publice sau ajutoare publice;

(b) interdicție temporară sau permanentă de a desfășura o activitate comercială;

(c) plasarea sub control judiciar;

(d) lichidarea judiciară;

(e) închiderea temporară sau permanentă a unităților care au servit la săvârșirea infracțiunii.

2. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că o persoană juridică, a cărei răspundere a fost antrenată în temeiul articolului 9 alineatul (2), este pedepsită prin impunerea de sancțiuni sau măsuri eficace, proporționale și disuasive.

Articolul 11 Neaplicarea de sancțiuni victimei

Fiecare stat membru prevede posibilitatea de a nu inculpa sau sancționa copiii victime pentru infracțiunile prevăzute la articolul 3 și la articolul 4 litera (a), pentru implicarea în activități ilegale ca o consecință directă a faptului că au făcut obiectul acelor infracțiuni.

Articolul 12 Cercetarea și urmărirea penală

1. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că, în ceea ce privește infracțiunile prevăzute la articolele 2-6, cercetarea sau urmărirea penală nu sunt condiționate de depunerea unei plângeri prealabile sau de formularea unei acuzații de către victimă și că procedurile penale pot continua chiar și în cazul în care victima și-a retras declarațiile.

2. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a permite urmărirea penală a oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 2-6 pentru o perioadă de timp suficientă după ce victima a împlinit vârsta majoratului, perioadă care este proporțională cu gravitatea infracțiunii în cauză.

3. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că normele de confidențialitate prevăzute prin legislațiile naționale în cazul anumitor categorii profesionale care intră în contact cu copiii, nu constituie un obstacol în ceea ce privește posibilitatea ca acestea să raporteze serviciilor responsabile cu protecția copiilor, orice situație în care există motive întemeiate să se creadă că un copil este victima infracțiunilor menționate la articolele 2-6.

4. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a încuraja orice persoană care are cunoștință sau care suspectează, cu bună credință, comiterea infracțiunilor prevăzute la articolele 2-6 să raporteze aceste fapte serviciilor competente.

5. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta cercetarea și urmărirea penală, cu eficiență, a infracțiunilor prevăzute la articolele 2-6, prevăzând posibilitatea de acțiuni sub acoperire cel puțin în acele cazuri unde se folosește un sistem informatic.

6. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a permite serviciilor sau unităților de cercetare să identifice victimele infracțiunilor prevăzute la articolele 2-6, în special prin analizarea materialelor pornografice cu copii, ca de exemplu fotografii și înregistrări audiovizuale transmise sau puse la dispoziție prin intermediul unui sistem informatic.

Articolul 13 Competența și coordonarea urmăririi penale

1. Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a-și stabili aria de competență în privința infracțiunilor prevăzute la articolele 2-6 atunci când:

(a) infracțiunea a fost săvârșită, în totalitate sau parțial, pe teritoriul său; sau

(b) autorul infracțiunii este un resortisant al său sau își are reședința obișnuită pe teritoriul său; sau

(c) infracțiunea a fost săvârșită împotriva unui resortisant al său sau împotriva unei persoane cu reședința obișnuită pe teritoriul său; sau

(d) infracțiunea a fost săvârșită în folosul unei persoane juridice având sediul pe teritoriul statului membru în cauză.

2. Fiecare stat membru se asigură că în competența sa intră acele situații în care o infracțiune prevăzută la articolele 4 și 5, și în măsura în care este relevant, la articolele 2 și 6 a fost săvârșită prin intermediul unui sistem informatic care a fost accesat de pe teritoriul său, indiferent dacă acest sistem informatic se găsește sau nu pe teritoriul său.

3. Pentru urmărirea penală a oricărei infracțiuni prevăzute la articolele 2-6, săvârșite în afara teritoriului statului în cauză, în ceea ce privește alineatul (1) litera (b), fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că jurisdicția sa nu este subordonată condiției ca actele să fie considerate infracțiune penală în locul în care au fost comise.

4. Pentru urmărirea penală a oricărei infracțiuni prevăzute la articolele 2-6, săvârșite în afara teritoriului statului în cauză, în ceea ce privește alineatul (1) litera (b), fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că jurisdicția sa nu este subordonată condiției ca urmărirea penală să poată fi inițiată numai în urma unei plângeri prealabile depuse de victimă la locul în care infracțiunea a fost comisă sau în urma denunțării de către statul locului în care infracțiunea a fost săvârșită.

5. Atunci când una din infracțiunile menționate la articolele 2-6 intră în competența mai multor state membre și atunci când oricare dintre statele membre în cauză poate instrumenta urmărirea penală în mod valabil pe baza acelorași fapte, statele membre respective cooperează pentru a decide care dintre ele va urmări penal autorii infracțiunii cu scopul, dacă este posibil, de a centraliza procedurile într-un singur stat membru. În acest sens, statele membre pot apela la Eurojust sau la orice alt organ sau mecanism instituit în cadrul Uniunii Europene pentru a facilita cooperarea între autoritățile lor judiciare și coordonarea acțiunii lor.

Atunci când se decide asupra statului membru care va urmări penal autorii infracțiunii, se vor lua în considerare următorii factori:

(a) statul membru pe teritoriul căruia au fost săvârșite faptele;

(b) statul membru al cărui resortisant sau rezident este autorul infracțiunii;

(c) statul de membru de origine al victimelor;

(d) statul membru pe teritoriul căruia a fost găsit autorul infracțiunii.

Articolul 14 Protecția și asistența acordate victimelor

1. Fiecare stat membru se asigură că, atunci când există incertitudine cu privire la vârsta unei persoane care a făcut obiectul unei infracțiuni menționate la articolele 2-6 și atunci când există motive pentru a crede că persoana este copil, se prezumă că persoana este copil și primește acces imediat la protecție și asistență în conformitate cu prezentul articol.

2. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că autoritățile judiciare numesc un reprezentant special pentru victimă în cazul în care, în temeiul legislației naționale, autoritățile tutelare nu pot reprezenta copilul în procedurile penale ca urmare a unui conflict de interese între acestea și victimă, sau atunci când copilul este neînsoțit.

3. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că acțiunile speciale întreprinse în vederea protejării și asistării victimelor, pe termen scurt sau lung, în procesul de recuperare fizică și psiho-socială se adoptă în urma unei evaluări specifice a condițiilor speciale care survin în cazul fiecărui copil victimă ținându-se seama de opiniile, nevoile și preocupările copilului.

4. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că, atunci când este necesar, victimele infracțiunilor prevăzute la articolele 2-6 au acces la consiliere juridică gratuită și la reprezentare juridică gratuită în procedura penală aferentă infracțiunilor respective.

5. Victimele oricăreia dintre infracțiunile prevăzute la articolele 2-6 sunt considerate drept victime deosebit de vulnerabile, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), articolul 8 alineatul (4) și cu articolul 14 alineatul (1) din Decizia-cadru 2001/220/JAI a Consiliului din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale[7].

6. Fiecare stat membru adoptă toate măsurile posibile pentru a garanta asistență adecvată familiei victimei. În special, fiecare stat membru aplică în cazul familiei, în măsura în care este adecvat și posibil, articolul 4 din Decizia-cadru 2001/220/JAI a Consiliului.

7. Măsurile de protecție și asistență prevăzute în prezenta decizie-cadru se aplică în coroborare cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor, de abrogare a Deciziei-cadru 2002/629/JAI.

Articolul 15 Participarea copiilor victime la cercetarea penală și la procedurile penale

1. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că, în cadrul cercetării penale a oricăreia dintre infracțiunile prevăzute la articolele 2-6:

(a) audierile cu copilul victimă au loc fără întârzieri nejustificate după ce faptele au fost raportate autorităților competente;

(b) audierile cu copilul victimă se desfășoară, atunci când este necesar, în incintele prevăzute sau adaptate în acest scop;

(c) audierile cu copilul victimă se desfășoară de către persoane profesioniste pregătite în acest scop;

(d) în măsura posibilului și dacă este cazul, audierile cu copilul victimă se desfășoară cu aceleași persoane;

(e) numărul audierilor este cât mai redus posibil, iar audierile au loc numai atunci când este strict necesar în scopul procedurilor penale;

(f) copilul victimă poate fi însoțit de reprezentantul legal sau, după caz, de un adult desemnat de copil, cu excepția cazului în care s-a adoptat o decizie întemeiată împotriva respectivei persoane.

2. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că în cercetarea penală a oricăreia dintre infracțiunile prevăzute la articolele 2-6, toate audierile cu copilul victimă, sau după caz cu copilul martor, pot fi filmate și că aceste audieri filmate pot fi acceptate ca probă în procesul penal, conform normelor legislației naționale.

3. Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a garanta că în procesul penal în legătură cu oricare dintre infracțiunile prevăzute la articolele 2-6:

(a) judecătorul poate dispune ca audierea să aibă loc fără prezența publicului;

(b) copilul victimă poate fi audiat în instanță fără a fi prezent, în special prin folosirea tehnologiilor de comunicații adecvate.

Articolul 16 Evaluarea riscului

1. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că persoanele condamnate pentru infracțiunile prevăzute la articolele 2-6 fac obiectul unei evaluări a pericolului pe care îl prezintă persoana și a eventualului risc de săvârșire din nou a oricăreia din infracțiunile prevăzute la articolele 2-6, cu scopul:

(a) identificării programelor sau măsurilor de intervenție adecvate; precum și

(b) stabilirii necesității ca autorului infracțiunii să i se interzică să desfășoare, temporar sau permanent, activități care presupun contactul periodic cu copii.

2. Evaluarea prevăzută la alineatul (1) se va revizui periodic pentru a lua în considerare schimbările de situație care au impact asupra pericolului și eventualelor riscuri.

Articolul 17 Programe sau măsuri de intervenție

1. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că se pun la dispoziție programe sau măsuri de intervenție eficiente în vederea prevenirii și minimizării riscurilor săvârșirii din nou a infracțiunilor cu caracter sexual îndreptate împotriva copiilor. Programele sau măsurile de acest tip vor fi accesibile în orice moment al procedurii penale, în mediul carceral sau în afara acestuia, conform condițiilor prevăzute în legislația națională.

Programele sau măsurile de intervenție de acest tip se adaptează pentru a răspunde nevoilor speciale de dezvoltare ale copiilor care comit infracțiuni sexuale, inclusiv cei care nu au împlinit vârsta pentru a răspunde penal.

2. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că persoanele condamnate pentru infracțiunile prevăzute la articolele 2-6, în cazul în care există riscul potențial de recidivă:

(a) pot avea acces sau li se poate oferi acces la programele sau măsurile menționate la alineatele (1) și (2);

(b) beneficiază de acces la măsurile sau programele specifice adecvate în funcție de pericolul sau riscul posibil de repetare a oricărei infracțiuni prevăzute la articolele 2-6;

(c) sunt deplin informate cu privire la motivele propunerii de a avea acces la programe sau măsuri;

(d) își dau acordul pentru participarea la programul sau măsura specifică având deplină cunoștință;

(e) pot să refuze și le sunt aduse la cunoștință potențialele consecințe ale unui refuz.

3. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că persoanele care fac obiectul procedurilor penale pentru oricare din infracțiunile prevăzute la articolele 2­6 pot avea acces la programele sau măsurile prevăzute la alineatele (1) și (2), în condiții care nu sunt nici în detrimentul și nici contrare dreptului la apărare sau cerințelor pentru un proces echitabil și imparțial, în special cu respectarea normelor care guvernează principiul prezumției de nevinovăție.

4. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a garanta că persoanele care se tem că ar putea săvârși una din infracțiunile definite în conformitate cu articolele 2-6 pot avea acces, atunci când este necesar, la măsuri sau programe de intervenție eficiente menite să evalueze și să prevină riscul săvârșirii infracțiunilor.

Articolul 18 Blocarea accesului la site-urile internet care conțin materiale pornografice cu copii

Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a permite autorităților judiciare sau polițienești să solicite sau să obțină, în mod similar, blocarea accesului utilizatorilor de internet la paginile de internet care conțin sau care răspândesc materiale pornografice cu copii, sub rezerva unor garanții adecvate, în special pentru a asigura că blocarea se limitează la ceea ce este necesar, că utilizatorii sunt informați asupra motivelor blocării și că furnizorii de conținut sunt informați cu privire la posibilitatea contestării acestuia.

Articolul 19 Domeniul de aplicare teritorial

Prezenta decizie-cadru se aplică Gibraltarului.

Articolul 20 Abrogarea Deciziei-cadru 2004/68/JAI

Decizia-cadru 2004/68/JAI se abrogă.

Articolul 21 Punerea în aplicare

1. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei decizii-cadru până la [DOI ANI DE LA ADOPTARE].

2. Statele membre transmit până la [DOI ANI DE LA ADOPTARE] Secretariatului General al Consiliului și Comisiei, textul dispozițiilor care transpun în legislația lor națională obligațiile care decurg din prezenta decizie-cadru. Până la [PATRU ANI DE LA ADOPTARE], pe baza unui raport care reflectă aceste informații și a unui raport scris al Comisiei, Consiliul evaluează în ce măsură statele membre s-au conformat prezentei decizii-cadru și ia în considerare necesitatea unor amendamente.

Articolul 22 Intrarea în vigoare

Prezenta decizie-cadru intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, [DATA]

Pentru Consiliu

Președintele

[1] Propunere de decizie-cadru a Consiliului privind prevenirea și soluționarea conflictelor de competențe în cadrul procedurilor penale, prezentată la 20 ianuarie 2009 de Republica Cehă, Polonia, Slovenia, Slovacia și Suedia, Documentul Consiliului nr. 5208/09.

[2] Decizia Consiliului din 29 mai 2000 privind combaterea pornografiei infantile pe Internet, JO L 138, 9.6.2000, p.1.

[3] JO C […], […], p. […].

[4] JO L 13, 20.1.2004, p. 14.

[5] JO L 300, 11.11.2008, p. 42.

[6] Adoptată la Consiliul JAI din 26-27 februarie 2009. Referința finală în momentul publicării.

[7] JO L 82, 22.3.2001, p. 1.