52008PC0119

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 26.2.2008

COM(2008) 119 final

2007/0143 (COD)

Propunere modificată de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind inițierea și exercitarea activității de asigurare și de reasigurare (SOLVABILITATE II) (reformare)

(prezentată de Comisie în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE)

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Observații generale

La 10 iulie 2007, Comisia a adoptat propunerea COM (2007)361 (Propunerea de directivă „Solvabilitate II”). Această propunere constă în reformarea a 13 directive existente din sectorul asigurărilor și reasigurărilor, la care se adaugă o serie de propuneri noi referitoare la solvabilitate (așa-numita „Solvabilitate II”).

Între timp, Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar[1] a fost publicată în Jurnalul Oficial, intrând în vigoare la 21 septembrie 2007, adică după data la care propunerea de reformare a fost prezentată autorității legislative. Directiva 2007/44/CE aducea modificări anumitor articole din Directivele 92/49/EEC, 2002/83/EC și 2005/68/EC. În consecință, există discrepanțe clare între textele Directivelor 92/49/EEC, 2002/83/EC și 2005/68/EC și părțile corespondente din porțiunea reformată a propunerii de directivă „Solvabilitate II”.

Mai mult, în decembrie 2007 s-a ajuns la un acord politic în cadrul Consiliului și al Parlamentului European în ceea ce privește așa-numitul Regulament Roma I, care tratează legea aplicabilă obligațiilor contractuale. Aceasta afectează dispozițiile privind legea aplicabilă și condițiile pentru contractele de asigurare directă din partea reformată a propunerii de directivă „Solvabilitate II”.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a decis să adopte o propunere modificată la propunerea de directivă „Solvabilitate II” adoptată în iulie 2007.

2. Abordare legislativă și temei juridic

(a) Abordare legislativă

Cu ocazia noilor modificări impuse de „Solvabilitate II”, următoarele 14 directive în domeniul asigurărilor de viață și generale, al reasigurărilor, al grupurilor de asigurare și al lichidării au fost reformate într-un text unic:

- Directiva 64/225/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind eliminarea restricțiilor privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii în domeniul reasigurărilor și al retrocesiunilor[2];

- Prima Directivă a Consiliului 73/239/CEE din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă[3];

- Directiva 73/240/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de eliminare a restricțiilor la libertatea de stabilire în domeniul activității de asigurare generală directă[4];

- Directiva 76/580/CEE a Consiliului din 29 iunie 1976 de modificare a Directivei 73/239/CEE de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă[5];

- Directiva 78/473/CEE a Consiliului din 30 mai 1978 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative în domeniul coasigurării comunitare[6];

- Directiva 84/641/CEE a Consiliului din 10 decembrie 1984 de modificare, cu privire în special la asistența turistică, a primei Directive (73/239/CEE) privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă[7];

- Directiva 87/344/CEE a Consiliului din 22 iunie 1987 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea de protecție juridică[8];

- A doua Directivă a Consiliului 88/357/CEE din 22 iunie 1988 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea generală directă, de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de a presta servicii și de modificare a Directivei 73/239/CEE[9];

- Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE (a treia directivă privind „asigurarea generală”)[10];

- Directiva 98/78/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentară a întreprinderilor de asigurare parte a unui grup de asigurare[11];

- Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea și lichidarea întreprinderilor de asigurare[12];

- Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață[13];

- Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea[14];

- Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar[15].

Dat fiind că o reformulare completă a directivelor existente ar fi însemnat mai mult decât o reformare, reformarea urmează structura directivelor existente privind (re)asigurarea. Prin urmare, noile dispoziții din „Solvabilitate II” sunt introduse în diverse capitole și titluri din proiectul de directivă și sunt marcate cu gri. Nu s-au adus modificări substanțiale directivelor existente care au fost reformate, cu excepția schimbărilor necesare pentru a introduce un nou regim de solvabilitate.

Propunerea aplică „tehnica de reformare” (Acordul interinstituțional 2002/C 77/01) care permite aducerea de modificări substanțiale actelor legislative existente, fără fi necesară o directivă de modificare separată. Reformarea reduce complexitatea legislației comunitare și o face mai accesibilă și mai ușor de înțeles. S-au adus modificări neesențiale unui mare număr de dispoziții ale directivelor existente, pentru a se îmbunătăți formularea și lizibilitatea. S-au eliminat articole sau părți de articole care deveniseră caduce. Toate schimbările sunt marcate clar în text.

Noile dispoziții referitoare la solvabilitate sunt principii care se bazează pe și urmează structura pe 4 niveluri a arhitecturii Lamfalussy privind serviciile financiare. Principiile vor fi dezvoltate mai în detaliu prin intermediul unor dispoziții de aplicare. Noua arhitectură Lamfalussy va da posibilitatea noului regim de solvabilitate să țină pasul cu evoluțiile viitoare ale pieței și tehnologiei, precum și cu evoluțiile internaționale în domeniul reglementărilor contabile și de (re)asigurare.

(b) Temeiul juridic

Propunerea se bazează pe articolele 47 alineatul (2) și 55 din tratat, care reprezintă temeiul juridic pentru adoptarea de măsuri comunitare vizând realizarea unei piețe interne în domeniul serviciilor financiare. Instrumentul ales este o directivă, dat fiind că aceasta este cel mai potrivit instrument legislativ pentru atingerea obiectivelor în cauză. Noile dispoziții propuse nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite.

3. Sfera de aplicare

Sfera de aplicare a prezentelor directive nu s-a schimbat. Prin urmare, propunerea se aplică tuturor întreprinderilor de asigurare de viață și generală, precum și întreprinderilor de reasigurare. Cu toate acestea, excluderea existentă aplicată întreprinderilor mutuale de mici dimensiuni a fost extinsă la toate întreprinderile de asigurare de mici dimensiuni definite la articolul 4, indiferent de forma juridică a acestora. Directiva nu se aplică fondurilor de pensii care fac obiectul Directivei 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003[16] privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale. Această directivă va fi revizuită în 2008. La momentul revizuirii, Comisia va examina dacă se pot sau ar trebui elaborate cerințe adecvate privind solvabilitatea pentru fondurile de pensii, precum și modul în care s-ar putea face acest lucru. În mod similar, directiva nu modifică regimul aplicabil conglomeratelor financiare. Toate problemele identificate vor fi însă abordate în cursul revizuirii Directivei privind conglomeratele financiare (2002/87/CE), care va avea loc în 2008.

4. Observații pe marginea articolelor

Observațiile se referă doar la articolele care sunt noi sau care au fost modificate ca urmare a introducerii noilor norme privind solvabilitatea, precum și la modificările introduse prin propunerea modificată, față de propunerea de directivă „Solvabilitate II” adoptată la 10 iulie 2007.

Solvabilitate II

1. Cerințe calitative și supraveghere

Cerințele de ordin calitativ și normele privind supravegherea aplicabile societăților de (re)asigurare („pilonul II” al cadrului „Solvabilitate II”) sunt stabilite în două secțiuni - „Autorități de supraveghere și norme generale” și „Sistemul de guvernanță”.

Autorități de supraveghere și norme generale – articolele 27-38

Obiectivul principal al supravegherii – articolul 27

Obiectivul principal al reglementării și supravegherii (re)asigurărilor îl reprezintă protejarea corespunzătoare a titularilor de polițe de asigurare. Alte obiective, precum stabilitatea financiară și asigurarea unor piețe echitabile și stabile, ar trebui de asemenea luate în considerare, însă nu ar trebui să submineze obiectivul principal.

Principiile generale ale supravegherii – articolul 28

Supravegherea se bazează pe o abordare prospectivă care ia în calcul riscurile. Prin urmare, propunerea „Solvabilitate II” adoptă o abordare bazată pe riscul economic care face posibilă existența unui sistem ce reflectă profilul real de risc al întreprinderilor de (re)asigurare. Acest sistem trebuie să se bazeze pe principii economice solide și să utilizeze în mod optim informațiile oferite de piețele financiare.

S-a acordat o atenție specială asigurării faptului că noul regim de solvabilitate nu este prea împovărător pentru întreprinderile de (re)asigurare mici și mijlocii. Prin urmare, se acordă importanță principiului proporționalității, care se aplică tuturor cerințelor prezentei directive, dar este pertinent în special pentru aplicarea cerințelor cantitative și calitative ale regimului de solvabilitate și a normelor privind supravegherea. Acest principiu va fi dezvoltat mai în detaliu în cadrul dispozițiilor de aplicare.

Transparență și responsabilitate – articolul 30

Transparența și responsabilitatea contribuie la legitimitatea și integritatea autorităților de supraveghere, precum și la credibilitatea sistemului de supraveghere. Prin urmare, acest articol prevede că autoritățile de supraveghere își îndeplinesc sarcinile în mod transparent și responsabil. Publicarea de informații favorizează transparența și face posibilă o comparare utilă a abordărilor adoptate de către statele membre. Un aspect important al transparenței și responsabilității îl constituie prevederea de proceduri transparente pentru desemnarea și destituirea membrilor consiliului de administrație sau organului de conducere al autorităților de supraveghere.

Competențe de supraveghere – articolul 34

Pentru a asigura eficiența activității de supraveghere, autoritățile de supraveghere trebuie să dețină competențe depline în ceea ce privește realizarea sarcinilor care le revin. Prin urmare, articolul 34 stabilește că statele membre trebuie să se asigure că autoritățile de supraveghere dețin competența de a lua toate măsurile necesare pentru a garanta că întreprinderile respectă cerințele de reglementare stabilite prin prezenta directivă, precum și pentru a preveni și remedia orice nereguli. În acest context, este în special important ca aceste competențe de supraveghere să fie disponibile și în ceea ce privește activitățile externalizate și cele subcontractate de furnizorii de servicii către care au fost externalizate. Toate competențele de supraveghere se aplică în mod oportun și proporțional.

Pentru a se asigura o supraveghere eficace, este esențial ca activitatea de supraveghere să se desfășoare atât la fața locului cât și de la distanță; prin urmare, autoritățile de supraveghere dețin competența de a realiza inspecții la fața locului la sediul unui asigurător sau reasigurător.

Procesul de supraveghere – articolul 36

O nerespectare a cerințelor calitative și cantitative ar putea avea consecințe serioase pentru soliditatea financiară a unui asigurător sau reasigurător. Prin urmare, procesul de supraveghere are ca scop identificarea instituțiilor care prezintă caracteristici financiare, organizatorice sau de altă natură susceptibile să genereze un profil de risc mai accentuat.

În cadrul procesului de supraveghere ( Supervisory Review Process – SRP), autoritățile de supraveghere verifică și evaluează strategiile, procesele și procedurile de raportare instituite de asigurători și reasigurători în vederea respectării dispozițiilor prezentei directive, precum și riscurile cu care se confruntă sau cu care ar putea să se confrunte întreprinderea și capacitatea acesteia de a evalua riscurile respective. Supravegherea cuprinde, de asemenea, o evaluare a pertinenței metodelor și practicilor întreprinderii pentru identificarea evenimentelor posibile sau a schimbărilor viitoare ale condițiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situației sale financiare globale. Pentru a asigura eficiența SRP, este important ca autoritățile de supraveghere să dețină competența de a remedia punctele slabe și deficiențele identificate în cursul procesului de supraveghere, incluzând un proces de monitorizare a celor constatate.

Mai mult, este esențial ca autoritățile de supraveghere să dețină instrumente de monitorizare corespunzătoare care să permită identificarea și remedierea deteriorării situației financiare. Rezultatele SRP sunt foarte utile autorităților de supraveghere pentru stabilirea priorității activităților viitoare, pentru a asigura un grad adecvat de coerență între abordările în materie de supraveghere ale autorităților de supraveghere și pentru a da un feed-back întreprinderii.

Majorări de capital – articolul 37

Punctul de plecare în ceea ce privește pertinența cerințelor cantitative în sectorul (re)asigurărilor îl reprezintă cerința de capital de solvabilitate. Prin urmare, autoritățile de supraveghere pot impune doar în circumstanțe excepționale strict definite ca întreprinderile de (re)asigurare să dețină capital suplimentar, în urma procesului de verificare. Cu toate că formula standard vizează identificarea profilului de risc al majorității întreprinderilor de (re)asigurare din Comunitate, pot exista cazuri în care abordarea standard să nu reflecte integral profilul de risc foarte specific al unei întreprinderi.

În cazul unor deficiențe majore ale modelului intern parțial sau integral (a se vedea punctul 4 de mai jos) sau ale unor deficiențe majore în materie de guvernanță, este esențial ca autoritățile de supraveghere să se asigure că întreprinderea în cauză depune toate eforturile pentru a remedia deficiențele care au dus la impunerea majorării de capital în scopul protejării titularilor de polițe de asigurare. Autoritatea de supraveghere este obligată să examineze, cel puțin o dată pe an, progresul înregistrat de întreprindere în ceea ce privește soluționarea deficiențelor sale. Doar în cazul în cazul în care devierea profilului de risc al unei asemenea întreprinderi este semnificativă iar elaborarea unui model intern parțial sau integral este ineficientă, majorarea de capital poate avea un caracter permanent.

Abordarea mai armonizată și mai economică adoptată pentru sectorul (re)asigurărilor, în comparație cu directiva privind cerințele de capital, justifică în mod corespunzător abordarea mai armonizată în ceea ce privește majorările de capital.

Responsabilitatea organului administrativ sau de conducere – articolul 40

Întreprinderilor de (re)asigurare li se va impune să respecte mai degrabă principii decât norme, ceea ce implică o responsabilitate mai mare pentru conducere decât în prezent.

Directiva precizează clar că organului administrativ sau de conducere al întreprinderii de (re)asigurare îi revine responsabilitatea finală privind respectarea de către întreprinderea respectivă a prezentei directive.

Sistemul de guvernanță – articolele 41-49

Sistemul de guvernanță și cerințe generale – articolul 41

Pentru a se asigura coerența intersectorială, este esențial să existe o coerență a cerințelor de guvernanță la nivelul sectoarelor bancar, al valorilor imobiliare și al (re)asigurărilor. Cerințele de guvernanță stabilite în prezenta directivă vizează atingerea acestui obiectiv.

Exista unor cerințe de guvernanță solide constituie o condiție prealabilă pentru un sistem de solvabilitate eficient. Unele riscuri pot fi abordate doar prin cerințe de guvernanță, mai degrabă decât prin stabilirea unor cerințe cantitative. Prin urmare, existența unui sistem de guvernanță solid prezintă o importanță deosebită pentru managementul corespunzător al asigurătorului și este esențială pentru eficacitatea sistemului de supraveghere.

Sistemul de guvernanță include respectarea cerințelor de competență și onorabilitate, precum și a cerințelor privind gestionarea riscurilor, evaluarea propriilor riscuri și a propriei solvabilități, controlul intern, auditul intern, funcția actuarială și externalizarea. Dispozițiile de aplicare privind cerințele de guvernanță vor specifica principiul proporționalității.

Identificarea funcțiilor de guvernanță în directivă ar trebui să ajute întreprinderile să se decidă asupra modului în care vor implementa sistemul de guvernanță. O funcție reprezintă o capacitate administrativă de a îndeplini anumite sarcini. Identificarea unei anumite funcții nu împiedică întreprinderea să hotărască în mod independent cum va organiza această funcție în practică, cu excepția cazului în care în directivă se specifică altfel. Aceasta nu ar trebui să ducă la apariția unor cerințe care să împovăreze în mod nejustificat întreprinderea, deoarece ar trebui să se țină seama de natura, nivelul și complexitatea operațiunilor acesteia. Prin urmare, funcțiile de guvernanță pot fi îndeplinite de propriul personal al întreprinderii sau se pot baza pe consiliere din partea unor experți externi; alternativ, pot fi externalizate către experți, în limitele stabilite prin prezenta directivă. Mai mult, în cadrul întreprinderilor mai mici și de complexitate redusă, o persoană sau o unitate organizatorică poate îndeplini mai multe funcții.

Pentru a asigura o bună funcționare a sistemului de guvernanță, întreprinderile trebuie să dețină politici scrise care să precizeze clar procedura utilizată în privința controlului intern, auditului intern, gestionării riscurilor și, dacă este cazul, a externalizării. Este esențial ca organul administrativ sau de conducere să fie implicat activ în sistemul de guvernanță. Prin urmare, politicile scrise trebuie să fie aprobate de organul administrativ sau de conducere și revizuite cel puțin o dată pe an sau înaintea implementării în sistem a unei modificări majore. Este esențială modificarea politicilor înainte de a opera o modificare a sistemului, deoarece în caz contrar întreprinderea s-ar afla deja în contradicție cu propriile strategii și procese interne. Analizarea și evaluarea sistemului de guvernanță intră în sarcina autorității de supraveghere, în cadrul SRP.

Evaluarea propriilor riscuri și a propriei solvabilități – articolul 44

În cadrul propriului sistem de gestionare a riscurilor, toate întreprinderile de (re)asigurare ar trebui să aibă, ca parte integrantă a strategiei lor de afaceri, obiceiul de a evalua în mod regulat propriile necesități globale legate de solvabilitate, pentru propriul profil de risc specific.

Această evaluare are o valență dublă. Este un proces de evaluare internă din cadrul întreprinderii și, ca atare, este încorporat în deciziile strategice ale întreprinderii. Este, de asemenea, un instrument de supraveghere folosit de autoritățile de supraveghere, care trebuie să fie informate cu privire la rezultatul evaluării de către întreprindere a propriilor riscuri și a propriei solvabilități.

Evaluarea nu necesită elaborarea sau aplicarea de către o întreprindere a unui model intern integral sau parțial. Cu toate acestea, dacă întreprinderea folosește deja pentru calcularea cerinței de capital de solvabilitate un model intern integral sau parțial, aprobat, în cadrul evaluării ar trebui utilizate rezultatele acestui model. Evaluarea propriilor riscuri și a propriei solvabilități nu creează o a treia cerință de capital de solvabilitate. Evaluarea nu ar trebui să împovăreze prea tare întreprinderile mici sau de complexitate redusă. În cadrul procesului de supraveghere a întreprinderii, autoritatea de supraveghere verifică evaluarea propriilor riscuri și a propriilor solvabilități realizată de către întreprindere. Rezultatele fiecărei evaluări ar trebui raportate autorității de supraveghere ca parte a informațiilor care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere în temeiul articolului 35.

Externalizarea – articolele 38 și 48

Pe măsură ce externalizarea devine din ce în ce mai importantă, este important să se adopte o abordare mai coerentă în acest domeniu. Pentru a asigura supravegherea eficientă a activităților externalizate, este foarte important ca autoritatea de supraveghere a întreprinderii care externalizează să aibă drept de acces la toate datele relevante deținute de către furnizorul de servicii externalizate, precum și de a efectua inspecții la fața locului privind activitatea externalizată, la sediul furnizorului de servicii externalizate, indiferent dacă acesta din urmă este o entitate reglementată sau nereglementată. În cazul în care activitatea este externalizată către un furnizor de servicii într-o țară terță, este necesar ca autoritățile de supraveghere ale întreprinderii care externalizează să aibă drept de acces la toate datele pertinente deținute de furnizorul de servicii externalizate, indiferent dacă acesta din urmă este o entitate reglementată sau nereglementată. Externalizarea include și subcontractarea activităților externalizate.

O modalitate de a asigura acest lucru, în special dacă furnizorul de servicii este o entitate nereglementată, este să se acorde o atenție deosebită contractului dintre întreprinderea care externalizează și furnizorul de servicii externalizate. Autoritățile de supraveghere trebuie să fie informate în mod corespunzător și în timp util anterior externalizării unor activități importante sau înaintea operării unor modificări semnificative ulterioare ale acestora.

Cerințele stabilite în prezenta directivă țin seama de lucrările forumului mixt ( Joint Forum ) și sunt conforme cu normele și practicile actuale din sectorul bancar și cu directiva privind piețele instrumentelor financiare (2004/39/CE) și aplicarea ei instituțiilor de credit.

2. Raportarea în scopuri de supraveghere și publicarea informațiilor

Raportarea în scopuri de supraveghere și publicarea informațiilor constituie „pilonul III” al cadrului „Solvabilitate II”.

Informații care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere – articolul 35

În esență, propunerea păstrează filosofia actuală a acquis-ului, impunând întreprinderilor cerința generală de a prezenta toate informațiile necesare în scopuri de supraveghere. Cu toate acestea, conform abordării Lamfalussy, propunerea introduce o serie de principii-cheie care trebuie respectate în procesul de raportare în scopuri de supraveghere și permite adoptarea de dispoziții de aplicare în vederea asigurării unei convergențe corespunzătoare.

Publicarea informațiilor - articolele 50-55

Propunerea impune ca o întreprindere să prezinte anual un raport conținând informații esențiale și concise cu privire la solvabilitatea și situația financiară proprie. O excepție este posibilă în cazul majorărilor de capital individual, pe o perioadă de tranziție. Întreprinderile trebuie să actualizeze informațiile prezentate dacă este cazul (există dispoziții specifice care tratează cazuri de neconformitate cu cerința minimă de capital sau cu cerința de capital de solvabilitate) și li se permite să prezinte informații suplimentare în mod voluntar. Întreprinderile trebuie să dețină o politică privind publicarea informațiilor și trebuie să obțină de la propriul organ administrativ sau de conducere aprobarea raportului privind solvabilitatea și situația financiară înaintea publicării acestuia. În fine, propunerea permite adoptarea de dispoziții de aplicare în vederea asigurării unei convergențe corespunzătoare.

3. Promovarea convergenței practicilor de supraveghere – articolul 70

Comitetul pentru servicii financiare a identificat favorizarea convergenței practicilor de supraveghere ca reprezentând una dintre principalele provocări în anii care vin. Deși un cadru comun de reglementare constituie baza, un teren de acțiune cu adevărat la același nivel poate fi creat doar prin adoptarea de către supraveghetori a unor practici mai coerente și comune privind luarea deciziilor și aplicarea acestora. Convergența practicilor de supraveghere include în special aplicarea curentă în mod uniform și comun a legislației comunitare și consolidarea coerenței activităților curente de supraveghere și de aplicare a normelor privind piața unică. Evaluările inter pares și mecanismele de mediere pot juca un rol important în favorizarea convergenței practicilor de supraveghere.

CEIOPS joacă un rol special, contribuind la aplicarea în mod coerent a prezentei directive și la convergența practicilor de supraveghere la nivelul întregii Comunități. Prin urmare, acest articol dispune că statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile de supraveghere se implică în mod activ în activitățile CEIOPS.

4. Cerințe cantitative

Cerințele cantitative aplicabile întreprinderilor de (re)asigurare („pilonul I” al cadrului „Solvabilitate II”) sunt stabilite în șase secțiuni: evaluarea activelor și pasivelor, provizioanele tehnice, fondurile proprii, cerința de capital de solvabilitate, cerința minimă de capital și investițiile. Cerințele din cadrul pilonului I se fundamentează pe o abordare economică în funcție de bilanțul total. Această abordare se bazează pe o evaluare integrată a întregului bilanț al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, activele și pasivele fiind evaluate în mod coerent. O asemenea abordare implică faptul că valoarea resurselor financiare disponibile ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare trebuie să acopere necesitățile financiare globale ale acestora, adică suma pasivelor nesubordonate și a cerințelor de capital. Ca urmare a acestei abordări, fondurile proprii eligibile (a se vedea mai jos) trebuie să fie mai mari decât cerința de capital de solvabilitate.

Evaluarea activelor și pasivelor – articolul 74

Articolul 74 introduce standarde de evaluare pentru toate activele și pasivele, bazate pe definiția actuală a valorii juste din standardele internaționale de raportare financiară (IFRS). Se vor elabora dispoziții de aplicare prin care se va stabili cum ar trebui calculată valoarea justă a anumitor elemente din bilanț, pentru a se asigura faptul că aceste elemente sunt evaluate în mod coerent la nivelul tuturor statelor membre. În ceea ce privește pasivele, standardele de evaluare nu iau în calcul propria bonitate, în timp ce în cazul activelor aceste standarde țin seama de caracteristicile existente privind bonitatea și lichiditatea.

Provizioane tehnice – articolele 75-85

Trebuie să se constituie provizioane tehnice pentru ca întreprinderea să își îndeplinească obligațiile de (re)asigurare către titularii de polițe de asigurare și către beneficiari. Calcularea acestora se va face pe baza dispozițiilor generale prevăzute la articolul 75:

- În special, calculul provizioanelor tehnice se va baza pe valoarea lor actuală de ieșire. Valoarea actuală de ieșire reflectă valoarea pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare preconizează că ar avea-o de plătit astăzi dacă și-ar transfera imediat drepturile și obligațiile contractuale către o altă întreprindere. Utilizarea valorii actuale de ieșire nu ar trebui să fie făcută în sensul implicării faptului că o întreprindere de (re)asigurare ar putea, ar trebui sau ar urma să transfere efectiv obligațiile respective.

- Calcularea provizioanelor tehnice trebuie să fie conformă cu piața și în cadrul său se vor folosi informații specifice întreprinderii numai în măsura în care informațiile respective permit întreprinderilor de (re)asigurare să identifice mai bine caracteristicile portofoliului de asigurări de bază.

Articolele 76-79 și 81-85 descriu calculul provizioanelor tehnice. Acestea vor fi calculate ca suma celei mai bune estimări și a unei marje de risc, cu excepția cazului în care din obligațiile de (re)asigurare decurg riscuri care pot fi acoperite (a se vedea mai jos):

- Cea mai bună estimare corespunde valorii actualizate preconizate a fluxurilor de numerar viitoare, ținându-se seama de toate intrările și ieșirile de numerar necesare pentru onorarea obligațiilor de (re)asigurare pe toată durata de viață a acestora, inclusiv toate cheltuielile, bonusurile discreționare viitoare, garanțiile financiare încorporate și opțiunile contractuale. Calculul celei mai bune estimări se va fundamenta pe tehnici actuariale solide și pe date de bună calitate și va fi verificat în mod regulat pe baza experienței reale.

- Marja de risc asigură faptul că valoarea globală a provizioanelor tehnice este echivalentă cu valoarea pe care întreprinderile de (re)asigurare ar preconiza că ar avea-o de plătit astăzi dacă și-a transfera imediat drepturile și obligațiile către o altă întreprindere; alternativ, costul suplimentar, care depășește cea mai bună estimare, al furnizării de capital pentru finanțarea obligațiilor de (re)asigurare pe parcursul duratei de viață a portofoliului.

În ceea ce privește riscurile care pot fi acoperite – adică riscurile care pot fi efectiv neutralizate prin cumpărarea sau vânzarea de instrumente financiare – valoarea provizioanelor tehnice este calculată direct, ca ansamblu, și obținută pe bază valorilor acelor instrumente financiare [a se vedea articolul 76 alineatul (4)].

În ceea ce privește riscurile care nu pot fi acoperite, marja de risc se calculează cu ajutorul așa-numitei metode a costului capitalului [a se vedea articolul 76 alineatul (5)]. În acest caz, rata costului capitalului utilizată este aceeași pentru toate întreprinderile (de exemplu un procent fix) și corespunde dispersiei care depășește rata dobânzilor fără risc pe care o întreprindere de (re)asigurare cotată BBB ar trebui să o plătească pentru a obține fonduri proprii eligibile.

Fonduri proprii – articolele 86-99

Fondurile proprii corespund resurselor financiare disponibile ale unei întreprinderi de (re)asigurare care pot servi ca protecție împotriva riscurilor și pot absorbi pierderile financiare, dacă este cazul. Stabilirea valorii fondurilor proprii eligibile pentru a acoperi cele două cerințe de capital se fundamentează pe un proces în trei etape. Fiecare etapă corespunde unei subsecțiuni: determinarea fondurilor proprii, clasificarea fondurilor proprii, eligibilitatea fondurilor proprii.

Într-o primă etapă , trebuie identificate valorile fondurilor proprii disponibile. Fondurile proprii reprezintă suma:

- elementelor din bilanț sau „elemente ale fondurilor proprii de bază” (a se vedea articolul 87);

- elementelor din afara bilanțului sau „elemente ale fondurilor proprii auxiliare” (a se vedea articolul 88);

Fondurile proprii de bază cuprind capitalul economic (adică excedentul de active față de pasive, evaluat în conformitate cu secțiunile 1 și 2) și pasivele subordonate (dat fiind că pasivele respective pot servi drept capital, de exemplu în cazul unei lichidări).

Fondurile proprii auxiliare cuprind angajamente la care întreprinderile pot apela pentru a-și spori resursele financiare, cum ar fi solicitarea de contribuții suplimentare de la membri și acreditivele. Dat fiind că aceste fonduri proprii auxiliare nu intră sub incidența standardelor de evaluare prevăzute în secțiunile 1 și 2, determinarea valorilor lor face obiectul unei aprobări prealabile din partea autorităților de supraveghere.

Într-o a doua etapă , întrucât elemente de fonduri proprii prezintă calități diferite și nivele diferite de absorbție a pierderilor, aceste elemente de fonduri proprii vor fi clasificate pe trei niveluri, în funcție de natura lor și de măsura în care îndeplinesc cinci criterii-cheie (subordonare, capacitate de absorbție a pierderilor, permanență, perpetuitate și absența costurilor de administrare), după cum se prevede la articolul 93.

Clasificarea fondurilor proprii pe niveluri se bazează pe criterii calitative care urmează să fie precizate mai în detaliu prin intermediul unor dispoziții de aplicare (a se vedea articolul 97); cu toate acestea, pentru facilitarea acestei clasificări, în dispozițiile de aplicare respective se va stabili și o listă de elemente pre-clasificate.

Natură Calitate | Element din bilanț (fonduri proprii de bază) | Element din afara bilanțului (fonduri proprii auxiliare) |

Ridicată | Nivelul 1 | Nivelul 2 |

Medie | Nivelul 2 | Nivelul 3 |

Scăzută | Nivelul 3 | − |

Într-o a treia etapă , dat fiind că elementele din nivelul 2 și 3 nu oferă în toate circumstanțele o absorbție completă a oricăror pierderi, pare necesar ca recunoașterea lor să fie limitată la scopuri de supraveghere. După cum se prevede la articolul 98, fondurilor proprii disponibile li se aplică două serii de limite, pentru a se determina valorile eligibile în scopuri de supraveghere:

- În ceea ce privește cerința de capital de solvabilitate, ponderea elementelor de nivel 1 în fondurile proprii eligibile ar trebui să atingă cel puțin 1/3, iar ponderea elementelor de nivel 3 nu ar trebui să depășească 1/3.

- În ceea ce privește cerința minimă de capital, elementele fondurilor proprii auxiliare nu sunt eligibile, iar ponderea elementelor de nivel 2 trebuie să fie limitată la 1/2.

Cerința de capital de solvabilitate – articolele 100-125

Secțiunea 4 privind cerința de capital de solvabilitate este împărțită în trei părți: prezentarea generală a cerinței de capital respective, formula standard a cerinței de capital de solvabilitate și utilizarea modelelor interne în scopuri de solvabilitate.

Dispoziții generale privind cerința de capital de solvabilitate, calculată pe baza formulei standard sau a unui model intern

Cerința de capital de solvabilitate corespunde capitalului economic pe care o întreprindere de (re)asigurare trebuie să îl dețină pentru a reduce la 0,5% probabilitatea de ruinare, adică aceasta ar avea loc odată la 200 de ani (a se vedea articolul 101). Cerința de capital de solvabilitate se calculează pe baza valorii la risc, fie în conformitate cu formula standard, fie utilizând un model intern: se vor evalua toate pierderile potențiale, inclusiv reevaluarea nefavorabilă a activelor și pasivelor, pe următoarele 12 luni. Cerința de capital de solvabilitate reflectă profilul real de risc al întreprinderii, ținând seama de toate riscurile cuantificabile, precum și de impactul net al tehnicilor de diminuare a riscurilor.

Cerința de capital de solvabilitate trebuie calculată cel puțin o dată pe an, monitorizată în mod continuu și recalculată de îndată ce profilul de risc al întreprinderii deviază în mod semnificativ; cerința de capital de solvabilitate trebuie acoperită cu o valoare echivalentă de fonduri proprii eligibile (a se vedea articolul 100).

Formula standard a cerinței de capital de solvabilitate

Articolele 103-109 descriu obiectivele, arhitectura și calibrarea generală a formulei standard pentru cerința de capital de solvabilitate. Arhitectura „modulară”, bazată pe tehnici de agregare liniară, este specificată mai în detaliu în anexa IV la directivă. Riscurile luate în considerare în diversele module și submodule ale formulei standard sunt definite la articolele 13, 104 și 105. Specificațiile detaliate ale modulelor și submodulelor respective vor fi adoptate prin intermediul unor dispoziții de aplicare, deoarece probabil că vor evolua în timp.

Formula standard a cerinței de capital de solvabilitate vizează să atingă echilibrul optim între sensibilitatea la risc și caracterul practic. Aceasta permite utilizarea atât a unor parametri specifici întreprinderii, dacă este cazul [a se vedea articolul 104 alineatul (7)], cât și simplificări standardizate pentru IMM-uri (a se vedea articolul 108).

Dat fiind că noile standarde de evaluare țin seama în mod corespunzător de caracteristicile de bonitate și de lichiditate ale activelor, că cerința de capital de solvabilitate include toate riscurile cuantificabile și că toate investițiile sunt supuse principiului prudenței, nu se vor menține limitele cantitative referitoare la investiții și criteriile de eligibilitate pentru active. Cu toate acestea, în lumina evoluțiilor pieței, dacă apar noi riscuri care nu sunt acoperite de formula standard a cerinței de capital de solvabilitate, articolul 109 alineatul (2) permite Comisiei să adopte dispoziții de aplicare cu caracter temporar prin care se stabilesc limite de investiții și criterii de eligibilitate a activelor, atâta timp cât formula se află în proces de actualizare.

Modele interne

Articolele 110-125 descriu cerințele care se aplică întreprinderilor de (re)asigurare care utilizează sau care doresc să utilizeze un model intern integral sau parțial la calcularea cerinței de capital de solvabilitate. Înainte ca autoritățile de supraveghere să aprobe utilizarea unui model intern, întreprinderile de (re)asigurare trebuie să depună o cerere (a se vedea articolul 110) aprobată de organul administrativ sau de conducere al întreprinderii respective (a se vedea articolul 114), prin care arată că îndeplinesc cerințele de demonstrare a utilizării modelului, standardele de calitate statistică, standardele de calibrare, standardele de validare și standardele privind documentația (a se vedea articolele 118-123). Autoritățile de supraveghere trebuie să decidă dacă acceptă sau resping cererea în termen de șase luni de la primirea unei cereri complete de la o întreprindere de (re)asigurare.

În ceea ce privește utilizarea de modele interne parțiale, se introduc cerințe suplimentare care sunt concepute pentru a preveni alegerea de către întreprinderile de (re)asigurare a modelului care le convine (a se vedea articolul 111). Pe lângă aceasta, articolul 112 permite Comisiei să adopte dispoziții de aplicare prin care să adapteze standardele privind modelele interne parțiale, stabilite în articolele 118-123, pentru a se ține seama de sfera limitată a modelelor respective.

Articolul 117 conferă autorităților de supraveghere competența de a impune unei întreprinderi de (re)asigurare care utilizează formula standard pentru a calcula cerința de capital de solvabilitate să elaboreze un model intern parțial sau integral, în cazul în care formula standard a cerinței de capital de solvabilitate nu identifică cu precizie profilul de risc al întreprinderii respective.

Cerința minimă de capital – articolele 126-129

Cerința minimă de capital reprezintă nivelul de capital sub care interesele titularilor de polițe de asigurare s-ar afla serios în pericol dacă întreprinderii i s-ar permite să continue să funcționeze. În cazul în care cerința minimă de capital este încălcată, se declanșează acțiunea de supraveghere de ultimă instanță, adică retragerea autorizației (a se vedea articolele 127 și 137). Prin urmare, întreprinderile trebuie să dețină fonduri proprii eligibile de bază care să acopere cerința minimă de capital (a se vedea articolul 126). Dat fiind că acțiunea de supraveghere de ultimă instanță ar putea necesita autorizare din partea instanțelor naționale, cerința minimă de capital trebuie să fie calculată trimestrial, în conformitate cu o formulă simplă și riguroasă, pe baza unor date care pot fi auditate.

Articolul 127, privind modelul și calibrarea specifice cerinței minime de capital, include o scurtă listă de principii generale. În așteptarea rezultatelor celui de-al treilea studiu cantitativ de impact (QIS3), s-a adoptat o abordare deschisă, întrucât nu s-a ajuns la nicio decizie finală cu privire la cerința minimă de capital.

În special, textul permite testarea următoarelor două abordări:

- Calcularea cerinței minime de capital pe baza unei versiuni simplificate a formulei standard (abordarea modulară), ținând seama de riscul de subscriere pentru asigurarea de viață, de riscul de subscriere pentru asigurarea generală și de riscul de piață și calibrat la o valoare la risc de 90% pe o perioadă de un an;

- Calcularea cerinței minime de capital ca procent din cerința de capital de solvabilitate (abordarea compactă), calibrată la 1/3 din cerința de capital de solvabilitate.

De exemplu, articolul 127 alineatul (1) litera (c) permite calibrarea cerinței minime de capital la un nivel de încredere situat între 80% (dat fiind că 1/3 dintr-o cerință de capital de solvabilitate calibrată la o valoare la risc de 99,5% este echivalentă cu o valoare la risc de 80%, în condițiile unei distribuții normale) și 90% (nivelul utilizat în abordarea modulară testată).

Pentru a asigura o tranziție lină către noul regim (a se vedea articolul 129), întreprinderile de (re)asigurare care îndeplinesc cerințele „Solvabilitate I” la data intrării în vigoare a prezentei directive, dar nu îndeplinesc cerința minimă de capital, au la dispoziție un an pentru a se conforma noului regim.

Investiții – articolele 130-133

Toate investițiile deținute de întreprinderi de (re)asigurare (adică active care acoperă provizioane tehnice, plus active care acoperă cerința de capital de solvabilitate și active libere) trebuie să fie investite, gestionate și monitorizate în conformitate cu principiul prudenței prevăzut la articolul 130. Principiul prudenței impune întreprinderilor de (re)asigurare să investească active în interesul deplin al titularilor de polițe de asigurare, să asigure conectarea investițiilor și pasivelor și să acorde o atenție corespunzătoare riscurilor financiare, cum ar fi riscul de lichiditate și riscul de concentrare.

5. Supravegherea la nivel de grup – articolele 210-268

Introducere

Modul în care grupurile de (re)asigurare vor fi supravegheate este un factor esențial pentru succesul pieței unice și al regimului „Solvabilitate II”. Prin urmare, propunerea urmărește să identifice moduri adecvate de raționalizare a supravegherii grupurilor de (re)asigurare la nivel comunitar.

Îmbunătățiri principale aplicabile tuturor grupurilor de (re)asigurare

- Supraveghetorul de grup – identificare și desemnare: propunerea introduce conceptul de „supraveghetor de grup”. Pentru fiecare grup se va desemna o singură autoritate, cu competențe concrete de coordonare și decizie. Criteriile adoptate sunt inspirate de directiva privind conglomeratele financiare, însă propunerea introduce, acolo unde este cazul, o flexibilitate sporită.

- Supraveghetorul de grup – drepturi și obligații: supraveghetorului de grup îi revine responsabilitatea primară pentru toate aspectele-cheie ale supravegherii de grup (solvabilitatea la nivel de grup, tranzacțiile în cadrul grupului, concentrările de risc, gestionarea riscurilor și controlul intern). Aceste responsabilități trebuie exercitate în cooperare și consultare cu supraveghetorii locali. În plus, pentru fiecare grup trebuie să se stabilească proceduri de coordonare, de comun acord cu toți supraveghetorii implicați.

- Alte dispoziții esențiale pentru asigurarea unei supravegheri de grup eficiente: propunerea introduce, conform directivei privind conglomeratele financiare, un set complet de prevederi care obligă toți supraveghetorii implicați să facă schimb de informații în mod automat (informații esențiale) sau la cerere (informații pertinente), să se consulte reciproc înainte de a lua decizii importante și să trateze în mod corespunzător cererile de verificare a informațiilor.

- Solvabilitatea la nivel de grup – alegerea metodei: pentru a asigura cât mai mult posibil că grupurile vor beneficia de pe urma efectelor diversificării, propunerea exprimă o preferință clară pentru metoda consolidării.

- Solvabilitatea la nivel de grup – model intern la nivel de grup: propunerea permite unui grup să depună o cerere pentru a obține permisiunea de a utiliza un model intern pentru calcularea cerinței de capital de solvabilitate la nivel de grup și a cerinței de capital de solvabilitate separate pentru entitățile afiliate. Procedura se inspiră mult din directiva privind cerințele de capital (2006/48/CE – articolul 129). CEIOPS poate fi consultat la cererea întreprinderii-mamă sau a oricăruia dintre supraveghetorii implicați.

- Supravegherea la nivel de subgrup: pentru a limita împovărarea grupurilor, propunerea precizează că: (a) supravegherea la nivel de grup în UE ar trebui să se facă, în mod normal, numai la nivelul cel mai înalt și (b) statele membre pot permite autorităților de supraveghere proprii să efectueze supravegherea la nivel de grup la nivelul cel mai înalt într-un stat membru. În practică, aceasta ar trebui să reducă numărul nivelurilor de supraveghere la maximum 3 (grup comunitar, subgrupuri naționale, entități individuale), ceea ce este conform cu directiva privind cerințele de capital.

- Dispoziții de aplicare: pentru a se asigura cât mai mult posibil convergența deciziilor și practicilor supraveghetorilor de grup, propunerea conține, în câteva din prevederile esențiale, o trimitere la dispoziții de aplicare ulterioare.

Îmbunătățiri suplimentare aplicabile grupurilor care utilizează sprijinul din partea grupului

Propunerea introduce un regim inovator care urmărește să faciliteze gestionarea capitalului de către grupuri, în principal (a) permițând ca, în anumite condiții, o întreprindere-mamă să utilizeze declarații de sprijin din partea grupului pentru a îndeplini parțial cerința de capital de solvabilitate a filialelor sale și (b) introducând derogări de la unele articole privind supravegherea individuală, dacă este cazul. Propunerea permite adoptarea de dispoziții de aplicare și prevede o revizuire a întregului sistem la cinci ani de la transpunerea directivei.

Observație generală: supravegherea de grup nu este doar o măsură suplimentară

Acquis-ul comunitar actual consideră supravegherea de grup ca fiind doar o măsură suplimentară la supravegherea individuală (supravegherea individuală se realizează în același mod pentru toate entitățile, indiferent dacă fac sau nu parte dintr-un grup, iar supravegherea de grup este doar o adăugire la supravegherea individuală). Propunerea schimbă în mod substanțial această filosofie: textul referitor la grupuri conține multe prevederi care vor influența direct modul în care se realizează supravegherea individuală a întreprinderilor care fac parte dintr-un grup. Pentru a reflecta în mod explicit această evoluție fundamentală, termenul „suplimentar” a fost eliminat din toate contextele (inclusiv din titlu).

Directiva 2007/44/CE

Modificările introduse prin Directiva 2007/44/CE au fost încorporate în reformarea propunerii de directivă „Solvabilitate II”, ținând cont de noua procedură de reglementare cu control pentru dispoziția în cauză privind comitologia. Următorul considerent și următoarele articole și anexe din propunerea de directivă „Solvabilitate II” au fost modificate în consecință: considerentul 91, articolele 13, 24, 56-62, 310 – 312 și anexele VI și VII. Pe lângă aceasta, s-au introdus articolul 305 și considerentele 47 și 48.

Proiectul de regulament Roma I

În decembrie 2007 s-a ajuns la un acord politic în cadrul Consiliului și al Parlamentului European în ceea ce privește așa-numitul Regulament Roma I, care tratează legea aplicabilă obligațiilor contractuale. Se preconizează că acest regulament va fi adoptat în primăvara anului 2008. Pentru a ține cont de toate aceste evoluții ulterioare, prevederile privind legea aplicabilă și condițiile contractelor de asigurare directă din titlul II capitolul I au fost eliminate. La articolul 176 s-a adăugat o trimitere încrucișată la Regulamentul Roma I, stabilind că orice state membru care nu este supus aplicării regulamentului în cauză aplică dispozițiile acelui regulament pentru a determina legea aplicabilă contractelor de asigurare care intră sub incidența articolului 7 din regulamentul respectiv. Pe lângă aceasta, s-a adăugat considerentul 60.

Alte schimbări

Cu ocazia întocmirii unei propuneri modificate, s-a preluat o serie îmbunătățiri de ordin tehnic ale documentului reformat sugerate de către grupul de lucru consultativ, format din serviciile juridice respective ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, prevăzut de Acordul interinstituțional menționat anterior, pentru a se ține seama de principiile unei mai bune legiferări. În consecință, s-au făcut schimbări minore în considerentele 29, 45, 51 și 76, precum și în următoarele articole și anexe: 2, 6, 13, 14, 18, 23, 24, 26, 29, 32, 37, 39, 53, 61, 64, 66, 68, 69, 71, 73, 117, 137, 138, 139, 140, 141, 148, 150, 153, 154, 156, 157, 160, 162, 163, 164, 166, 173, 175, 177, 183, 188, 198, 200, 202, 204, 208, 214, 216, 236, 238, 239, 249, 262, 264, 273, 278, 281, 283, 289, 290, 291, 303, textul dintre articolele 304 și 305, 306, 309, textul din titlul IV, anexele I, II, III și VII.

Următoarele articole și anexe din directivele abrogate rămân neschimbate relativ la situația juridică actuală: 3, 5, 9, 11, 12, 16, 19-22, 24-26, 32, 33, 56-57, 60, 62-65, 68, 69, 72, 145, 147, 149, 151, 152, 154, 155, 157-159, 166-169, 172-174, 177, 178-187, 189, 191-194, 196-207, 269-279, 281, 282, 284-297, 300-302, 305, 307, 309 și anexa I.

6. Dispoziții de aplicare

Directiva conferă Comisiei competențe executive. Cazurile în care s-au conferit competențe executive sunt menționate în mod specific în fiecare articol în cauză. În exercitarea acestor competențe executive, Comisia va fi sprijinită de Comitetul european de asigurări și pensii profesionale instituit prin Decizia 2004/9/CE a Comisiei. Dispozițiile care urmează să fie adoptate de Comisie vor fi supuse procedurii de consultare sau procedurii de reglementare cu control stabilite la articolul 3, articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE.

Dispozițiile de aplicare vor fi utilizate pentru a defini mai în detaliu principiile stabilite în prezenta directivă, astfel încât să se mărească gradul de armonizarea și convergența practicilor de supraveghere. Dispozițiile de aplicare vor fi elaborate pe baza mandatelor acordate de Comisie CEIOPS și vor face obiectul consultării cu factorii implicați, precum și al unei evaluări a impactului.

⎢ 2002/83/CE (adaptat)

2007/0143 (COD)

Propunere modificată de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind asigurarea de viață √ privind inițierea și exercitarea activității de asigurare și de reasigurare Õ (SOLVABILITATE II)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 47 alineatul (2) și articolul 55,

având în vedere propunerea Comisiei[17],

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[18],

în urma consultării Comitetului Regiunilor[19],

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat[20],

întrucât:

∫ nou

(1) Prima directivă a Consiliului 73/239/CEE din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă[21], Directiva 78/473/CEE a Consiliului din 30 mai 1978 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative în domeniul coasigurării comunitare[22], Directiva 87/344/CEE a Consiliului din 22 iunie 1987 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea de protecție juridică[23], a doua Directivă a Consiliului 88/357/CEE din 22 iunie 1988 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea generală directă, de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de a presta servicii și de modificare a Directivei 73/239/CEE[24], Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE (a treia directivă privind asigurarea generală)[25], Directiva 98/78/CE a Parlamentului European și Consiliului din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentară a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare[26], Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea și lichidarea întreprinderilor de asigurare[27], Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață[28], Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 92/49/CEE ale Consiliului, precum și a Directivelor 98/78/CE și 2002/83/CE[29] și Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar[30] trebuie să facă obiectul mai multor modificări substanțiale. Din motive de claritate, ar trebui să se procedeze la reformarea directivelor menționate.

(2) Pentru a facilita inițierea și exercitarea activităților de asigurare și de reasigurare este necesară eliminarea diferențelor celor mai importante din legislațiile statelor membre privind normele la care sunt supuse întreprinderile de asigurare și de reasigurare. Prin urmare, ar trebui instituit un cadru juridic pentru a permite întreprinderilor de asigurare și reasigurare să își desfășoare activitatea de asigurare pe piața comună facilitând, astfel, întreprinderilor de asigurare și reasigurare cu sediul central în Comunitate acoperirea obligațiilor și riscurilor situate în interiorul acesteia.

(3) Este în interesul bunei funcționări a pieței interne să se stabilească norme coordonate privind supravegherea grupurilor de asigurare și, în vederea protejării creditorilor, privind procedurile de reorganizare și lichidare referitoare la întreprinderile de asigurare .

(4) Este indicat ca anumite întreprinderi care furnizează servicii de asigurare să nu fie acoperite de sistemul instaurat de prezenta directivă datorită dimensiunii lor, statutului lor legal, naturii lor – fiind strâns legate de sistemele de asigurare publice – sau datorită serviciilor pe care le oferă. În plus, este de dorit excluderea anumitor instituții din mai multe state membre, a căror activitate acoperă numai un sector foarte restrâns și este limitată prin lege la un anumit teritoriu sau la anumite persoane.

(5) Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi[31], a șaptea Directivă a Consiliului 83/349/CEE din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate[32], a doua Directivă a Consiliului 84/5/CEE din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule[33], Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului[34] și Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit[35] stabilesc normele generale în materie de contabilitate, răspundere civilă auto, instrumente financiare și instituții de credit și stabilesc definițiile din aceste domenii. Este oportună aplicarea unora dintre aceste definiții în sensul prezentei directive.

(6) Inițierea activității de reasigurare este supusă obținerii unei autorizații prealabile. Prin urmare, este necesară stabilirea condițiilor și procedurilor pentru acordarea respectivei autorizații, precum și pentru un eventual refuz.

(7) Având în vedere că prezenta directivă constituie un instrument esențial pentru realizarea pieței interne, întreprinderilor de asigurare și de reasigurare autorizate în statele membre de origine ar trebui sa li se permită exercitarea în întreaga Comunitate a oricărei sau a tuturor activităților lor prin înființarea de sucursale sau prin furnizarea de servicii. Așadar, este oportună realizarea unei asemenea armonizări necesare și suficiente pentru a obține recunoașterea reciprocă a autorizațiilor și a sistemelor de supraveghere și, prin urmare, a unei autorizații unice valabile pe întreg teritoriul Comunității și care permite efectuarea supravegherii întreprinderii de către statul membru de origine.

(8) Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directivă privind asigurarea auto)[36] stabilește normele de desemnare a reprezentanților însărcinați cu soluționarea cererilor de despăgubire. Respectivele reguli ar trebui să se aplice în sensul prezentei directive.

(9) Întreprinderile de reasigurare ar trebui să își limiteze domeniul de activitate la reasigurare și la operațiunile legate de aceasta. O asemenea cerință nu ar trebui să împiedice o întreprindere de reasigurare să exercite pentru clienții săi activități precum acordarea de consiliere statistică sau actuarială, analize de risc sau cercetare. Aceste activități pot include și o funcție și activități de holding legate de activitățile din sectorul financiar în sensul articolului 2 alineatul (8) din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului[37]. În orice caz, această cerință nu permite exercitarea activităților bancare și financiare neasociate.

(10) Protejarea titularilor de polițe de asigurare presupune că întreprinderile de asigurare și reasigurare sunt supuse unor cerințe efective de solvabilitate. În lumina evoluțiilor pieței, sistemul actual nu mai este adecvat. Prin urmare, este necesară introducerea unui nou cadru de reglementare.

(11) În conformitate cu ultimele evoluții din domeniul gestionării riscurilor, în contextul Asociației internaționale a autorităților de supraveghere a asigurărilor, Consiliului pentru standarde internaționale de contabilitate și a Asociației internaționale de actuariat și date fiind evoluțiile recente din alte sectoare financiare, ar trebui adoptată o abordare economică bazată pe risc care să incite întreprinderile de asigurare și de reasigurare să își evalueze și gestioneze în mod adecvat riscurile. Armonizarea ar trebui îmbunătățită prin stabilirea de norme specifice pentru evaluarea activelor și pasivelor, inclusiv a provizioanelor tehnice.

(12) Noul regim de solvabilitate nu ar trebui să fie o povară prea mare pentru întreprinderile de asigurare mici și mijlocii.

(13) Obiectivul principal al reglementării și supravegherii asigurărilor și reasigurărilor îl reprezintă protejarea corespunzătoare a titularilor de polițe de asigurare. Alte obiective ale reglementării și supravegherii asigurărilor și reasigurărilor care ar trebui luate în considerare, însă fără a compromite obiectivul principal, sunt stabilitatea financiară și echitatea și stabilitatea piețelor.

(14) Autoritățile de supraveghere din statele membre ar trebui să dispună de toate mijloacele necesare pentru a asigura o exercitare ordonată a activității întreprinderilor de asigurare și reasigurare în întreaga Comunitate, indiferent dacă acestea sunt realizate în baza dreptului de stabilire sau a libertății de a furniza servicii. Pentru a asigura eficacitatea supravegherii, toate acțiunile întreprinse de autoritățile de supraveghere ar trebui să fie proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare, indiferent de importanța întreprinderii în cauză pentru stabilitatea globală a pieței.

(15) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a obține de la întreprinderile de asigurare și de reasigurare informațiile necesare pentru desfășurarea acțiunilor de supraveghere.

(16) Autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine ar trebui să fie responsabile pentru monitorizarea situației financiare a întreprinderilor de asigurare și reasigurare. În acest scop, acestea ar trebui să efectueze analize și evaluări regulate.

(17) Punctul de plecare în ceea ce privește pertinența cerințelor cantitative în sectorul asigurărilor îl reprezintă cerința de capital de solvabilitate. Prin urmare, în urma procesului de supraveghere, autoritățile de supraveghere nu ar trebui să impună o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate decât în situații excepționale clar definite. Scopul formulei standard a cerinței de capital de solvabilitate este de a reflecta profilul de risc al majorității întreprinderilor de asigurare și de reasigurare. Cu toate acestea, pot exista unele cazuri în care abordarea standardizată nu reflectă în mod corespunzător profilul de risc foarte specific al unei întreprinderi. În cazul în care o asemenea deviere a profilului de risc este semnificativă iar elaborarea unui model intern parțial sau integral este ineficientă, majorarea de capital poate avea un caracter permanent. În cazul unor deficiențe majore ale modelului intern parțial sau integral sau ale sistemului guvernanță, autoritățile de supraveghere ar trebui să se asigure că întreprinderea în cauză depune toate eforturile pentru a remedia deficiențele care au dus la impunerea majorării de capital.

(18) Anumite riscuri pot fi abordate în mod corespunzător doar prin intermediul cerințelor de guvernanță și nu cu ajutorul cerințelor cantitative reflectate în cerința de capital de solvabilitate. Prin urmare, un sistem de guvernanță eficace este esențial pentru administrarea adecvată a întreprinderii de asigurare și pentru sistemul de reglementare.

(19) Toate întreprinderile de asigurare și reasigurare ar trebui să efectueze, ca parte integrantă a strategiei lor de afaceri, o evaluare regulată a nevoilor lor globale de solvabilitate, având în vedere profilul de risc specific. Rezultatele fiecărei evaluări ar trebui raportate autorității de supraveghere în cadrul informațiilor care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere.

(20) Pentru a asigura supravegherea eficientă a activităților externalizate, este foarte important ca autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau reasigurare care externalizează să aibă acces la toate datele relevante deținute de către furnizorul de servicii externalizate, indiferent dacă acesta din urmă este o entitate reglementată sau nereglementată, precum și să poată efectua inspecții la fața locului. Pentru a ține seama de evoluțiile pieței și pentru a garanta respectarea în continuare a condițiilor de externalizare, autoritățile de supraveghere ar trebui să fie informate înainte de externalizarea activităților importante. Aceste cerințe țin seama de lucrările forumului mixt ( Joint Forum ) și sunt conforme cu normele și practicile actuale din sectorul bancar, precum și cu directiva privind piețele instrumentelor financiare și aplicarea ei în cazul instituțiilor de credit.

(21) Pentru a garanta transparența, întreprinderile de asigurare și reasigurare ar trebui să prezinte cel puțin o dată pe an informații esențiale privind solvabilitatea și situația financiară proprii. Întreprinderilor ar trebui să li se permită să prezinte în mod voluntar informații suplimentare.

(22) Ar trebui să se permită schimbul de informații între autoritățile de supraveghere și autoritățile sau organismele care contribuie, prin funcția lor, la consolidarea stabilității sistemului financiar. Prin urmare, este necesar să se precizeze condițiile în care se poate realiza schimbul de informații menționat anterior. De asemenea, în cazul în care informațiile nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităților de supraveghere, acestea ar trebui să aibă posibilitatea, după caz, de a condiționa respectivul acord de respectarea unor condiții stricte.

(23) Este necesară promovarea convergenței practicilor autorităților de supraveghere, nu numai cu privire la instrumentele de supraveghere, ci și cu privire la practicile de supraveghere. Comitetul European al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale înființat prin Decizia 2004/6/CE a Comisiei[38] ar trebui să joace un rol important în acest sens și să raporteze în mod regulat progresele realizate.

(24) Pentru a limita sarcina administrativă și a evita suprapunerea sarcinilor, autoritățile de supraveghere și autoritățile statistice naționale ar trebui să coopereze și să facă schimb de informații.

(25) În scopul consolidării activității de supraveghere a întreprinderilor de asigurare și reasigurare și protejarea titularilor de polițe de asigurare, auditorii legali în sensul directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului[39] ar trebui să aibă datoria de a raporta prompt orice fapte care pot avea efecte serioase asupra situației financiare sau organizării administrative a unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare.

(26) Întreprinderile de asigurare care exercită atât activități de asigurare de viață , cât și activități de asigurare generală ar trebui să gestioneze separat respectivele activități pentru a proteja interesele titularilor de polițe de asigurare de viață. În special, respectivele întreprinderi ar trebui să fie supuse acelorași cerințe de capital ca și cele aplicabile unui grup de asigurare echivalent, compus dintr-o întreprindere de asigurare de viață și o întreprindere de asigurare generală, ținând seama de transferabilitatea crescută a capitalului în cazul întreprinderilor de asigurări mixte.

(27) Evaluarea situației financiare a întreprinderilor de asigurare și reasigurare ar trebui să se bazeze pe principii economice solide și să folosească în mod optimal informațiile furnizate de piețele financiare, precum și datele general disponibile privind riscurile tehnice de asigurare.

(28) Standardele de evaluare în scopuri de supraveghere ar trebui să fie compatibile cu evoluțiile internaționale din domeniul contabilității, în măsura în care este posibil, astfel încât să limiteze sarcina administrativă a întreprinderilor de asigurare și reasigurare.

(29) În conformitate cu abordarea respectivă, cerințele de capital ar trebui să fie acoperite din fonduri proprii, indiferent dacă este vorba de elemente din bilanț sau din afara bilanțului. Deoarece resursele financiare nu asigură absorbția totală a pierderilor nici în cazul lichidării și nici în cazul continuării activității, elementele de fonduri proprii ar trebui clasificate în conformitate cu criterii de calitate, iar valoarea fondurilor proprii eligibilă pentru a acoperi cerințele de capital ar trebui limitată în consecință. Limitele aplicabile elementelor de fonduri proprii ar trebui aplicate doar pentru a determina solvabilitatea întreprinderilor de asigurare și reasigurare și nu ar trebui să restricționeze și mai mult libertatea respectivelor întreprinderi în ceea ce privește gestionarea internă a capitalurilor lor.

(30) Pentru a permite întreprinderilor de asigurare și reasigurare să-și îndeplinească angajamentele față de titularii de polițe de asigurare și beneficiari, statele membre ar trebui să impună respectivelor întreprinderi constituirea de provizioane tehnice adecvate. Calcularea acestor provizioane tehnice ar trebui armonizată în întreaga Comunitate, pentru a obține o mai bună comparabilitate și transparență.

(31) Calcularea provizioanelor tehnice ar trebui să fie conformă cu evaluarea activelor și a altor obligații/pasive, cu piața și cu evoluțiile internaționale din în materie de contabilitate și supraveghere.

(32) Valoarea provizioanelor tehnice ar trebui să reflecte caracteristicile portofoliului de asigurări de bază. Prin urmare, informațiile care se raportează în mod specific la o întreprindere ar trebui folosite la calcularea acestora doar în măsura în care respectivele informații permit întreprinderilor de asigurare și reasigurare să reflecte mai bine caracteristicile portofoliului de asigurări de bază.

(33) Este necesar ca valoarea actualizată estimată a obligațiilor de asigurare să fie calculată pe bază de informații actuale și credibile și ipoteze realiste, ținând seama de garanțiile financiare și de opțiunile din contractele de asigurare și reasigurare, pentru a furniza o evaluare economică a obligațiilor de asigurare sau reasigurare. Ar trebui să fie impusă utilizarea unor tehnici actuariale eficace și armonizate.

(34) Pentru a reflecta situația specifică a întreprinderilor mici și mijlocii, ar trebui prevăzute abordări simplificate pentru calcularea provizioanelor tehnice.

(35) Regimul de supraveghere ar trebui să prevadă, pe de o parte, o cerință privind fondurile proprii care variază în funcție de riscuri, bazată pe un calcul prospectiv, pentru a se asigura intervenția precisă și la timp a autorităților de supraveghere (cerința de capital de solvabilitate) și un nivel minim de securitate sub care nu ar trebui să se situeze resursele financiare (cerința minimă de capital). Ambele cerințe privind capitalurile ar trebui armonizate la nivelul întregii Comunități pentru a se asigura un grad adecvat de protecție a titularilor de polițe de asigurare.

(36) Ar trebui ca cerința de capital de solvabilitate să reflecte un nivel al fondurilor proprii eligibile care să permită întreprinderilor de asigurare și reasigurare să absoarbă pierderile importante și să garanteze în mod rezonabil titularilor de polițe de asigurare și beneficiarilor că plățile se vor face când acestea sunt scadente.

(37) Pentru a promova o bună gestionare a riscurilor și a alinia cerințele de capital regulamentare cu practicile din domeniu, ar trebui ca cerința de capital de solvabilitate să fie stabilită ca fiind capitalul economic deținut de întreprinderile de asigurare și reasigurare pentru a garanta că ruinarea nu apare mai des decât o dată la 200 de ani. Acest capital economic ar trebui calculat pe baza profilului real de risc al respectivelor întreprinderi, ținând seama de impactul posibilelor tehnici de diminuare a riscurilor, precum și de efectele diversificării.

(38) Ar trebui introduse dispoziții de stabilire a unei formule standard de calculare a cerinței de capital de solvabilitate, pentru a permite tuturor întreprinderilor de asigurare și reasigurare să își evalueze capitalul economic. În ceea ce privește structura formulei standard, ar trebui adoptată o abordare modulară, ceea ce înseamnă că expunerea individuală la fiecare categorie de risc în parte trebuie evaluată într-o primă fază și agregată într-o a doua fază. În cazul în care utilizarea unor parametri specifici întreprinderii permit o mai bună reflectare a profilului de risc de subscriere al întreprinderii, acest lucru ar trebui permis, cu condiția ca acești parametri să fie obținuți utilizând o metodologie standard.

(39) Pentru a reflecta situația specifică a întreprinderilor mici și mijlocii, ar trebui prevăzute abordări simplificate ale calculării cerinței de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard.

(40) Pentru a reflecta abordarea orientată spre risc a cerinței de capital de solvabilitate, ar trebui să existe posibilitatea, în circumstanțe specifice, de a utiliza în locul formulei standard modele interne integrale sau parțiale pentru calcularea respectivei cerințe. Pentru a asigura titularilor de polițe de asigurare și beneficiarilor un nivel echivalent de protecție, asemenea modele interne ar trebui să facă obiectul aprobării prealabile de către autoritățile de supraveghere pe baza unor procese și standarde armonizate.

(41) În principiu, noua abordare bazată pe risc nu include conceptul de limite cantitative ale investițiilor și criterii de eligibilitate a activelor. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibilă introducerea de limite de investiții și de criterii de eligibilitate a activelor pentru a lua în considerare riscurile care nu sunt acoperite în mod adecvat de un submodul al formulei standard.

(42) În cazul în care valoarea fundurilor proprii de bază eligibile scade sub cerința minimă de capital, ar trebui retrasă autorizația întreprinderilor de asigurare și reasigurare dacă respectivele întreprinderi nu pot să își restabilească rapid nivelul fondurilor proprii de bază eligibile la nivelul cerinței minime de capital.

(43) Este necesar ca cerința minimă de capital să fie calculată în conformitate cu o formulă simplă, pe baza unor date care pot fi auditate.

(44) Întreprinderile de asigurare și reasigurare ar trebui să aibă active de calitate suficientă pentru a-și acoperi cerințele financiare globale. Toate investițiile deținute de întreprinderile de asigurare și reasigurare ar trebui gestionate în conformitate cu principiul prudenței.

(45) Statele membre nu ar trebui să impună întreprinderilor de asigurare și reasigurare să își investească activele în anumite categorii de active, astfel de cerințe fiind incompatibile cu libera circulație a capitalului prevăzut la articolul 56 din tratat.

(46) Este necesar să se interzică dispozițiile care autorizează statele membre să impună constituirea de active ca garanții de acoperire a provizioanelor tehnice ale unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare, în cazul în care asiguratorul este reasigurat de o întreprindere de asigurare sau reasigurare autorizată în temeiul prezentei directive sau de o întreprindere dintr-o țară terță atunci când regimul de solvabilitate al respectivei țări terțe a fost considerat echivalent.

(47) Până în prezent, cadrul juridic nu a stabilit nici criterii detaliate pentru evaluarea prudențială a unei achiziții propuse și nici o procedură de aplicare a acestor criterii. Prin urmare, este necesară o clarificare a criteriilor și a procesului de evaluare prudențială pentru a oferi certitudinea juridică, claritatea și predictibilitatea necesare cu privire la procesul de evaluare, precum și la rezultatul acestuia. Aceste criterii și proceduri au fost introduse prin directiva 2007/44/CE. În ceea ce privește asigurarea și reasigurarea, aceste dispoziții ar trebui, prin urmare, să fie codificate și integrate în prezenta directivă.

(48) Prin urmare, este esențială o armonizare maximă a acestor proceduri și evaluări prudențiale la nivelul Comunității. Cu toate acestea, dispozițiile privind participațiile calificate nu ar trebui să împiedice statele membre să impună ca autoritățile de supraveghere să fie informate cu privire la achiziționarea de participații inferioare pragurilor stabilite în respectivele dispoziții, atâta timp cât statul membru nu impune în acest scop mai mult de un prag suplimentar de sub 10%, și nici nu ar trebui să împiedice autoritățile de supraveghere de la a formula recomandări generale cu privire la momentul din care asemenea participațiuni vor fi considerate ca având o influență semnificativă.

(49) Având în vedere mobilitatea crescândă a cetățenilor europeni, asigurarea de răspundere civilă auto este din ce în ce mai mult oferită pe o bază trans-frontalieră. Pentru a menține buna funcționare a sistemului de carte verde și înțelegerile între birourile naționale de asiguratori auto, este oportun ca statele membre să poată impune întreprinderilor de asigurare care încheie asigurări de răspundere civilă auto pe teritoriul lor prin furnizare de servicii să devină membre și să participe la finanțarea biroului național, precum și a fondului de garantare creat în respectivul stat membru. Statul membru în care se furnizează serviciile ar trebui să impună întreprinderilor care încheie asigurări de răspundere civilă auto numirea unui reprezentant pe teritoriul său care să colecteze toate informațiile necesare privind dosarele de despăgubiri și să reprezinte întreprinderea respectivă.

(50) În cadrul unei piețe interne, este în interesul titularului de poliță de asigurare să aibă acces la cea mai largă gamă de produse de asigurare oferite în Comunitate. Statul membru al angajamentului sau statul membru în care este situat riscul ar trebui, prin urmare, să se asigure că nu există nici un obstacol în calea comercializării pe teritoriul său a produselor de asigurare oferite spre vânzare în Comunitate, în măsura în care acestea nu contravin dispozițiilor legale de interes general în vigoare în statul membru respectiv și atâta timp cât interesul general nu este protejat de normele din statul membru de origine.

(51) Ar trebui prevăzut un regim de sancțiuni aplicabile în cazul în care o întreprindere de asigurare nu respectă oricare dintre dispozițiile de interes general aplicabile în statul membru al angajamentului sau în statul membru în care este situat riscul.

(52) Pe o piață internă a asigurărilor, consumatorii pot alege dintr-o gamă mai largă și mai variată de contracte. Pentru a beneficia pe deplin de această diversitate și de concurența crescândă, consumatorilor ar trebui să le fie comunicate toate informațiile de care au nevoie pentru a le permite să aleagă contractul cel mai potrivit cu nevoile lor.

(53) O întreprindere de asigurare care oferă contracte de asistență ar trebui să dispună de mijloacele necesare pentru a furniza prestațiile în natură pe care le oferă într-un termen corespunzător. Ar trebui stabilite dispoziții speciale pentru calcularea cererii de capital de solvabilitate și a pragului absolut al cerințelor minime de capital pe care asemenea întreprinderi ar trebui să le dețină.

(54) Exercitarea efectivă a coasigurării comunitare pentru activitățile care, prin natura sau amploarea lor, este probabil să fie acoperite prin coasigurare internațională ar trebui facilitată printr-un minimum de armonizare, pentru a împiedica denaturarea concurenței și diferențele de tratament. În acest context, întreprinderea principală de asigurare ar trebui să evalueze cererile de despăgubire și să fixeze valoarea provizioanelor tehnice. Mai mult decât atât, ar trebui prevăzută o cooperare specială în domeniul coasigurării comunitare, atât între autoritățile de supraveghere ale statelor membre, cât și între aceste autorități și Comisie.

(55) Pentru a proteja persoanele asigurate, legislațiile naționale privind asigurarea de protecție juridică ar trebui armonizate. Orice conflict de interese care apare în special din faptul că întreprinderea de asigurare acoperă altă persoană sau acoperă o persoană atât în ceea ce privește protecția juridică cât și orice altă clasă de asigurare ar trebui evitat, pe cât posibil, sau ar trebui să poată fi rezolvat. În acest scop, un nivel corespunzător de protecție a titularilor de polițe de asigurare poate fi obținut prin diferite mijloace. Indiferent de soluția adoptată, interesul persoanelor cu asigurare de protecție juridică ar trebui protejat printr-o garantare echivalentă.

(56) Conflictele dintre întreprinderile de asigurare care acoperă protecția juridică și persoanele asigurate ar trebui rezolvate în modul cel mai echitabil și rapid posibil. Prin urmare, este oportun ca statele membre să stabilească o procedură de arbitraj sau o procedură care să ofere garanții comparabile.

(57) În anumite state membre, asigurarea de sănătate privată voluntară reprezintă o alternativă parțială sau integrală la asigurarea de sănătate oferită de sistemele de asigurări sociale. Natura specială a unei asemenea asigurări de sănătate o diferențiază de celelalte clase ale asigurării pentru daune sau ale asigurării de viață în măsura în care este necesar să se garanteze accesul efectiv al titularilor de polițe de asigurare la o asigurare de sănătate privată sau voluntară indiferent de vârsta sau profilul lor de risc. Având în vedere natura și consecințele sociale ale contractelor de asigurare de sănătate, autoritățile de supraveghere ale statului membru în care este situat riscul ar trebui să poată impune notificarea sistematică a condițiilor generale și speciale ale polițelor în cazul asigurărilor private sau voluntare de sănătate, pentru a verifica dacă acestea reprezintă o alternativă parțială sau integrală la asigurarea de sănătate oferită de sistemul de asigurări sociale. O asemenea verificare nu ar trebuie să fie o condiție prealabilă a comercializării acestor produse.

(58) Unele state membre au adoptat în acest scop dispoziții legale speciale. În interesul general, ar trebui să fie posibil să se adopte sau să se mențină astfel de dispoziții legale atât timp cât nu limitează necorespunzător dreptul de stabilire sau libertatea de a furniza servicii, înțelegându-se că aceste dispoziții trebuie să se aplice în același fel. Natura acestor dispoziții legale poate varia în funcție de condițiile din fiecare stat membru. Obiectivul de a proteja interesul general poate fi atins, de asemenea, în cazul în care se impune întreprinderilor care oferă o asigurare de sănătate privată sau voluntară să propună contracte-tip a căror acoperire să fie aliniată la cea a sistemelor legale de asigurări sociale și pentru care prima să fie egală sau inferioară unei limite maxime prestabilite și care să participe la sisteme de compensare a pierderilor. S-ar putea de asemenea impune ca baza tehnică a asigurării de sănătate private sau voluntare să fie similară celei de asigurare de viață;

(59) Statele membre gazdă ar trebui să aibă posibilitatea de a impune oricărei întreprinderi de asigurare care încheie pe teritoriul lor, pe riscuri proprii, asigurări obligatorii pentru accidente de muncă să respecte dispozițiile speciale prevăzute în legislația lor internă privind o asemenea asigurare. Cu toate acestea, o asemenea cerință nu ar trebui să se aplice dispozițiilor privind supravegherea financiară, care ar trebui să rămână de competența exclusivă a statului membru de origine.

(60) Întrucât statele membre care nu sunt supuse aplicării regulamentului [Roma I] ar trebui să aplice dispozițiile respectivului regulament pentru a determina legea aplicabilă contractelor de asigurare care intră sub incidența articolului 7 din respectivul regulament.

(61) Ar trebui să se stabilească norme corespunzătoare privind vehiculele investiționale care preiau riscurile de la întreprinderile de asigurare și reasigurare fără a fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare. Sumele recuperabile dintr-un vehicul investițional ar trebui considerate ca sume deductibile în cadrul contractelor de reasigurare sau de retrocedare.

(62) Datorită naturii speciale a activităților de reasigurare finită, statele membre ar trebui să se asigure că întreprinderile de asigurare și reasigurare care încheie contracte de reasigurare finită sau care desfășoară activități de reasigurare finită sunt în măsură să identifice, să măsoare și să controleze în mod corespunzător riscurile care decurg din respectivele contracte sau activități.

(63) Pentru a ține seama de dimensiunea internațională a reasigurării, ar trebui să se autorizeze încheierea de acorduri internaționale cu țările terțe în scopul de a defini modalitățile de supraveghere a întreprinderilor de reasigurare care își desfășoară activitatea pe teritoriul fiecăreia dintre părțile contractante. În plus, ar trebui să se prevadă o procedură flexibilă care să permită evaluarea pe o bază comunitară a echivalenței controlului prudențial exercitat de țările terțe, astfel încât să se amelioreze liberalizarea serviciilor de reasigurare în țările terțe, fie pe baza stabilirii, fie pe baza furnizării de servicii transfrontaliere.

(64) Măsurile privind supravegherea întreprinderilor de asigurare și reasigurare dintr-un grup ar trebui să permită autorităților care supraveghează o întreprindere de asigurare sau reasigurare să își formeze o părere mai întemeiată cu privire la situația financiară a acestora.

(65) O asemenea supraveghere a grupului ar trebui să ia în considerare holdingurile de asigurare și holdingurile mixte de asigurare în măsura în care este necesar. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să implice în niciun caz că statele membre trebuie să supravegheze respectivele întreprinderi luate în mod individual.

(66) În timp ce supravegherea întreprinderilor de asigurare și reasigurare individuale rămâne principul esențial al supravegherii asigurărilor, este necesar să se determine care dintre întreprinderi intră sub incidența supravegherii la nivel de grup.

(67) Supravegherea de grup ar trebui să se aplice în orice caz la nivelul ultimei întreprinderi participative la nivel comunitar. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a permite autorităților lor de supraveghere să aplice supravegherea la nivel de grup la un număr limitat de nivele inferioare, în cazul în care consideră necesar acest lucru.

(68) Este necesar să se calculeze solvabilitatea la nivel de grup pentru întreprinderile de asigurare și reasigurare care fac parte dintr-un grup.

(69) Întreprinderile de asigurare și reasigurare care aparțin unui grup ar trebui să aibă posibilitatea de a cere aprobarea unui model intern care să fie utilizat pentru calcularea solvabilității atât la nivel de grup, cât și la nivel individual.

(70) Este necesar să se asigure faptul că fondurile proprii sunt distribuite în mod corespunzător în cadrul grupului și sunt disponibile pentru a proteja titularii de polițe de asigurare și beneficiarii acolo unde este necesar. În acest scop, întreprinderile de asigurare și reasigurare din cadrul unui grup ar trebui să dispună de fonduri proprii suficiente pentru a acoperi cerința lor de capital de solvabilitate, în cazul în care obiectivul protejării titularilor de polițe de asigurare nu poate fi atins prin alte mijloace. Prin urmare, întreprinderile de asigurare și reasigurare ar trebui să fie autorizate să își acopere cerința lor de capital de solvabilitate, în circumstanțe bine definite, cu ajutorul sprijinului de grup declarat de către întreprinderea-mamă. Pentru a evalua nevoia de și pentru a pregăti o eventuală revizuire viitoare a regimului de sprijin din partea grupului, Comisia ar trebui să întocmească un raport cu privire la normele statelor membre și practicile autorităților de supraveghere în acest domeniu.

(71) Solvabilitatea unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare care este filiala unui holding de asigurare sau a unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare dintr-o țară terță poate fi afectată de situația financiară a grupului din care face parte și de distribuția resurselor financiare în cadrul grupului. Prin urmare, autorităților de supraveghere ar trebui să li se acorde mijloacele pentru a exercita supravegherea la nivel de grup și pentru a lua măsurile corespunzătoare la nivelul întreprinderii de asigurare sau reasigurare atunci când solvabilitatea acesteia este sau poate fi în pericol.

(72) Concentrarea riscurilor și tranzacțiile intragrup pot să afecteze situația financiară a întreprinderilor de asigurare sau reasigurare. Prin urmare, autoritățile de supraveghere ar trebui să aibă posibilitatea de a exercita supravegherea generală a anumitor tipuri de asemenea concentrări de riscuri și operațiuni intragrup și de a lua măsuri corespunzătoare la nivelul întreprinderii de asigurare sau reasigurare atunci când solvabilitatea acesteia este sau poate fi în pericol.

(73) Întreprinderile de asigurare și reasigurare din cadrul unui grup ar trebui să aibă sisteme de guvernanță corespunzătoare care ar trebui să facă obiectul procesului de supraveghere.

(74) Toate grupurile de asigurare sau reasigurare care fac obiectul supravegherii la nivel de grup ar trebui să aibă un supraveghetor al grupului desemnat dintre autoritățile de supraveghere implicate. Drepturile și obligațiile supraveghetorului de grup ar trebui să includă competențe corespunzătoare de coordonare și laure a deciziilor. Autoritățile implicate în supravegherea întreprinderilor de asigurare și reasigurare care aparțin aceluiași grup ar trebui să stabilească acorduri de coordonare.

(75) Autoritățile de supraveghere ar trebui să aibă acces la toate informațiile relevante pentru exercitarea activității de supraveghere a grupului. Ar trebui stabilită o cooperare între autoritățile responsabile cu supravegherea întreprinderilor de asigurare și reasigurare, precum și între autoritățile respective și autoritățile responsabile cu supravegherea întreprinderilor care activează în alte sectoare financiare.

(76) Întreprinderilor de asigurare și reasigurare care fac parte dintr-un grup al cărui sediu este în afara Comunității ar trebui să facă obiectul unor acorduri de supraveghere la nivel de grup echivalente și corespunzătoare. Prin urmare, este necesar să prevadă transparența normelor și schimbul de informații cu autoritățile țărilor terțe în toate circumstanțele relevante.

(77) Având în vedere că legislațiile naționale privind măsurile de reorganizare și procedurile de lichidare nu sunt armonizate, este oportun, în cadrul pieței interne, să se asigure recunoașterea reciprocă a măsurilor de reorganizare și a legislației referitoare la lichidare a statelor membre cu privire la întreprinderile de asigurare, precum și cooperarea necesară, având în vedere nevoia de unitate, universalitate, coordonare și publicitate a unor asemenea măsuri, precum și echivalența tratamentului și protejării creditorilor de asigurare.

(78) Ar trebui să se asigure că măsurile de reorganizare care au fost adoptate de autoritatea competentă a unui stat membru pentru a menține sau restabili soliditatea financiară a unei întreprinderi de asigurare și pentru a preveni pe cât posibil o situație de lichidare au efect în întreaga Comunitate. Cu toate acestea, efectele unor asemenea măsuri de reorganizare, precum și ale procedurilor de lichidare față de țări terțe nu ar trebui să fie afectate.

(79) Ar trebui să se facă distincție între autoritățile responsabile cu măsurile de reorganizare și procedurile de lichidare și autoritățile de supraveghere a întreprinderilor.

(80) Definiția „sucursalei” în scopuri de insolvabilitate, ar trebui, în conformitate cu principiile de insolvabilitate existente, să țină seama de personalitatea juridică unică a întreprinderii de asigurare. Cu toate acestea, legislația statului membru de origine ar trebui să determine felul în care trebuie tratate în cazul lichidării respectivei întreprinderi activele și pasivele deținute de persoane independente care sunt mandatate pentru a acționa în permanență drept agent al unei întreprinderi de asigurare.

(81) Ar trebui stabilite condițiile în care intră sub incidența prezentei directive procedurile de lichidare care, fără a fi bazate pe insolvabilitate, implică o ordine prioritară de plată a despăgubirilor. Creanțele angajaților unei întreprinderi de asigurare rezultate din contractele de muncă și relațiile de muncă ar trebui să poată fi subrogate unui sistem național de garantare a salariilor. Astfel de creanțe subrogate ar trebui să beneficieze de tratamentul stabilit de legislația statului membru de origine ( lex concursus ).

(82) Măsurile de reorganizare nu împiedică deschiderea unei proceduri de lichidare. Prin urmare, ar trebui ca procedurile de lichidare să poată fi deschise în absența sau ca urmare a adoptării de măsuri de reorganizare și pot fi încheiate printr-un concordat sau altă măsură analoagă, inclusiv măsuri de reorganizare.

(83) Doar autoritățile competente ale statului membru de origine ar trebui să fie abilitate să decidă în legătură cu procedurile de lichidare care privesc întreprinderile de asigurare. Deciziile ar trebui să aibă efecte în întreaga Comunitate și ar trebui să fie recunoscute de toate statele membre. Deciziile ar trebui publicate în conformitate cu procedurile statului membru de origine și in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene . De asemenea, informațiile ar trebui să fie disponibile creditorilor cunoscuți rezidenți în Comunitate, care ar trebui să aibă dreptul de a prezenta creanțe sau de a prezenta observații.

(84) În cadrul procedurilor de lichidare ar trebui luate în considerare toate activele și pasivele întreprinderii de asigurare.

(85) Toate condițiile pentru deschiderea, desfășurarea și terminarea procedurilor de lichidare ar trebui să fie reglementate de legislația statului membru de origine.

(86) Pentru a asigura desfășurarea unor acțiuni coordonate, autoritățile de supraveghere ale statelor membre de origine și cele ale celorlalte state membre ar trebui informate de urgență cu privire la deschiderea procedurilor de lichidare.

(87) Este extrem de important ca persoanele asigurate, titularii de polițe de asigurare, beneficiarii și orice parte vătămată care dispune de un drept direct de acțiune împotriva întreprinderii de asigurare în ceea ce privește o creanță ce provine din operațiuni de asigurare să fie protejate în cadrul procedurilor de lichidare, înțelegându-se că o astfel de protecție nu include creanțele care nu provin din obligații prevăzute în contractele de asigurare sau operațiunile de asigurare, ci din răspunderea civilă cauzată de un agent în cadrul unor negocieri pentru care, conform legii aplicabile pentru contractul sau operațiunea de asigurare, agentul însuși nu este responsabil în temeiul contractului sau operațiunii de asigurare. Pentru a atinge acest obiectiv, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a alege între metode echivalente pentru a garanta un tratament special pentru creditorii de asigurare, niciuna dintre aceste metode neîmpiedecând un stat membru în a stabili o clasificare între diferitele categorii de cereri de despăgubire. În plus, ar trebui să se asigure un echilibru adecvat între protecția creditorilor de asigurare și cea a altor creditori privilegiați care sunt protejați de către legislația statului membru în cauză.

(88) Deschiderea procedurilor de lichidare ar trebui să implice retragerea autorizației de a desfășura o activitate care a fost acordată întreprinderii de asigurare, dacă autorizația respectivă nu a fost retrasă anterior.

(89) Creditorii ar trebui să aibă dreptul de a prezenta creanțe sau de a prezenta observații scrise în cadrul procedurilor de lichidare. Creanțele creditorilor rezidenți într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, ar trebui să fie tratate în același fel ca și creanțele echivalente din statul membru de origine, fără discriminare bazată pe naționalitate sau rezidență.

(90) Pentru a proteja așteptările legitime și siguranța anumitor tranzacții în statele membre, altele decât statul membru de origine, este necesară determinarea legii aplicabile efectelor unei măsuri de reorganizare sau procedurii de reorganizare asupra unui proces în curs și asupra cererilor individuale de executare silită care rezultă din procese.

(91) Măsurile necesare pentru implementarea prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei[40]. În special, este necesar să i se acorde Comisiei competența de a adopta dispoziții privind adaptarea anexelor și măsuri specificând în special competențele de supraveghere și acțiunile care trebuie întreprinse și de stabilire a unor cerințe mai detaliate în domenii precum sistemul de guvernanță, publicarea informațiilor, criteriile de evaluare raportat la participațiile calificate, calcularea provizioanelor tehnice și a cerințelor de capital, normele de investiții și supravegherea la nivel de grup. Având în vedere că aceste dispoziții au un scop general și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive și să o completeze prin adăugarea unor elemente neesențiale noi, ele trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 5 din Decizia 1999/468/CE.

(92) Dat fiind că obiectivul acțiunii care trebuie întreprinse nu poate fi realizat într-un mod suficient de către statele membre și, prin urmare, având în vedere dimensiunile și efectele acțiunii, poate fi mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri în acest sens, în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(93) Dispozițiile din Directiva 64/225/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind eliminarea restricțiilor privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii în domeniul reasigurărilor și al retrocesiunilor[41], Directiva 73/240/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de eliminare a restricțiilor la libertatea de stabilire în domeniul activității de asigurare generală directă[42], Directiva 76/580/CEE a Consiliului din 29 iunie 1976 de modificare a Directivei 73/239/CEE de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă[43] și Directiva 84/641/CEE a Consiliului din 10 decembrie 1984 de modificare, cu privire în special la asistența turistică, a primei Directive (73/239/CEE) privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă[44] au devenit caduce și, prin urmare, trebuie abrogate.

(94) Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern trebuie să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directivele anterioare. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directivele anterioare.

(95) Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa VI partea B.

ê 2002/83/CE (adaptat)

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

TITLUL I

√ NORME GENERALE PRIVIND INIȚIEREA ȘI EXERCITAREA ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE ȘI DE REASIGURARE Õ

CAPITOLUL I

√ OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI Õ DEFINIȚII ȘI DOMENIUL DE APLICARE

Sec ţIUNEA 1 – OBIECT şI DOMENIU DE APLICARE

ê 2002/83/CE art. 2 (adaptat)

Articolul 1√ Obiect Õ

Prezenta directivă se referă la √ stabilește norme privind următoarele: Õ

(1) inițierea și exercitarea √ , în cadrul Comunității, Õ a activității √ activităților Õ independente de asigurare directă de către întreprinderi care sunt stabilite într-un stat membru sau care doresc să se stabilească acolo, sub forma activităților definite în continuare: √ și de reasigurare; Õ

√ (2) supravegherea suplimentară în cazul grupurilor de asigurare și de reasigurare; Õ

√ (3) reorganizarea și lichidarea întreprinderilor de asigurare directă. Õ

ê 84/641/CEE art. 1 și 2002/83/CE art. 2 (adaptat)

Articolul 2√ Domeniu de aplicare Õ

1. Prezenta directivă se referă la inițierea activității independente de asigurare directă, inclusiv activitatea de asistență menționată la alineatul (2), practicată de întreprinderile √ se aplică întreprinderilor de asigurare directă de viață și generală Õ care sunt stabilite pe teritoriul unui stat membru sau care doresc să se stabilească acolo.

ê 2005/68/CE art. 1 (adaptat)

1. Prezenta directivă stabilește norme referitoare la inițierea și exercitarea activității independente √ De asemenea, se aplică întreprinderilor Õ de reasigurare, practicată exclusiv de întreprinderi de reasigurare care desfășoară acest tip de activitate și care sunt stabilite √ pe teritoriul unui stat membru Õ sau √ care Õ doresc să se stabilească într-un stat membru √ , cu excepția titlului IV Õ .

ê 84/641/CEE art. 1 (adaptat)

2. √ În sensul alineatului (1) primul paragraf, asigurarea generală include Õ aActivitatea de care reprezintă asistență privește asistența furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absențelor de la domiciliu sau de la locul de reședință permanentă √ obișnuit Õ. Această activitate constă, în schimbul plății prealabile a unei prime, în luarea angajamentului de a ajuta imediat beneficiarul unui contract de asistență în cazul în care acesta se găsește în dificultate ca urmare a unui eveniment întâmplător, în cazurile și în condițiile prevăzute de contract.

Ajutorul poate consta în servicii în numerar sau în natură. Serviciile în natură pot fi, de asemenea, furnizate prin utilizarea personalului sau a materialului corespunzător prestatorului.

Activitatea de asistență nu cuprinde serviciile de întreținere √ administrare Õ sau de menținere, serviciile post-vânzare sau simpla indicație sau prevedere a unui ajutor în calitate de intermediar.

3. Clasificarea pe clase de activități menționate în prezentul articol este indicată în anexă.

ê 2002/83/CE (adaptat)

ð nou

√ 3. În ceea ce privește asigurarea de viață, prezenta directivă se aplică celor de mai jos: Õ

(a) 1. următoarele tipuri de asigurări √ activități de asigurare de viață Õ , în cazul în care au o bază contractuală:

(ai) asigurareaări de viață, adică acea categorie de asigurări care include, în special, asigurarea de supraviețuire, asigurarea de deces, asigurarea mixtă, asigurarea de viață cu restituirea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naștere;

(bii) anuități;

(ciii) asigurări suplimentare √ subscrise pe lângă asigurarea de viață Õ efectuate de întreprinderile de asigurare de viață, adică, în special, asigurarea împotriva vătămărilor corporale, inclusiv incapacitate de muncă, asigurarea împotriva decesului rezultat în urma unui accident și asigurarea de invaliditate în caz de accident √ sau Õ și de boală, în cazul în care aceste tipuri diferite de asigurare sunt subscrise în plus față de asigurările de viață;

(div) tipul de asigurări √ asigurarea permanentă de sănătate care nu poate fi reziliată, Õ existentăe √ în prezent Õ în Irlanda și în Regatul Unit, cunoscut ca „permanent health insurance” (asigurare de sănătate pe termen lung care nu poate fi anulată);

(b) 2. următoarele operațiuni, în cazul în care au o bază contractuală, în măsura în care sunt condiționate de supravegherea de către autoritățile administrative responsabile cu supravegherea asigurărilor private:

(ai) tontine, √ operațiuni Õ prin care sunt constituite asociații ale participanților cu scopul de a-și capitaliza împreună contribuțiile și de a distribui ulterior activele astfel acumulate între urmași sau între beneficiarii persoanei decedate √ (tontine) Õ ;

(bii) operațiuni de capitalizare, bazate pe calcule actuariale prin care, în schimbul unor plăți unice sau periodice stabilite în avans, se încheie angajamente cude durată și valoare specifice;

(ciii) gestionarea fondurilor colective de pensii, de exemplu operațiuni constând, pentru întreprinderea în cauză, în ð incluzând ï gestionarea investițiilor și, în special, a activelor care reprezintă rezervele organismelor care efectuează plăți în caz de deces sau supraviețuire sau în cazul întreruperii sau reducerii activității;

(div) operațiunile menționate la punctullitera (iiic), în cazul în care sunt însoțite de asigurări care acoperă fie conservarea capitalului, fie plata unei dobânzi minime;

(ev) operațiunile desfășurate de întreprinderile de asigurare √ de viață Õ , cum ar fi cele menționate în capitolul 1 titlul 4 din cartea volumul IV titlul 4 capitolul 1 dina documentului francez „Code des assurances”;

3. (c) operațiuni legate de durata vieții umane, care sunt definite de sau prevăzute în legislația asigurărilor sociale, în cazul √ măsura Õ în care acestea sunt efectuate sau gestionate √ de întreprinderi de asigurare de viață, Õ pe propriul lor risc de întreprinderi de asigurare, în conformitate cu legislația unui stat membru.

ê 73/239/CEE art. 2(1)(d) și 2002/83/CE art. 3(4) (adaptat)

√ SECţIUNEA 2 – EXCLUDERI DIN DOMENIUL DE APLICARE Õ

√ SUBSECţIUNEA 1 – DISPOZIţII GENERALE Õ

Articolul 3√ Sisteme legale Õ

√ Fără a se aduce atingere articolului 2 alineatul (3) litera (c), prezenta directivă nu se aplică Õ asigurărilore care fac parte dintr-un sistem legal de asigurări sociale, sub rezerva articolului 2 alineatul (3).;

ò nou

Articolul 4Excludere din domeniul de aplicare datorită dimensiunii

1. Fără a se aduce atingere articolelor 5-10, prezenta directivă nu se aplică întreprinderilor de asigurare al căror venit anual din primele de asigurare nu depășește 5 milioane EUR.

2. Dacă valoarea stabilită la alineatul (1) este depășită timp de trei ani consecutivi, prezenta directivă se aplică începând cu cel de-al patrulea an.

ê 73/239/CEE art. 2 (adaptat)

√ SUBSECţIUNEA 2 – ASIGURăRI GENERALE Õ

Articolul 5√ Operațiuni Õ

√ În ceea ce privește întreprinderile de asigurare generală, Õ pPrezenta directivă nu se aplică:

1. 1. următoarelor tipuri de asigurări:

(a) asigurarea de viață, și anume domeniul de asigurare care include în special asigurarea de supraviețuire, asigurarea de deces, asigurarea mixtă, asigurarea de viață cu restituirea primelor, tontine, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naștere;

(b) asigurarea de rentă;

(c) asigurările suplimentare practicate de întreprinderile de asigurare de viață și anume asigurările împotriva vătămărilor corporale, inclusiv a incapacității de muncă, asigurarea de deces în caz de accident și de boală, asigurarea de invaliditate în caz de accident și de boală, în cazul în care aceste asigurări sunt subscrise suplimentar în asigurarea de viață;

(e) asigurarea practicată în Irlanda și în Regatul Unit, denumită „asigurare permanentă de sănătate care nu poate fi reziliată”.

2. următoarelor operațiuni:

(a1) operațiunile de capitalizare, astfel cum sunt definite în legislația fiecărui stat membru;

(b2) operațiunile organismelor de prevedere și ajutor reciproc, ale căror beneficii variază în funcție de resursele disponibile și pentru care contribuția membrilor se stabilește forfetar;

(c3) operațiunile efectuate de o organizație care nu are personalitate juridică și care au ca obiect √ acoperirea Õ garantarea reciprocă a membrilor săi, fără plată de prime și fără constituire de rezerve √ provizioane Õ tehnice;

ê 87/343/CEE art. 1.1 (adaptat)

(d4) până la coordonarea ulterioară, operațiunile de asigurări de credite la export în numele statului sau garantate de către acesta sau când statul este asigurătorul.

ê 84/641/CEE art. 2 (adaptat)

Articolul 6√ Asistență Õ

√ 1. Prezenta directivă nu se aplică activității Õ Activitatea de asistență √ care îndeplinește toate condițiile următoare: Õ

(a) în care angajamentul se limitează la operațiunile următoare, efectuate √ asistența este furnizată Õ cu ocazia unui accident sau a unei √ defecțiuni Õ pene care afectează un vehicul rutier √ atunci când accidentul sau defecțiunea survine Õ și care a survenit în mod normal pe teritoriul statului membru al furnizorului garanției;:

√ (b) răspunderea pentru asistență este limitată la următoarele operațiuni: Õ

(i) depanarea la fața locului, pentru care furnizorul utilizează, în majoritatea cazurilor, personalul și echipamentul propriu;

(ii) transportarea vehiculului până la locul de reparație cel mai apropiat sau cel mai corespunzător unde poate fi efectuată reparația, precum și eventuala însoțire, în mod normal prin același mijloc de asistență, a șoferului și pasagerilor, până la locul cel mai apropiat de unde aceștia își pot continua călătoria cu alte mijloace;

(iii) în cazul în care statul membru al furnizorului garanției prevede astfel, transportul vehiculului, însoțit eventual de șofer și pasageri, până la domiciliul lor, punctul lor de plecare sau destinația de origine în interiorul aceluiași stat membru;

(c) în afară de cazul în care aceste operațiuni se efectuează √ asistența nu este asigurată Õ de o întreprindere aflată sub incidența prezentei directive.

2. În cazurile menționate la primele două liniuțe alineatul (1) litera (b) punctele (i) și (ii), condiția ca accidentul sau √ defecțiunea Õ pana să fi survenit pe teritoriul statului membru al furnizorului garanției: (a) nu se aplică în cazul în care acesta din urmă este un organism al cărui beneficiarul este un membru al √ organismului care furnizează garanția Õ și depanarea sau transportarea vehiculului se efectuează pe baza simplei prezentări a carnetului de membru, fără plata primei suplimentare, de către un organism similar al țării √ din țara Õ în cauză pe baza unui acord de reciprocitate; (b) nu interzice serviciul unei astfel de asistențe în Irlanda și Regatul Unit √ sau, în cazul Irlandei și al Regatului Unit, în cazul în care operațiunile de asistență sunt realizate Õ de către un același organism care operează în aceste două √ ambele Õ state.

√ 3. Prezenta directivă nu se aplică Õ îÎn cazul √ operațiunilor Õ menționate la a treia liniuță alineatul (1) litera (b) punctul (iii), dacă accidentul sau √ defecțiunea Õ pana a survenit pe teritoriul Irlandei sau, în ceea ce privește Regatul Unit, pe teritoriul Irlandei de Nord, √ iar Õ vehiculul, însoțit eventual de șofer și pasageri, poate fi √ este Õ transportat până la domiciliul, la punctul de plecare sau la destinația originală √ de origine Õ a acestora în interiorul unuia sau altuia dintre aceste teritorii.

4. În plus, Pprezenta directivă nu se referă la √ aplică Õ operațiunilore de asistență efectuate √ de Automobil Club-ul Marelui Ducat al Luxemburgului în cazul în care accidentul sau defecțiunea Õ cu ocazia unui accidentul sau a unei pene care afectează un vehicul rutier √ a avut loc în afara teritoriului Marelui Ducat al Luxemburgului Õ și care √ asistența Õ constă în transportarea vehiculului √ implicat în acel accident sau care a suferit defecțiunea Õ accidentat sau în pană în exteriorul Marelui Ducat al Luxemburgului, însoțit eventual de șofer și pasageri, până la domiciliul lor, atunci când aceste operațiuni se efectuează de Automobil Club-ul Marelui Ducat al Luxemburgului.

Întreprinderile aflate sub incidența prezentei directive nu pot practica activitatea menționată la prezentul punct decât în cazul în care acestea au primit autorizația pentru clasa de asigurare 18 de la punctul (A) din anexă, fără a aduce atingere punctului (C) al acesteia. În acest caz, prezenta directivă se aplică acestor operațiuni.

ê 2002/13/CE art. 1.1 (adaptat)

Prezenta directivă nu se aplică întreprinderilor care îndeplinesc următoarele condiții:

întreprinderea nu exercită nici una dintre activitățile reglementate de prezenta directivă, cu excepția celei prevăzute în anexă, punctul A clasa 18;

această activitate este limitată la nivel exclusiv local și nu constă decât în prestații în natură și

venitul anual total colectat sub titlul activității de asistență pentru persoanele aflate în dificultate nu depășește 200000 EUR.

Articolul 7√ Întreprinderi mutuale Õ

1. Prezenta directivă nu se aplică asociațiilor mutuale care întrunesc următoarele condiții:

(a) statutul prevede posibilitatea de constituire a unor contribuții suplimentare sau de reducere a prestațiilor;

(b) activitatea nu acoperă riscurile de responsabilitate civilă, cu excepția cazului în care acestea constituie o garanție accesorie în sensul punctului C din anexă, și nici riscurile de credit și garanție;

(c) valoarea anuală a cotizațiilor percepute pentru activitățile acoperite prin prezenta directivă nu depășește 5 milioane EUR și și

(d) cel puțin jumătate dintre cotizațiile percepute pentru activitățile acoperite prin prezenta directivă provin de la persoane membre ale societății mutuale.

ê 73/239/CEE art. 3 (adaptat)

2. Prezenta directivă nu vizează, cu atât mai mult, asociațiile mutuale √ întreprinderile mutuale care desfășoară activități de asigurare generală și Õ care au încheiat cu √ alte întreprinderi mutuale Õ o întreprindere de aceeași natură o convenție care implică reasigurarea integrală a √ polițelor Õ contractelor de asigurare √ pe care le-au emis Õ la care au subscris sau substituirea întreprinderii cesionare cu întreprinderea cedentă pentru executarea angajamentelor √ obligațiilor Õ rezultate din contractele menționate anterior. În acest caz, întreprinderea cesionară se conformează √ normelor prezentei Õ directivei.

ê 73/239/CEE art. 4 (adaptat)

Articolul 8√ Instituții Õ

Directiva nu se aplică următoarelor organisme √ care desfășoară activități de asigurare generală Õ , cu excepția cazului modificării statutului acestora privind competența:

ê 84/641/CEE art. 4 (adaptat)

(f1) în Danemarca , Falcks Redningskorps A/S, København √ Danmark Õ ;

ê 73/239/CEE art. 4

(a2) în Germania,

următoarele organisme de drept public care se bucură de monopol (Monopolanstalten):

1. Badische Gebaudeversicherungsanstalt, Karlsruhe

2. Bayerische Landesbrandversicherungsanstalt, München

3. Bayerische Landestierversicherungsanstalt, Schlachtviehversicherung, München

4. Braunschweigische Landesbrandversicherungsanstalt, Braunschweig

5. Hamburger Feuerkasse, Hamburg

6. Hessische Brandversicherungsanstalt (Hessische Brandversicherungskammer), Darmstadt

7. Hessische Brandversicherungsanstalt, Kassel

8. Hohenzollernsche Feuerversicherungsanstalt, Sigmaringen

9. Lippische Landesbrandversicherungsanstalt, Detmold

10. Nassauische Brandversicherungsanstalt, Wiesbaden

11. Oldenburgische Landesbrandkasse, Oldenburg

12. Ostfriesische Landschaftliche Brandkasse, Aurich

13. Feuersozietät Berlin, Berlin

14. Württembergische Gebäudebrandversicherungsanstalt, Stuttgart.

Cu toate acestea, competența teritorială nu se consideră modificată în cazul unei fuziuni a acestor organisme, având ca efect menținerea în profitul noului organism a competenței teritoriale a organismelor fuzionate; tot astfel, competența privind clasele de asigurare exercitate nu se consideră modificată dacă unul dintre aceste organisme reia, pentru același teritoriu, una sau mai multe clase de asigurare ale unuia dintre organismele menționate;

următoarele organisme semipublice:

1.(a) Postbeamtenkrankenkasse

2. (b) Krankenversorgung der Bundesbahnbeamten;

(b) în Franța

Următoarele instituții:

1. Caisse départementale des incendiés des Ardennes

2. Caisse départementale des incendiés de la Côte-d'Or

3. Caisse départementale des incendiés de la Marne

4. Caisse départementale des incendiés de la Meuse

5. Caisse départementale des incendiés de la Somme

6. Caisse départementale grêle du Gers

7. Caisse départementale grêle de l'Hérault;

(c3) în Irlanda , Voluntary Health Insurance Board;

êActul de aderare a Spaniei și Portugaliei art. 26 și anexa I p. 156 (adaptat)

(g4) în Spania,

Următoarele instituții:

1. Comisaria de Seguro Obligatorio de Viajeros

2. Consorcio de Compensación de Seguros

3. Fondo Nacional de Garantia de Riesgos de la Circulación.

ê 73/239/CEE art. 4

(d5) în Italia,

la Cassa di Previdenza per l'assicurazione degli sportivi (Sportass).;

(e) În Regatul Unit, The Crown Agents;

ê 2002/83/CE art. 3 (adaptat)

ð nou

√ SUBSECţIUNEA 3 – ASIGURăRI DE VIAţă Õ

Articolul 9√ Operațiuni și Õ aActivități, întreprinderi și organisme excluse

√ În ceea ce privește întreprinderile de asigurare de viață, Õ pPrezenta directivă nu se referă la √ aplică următoarelor operațiuni și activități Õ :

1. clasele desemnate în anexa la Directiva 73/239/CEE, sub rezerva aplicării articolului 2 alineatul (1) litera (c);

(1) 2. operațiuni ale instituțiilor de prevedere și ajutor reciproc ale căror beneficii variază în funcție de resursele disponibile și care solicită √ impun Õ fiecărui membru să contribuie cu rata fixă adecvată;

(2) 3. operațiuni desfășurate de organizații, altele decât întreprinderile menționate la articolul 2, al căror obiect de activitate este furnizarea de beneficii persoanelor angajate sau liber-profesioniste care aparțin unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi ori unui sector profesional sau interprofesional, în caz de deces sau supraviețuire sau la întreruperea sau reducerea activității, indiferent dacă angajamentele care rezultă de pe urma acestor operațiuni sunt total acoperite, în mod continuu, de provizioane matematice;

(3) 8. activitățile privind pensiile desfășurate de întreprinderile de asigurare de pensii prevăzute în Actul √ Legea Õ privind pensiile angajaților (TyELTEL) și în alte părți similare ale legislației finlandeze în materie, cu condiția ca:

(a) societățile de asigurare de pensii care sunt deja obligate, în temeiul legislației finlandeze, să aibă sisteme de contabilitate și de gestiune separate pentru activitățile lor privind pensiile, începând de la data aderării, să înființeze entități juridice separate pentru desfășurarea acestor activități √ , începând cu 1 ianuarie 1995 Õ ;

(b) autoritățile finlandeze să permită tuturor resortisanților și societăților statelor membre, fără discriminare, să exercite, în conformitate cu legislația finlandeză, activitățile menționate la articolul 2 cu privire la această exceptare: √ prin deținerea controlului sau a unei participații Õ deținând controlul sau o participație la o societate sau la un grup de asigurare existente; sau √ prin crearea de ori participarea Õ creând sau participând la noi societăți sau grupuri de asigurare, inclusiv la societăți de asigurare de pensii.;

(c) autoritățile finlandeze să înainteze Comisiei spre aprobare un raport în termen de trei luni de la data aderării, declarând măsurile care au fost adoptate pentru a separa activitățile TEL de activitățile normale de asigurare desfășurate de societățile de asigurare finlandeze pentru a respecta toate cerințele din prezenta directivă.

Articolul 10√ Organizații, întreprinderi și instituții Õ

√ În ceea ce privește asigurarea de viață, prezenta directivă nu se aplică următoarelor organizații, întreprinderi și instituții: Õ

(1) 5. √ organizații Õ organisme care își iau angajamentul de a furniza beneficii exclusiv în caz de deces, în cazul în care valoarea beneficiilor în cauză nu depășește costurile medii de înmormântare pentru un singur deces sau în care beneficiile sunt furnizate în natură;

6. asociațiile mutuale, în cazul în care:

- statutul conține dispoziții pentru constituirea contribuțiilor suplimentare sau pentru reducerea beneficiilor acestora sau solicitarea de asistență din partea altor persoane care și-au luat angajamentul de a oferi această asistență; și

- valoarea anuală a contribuțiilor anuale pentru activitățile reglementate de prezenta directivă este mai mică sau egală cu 5 milioane EUR pentru trei ani consecutivi. În cazul în care această valoare este depășită timp de trei ani consecutivi, prezenta directivă se aplică începând cu al patrulea an.

Cu toate acestea, dispozițiile de la prezentul punct nu împiedică o societate mutuală de asigurare să solicite sau să continue să dețină o licență în temeiul prezentei directive.

(2) 7. „Versorgungsverband deutscher Wirtschaftsorganisationen” în Republica Federală Germania, cu excepția cazului în care statutele sale sunt modificate în ceea ce privește domeniul său de activitate ð competență ï. ;

ê 2005/68/CE art. 1 (adaptat)

√ SUBSECţIUNEA 4 – REASIGURARE Õ

Articolul 11√ Reasigurare Õ

2. √ În ceea ce privește reasigurarea, Õ pPrezenta directivă nu se aplică:

(a) întreprinderilor de asigurare reglementate de Directivele 73/239/CEE sau 2002/83/CE;

(b) activităților și organismelor menționate la articolele 2 și 3 din Directiva 73/239/CEE;

(c) activităților și organismelor menționate la articolul 3 din Directiva 2002/83/CE;

(d) activității de reasigurare desfășurateă sau garantateă integral de guvernul unui stat membru care acționează, din motive legate de un interes public important, în calitate de reasigurător de ultimă instanță, inclusiv în cazul în care acest rol devine necesar din cauza unei situații de pe piață în care este imposibil să se obțină o acoperire comercială adecvată.

ê 2005/68/CE art. 62

Articolul 12Întreprinderi de reasigurare care își încetează activitatea

1. Întreprinderile de reasigurare care, până la 10 decembrie 2007, nu mai subscriu noi contracte de reasigurare și se limitează la administrarea portofoliului existent în vederea încetării activității nu intră sub incidența prezentei directive.

2. Statele membre întocmesc o listă cu întreprinderile de reasigurare în cauză și o transmit tuturor celorlalte state membre.

ê 98/78/CE art. 1 și 2001/17/CE art. 2 (adaptat)

√ SECţIUNEA 3 - DEFINIţII Õ

Articolul 13Definiții

1. În sensul prezentei directive √ , se aplică următoarele definiții Õ :

(a1) „întreprindere de asigurare” înseamnă o întreprindere √ de asigurare directă de viață sau generală Õ care a primit o autorizație oficială în conformitate cu articolul 14 6 din Directiva 73/239/CEE sau cu articolul 6 din Directiva 79/267/CEE;

ê 98/78/CE art. 1(b) (adaptat)

ð nou

(b2) „întreprindere de asigurare dintr-o țară terță” înseamnă o întreprindere √ de asigurare Õ care, în cazul în care ar avea sediul social ð central ï în Comunitate, ar avea nevoie de autorizație în conformitate cu articolul 14 6 din Directiva 73/239/CEE sau cu articolul 6 din Directiva 79/267/CEE;

ê 2005/68/CE art. 2(1)(c) și art. 59(2)(a) (adaptat)

(c3) „întreprindere de reasigurare” înseamnă o întreprindere carece a primit autorizarea oficială în conformitate cu articolul 14 3 din Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea √ pentru desfășurarea activităților de reasigurare Õ ;

ê 2005/68/CE art. 59(2)(b) (adaptat)

(l4) „întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță” înseamnă o întreprindere √ de reasigurare Õ care, dacă ar avea sediul social √ central Õ în Comunitate, ar trebui să fie autorizată în conformitate cu articolul 14 3 din Directiva 2005/68/CE;.

ê 2005/68/CE art. 2(1) (adaptat)

(a5) „reasigurare” înseamnă √ una dintre următoarele două activități: Õ

(a) activitatea care constă în preluarea de riscuri cedate de o întreprindere de asigurare sau de o altă întreprindere de reasigurare;.

(b) îÎn cazul întreprinderii de subscriitori denumită „Lloyd's”, reasigurarea desemnează și activitatea prin care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare alta decât „Lloyd's” preia riscurile cedate de orice membru al „Lloyd's”;

(e)„instituție” înseamnă sediul social sau o sucursală a unei întreprinderi de reasigurare, ținându-se seama de litera (d);

ê 92/49/CEE art. 1(c) (adaptat)

(c6) „stat membru de origine” √ înseamnă oricare dintre următoarele Õ :

√ (a) pentru asigurarea generală, Õ statul membru în care este situat sediul social √ central Õ al întreprinderii de asigurare care acoperă riscul;

ê 2002/83/CE art. 1(1)(e) (adaptat)

(eb) „stat membru de origine” înseamnă √ pentru asigurarea de viață, Õ statul membru în care se află sediul social √ central Õ al întreprinderii de asigurare care acoperă angajamentul;

ê 2005/68/CE art. 2(1)(f) (adaptat)

(fc) „stat membru de origine” înseamnă √ pentru reasigurare, Õ statul membru în care este situat sediul social √ central Õ al întreprinderii de reasigurare;

ê 92/49/CEE art. 1(d) și (e) (adaptat)

(d)„stat membru în care se află sucursala”: statul membru în care este situată sucursala care acoperă riscul;

„stat membru de prestare a serviciilor”: statul membru în care este situat riscul în conformitate cu articolul 2 litera (d) din Directiva 88/357/CEE, în cazul în care este acoperit de o întreprindere de asigurare sau o sucursală situată într-un alt stat membru;

ê 2005/68/CE art. 2(1) (adaptat)

(g)„stat membru al sucursalei” înseamnă statul membru în care este situată sucursala unei întreprinderi de reasigurare;

(h7) „stat membru gazdă” înseamnă statul membru √ , altul decât statul membru de origine, Õ în care o întreprindere de √ asigurare sau de Õ reasigurare are o sucursală sau în care furnizează servicii;

ê 2005/68/CE art. 59(2)(a) (adaptat)

(k8) „autorități √ de supraveghere Õ competente” înseamnă autoritățile naționale abilitate, în temeiul unei legi sau reglementări, să controleze întreprinderile de asigurare sau de reasigurare;.

ê 2002/83/CE art. 1(1) (adaptat)

(b) „sucursală” înseamnă o agenție sau o sucursală a unei întreprinderi de asigurare.

Orice prezență permanentă a unei întreprinderi pe teritoriul unui stat membru se tratează în același mod ca și în cazul unei agenții sau a unei sucursale, chiar dacă prezența în cauză nu ia forma unei sucursale sau a unei agenții, ci constă numai într-un birou administrat de personalul întreprinderii sau de o persoană independentă, dar care are mandat permanent de a acționa pentru întreprindere așa cum ar acționa o agenție;

ê 2005/68/CE art. 2(1) (adaptat)

(d9) „sucursală” înseamnă orice agenție sau sucursală a unei întreprinderi de asigurare √ sau de reasigurare care se află pe teritoriul unui alt stat membru decât statul membru de origine Õ ;

ê 92/49/CEE art. 1 (adaptat)

(b)„sucursală”: orice agenție sau sucursală a unei întreprinderi de asigurare, având în vedere articolul 3 din Directiva 88/357/CEE;

ê 2001/17/CE art. 2 (adaptat)

(b) „sucursală” înseamnă orice prezență permanentă a unei întreprinderi de asigurare pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru de origine, care exercită activități de asigurare;

ê 88/357/CEE art. 2 (adaptat)

ð nou

(a) „prima directivă”:

Directiva 73/239/CEE;

(b) „întreprindere”:

- pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II:

orice întreprindere care a primit autorizația oficială în conformitate cu articolul 6 sau articolul 23 din prima directivă,

- pentru punerea în aplicare a titlurilor III și V:

orice întreprindere care a primit autorizația oficială conform articolului 6 din directiva menționată;

(c) „unitate”:

sediul social, o agenție sau o sucursală a unei întreprinderi, având în vedere articolul 3;

(d10) „statul membru în care este situat riscul”: √ înseamnă oricare dintre următoarele Õ ð , începând de la data încheierii contractului de asigurare generală ï :

(a) statul membru în care se găsesc bunurile, în cazul în care asigurarea se referă fie la clădiri, fie la clădiri și conținutul lor, în măsura în care acestea se află sub incidența aceleiași polițe de asigurare;

(b) statul membru de înregistrare, în cazul în care asigurarea se referă la vehicule de orice natură;

(c) statul membru în care titularul poliței de asigurare a semnat contractul, în cazul unui contract de durată mai mică sau egală cu patru luni, privind riscurile din cursul unei călătorii sau vacanțe, indiferent de clasa de asigurare avută în vedere;

(d) √ în toate cazurile care nu sunt menționate în mod explicit la literele (a), (b) sau (c), Õ statul membru în care √ se află unul dintre elementele următoare: Õ

√ (i) reședința obișnuită a Õ titularului poliței de asigurare; își are reședința obișnuită sau,

(ii) în cazul în care acesta √ titularul poliței de asigurare Õ este o persoană juridică, statul membru în care este situată unitatea acestei persoane juridice la care se referă contractul, în toate cazurile care nu sunt menționate în mod explicit de liniuțele precedente;

(e) „statul membru al unității”:

statul membru în care este situată unitatea care reglementează riscul;

(f) „statul membru de prestare de servicii”:

statul membru în care este situat riscul în cazul în care acesta este reglementat de o unitate situată în alt stat membru.

ê 2002/83/CE art. 1(1) (adaptat)

ð nou

(c) „unitate” înseamnă sediul social, o agenție sau o sucursală a unei întreprinderi;

(d) „angajament” înseamnă un angajament reprezentat de unul din tipurile de asigurări sau operațiuni menționate în articolul 2;

(f) „statul membru al sucursalei” înseamnă statul membru în care se află sucursala întreprinderii care acoperă angajamentul;

(g11) „statul membru al angajamentului” înseamnă statul membru √ în care se află oricare dintre următoarele elemente Õ ð , începând de la data încheierii contractului de asigurare de viață: ï

(a) în care asiguratul are domiciliul obișnuit √ al titularului poliței de asigurare; Õ sau,

(b) în cazul în care asiguratul este o persoană juridică, statul membru în care se află unitatea acestuia la care se referă contractul;

(h) „stat membru al prestării de servicii” înseamnă statul membru al angajamentului, în cazul în care angajamentul este acoperit de o întreprindere de asigurare sau de o sucursală situată într-un alt stat membru;

ê 98/78/CE art. 1(d) (adaptat)

(d12) „întreprindere-mamă” înseamnă o întreprindere-mamă în sensul articolului 1 din Directiva 83/349/CEE a Consiliului[45] și orice întreprindere care, potrivit opiniei autorităților competente, exercită în mod efectiv o influență dominantă asupra altei întreprinderi;

ê 98/78/CE art. 1(e) (adaptat)

(e13) „filială” înseamnă √ orice Õ o filială în sensul articolului 1 din Directiva 83/349/CEE √ , inclusiv filialele acesteia Õ și orice întreprindere asupra căreia, potrivit opiniei autorităților competente, o întreprindere mamă exercită în mod efectiv o influență dominantă. Toate filialele unei întreprinderi filiale sunt considerate și ele filiale ale întreprinderii mamă a acestor întreprinderi;

ê 92/49/CEE art. 1(f), 2002/83/CE art. 1(1)(i) și 2005/68/CE art. 2(1)(i) (adaptat)

(i14) „control” înseamnă legătura care există între o întreprindere-mamă și o filială, astfel cum √ este stabilită Õ a fost definită la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE, sau o relație de aceeași natură între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere;

ê 95/26/CE art. 2(1) și 2002/83/CE art. 1(1)(r) (adaptat)

(r15) „legături strânse” înseamnă situația în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin: √ control sau Õ

(i) participație, respectiv prin deținerea, directă sau prin control, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi; sau

(ii) control: relația dintre întreprinderea-mamă și o filială, în toate cazurile menționate la articolul 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 83/349/CEE, sau o relație similară dintre orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere; orice filială a unei filiale este, de asemenea, considerată o filială a întreprinderii mamă care conduce întreprinderile în cauză.

oO situație în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt permanent legate de aceeași persoană printr-o relație de control este, de asemenea, considerată ca reprezentând o legătură strânsă între persoanele în cauză;

ê 2005/68/CE art. 2(1)(n)(i) (adaptat)

(n)„legături strânse” înseamnă o situație în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin:

(i14) „participație”, respectiv prin √ înseamnă Õ deținerea, directă sau prin control, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi; sau

(ii) control, respectiv toate cazurile menționate la articolul 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 83/349/CEE sau o relație similară dintre orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere;

ê 92/49/CEE art. 1(g), 2002/83/CE art. 1(1)(j) și 2005/68/CE art. 2(1)(j) (adaptat)

(j17) „participație calificată” înseamnă deținerea într-o întreprindere, direct sau indirect, a cel puțin 10 % din capital sau din drepturile de vot sau orice altă posibilitate de a exercita o influență semnificativă asupra administrării √ acelei Õ întreprinderii în care este deținută participația;

ê 2002/83/CE art. 1(1)(m) (adaptat)

(m18) „piață reglementată” înseamnă √ oricare dintre următoarele Õ :

(a) în cazul unei piețe situate într-un stat membru, o piață reglementată conform definiției de la articolul 1 alineatul (13) 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 93/22/CEE, iar 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului[46];

(b) în cazul unei piețe situate într-o țară terță, o piață financiară √ care îndeplinește următoarele condiții: Õ

(i) √ este Õ recunoscută de statul membru de origine al întreprinderii de asigurare care √ și Õ îndeplinește cerințe comparabile. √ cu cerințele stabilite în temeiul Directivei 2004/39/CE; Õ

(ii) Toate instrumentele financiare folosite pe piață √ tranzacționate pe piața respectivă Õ trebuie să aibă √ sunt de Õ o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor folosite √ tranzacționate Õ pe piața √ sau piețele Õ reglementateă sau pe piețele √ ale Õ statului membru √ de origine Õ în cauză;

ê 76/580/CEE art. 1(1) și art. 1(2) (adaptat)

(a)„unitate de cont” înseamnă unitatea de cont europeană (UCE) definită de Decizia 3289/75/CECO[47] a Comisiei. Ori de câte ori prezenta directivă se referă la unitatea de cont, valoarea de schimb în moneda națională care trebuie adoptată va fi, începând cu data de 31 decembrie a fiecărui an, cea înregistrată în ultima zi a lunii octombrie precedente pentru care valorile de schimb ale UCE sunt disponibile în toate monedele Comunității;

ê 73/239/CEE art. 5(b)

(b) „congruență” înseamnă reprezentarea angajamentelor exigibile într-o anumită monedă, prin active formulate sau realizabile în aceeași monedă;

ê 90/618/CEE art. 1 (adaptat)

(a) „vehicul”: orice vehicul care corespunde definiției din articolul 1 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE;

(b19)„birou √ național Õ ”: √ înseamnă Õ un birou național de asigurare în sensul articolului 1 alineatul (3) din Directiva 72/166/CEE a Consiliului[48];

(c20) „fond √ național Õ de garantare”: √ înseamnă Õ organismul menționat la articolul 1 alineatul (4) din Directiva 84/5/CEE a Consiliului[49];

ê 2002/83/CE art. 1(1)(q)

(q) „capital expus riscului” înseamnă suma de plătit în caz de deces, minus provizionul matematic pentru riscul principal;

ê 2005/68/CE art. 2(1) (adaptat)

(o21) „întreprindere financiară” înseamnă una √ oricare Õ dintre următoarele entități:

(ia) o instituție de credit, o instituție financiară sau o întreprindere de servicii bancare auxiliare în sensul articolului 41 alineatele (5) și (213) din Directiva 2000/12/CE[50] 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului [51] ;

(iib) o întreprindere de asigurare √ sau Õ , o întreprindere de reasigurare sau un holding de asigurare în sensul articolului 210 alineatul (1) litera (e)1 litera (i) din Directiva 98/78/CE;

(iiic) o întreprindere de investiții sau o instituție financiară în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE;

(ivd) un holding financiar mixt în sensul articolului 2 alineatul (15) din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului [52] ;

ê 2005/68/CE art. 59.2(b) (adaptat)

(l)„întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță” înseamnă o întreprindere care, dacă ar avea sediul social în Comunitate, ar trebui să fie autorizată în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2005/68/CE.

ê 2005/68/CE art. 2(1)(p) (adaptat)

p(22) „vehicul investițional” („ special purpose vehicle ”) înseamnă orice entitate juridică, având sau nu personalitate juridică, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare existentă, care preia riscurile transferate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și care își finanțează integral expunerea la aceste riscuri prin emisiunea unei creanțe sau printr-un √ prin oricare Õ alt mecanism de finanțare, drepturile de rambursare ale furnizorilor respectivei creanțe sau ale altui √ respectivului Õ mecanism de finanțare fiind condiționate de obligațiile de reasigurare ale unui √ unei Õ astfel de √ întreprinderi Õ vehicul;

ê 2005/68/CE art. 2(1)(b)

(b) „întreprindere de reasigurare captivă” înseamnă o întreprindere de reasigurare deținută de o întreprindere financiară, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare reglementate de Directiva 98/78/CE sau de o întreprindere nefinanciară și care are drept obiect furnizarea de produse de reasigurare care acoperă exclusiv riscurile întreprinderii sau ale întreprinderilor de care aparține sau ale uneia sau mai multor întreprinderi din grupul din care face parte;

ò nou

(23) „externalizare” înseamnă un acord în orice formă între o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și un furnizor de servicii, indiferent dacă este o entitate supravegheată sau nu, prin care furnizorul respectiv de servicii efectuează un proces, un serviciu sau o activitate, fie direct, fie prin subcontractare, care altfel ar fi fost realizat(ă) de însăși întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

(24) „risc de subscriere” înseamnă riscul de pierdere sau riscul de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, datorat unor ipoteze inadecvate privind stabilirea prețurilor și constituirea de provizioane;

(25) „risc de piață” înseamnă riscul de pierdere sau riscul de modificare nefavorabilă a situației financiare, care rezultă direct sau indirect din fluctuații ale nivelului și volatilității prețurilor pe piață ale activelor, pasivelor și instrumentelor financiare;

(26) „risc de credit” înseamnă riscul de pierdere sau riscul de modificare nefavorabilă a situației financiare, care rezultă din fluctuații ale bonității emitenților de valori mobiliare, contrapărților și oricăror debitori la care sunt expuse întreprinderile de asigurare și de reasigurare, sub forma riscului de contrapartidă, a riscului de dispersie sau a concentrărilor de risc de piață;

(27) „risc operațional” înseamnă riscul de pierdere aferent unor procese interne inadecvate sau disfuncționale, personalului și sistemelor sau evenimentelor externe;

(28) „risc de lichiditate” înseamnă riscul ca întreprinderile de asigurare și de reasigurare să nu poată realiza investiții și alte active pentru a-și putea deconta obligațiile financiare la scadența acestora;

(29) „risc de concentrare” înseamnă toate expunerile la risc care prezintă un potențial de pierdere suficient de mare pentru a pune în pericol solvabilitatea sau poziția financiară a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare;

(30) „tehnici de diminuare a riscurilor” înseamnă toate tehnicile care permit întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să își transfere integral sau parțial riscurile către o terță parte;

(31) „efecte ale diversificării” înseamnă reducerea expunerii la risc a întreprinderilor și grupurilor de asigurare și de reasigurare în ceea ce privește diversificarea activității acestora, decurgând din faptul că efectul nefavorabil al unui risc poate fi compensat de un efect mai favorabil al altui risc, în cazul în care riscurile respective nu sunt integral corelate;

(32) „previziunea de distribuție a probabilității” înseamnă o funcție matematică ce atribuie unei mulțimi exhaustive de evenimente viitoare reciproc excluzive o probabilitate de realizare;

(33) „măsurarea riscului” înseamnă o funcție matematică ce atribuie o valoare monetară unei previziuni date de distribuție a probabilității și crește uniform odată cu nivelul expunerii la risc care stă la baza acelei previziuni de distribuție a probabilității.

ê 2005/68/CE art. 2

2. În sensul alineatului (1) litera (a) din prezentul articol, acoperirea de către o întreprindere de reasigurare a unei instituții de retragere ocupațională reglementată de Directiva 2003/41/CE[53], în situația în care legislația statului membru de origine a respectivei instituții permite o astfel de acoperire, trebuie considerată, de asemenea, o activitate care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive.

În sensul alineatului (1) litera (d), orice prezență permanentă a unei întreprinderi de reasigurare pe teritoriul unui stat membru este tratată în același mod ca o agenție sau sucursală, chiar dacă respectiva prezență nu are forma unei agenții sau a unei sucursale, ci constă pur și simplu dintr-un birou administrat de personalul întreprinderii sau de o persoană independentă, dar împuternicită să acționeze în permanență în interesul întreprinderii, la fel cum ar face o agenție.

În sensul alineatului (1) litera (j) din prezentul articol, în contextul articolelor 12 și 19-23 și al altor rate de participație prevăzute la articolele 19-23, se iau în considerare drepturile de vot menționate la articolul 92 din Directiva 2001/34/CE[54].

În sensul alineatului (1) litera (l), orice filială a unei filiale este considerată, în același timp, filială a întreprinderii-mamă celei mai înalte din genealogie.

În sensul alineatului (1) litera (n):

orice filială a unei filiale este considerată, în același timp, filială a întreprinderii-mamă care se află în fruntea respectivelor întreprinderi;

în cazul în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice au o relație de control permanent față de o aceeași singură persoană, atunci se consideră că între cele două persoane există o legătură strânsă.

ê 2002/83/CE art. 1(2) și 2005/68/CE art. 2

2. De fiecare dată când prezenta directivă face trimitere la euro, valoarea de conversie în moneda națională care trebuie luată în considerare începând din 31 decembrie a fiecărui an este cea din ultima zi a lunii octombrie anterioare pentru care sunt disponibile valorile de conversie ale euro în toate monedele din Comunitate.

ê 2002/83/CE (adaptat)

TITLUL CAPITOLUL II - INIȚIEREA ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE DE VIAȚĂ

Articolul 14Principiul autorizării

ê 92/49/CEE art. 4 (adaptat)

1. Inițierea activității de asigurare directă √ sau de reasigurare care face obiectul prezentei directive Õ este condiționată de emiterea unei autorizații administrative prealabile.

2. Această Aautorizațiae √ menționată la alineatul (1) Õ se obține de la autoritățile √ de supraveghere ale Õ statului membru de origine de către √ următoarele întreprinderi Õ :

(a) √ orice Õ întreprinderea care își stabilește sediul social √ central Õ pe teritoriul statului membru în cauză;

(b) √ orice Õ întreprinderea √ de asigurare Õ care, după ce a primit √ o autorizație Õ autorizația menționată la primul paragraf √ în temeiul alineatului (1) Õ , √ dorește să își extindă Õ își extinde activitateaățile la ansamblul unei clase de asigurare sau la √ alte clase de asigurare decât cele deja autorizate; Õ .

ò nou

(c) orice întreprindere de reasigurare care a primit deja o autorizație în temeiul alineatului (1) și dorește să își extindă activitatea la alte activități de reasigurare decât cele deja autorizate.

ê 2002/13/CE art. 1(1) (adaptat)

ð nou

3. Cu toate acestea, dispozițiile prezentului articol ð Articolul 4 ï nu împiedică o întreprindere de asigurare mutuală să ceară să fie autorizată sau să continue să fie autorizată în conformitate cu prezenta directivă.

ê 2002/83/CE art. 5 (adaptat)

Articolul 15Domeniul de aplicare a autorizației

1. √ O Õ aAutorizațiea √ acordată în temeiul articolului 14 Õ este valabilă pe întreg teritoriul Comunității. Aceasta permite unei întreprinderi √ întreprinderilor Õ de asigurare √ și de reasigurare Õ să își desfășoare activitatea în acel loc, pe baza dreptului √ autorizația respectivă acoperind, de asemenea, dreptul Õ de stabilire sau a libertății √ și libertatea Õ de a presta servicii.

2. √ Sub rezerva articolului 14, Õ aAutorizația se acordă pentru o anumită clasă de asigurări √ directe Õ enumerate în anexa I punctul A sau în anexa II. Autorizația acoperă întreaga clasă, cu excepția cazului în care solicitantul dorește să acopere numai o parte dintre riscurile care aparțin clasei în cauză.

ê 73/239/CEE anexă pt. A

Riscurile cuprinse într-o clasă de asigurare nu pot fi clasificate într-o altă clasă de asigurare, cu excepția cazurilorlui menționate la punctul C articolul 16 alineatul (1).

ê 2002/83/CE art. 5(2) (adaptat)

Fiecare stat membru poate acorda autorizații √ Autorizația poate fi acordată Õ pentru două sau mai multe clase, în cazul în care legislația internă √ a unui stat membru Õ permite desfășurarea simultană a activităților din clasele în cauză.

ê 92/49/CEE art. 5(2) (adaptat)

Cu toate acestea:

(a)3. √ În ceea ce privește asigurările generale, Õ fiecare stat membru are libertatea de a acorda autorizația pentru grupele de clase de asigurare menționate în titlul B din anexa I punctul B.ă, dându-i denumirea corespunzătoare care este prevăzută în anexă;

(b) autorizația emisă pentru o clasă de asigurare sau un grup de clase de asigurare este valabilă și pentru garantarea riscurilor auxiliare dintr-o altă clasă de asigurare, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în titlul C din anexă.

ê 2002/83/CE art. 5(2) (adaptat)

Autoritățile √ de supraveghere Õ competente pot limita autorizația solicitată pentru una dintre clase la operațiunile stabilite în sistemul de operațiuni √ programul de activități Õ menționat la articolul 7 23.

ê 84/641/CEE art. 2 (adaptat)

4. Întreprinderile aflate sub incidența prezentei directive nu pot practica activitatea menționată la prezentul punct √ articolul 6 Õ decât în cazul în care acestea au primit autorizația pentru clasa de asigurare 18 de la punctul (A) din anexa I punctul Aă, fără a aduce atingere punctului (C) al acesteia articolului 16 alineatul (1). În acest caz, prezenta directivă se aplică acestor operațiuni.

ê 2005/68/CE art. 4 (adaptat)

25. √ În ceea ce privește reasigurarea, Õ aAutorizația se acordă pentru activitățile √ activitatea Õ de reasigurare generală, activitățile √ activitatea Õ de reasigurare de viață sau orice tip de √ activitate Õ activități de reasigurare, în funcție de cererea depusă de întreprinderea solicitantă.

Autorizația se eliberează √ Solicitarea se analizează Õ ținându-se seama de programul de activitate √ activități Õ care trebuie prezentat în temeiul articolului 18 alineatul (1)6 litera (cb) și al articolului 11 și cu √ de Õ respectarea condițiilor de autorizare stabilite de statul membru în care se face solicitarea.

ê 73/239/CEE anexă pt. C (adaptat)

Articolul 16√ Riscuri auxiliare Õ

1. Întreprinderea √ de asigurare Õ care obține √ a obținut o Õ autorizațiea pentru un risc principal dintr-o clasă de asigurare sau dintr-o grupă de clase de asigurare √ stabilită în anexa I, Õ poate garanta √ asigura Õ și riscurile cuprinse într-o altă clasă de asigurare, fără a fi necesară √ obținerea unei Õ autorizațiia pentru aceste riscuri, în cazul în care acestea √ cu condiția ca riscurile să îndeplinească următoarele condiții Õ :

(a) sunt legate de riscul principal;

(b) privesc obiectul care se află sub incidența √ este acoperit împotriva Õ riscului principal; și

(c) sunt garantate √ acoperite Õ prin contractul care reglementează √ acoperă Õ riscul principal.

ê 87/344/CEE art. 9 (adaptat)

2. Cu toate acestea √ Prin derogare de la alineatul (1) Õ , riscurile cuprinse în clasele 14, 15 și 17 prevăzute înla anexa I punctul A nu pot fi considerate drept riscuri auxiliare pentru alte clase de asigurare.

√ Cu toate acestea, Õ Riscul cuprins în clasa 17 (asigurarea de protecție juridică) √ , astfel cum este stabilită în clasa 17, Õ poate fi considerată însă drept un risc auxiliar clasei 18, în cazul în care sunt întrunite condițiile prevăzute la √ alineatul (1) Õ primul paragraf √ și una dintre condițiile de mai jos Õ :

(a) în care riscul principal se referă numai la asistența furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absențelor de la domiciliu sau de la reședința permanentă √ obișnuită Õ ;.

(b) aAsigurarea de protecție juridică poate fi, de asemenea, considerată drept un risc auxiliar, potrivit condițiilor descrise la primul paragraf, în cazul în care privește litigii sau riscuri care decurg sau sunt în legătură cu utilizarea navelor maritime.

ê 2005/68/CE art. 5 (adaptat)

Articolul 17Forma întreprinderii de √ asigurare sau de Õ reasigurare

1. Statul membru de origine impune oricărei întreprinderi de reasigurare care solicită autorizareația √ în temeiul articolului 14 Õ să adopte una dintre formele stabilite în anexa IIII.

2. După caz, Sstatele membre pot înființa entități de drept public, cu condiția ca respectivele entități să aibă drept scop desfășurarea de operațiuni de √ asigurare sau de Õ reasigurare în condiții echivalente cu cele în care funcționează întreprinderile de drept privat.

ê 2002/83/CE art. 64 (adaptat)

√ 3. Comisia poate adopta dispoziții de aplicare privind extinderea formelor prevăzute în anexa III. Õ

ò nou

Aceste dispoziții de aplicare, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive inter alia prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

ê 2005/68/CE art. 6 (adaptat)

Articolul 18Condiții √ de autorizare Õ

1. Statul membru de origine impune oricărei întreprinderi de reasigurare care solicită autorizația:

ê 92/49/CEE art. 6 (adaptat)

(ba) √ în ceea ce privește întreprinderile de asigurare, Õ să își limiteze obiectul de activitate la activitatea de asigurare și la operațiunile √ asociate Õ care decurg direct din aceasta, excluzând orice altă activitate comercială;

ê 2005/68/CE art. 6 (adaptat)

(ab) √ în ceea ce privește întreprinderile de reasigurare, Õ să- își limiteze obiectul la activitatea de reasigurare și la operațiunile asociate; aAceastă cerință poate include o funcție de holding și activități legate de sectorul financiar, în sensul articolului 2 √ alineatul Õ punctul 8 din Directiva 2002/87/CE;

ê 2002/83/CE art. 6(1) (adaptat)

ð nou

(c) să prezinte un program de activitate √ activități Õ în conformitate cu articolul 7 23;

(d) să dețină fondul de garantare minim ð fondurile proprii de bază eligibile pentru a acoperi pragul absolut al cerinței minime de capital ï prevăzut la articolul 12729 alineatul (1)(2) litera (d);

ò nou

(e) să prezinte dovezi că, din acel moment, se va afla în postura de a deține fonduri proprii eligibile pentru acoperirea cerinței de capital de solvabilitate, astfel cum este prevăzută la articolul 100;

(f) să prezinte dovezi că, din acel moment, se va afla în postura de a deține fonduri proprii eligibile pentru acoperirea cerinței minime de capital, astfel cum este prevăzută la articolul 126;

ê 2002/83/CE art. 6(1), 92/49/CEE art. 6(e) și 2005/68/CE art. 6(d)

ð nou

(eg) ð să pună la dispoziție informații cu privire la structura sistemului de guvernanță menționat în capitolul IV secțiunea 2; ï să fie efectiv condusă de persoane cu o bună reputație și cu experiență sau calificări profesionale adecvate.

ê 2000/26/CE art. 8(a) (adaptat)

(fh) √ în ceea ce privește asigurarea generală, să comunice Õ comunică numele și adresa reprezentantului √ tuturor reprezentanților Õ însărcinațit cu soluționarea cererilor de despăgubire desemnațit √ în temeiul articolului 4 din Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului[55] Õ în fiecare dintre statele membre diferite de statul membru în care este cerută autorizarea în cazul în care riscurile care trebuie acoperite sunt clasificate la clasa de asigurare 10 de la punctul A din anexa I punctul Aă, cu excepția responsabilității transportatorului.

ê 92/49/CEE art. 6 (adaptat)

ð nou

2. Întreprinderea √ de asigurare Õ care solicită autorizația pentru extinderea activităților la alte clase de asigurare sau extinderea unei autorizații care include numai o parte din riscurile unei clase de asigurare trebuie să prezinte un program de activități în conformitate cu articolul 9 23.

În plus, întreprinderea trebuie să prezinte dovada că are marja de solvabilitate ð fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate și cerința minimă de capital ï prevăzuteă la articolul 16 100 alineatul (1) și la articolul 126. și, în cazul în care pentru aceste alte clase de asigurare articolul 17 alineatul (2) impune un fond de garantare minim mai mare decât înainte, că posedă acest fond minim.

ò nou

3. Fără a se aduce atingere alineatului (2), o întreprindere de asigurare care desfășoară activități de asigurare de viață și care solicită autorizarea în vederea extinderii activității sale la riscurile incluse în clasa 1 sau 2 din anexa I punctul A, astfel cum se menționează la articolul 72, demonstrează următoarele:

(a) că deține fondurile proprii de bază eligibile pentru a acoperi pragul absolut al cerinței minime de capital pentru întreprinderile de asigurare de viață și pragul absolut al cerinței minime de capital pentru întreprinderile de asigurare generală, astfel cum sunt prevăzute la articolul 127 alineatul (1) litera (d);

(b) că se angajează să acopere din acel moment obligațiile financiare minime prevăzute la articolul 73 alineatul (3).

4. Fără a se aduce atingere alineatului (2), o întreprindere de asigurare care desfășoară activități de asigurare generală pentru riscurile incluse în clasa 1 sau 2 din anexa I punctul A și care solicită autorizarea în vederea extinderii activității sale la riscurile de asigurare de viață, astfel cum se prevede la articolul 72, demonstrează următoarele:

(a) că deține fondurile proprii eligibile de bază pentru a acoperi pragul absolut al cerinței minime de capital pentru întreprinderile de asigurare de viață și pragul absolut al cerinței minime de capital pentru întreprinderile de asigurare generală, astfel cum sunt prevăzute la articolul 127 alineatul (1) litera (d);

(b) că se angajează să acopere din acel moment obligațiile financiare minime prevăzute la articolul 73 alineatul (3).

ê 2005/68/CE art. 7 (adaptat)

Articolul 19Legături strânse

1. În cazul în care există legături strânse între √ întreprinderea de asigurare sau Õ întreprinderea de reasigurare și alte persoane fizice sau juridice, autoritățile competente √ de supraveghere Õ nu acordă autorizația decât în cazul în care respectivele legături nu împiedică buna desfășurare a misiunii lor de supraveghere.

2. Autoritățile competente √ de supraveghere Õ refuză autorizația în cazul în care actele cu putere de lege și actele administrative dintr-o țară terță de care aparțin una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care întreprinderea de √ asigurare sau de Õ reasigurare are legături strânse sau anumite dificultăți legate de aplicarea acestor acte împiedică buna desfășurare a misiunii lor de supraveghere.

3. Autoritățile competente √ de supraveghere Õ impun întreprinderilor de reasigurare să le furnizeze informațiile de care au nevoie pentru a se asigura de respectarea permanentă a condițiilor prevăzute la primul paragraf alineatul (1).

ê 2005/68/CE art. 8 (adaptat)

Articolul 20Administrația centrală a √ Sediul central al Õ întreprinderii de √ asigurare sau de Õ reasigurare

Statele membre impun întreprinderilor de √ asigurare sau de Õ reasigurare ca administrațiile √ sediile Õ lor centrale să fie situate în același stat membru ca și sediul lor social.

ê 2005/68/CE art. 9

Articolul 21Condiții privind polițele și nivelul primelor

ê 2002/83/CE art. 6(5) (adaptat)

51. Statele membre nu adoptă dispoziții care să solicite √ impun Õ aprobarea prealabilă sau notificări sistematice cu privire la condițiile de asigurare generale și speciale, tarifele √ nivelul primelor Õ , bazele tehnice folosite în special la calcularea tarifelor √ nivelului primelor Õ și provizioanelor tehnice sau la formulare și alte documente tipărite pe care o întreprindere de asigurare intenționează să le folosească în interacțiunile sale cu titularii polițelor de asigurare √ sau cu întreprinderile cedente sau retrocedente Õ .

Fără a aduce atingere primului paragraf, √ Cu toate acestea, pentru asigurarea de viață și Õ în scopul exclusiv de verificare a respectării dispozițiilor de drept intern referitoare la principiile actuariale, statul membru de origine poate cere √ impune Õ o notificare sistematică privind bazele tehnice utilizate la calcularea valorii √ nivelului Õ primelor și provizioanelor tehnice., fără ca Ccerința √ respectivă Õ în cauză să √ nu Õ constituie o condiție prealabilă pentru ca o întreprindere √ autorizarea unei întreprinderi Õ de asigurare √ de viață Õ să își desfășoare activitatea.

ê 92/49/CEE art. 6 (adaptat)

2. Statele membre nu pot menține șisau √ nu Õ introduce notificarea prealabilă sau aprobarea majorărilor de tarife propuse, decât ca element al unui sistem general de control al prețurilor.

3. Prezenta directivă nu împiedică Sstatele membre să supună √ pot supune Õ întreprinderile care solicită sau care au obținut autorizația pentru clasa nr. 18 din titlul A din anexa I punctul Aă controlului mijloacelor directe sau indirecte privind personalul și materialele, inclusiv calificarea echipelor medicale și calitatea echipamentelor de care dispun pentru a face față angajamentelor din această clasă de asigurare.

34. Prezenta directivă nu împiedică Sstatele membre √ pot Õ să mențină sau să introducă acte cu putere de lege sau acte administrative care să prevadă aprobarea statutelor și comunicarea oricărui document necesar exercitării normale a √ supravegherii Õ controlului.

ê 2005/68/CE art. 10 (adaptat)

Articolul 22Nevoi economice ale pieței

Statele membre nu pot solicita √ impun Õ ca o cerere de autorizație să fie examinată în funcție de nevoile economice ale pieței.

ê 2005/68/CE art. 11 (adaptat)

ð nou

Articolul 23Program de activitate √ activități Õ

1. Programul de activitate √ activități Õ menționat la articolul 18 alineatul (1)6 litera (cb) conține indicațiile sau justificările privind √ următoarele elemente Õ :

(a) natura riscurilor √ sau angajamentelor Õ pe care întreprinderea de √ asigurare sau de Õ reasigurare √ în cauză Õ își propune să le acopere;

(b) tipurile √ tipul Õ de contracte de reasigurare pe care întreprinderea de reasigurare își propune să le încheie cu întreprinderile sale cedente;

(c) principiile sale directoare în materie de √ reasigurare și Õ retrocesiune;

(d) elementele ð fondului propriu de bază ï care constituie ð pragul absolut al cerinței minime de capital ï fondul său minim de garanție;

ê 92/49/CEE art. 7 (adaptat)

(de) estimări privind cheltuielile de instalare a serviciilor administrative și a rețelei de producție; mijloacele financiare pentru acoperirea acestor cheltuieli și, în cazul în care riscurile acoperite fac parte din clasa nr. 18 din titlul A din anexa I punctul Aă, mijloacele de care întreprinderile dispune √ întreprinderea de asigurare Õ pentru furnizarea asistenței promise.;

ê 2005/68/CE art. 11 (adaptat)

2. Pe lângă elementele enumerate √ stabilite Õ la alineatul (1), programul de activitate conține, pentru primele trei exerciții financiare √ , planul conține următoarele Õ :

(a) estimările referitoare la costurile de gestionare, altele decât de instalare, în special cheltuielile generale curente și comisioanele;

(b) estimările referitoare la prime sau la contribuții și la cereri de despăgubire;

(ca) un bilanț previzional;

ò nou

(b) estimări privind viitoarea cerință de capital de solvabilitate, astfel cum este prevăzută în capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 1, pe baza bilanțului previzional menționat la litera (a), precum și metoda de calcul utilizată pentru obținerea acestor estimări;

(c) estimări privind viitoarea cerință minimă de capital, astfel cum este prevăzută la articolele 126 și 127, pe baza bilanțului previzional menționat la litera (a), precum și metoda de calcul utilizată pentru obținerea acestor estimări;

ê 2005/68/CE art. 11

ð nou

(d) estimările referitoare la mijloacele financiare destinate să acopere ð provizioanele tehnice, cerința minimă de capital ï angajamentele și ð cerința de capital de solvabilitate ï marja de solvabilitate;

ê 92/49/CEE art. 7 (adaptat)

în plus, (e) pentru √ asigurarea și reasigurarea generală, și următoarele Õ primele trei exerciții financiare:

(ei) estimări privind cheltuielile de gestionare, altele decât cele de instalare, în special cheltuielile generale curente și comisioanele;

(fii) estimări privind primele sau cotizațiile și cererile de despăgubire;

ê 2002/83/CE art. 7 (adaptat)

(f) în plus, pentru √ asigurarea de viață, și Õ primele trei exerciții financiare: un plan de stabilire în detaliu a estimărilor de venit și cheltuielile legate de activitatea directă, acceptările în reasigurare și cedările în reasigurare.;

(f) un bilanț estimativ;

(g) estimări cu privire la resursele financiare destinate acoperirii angajamentelor și a marjei de solvabilitate.

ê 2005/68/CE art. 12 (adaptat)

Articolul 24Acționari și asociați care dețin o participație calificată

1. Autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statului membru de origine nu acordă unei întreprinderi autorizația de inițiere a activității de √ asigurare sau de Õ reasigurare înainte de a fi obținut comunicarea identității acționarilor sau a asociaților, direcți sau indirecți, persoane fizice sau juridice, care dețin o participație calificată în respectiva întreprindere, precum și comunicarea cuantumului respectivei participații.

Aceleași √ Aceste Õ autorități refuză autorizația în cazul în care, ținând seama de necesitatea de a garanta o administrare corectă și prudentă a întreprinderii de √ asigurare sau de Õ reasigurare, nu sunt mulțumite de calitatea acționarilor sau a asociaților.

ê 2007/44/CE art. 1(1), art. 2(1) și art. 4(1) (adaptat)

2. În sensul prezentei definiții alineatului (1), la articolele 8 și 15 și în cazul celorlalte cote de participație menționate la articolul 15, se ține seama de drepturile de vot menționate la articolele 9 și 10 din Directiva 2004/109/CE, precum și de condițiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) și (5) din directiva respectivă.

Statele membre nu țin seama de drepturile de vot sau de acțiunile pe care le pot deține societățile de investiții sau instituțiile de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare și/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în anexa I punctul A.6 secțiunea A punctul 6 la Directiva 2004/39/CE, cu condiția ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activității emitentului, pe de o parte, și cedate în termen de un an de la data achiziției, pe de altă parte.

ê 73/239/CEE art. 12, 2002/83/CE art. 9 și 2005/68/CE art. 13

Articolul 25Refuzul autorizației

Orice decizie de refuz trebuie motivată în mod precis și notificată întreprinderii în cauză.

ê 73/239/CEE art. 12, 2002/83/CE art. 9 și 2005/68/CE art. 13 (adaptat)

Fiecare stat membru prevede dreptul de a apela la instanță în cazul unui refuz √ în care se refuză acordarea autorizației Õ .

ê 73/239/CEE art. 12, 2002/83/CE art. 9 și 2005/68/CE art. 13 (adaptat)

Aceeași posibilitate este prevăzută și pentru cazul în care autoritățile competente √ de supraveghere Õ nu s-ar fi √ s-au Õ pronunțat în ceea ce privește cererea de autorizare la expirarea unui √ în Õ termen de șase luni de la data primirii acesteia.

ê 2005/68/CE art. 60(2) (adaptat)

Articolul 26Consultarea prealabilă a autorităților competente √ de supraveghere Õ ale celorlalte state membre

1. Autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale celuilalt stat membru în cauză sunt consultate înainte de acordarea autorizației unei întreprinderi de asigurare de viață care este √ oricare dintre următoarele Õ :

ê 2005/68/CE art. 14, art. 57(1) și art. 60(2) (adaptat)

(a) o filială a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate în statul membru respectiv; sau

(b) o filială a unei întreprinderi-mamă a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate în statul membru respectiv; sau

(c) √ o întreprindere Õ controlată de aceeași persoană, fizică sau juridică, ce controlează o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată din statul membru respectiv.

ê 2005/68/CE art. 60(2) (adaptat)

2. Autoritățile competente ale unui stat membru în cauză √ care sunt Õ responsabile pentru supravegherea instituțiilor de credit sau a întreprinderilor de investiții sunt consultate înainte de acordarea unei autorizații unei întreprinderi de asigurare de viață care este √ oricare dintre următoarele Õ :

ê 2005/68/CE art. 14, art. 57.1 și art. 60.2 (adaptat)

(a) o filială a unei instituții de credit sau a unei întreprinderi de investiții autorizate din Comunitate; sau

(b) o filială a întreprinderii-mamă a unei instituții de credit sau a unei întreprinderi de investiții autorizate în Comunitate; sau

(c) √ o întreprindere Õ controlată de aceeași persoană, fizică sau juridică, ce controlează o instituție de credit sau o întreprindere de investiții autorizată în Comunitate.

ê 2002/87/CE art. 22(1) și 2005/68/CE art. 14 și art. 60(2) (adaptat)

ð nou

3. Autoritățile competente menționate la alineatele (1) și (2) se consultă, în special, în scopul evaluării calității acționarilor, precum și ð a cerințelor de competență și onorabilitate pentru toate persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care dețin alte funcții-cheie, ï a onorabilității și competenței directorilor și administratorilor asociateți la gestionarea altei întreprinderi din același grup.

Respectivele autorități își comunică orice informații privind √ calitatea acționarilor Õ ð și cerințele de competență și onorabilitate pentru toate persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care dețin alte funcții-cheie ï aspectele menționate anterior, în măsura în care aceste informații prezintă interes pentru celelalte autorități competente pentru eliberarea unei autorizații sau pentru controlul continuu al respectării condițiilor de exercitare a activității.

ê 2002/83/CE (adaptat)

TITLUL III

CONDIȚII CARE REGLEMENTEAZĂ ACTIVITATEA DE ASIGURARE

CAPITOLUL 1 III

PRINCPII ȘI METODE DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ √ AUTORITăţI DE SUPRAVEGHERE şI NORME GENERALE Õ

ò nou

Articolul 27Obiectivul principal al supravegherii

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere dispun de mijloacele necesare pentru atingerea principalului obiectiv al supravegherii, și anume protejarea titularilor de polițe de asigurare și a beneficiarilor.

Articolul 28Principiile generale ale supravegherii

1. Supravegherea se bazează pe o abordare prospectivă care ia în calcul riscurile. Aceasta include verificarea în mod continuu a desfășurării corespunzătoare a activității de asigurare sau de reasigurare și a respectării dispozițiilor de supraveghere de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare.

2. Supravegherea se realizează atât de la distanță cât și la fața locului.

3. Statele membre se asigură că cerințele stabilite în prezenta directivă sunt aplicate proporțional cu natura, complexitatea și nivelul riscurilor inerente activității unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare.

ê 2005/68/CE art. 15 (adaptat) și 2002/83/CE art. 10 (adaptat)

ð nou

Articolul 29Autoritățile competente √ de supraveghere Õ și obiectul √ sfera Õ supravegherii

1. Supravegherea financiară a unei întreprinderi √ întreprinderilor de asigurare și Õ de reasigurare, inclusiv a activităților pe care le desfășoară prin intermediul sucursalelor sau în regim de libertate de a presta servicii, ține exclusiv de competența statului membru de origine.

În cazul în care autoritățile competente ale statului membru gazdă au motive să considere că activitățile întreprinderii de reasigurare ar putea să aducă atingere stabilității financiare a acesteia, ele informează autoritățile competente ale statului membru de origine în legătură cu acest lucru. Acestea din urmă verifică dacă întreprinderea de reasigurare respectă normele prudențiale definite de prezenta directivă.

2. Supravegherea financiară prevăzută la alineatul (1) include verificarea, pentru ansamblul activităților întreprinderii √ de asigurare și Õ de reasigurare, a solvabilității acesteia, a √ constituirii Õ provizioanelor sale tehnice și a ð fondurilor proprii eligibile, ï activelor care garantează aceste provizioane în conformitate cu normele sau cu practicile adoptate în statul său membru de origine, în temeiul dispozițiilor adoptate la nivel comunitar.

ê 92/49/CEE art. 9 (adaptat)

În cazul în care întreprinderile de asigurare în cauză sunt autorizate să acopere riscurile incluse în clasa nr. 18 din titlul A din anexa I punctul Aă, supravegherea se extinde, de asemenea, la controlul mijloacelor tehnice de care dispun întreprinderile √ de asigurare Õ pentru a efectua operațiunileile de asistență pe care se angajează să le efectueze, în măsura în care legislația statului membru de origine prevede un control al acestor mijloace.

3. Autoritățile competente ale statului de origine solicită ca fiecare întreprindere de asigurare să dispună de o bună organizare administrativă și contabilă și de proceduri de control intern adecvate.

ê 2002/83/CE art. 10(1) (adaptat)

1 3. În cazul în care autoritățile √ de supraveghere Õ competente ale statului membru √ unde este situat riscul sau ale statului membru Õ al angajamentului sunt îndreptățite să considere că activitățile unei întreprinderi de asigurare √ sau de reasigurare Õ i-ar putea afecta starea √ soliditatea Õ financiară, acestea informează autoritățile √ de supraveghere Õ competente din statul membru de origine al întreprinderii √ respective Õ .

Acestea din urmă √ Autoritățile de supraveghere din statul membru de origine Õ stabilesc dacă întreprinderea îndeplinește principiile prudențiale stabilite de prezenta directivă.

ò nou

Articolul 30Transparență și responsabilitate

1. Autoritățile de supraveghere își duc la îndeplinire sarcinile în mod transparent și responsabil, respectând principiul protecției informațiilor confidențiale.

2. Statele membre se asigură că sunt publicate următoarele informații:

(a) textele actelor cu putere de lege și ale actelor administrative și recomandările generale din domeniul reglementării asigurărilor;

(b) criteriile și metodele generale utilizate în procesul de supraveghere stabilit la articolul 36;

(c) date statistice agregate cu privire la aspecte-cheie ale aplicării cadrului prudențial;

(d) maniera de exercitare a opțiunilor și drepturilor prevăzute de prezenta directivă;

(e) obiectivele supravegherii și principalele funcții și activități ale acesteia.

Publicarea informațiilor prevăzute la primul paragraf este suficientă pentru a permite o comparație între abordările adoptate în materie de supraveghere de către autoritățile de supraveghere ale diferitelor state membre.

Publicarea se face într-un format comun, informațiile fiind actualizate regulat. Acestea sunt disponibile în fiecare stat membru la o adresă electronică unică.

3. Statele membre pot prevedea proceduri transparente pentru numirea și destituirea membrilor organelor de conducere și de administrare ale autorităților de supraveghere proprii.

4. Comisia adoptă dispoziții de aplicare referitoare la alineatul (2) prin care se precizează aspectele-cheie care trebuie să facă obiectul publicării datelor statistice agregate, precum și formatul, structura, cuprinsul și data publicării informațiilor.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

ê 2005/68/CE art. 60(3) (adaptat)

√ Articolul 31Interdicția de a refuza contracte de reasigurare sau de retrocesiune Õ

1. Statul membru de origine a întreprinderii √ al unei întreprinderi Õ de asigurare nu poate refuza un contract de reasigurare încheiat de aceasta cu o întreprindere de reasigurare autorizată, în conformitate cu Directiva 2005/68/CE sau cu o altă întreprindere de asigurare autorizată, în conformitate cu articolul 14Directiva 73/239/CEE sau cu prezenta directivă, din motive direct legate de soliditatea financiară a respectivei întreprinderi de reasigurare sau a √ respectivei Õ acestei alte întreprinderi de asigurare.

ê 2005/68/CE art. 15 (adaptat)

32. Statul membru de origine al întreprinderii de reasigurare nu poate refuza un contract de retrocesiune încheiat de aceasta √ o întreprindere de reasigurare Õ cu o altă întreprindere de reasigurare autorizată în conformitate cu prezenta directivă sau cu o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu Directiva 73/239/CEE sau 2002/83/CE articolul 14, din motive legate direct de stabilitatea √ soliditatea Õ financiară a acestei alte √ respectivei Õ întreprinderi de reasigurare sau √ a respectivei întreprinderi Õ de asigurare.

4. Autoritățile competente ale statului de origine impun oricărei întreprinderi de reasigurare să dispună de o bună organizare administrativă și contabilă și de proceduri de control intern adecvate.

ê 2005/68/CE art. 16 (adaptat)

Articolul 32Supravegherea sucursalelor stabilite într-un alt stat membru

Statul membru al sucursalei √ Statele membre Õ prevădede că, în cazul în care o întreprindere √ de asigurare sau Õ de reasigurare autorizată într-un alt stat membru își desfășoară activitatea prin intermediul unei sucursale, autoritățile √ de supraveghere Õ competente ale statului membru de origine pot, după ce au informat mai întâi autoritățile √ de supraveghere Õ competente ale statului membru √ gazdă în cauză Õ al sucursalei, să procedeze chiar ele sau prin intermediul unor persoane pe care le împuternicesc √ desemnate Õ în acest scop, la verificarea la fața locului a informațiilor necesare pentru a asigura supravegherea financiară a întreprinderii.

Autoritățile competente ale statului membru √ gazdă în cauză Õ al sucursalei pot participa la această verificare √ aceste verificări Õ .

ê 2002/83/CE art. 13 (adaptat)

Articolul 33Informații contabile, prudențiale și statistice: competențe de supraveghere

ê 84/641/CEE art. 11 (adaptat)

1. Fiecare stat membru √ Statele membre Õ impune întreprinderilor √ de asigurare și de reasigurare Õ care își au sediul social √ central Õ pe teritoriul √ lor Õ său să raporteze anual, pentru toate operațiunile lor, situația lor financiară, solvabilitatea lor și, în ceea ce privește acoperirea riscurilor clasificate la numărul √ enumerate în clasa Õ 18 de la punctul (A) din anexa I punctul Aă, despre celelalte resurse de care dispun pentru a-și onora angajamentele, în măsura în care legislația sa prevede √ legislațiile naționale prevăd Õ un control al √ supravegherea Õ acestor resurse.

ê 87/343/CEE art. 1.7 (adaptat)

12. În ceea ce privește asigurarea de credit, întreprinderea √ de asigurare generală Õ punetrebuie să pună la dispoziția autorității de control √ autorităților de supraveghere Õ rapoarte care să prezinte rezultatele tehnice și rezervele √ provizioanele Õ tehnice aferente activității respective.

ê 2005/68/CE art. 17 (adaptat)

23. Statele membre impun întreprinderilor √ de asigurare și Õ de reasigurare care își au sediul social √ central Õ pe teritoriul lor să furnizeze √ prezinte Õ periodic documentele necesare pentru exercitarea supravegherii, precum și documente statistice.

Autoritățile √ de supraveghere Õ competente își comunică reciproc documentele și informațiile utile pentru desfășurarea supravegherii.

ê 2002/83/CE art. 13 (adaptat)

√ Articolul 34Competențe de supraveghere generale Õ

ò nou

1. Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de a lua măsuri preventive și corective pentru a garanta că întreprinderile de asigurare și de reasigurare respectă actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în temeiul prezentei directive.

2. Autoritățile de supraveghere au competența de a lua orice măsuri, inclusiv, dacă este cazul, măsuri cu caracter administrativ sau financiar, în ceea ce privește întreprinderile de asigurare sau de reasigurare, precum și membrii organului administrativ sau de conducere al acestora sau persoanele care îl controlează.

3. Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de a impune prezentarea tuturor informațiilor necesare pentru desfășurarea acțiunilor de supraveghere în conformitate cu articolul 35.

4. Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de a crea, pe lângă calcularea cerinței de capital de solvabilitate și dacă este cazul, instrumente cantitative în cadrul procesului de supraveghere, pentru a evalua capacitatea întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare de a face față unor evenimente posibile sau unor schimbări viitoare ale condițiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situației lor financiare globale. Autoritățile de supraveghere impun ca aceste teste să fie efectuate de către întreprinderi.

ê 2002/83/CE art. 13 (adaptat)

√ 5. Autoritățile de supraveghere au competența de a realiza inspecții la fața locului la sediul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare. Õ

ò nou

6. Competențele de supraveghere se aplică la momentul oportun și în mod proporțional.

ò nou

7. Competențele cu privire la întreprinderile de asigurare și de reasigurare menționate la alineatele (1)-(5) sunt valabile pentru activitățile externalizate ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare.

ê 2002/83/CE art. 13 (adaptat)

8.(c) să garanteze aplicarea măsurilor în cauză, dacă este nevoie prin executare √ Măsurile stabilite la alineatele (1)-(5) și (7) sunt puse în aplicare, după caz, Õ prin intermediul instanțelor judecătorești, după caz.

ê 2002/83/CE art. 13 (adaptat)

3. Fiecare stat membru adoptă toate dispozițiile necesare pentru a se asigura că autoritățile competente dispun de competențele și mijloacele necesare pentru supravegherea activității întreprinderilor de asigurare cu sediul social pe teritoriul lor, inclusiv a activităților desfășurate în afara teritoriilor în cauză, în conformitate cu directivele Consiliului care reglementează activitățile în cauză și în scopul punerii în aplicare a acestora.

Competențele și mijloacele în cauză trebuie, în special, să permită autorităților competente:

(a) să efectueze investigații detaliate privind situația întreprinderii de asigurare și a întregii sale activități, inter alia , prin:

- culegerea de informații sau solicitarea prezentării de documente privind activitățile sale de asigurare;

- efectuarea de investigații la fața locului, la sediul întreprinderii de asigurare;

(b) să adopte orice măsuri privind întreprinderea de asigurare, directorii și conducătorii acesteia sau persoanele care o controlează, adecvate și necesare pentru a garanta că activitatea întreprinderii continuă să fie în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative pe care întreprinderea trebuie să le respecte în fiecare stat membru și, în special, cu programul de activități, în măsura în care acesta rămâne obligatoriu, și să evite sau să elimine toate neregularitățile care prejudiciază interesele asiguraților;

ò nou

Articolul 35Informații care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere

1. Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să prezinte autorităților de supraveghere informațiile necesare pentru desfășurarea acțiunilor de supraveghere. Aceste informații conțin cel puțin informațiile necesare pentru următoarele acțiuni, la realizarea proceselor menționate la articolul 36:

(a) evaluarea sistemului de guvernanță utilizat de întreprinderi, a activităților pe care le desfășoară, a principiilor de evaluare aplicate în materie de solvabilitate, a riscurilor cu care se confruntă și a sistemelor de gestionare a riscurilor, precum și a structurii capitalului, a necesităților și a conducerii acestor întreprinderi;

(b) luarea oricăror decizii corespunzătoare în urma exercitării drepturilor și obligațiilor lor de supraveghere.

2. Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au următoarele competențe:

(a) de a stabili natura, nivelul și formatul informațiilor menționate la alineatul (1) pe care trebuie să le prezinte întreprinderile de asigurare și de reasigurare la următoarele repere temporale:

(i) la perioade predefinite;

(ii) la survenirea unor evenimente predefinite;

(iii) pe parcursul investigațiilor cu privire la situația unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;

(b) de a obține orice informații cu privire la contractele deținute de intermediari sau la contractele încheiate cu terți;

(c) de a solicita informații de la experți externi, precum auditorii și actuarii.

3. Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) cuprind următoarele:

(a) elemente calitative sau cantitative sau orice combinație adecvată între acestea;

(b) elemente istorice, actuale sau prospective sau orice combinație adecvată între acestea;

(c) date din surse interne sau din surse externe sau orice combinație adecvată între acestea.

4. Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) respectă următoarele principii:

(a) trebuie să reflecte natura, nivelul și complexitatea activității întreprinderii în cauză;

(b) trebuie să fie accesibile, complete în toate aspectele semnificative, comparabile și consecvente în timp;

(c) trebuie să fie pertinente, fiabile și inteligibile.

5. Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să dețină sisteme și structuri corespunzătoare pentru îndeplinirea cerințelor stabilite la alineatele (1)-(4), precum și o politică scrisă, aprobată de organul administrativ sau de conducere al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, care să asigure adecvarea informațiilor prezentate.

6. Comisia adoptă dispoziții de aplicare prin care se precizează care sunt informațiile menționate la alineatele (1)-(5), pentru a asigura, în măsura corespunzătoare, convergența raportării aferente activității de supraveghere.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

ê 2002/83/CE art. 13 și 2005/68/CE art. 17(4) (adaptat)

Statele membre pot, de asemenea, să prevadă posibilitatea, pentru autoritățile competente, de a obține orice informație privind contractele încheiate prin intermediari.

ò nou

Articolul 36Procesul de supraveghere

1. Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere analizează și evaluează strategiile, procesele și procedurile de raportare instituite de întreprinderile de asigurare și de reasigurare în vederea respectării actelor cu putere de lege și actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive.

Această analiză și evaluare cuprinde evaluarea cerințelor calitative referitoare la sistemul de guvernanță, evaluarea riscurilor cu care se confruntă sau cu care s-ar putea confrunta întreprinderile în cauză și evaluarea capacității întreprinderilor respective de a estima riscurile ținând seama de mediul în care activează întreprinderile.

2. În special, autoritățile de supraveghere analizează și evaluează respectarea următoarelor elemente:

(a) sistemul de guvernanță, astfel cum este stabilit în capitolul IV secțiunea 2;

(b) provizioanele tehnice, astfel cum sunt stabilite în capitolul VI secțiunea 2;

(c) cerințele de capital, astfel cum sunt stabilite în capitolul VI secțiunile 4 și 5;

(d) normele privind investițiile, astfel cum sunt stabilite în capitolul VI secțiunea 6;

(e) calitatea și cantitatea fondurilor proprii, astfel cum sunt stabilite în capitolul VI secțiunea 3;

(f) în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare utilizează un model intern integral sau parțial, respectarea continuă a cerințelor privind modelele interne integrale și parțiale stabilite în capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 3.

3. Autoritățile de supraveghere dispun de instrumente adecvate de monitorizare care le permit să identifice deteriorarea condițiilor financiare din cadrul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare și să monitorizeze modul în care este remediată deteriorarea respectivă.

4. Autoritățile de supraveghere evaluează pertinența metodelor și practicilor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare concepute în scopul identificării de evenimente posibile sau de schimbări viitoare ale condițiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situației financiare globale a întreprinderii în cauză.

Autoritățile de supraveghere evaluează capacitatea întreprinderii de a face față acelor evenimente posibile sau schimbări viitoare ale condițiilor economice.

5. Autoritățile de supraveghere au competențele necesare pentru a impune întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să remedieze punctele slabe sau deficiențele identificate în cursul procesului de supraveghere.

6. Analiza și evaluarea se efectuează în mod regulat.

Autoritățile de supraveghere stabilesc frecvența și sfera minimă a analizelor și evaluărilor menționate la alineatele (1), (2) și (4) în ceea ce privește natura, nivelul și complexitatea activităților întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză.

Articolul 37Majorarea de capital

1. În urma procesului de supraveghere, autoritățile de supraveghere pot, în situații excepționale, să stabilească o majorare de capital pentru o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, printr-o decizie care precizează motivele ce stau la baza majorării. Această posibilitate există doar în următoarele cazuri:

(a) autoritatea de supraveghere concluzionează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare deviază în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate, astfel cum este calculată pe baza formulei standard în conformitate cu capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 2, iar solicitarea făcută în temeiul articolului 117 s-a dovedit ineficientă, ori în perioada în care se elaborează un model intern parțial sau integral în conformitate cu articolul respectiv;

(b) autoritatea de supraveghere concluzionează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare deviază în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate, astfel cum este calculată pe baza unui model intern sau a unui model intern parțial în conformitate cu capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 3, deoarece anumite riscuri cuantificabile nu pot fi evidențiate în mod suficient, iar adaptarea modelului pentru a reflecta mai bine profilul de risc dat a eșuat în cadrul unei perioade de timp pertinente.

(c) autoritatea de supraveghere concluzionează că sistemul de guvernanță al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare deviază în mod semnificativ de la standardele stabilite în capitolul IV secțiunea 2, că deviațiile respective împiedică întreprinderea să poată evalua și gestiona în mod corespunzător riscurile la care este expusă sau la care ar putea fi expusă și că este puțin probabil ca aplicarea altor măsuri, în sine, să remedieze în mod suficient deficiențele în cadrul unei perioade de timp pertinente.

2 În cazurile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b), majorarea de capital se calculează în așa fel încât să se asigure respectarea de către întreprindere a dispozițiilor articolului 101 alineatul (3).

3. În cazurile stabilite la alineatul (1) literele (b) și (c), autoritatea de supraveghere se asigură că întreprinderea de asigurare sau de reasigurare depune toate eforturile pentru a remedia deficiențele care au dus la impunerea majorării de capital.

4. Majorarea de capital menționată la alineatul (1) se analizează cel puțin o dată pe an de către autoritatea de supraveghere și se elimină atunci când întreprinderea a remediat deficiențele care au dus la impunerea lui.

Majorarea de capital poate avea caracter permanent doar în cazul în care condițiile stabilite la alineatul (1) litera (a) continuă să fie valabile din cauză că profilul de risc al întreprinderii respective deviază în continuare în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate, astfel cum este calculată în conformitate cu capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 2.

5. Cerința de capital de solvabilitate care include majorarea de capital impusă în conformitate cu alineatul (1) literele (a) și (b) înlocuiește cerința de capital de solvabilitate inadecvată.

Cerința de capital de solvabilitate care include majorarea de capital înlocuiește în orice caz cerința de capital de solvabilitate inadecvată în scopul stabilirii nerespectării cerinței de capital de solvabilitate menționate la articolul 136.

6. Comisia adoptă dispoziții de aplicare prin care se precizează mai în detaliu circumstanțele în care se poate impune o majorare de capital, precum și modul de calcul al acesteia.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Articolul 38Supravegherea activităților externalizate

1. Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare sau de reasigurare care externalizează o activitate, în conformitate cu articolul 48, prevăd următoarele:

(a) furnizorul de servicii trebuie să coopereze, în legătură cu activitatea externalizată, cu autoritățile de supraveghere sub jurisdicția cărora se află întreprinderea de asigurare și de reasigurare;

(b) întreprinderile de asigurare și de reasigurare, auditorii acestora și autoritățile de supraveghere competente trebuie să aibă acces efectiv la datele privind activitățile externalizate, precum și la sediul în care își desfășoară activitatea furnizorul de servicii, în cazul în care respectivul sediu se află pe teritoriul Comunității, iar autoritățile de supraveghere trebuie să își poată exercita drepturile respective de acces.

2. Statul membru în care este situat furnizorul de servicii permite autorităților de supraveghere sub jurisdicția cărora se află întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să realizeze, direct sau prin intermediul unor persoane pe care le desemnează în acest sens, inspecții la fața locului la sediul prestatorului de servicii, după ce a informat în prealabil propriile autorități competente. În cazul unei entități care nu face obiectul supravegherii, autoritatea competentă este autoritatea de supraveghere.

Autoritățile de supraveghere ale statului membru în care se află întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pot delega asemenea inspecții la fața locului autorităților de supraveghere din statul membru în care se află furnizorul de servicii.

ê 2002/83/CE art. 14 (adaptat)

ð nou

Articolul 39Transferul de portofoliu

1. În temeiul condițiilor prevăzute de legislația internă, fiecare stat membru √ statele membre Õ autorizează întreprinderile de asigurare √ și de reasigurare Õ cu sediul social √ central Õ pe teritoriul său √ lor Õ să transfere o parte sau întregul portofoliu de contracte încheiate fie pe baza dreptului de stabilire, fie pe baza libertății de a presta servicii, către un √ o întreprindere Õ cesionară stabilită în √ Comunitate Õ cadrul Comunității. ,

√ Acest transfer poate fi autorizat doar Õ în cazul în care autoritățile √ de supraveghere Õ competente ale statului membru de origine al √ întreprinderii cesionare Õ cesionarului certifică faptul că, după preluarea transferului, acesta din urmă √ întreprinderea cesionară Õ deține ð fondurile proprii eligibile suficiente pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 100 primul paragraf ï marja de solvabilitate suficientă.

√ 2. În cazul întreprinderilor de asigurare se aplică alineatele (3)-(6). Õ

23. În cazul în care o sucursală propune transferul unei părți sau a întregului său portofoliu de contracte încheiate fie pe baza dreptului de stabilire, fie pe baza libertății de a presta servicii, se consultă statul membru √ în care este situată sucursala respectivă Õ al sucursalei.

34. În situațiile menționate la alineatele (1) și (32), autoritățile √ de supraveghere ale Õ statului membru de origine al întreprinderii de asigurare √ cedente Õ care efectuează transferul autorizează transferul, după obținerea acordului autorităților √ de supraveghere din statele membre în care sunt situate riscurile sau Õ competente din statele membre ale angajamentului.

45. Autoritățile √ de supraveghere Õ competente ale statelor membre consultate își transmit avizul sau acordul autorităților √ de supraveghere Õ competente ale statului membru de origine al întreprinderii de asigurare √ cedente Õ care efectuează transferul în trei luni de la data recepționării √ unei cereri de consultare. Õ solicitării;

lLipsa unui răspuns din partea autorităților consultate în termenul în cauză se consideră a fi echivalentul unui aviz favorabil sau al unui acord tacit.

56. Un transfer autorizat în temeiul prezentului articol alineatelor (1)-(5) se publică în conformitate cu legislația internă √ a statului membru în care este situat riscul sau Õ a statului membru al angajamentului.

Aceste transferuri sunt automat opozabile în cazul titularilor polițelor de asigurare, asiguraților și al tuturor persoanelor cu drepturi sau obligații care rezultă din contractele transferate.

ê 92/49/CEE art. 12 și 2002/83/CE art. 14 (adaptat)

Prezenta dispoziție Primul și al doilea paragraf din prezentul alineat nu afectează dreptul statelor membre de a da asiguraților posibilitatea de anulare a contractelor într-un interval de timp fix după un astfel de transfer.

TITLUL III CAPITOLUL IV - CONDIȚII CARE REGLEMENTEAZĂ ACTIVITATEA DE ASIGURARE

ò nou

Sec ţIUNEA 1 – RESPONSABILITATEA ORGANULUI ADMINISTRATIV SAU DE CONDUCERE

ò nou

Articolul 40Responsabilitatea organului administrativ sau de conducere

Statele membre se asigură că organului administrativ sau de conducere al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare îi revine responsabilitatea finală privind respectarea de către întreprinderea în cauză a actelor cu putere de lege și a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive.

ò nou

SECȚIUNEA 2 – SISTEMUL DE GUVERNANȚĂ

Articolul 41Cerințe generale de guvernanță

1. Statele membre impun tuturor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să dețină un sistem de guvernanță eficace, care să asigure o administrare corectă și prudentă a activității.

Acest sistem include cel puțin o structură organizatorică transparentă adecvată, cu o alocare clară și o separare corespunzătoare a responsabilităților, precum și un sistem eficace care să asigure transmiterea informațiilor. Sistemul include respectarea cerințelor stabilite la articolele 42-48.

Sistemul de guvernanță face obiectul unui control intern regulat.

2. Sistemul de guvernanță este proporțional cu natura, amploarea și complexitatea operațiunilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

3. Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare dețin politici scrise privind cel puțin gestionarea riscurilor, controlul intern, auditul intern și, în cazul în care este relevant, externalizarea. Întreprinderile se asigură că aceste politici sunt puse în aplicare.

Respectivele politici scrise sunt revizuite cel puțin o dată pe an. Acestea sunt supuse aprobării prealabile a organului administrativ sau de conducere și sunt adaptate în funcție de orice modificare semnificativă a sistemului sau a domeniului în cauză.

4. Autoritățile de supraveghere dispun de mijloacele, metodele și competențele adecvate pentru a verifica sistemul de guvernanță al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și pentru a evalua riscurile emergente, identificate de întreprinderile respective, care ar putea afecta soliditatea financiară a acestora.

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competențele necesare pentru a solicita îmbunătățirea și consolidarea sistemului de guvernanță în vederea respectării cerințelor stabilite la articolele 42-48.

Articolul 42Cerințe de competență și onorabilitate pentru persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care dețin alte funcții-cheie

1. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare se asigură că toate persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau dețin alte funcții-cheie îndeplinesc în orice moment următoarele cerințe:

(a) calificările, cunoștințele și experiența lor profesională sunt adecvate pentru o administrare corectă și prudentă (competență);

(b) au un prestigiu și o integritate de cel mai înalt nivel (onorabilitate).

2. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare notifică autorității de supraveghere orice modificare a identității persoanelor care conduc efectiv întreprinderea sau care dețin alte funcții-cheie, odată cu toate informațiile necesare pentru a se evalua dacă eventualele persoane nou desemnate la conducerea întreprinderii îndeplinesc cerințele de competență și onorabilitate.

3. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare notifică autoritatea de supraveghere dacă oricare dintre persoanele menționate la alineatele (1) și (2) au fost înlocuite deoarece nu mai îndeplineau cerințele prevăzute la alineatul (1) litera (b).

Articolul 43Gestionarea riscurilor

1. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare dispun de un sistem eficace de gestionare a riscurilor, care cuprinde strategiile, procesele și procedurile de raportare necesare pentru a monitoriza, administra și raporta în mod continuu, atât la nivel individual, cât și la nivel agregat, riscurile la care sunt expuse sau la care ar putea fi expuse, precum și interdependențele acestora.

Acest sistem de gestionare a riscurilor este bine integrat în structura organizatorică a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare și conține planuri de urgență.

2. Sistemul de gestionare a riscurilor acoperă riscurile care urmează să fie incluse în calculul cerinței de capital de solvabilitate, astfel cum este stabilit la articolul 101 alineatul (4), precum și riscurile care nu sunt incluse sau nu sunt incluse total în calculul acesteia.

Sistemul acoperă cel puțin următoarele domenii:

(a) subscrierea și provizionarea;

(b) managementul activelor și pasivelor;

(c) investiții, în special instrumente derivate și angajamente similare;

(d) gestionarea riscului de lichiditate și a riscului de concentrare;

(e) reasigurarea și alte tehnici de diminuare a riscurilor.

Politica scrisă privind gestionarea riscurilor menționată la articolul 41 alineatul (3) cuprinde politici referitoare la al doilea paragraf literele (a)-(e) din prezentul alineat.

3. În ceea ce privește riscul de investiții, întreprinderile de asigurare și de reasigurare demonstrează că respectă dispozițiile capitolului VI secțiunea 6.

4. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare prevăd o funcție de gestionare a riscurilor care este structurată în așa fel încât să faciliteze implementarea sistemului de gestionare a riscurilor.

5. În cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care utilizează un model intern parțial sau integral aprobat în conformitate cu articolele 110 și 111, funcția de gestionare a riscurilor acoperă următoarele sarcini suplimentare:

(a) proiectarea și implementarea modelului intern;

(b) testarea și validarea modelului intern;

(c) documentarea modelului intern și a oricăror modificări ulterioare ale acestuia;

(d) informarea organului administrativ sau de conducere cu privire la funcționarea modelului intern, sugerând domenii în care sunt necesare îmbunătățiri și ținând la curent organul respectiv în ceea ce privește stadiul eforturilor de ameliorare a punctelor slabe identificate anterior;

(e) analizarea funcționării modelului intern și elaborarea de rapoarte de sinteză cu privire la aceasta.

Articolul 44Evaluarea internă a riscurilor și a solvabilității

1. În cadrul sistemului său de gestionare a riscurilor, fiecare întreprindere de asigurare sau de reasigurare procedează la evaluarea internă a riscurilor și solvabilității.

Această evaluare cuprinde cel puțin următoarele:

(a) solvabilitatea globală necesită luarea în considerare a profilului specific de risc, a limitelor aprobate de toleranță privind riscurile și a strategiei de afaceri a întreprinderii.

(b) respectarea în mod continuu a cerințelor de capital, astfel cum sunt prevăzute în capitolul VI secțiunile 4 și 5, și a cerințelor referitoare la provizioanele tehnice, astfel cum sunt stabilite în capitolul VI secțiunea 2.

(c) măsura în care profilul de risc al întreprinderii în cauză deviază în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate, astfel cum este prevăzută la articolul 101 alineatul (3), calculată pe baza formulei standard, în conformitate capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 2, sau a modelului său intern parțial sau integral, în conformitate cu capitolul VI secțiunea 5 subsecțiunea 3.

2. În sensul alineatului (1) litera (a), întreprinderea în cauză instituie procese care îi dau posibilitatea să identifice și să măsoare în mod corespunzător riscurile la care se expune în viitorul apropiat sau îndepărtat și, de asemenea, să identifice evenimente posibile sau schimbări viitoare ale condițiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situației sale financiare globale. Întreprinderea demonstrează metodele utilizate pentru determinarea necesităților sale globale de solvabilitate.

3. În cazul menționat la alineatul (1) litera (c), atunci când se utilizează un model intern, evaluarea se face împreună cu recalibrarea care transformă valorile interne ale riscurilor în măsura riscului și calibrarea aferente cerinței de capital de solvabilitate.

4. Evaluarea internă a riscurilor și solvabilității reprezintă o parte integrantă a strategiei de afaceri și se ia permanent în considerare pentru deciziile strategice ale întreprinderii.

5. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare realizează evaluarea menționată la alineatul (1) în mod regulat și fără întârziere după orice modificare importantă a profilului lor de risc.

6. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare informează autoritățile de supraveghere cu privire la rezultatele fiecărei evaluări interne a riscurilor și solvabilității, în cadrul informațiilor furnizate în temeiul articolului 35.

Articolul 45Controlul intern

1. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare dispun de un sistem eficace de control intern.

Acest sistem include cel puțin proceduri administrative și contabile, un cadru intern de control, proceduri corespunzătoare de raportare la toate nivelurile întreprinderii și o funcție permanentă de asigurare a conformității.

2. Funcția de asigurare a conformității include consilierea organului administrativ sau de conducere în ceea ce privește actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în temeiul prezentei directive. De asemenea, include o evaluare a impactului pe care ar putea să-l aibă orice schimbări ale mediului juridic asupra operațiunilor întreprinderii în cauză, precum și identificarea și evaluarea riscului de conformitate.

Articolul 46Auditul intern

1. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare prevăd o funcție eficace și permanentă de audit intern.

2. Funcția de audit intern include examinarea conformității activităților unei întreprinderi de asigurare și de reasigurare cu toate strategiile, procesele și procedurile de raportare interne ale acesteia.

Funcția de audit intern include și o evaluare a faptului dacă sistemul de control intern al întreprinderii este în continuare suficient și adecvat pentru activitatea acesteia.

3. Funcția de audit intern este obiectivă și independentă de funcțiile operaționale.

4. Orice constatări și recomandări ale auditului intern se raportează organului administrativ sau de conducere, care asigură respectarea constatărilor și recomandărilor auditului intern.

Articolul 47Funcția actuarială

1. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare prevăd o funcție actuarială eficace și permanentă pentru îndeplinirea următoarelor sarcini:

(a) coordonarea calculării provizioanelor tehnice;

(b) asigurarea adecvării metodologiilor și a modelelor de bază utilizate, precum și a ipotezelor folosite la calcularea provizioanelor tehnice;

(c) evaluarea suficienței și calității datelor utilizate la calcularea provizioanelor tehnice;

(d) compararea celor mai bune estimări cu experiența anterioară;

(e) informarea organului administrativ sau de conducere asupra fiabilității și pertinenței calculelor privind provizioanele tehnice;

(f) supervizarea calculării provizioanelor tehnice în cazurile stabilite la articolul 81;

(g) exprimarea unei opinii privind politica globală de subscriere;

(h) exprimarea unei opinii cu privire la pertinența contractelor de reasigurare;

(i) contribuirea la implementarea eficace a sistemului de gestionare a riscurilor menționat la articolul 43, în special în ceea ce privește modelarea riscurilor care stau la baza calculării cerințelor de capital stabilite în capitolul VI secțiunile 4 și 5, precum și evaluarea menționată la articolul 44.

2. Funcția actuarială se realizează de către persoane care dețin cunoștințe suficiente de matematici actuariale și financiare și care pot, dacă este cazul, să își dovedească experiența și expertiza relevante în raport cu standardele profesionale și cu alte standarde aplicabile.

Articolul 48Externalizarea

1. Statele membre se asigură că, atunci când întreprinderile de asigurare și de reasigurare externalizează funcții operaționale esențiale sau importante sau orice activități de asigurare sau de reasigurare, întreprinderile rămân în continuare responsabile integral pentru respectarea tuturor obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive.

2. Externalizarea unor activități operaționale importante nu se realizează în așa fel încât să aibă oricare dintre următoarele consecințe:

(a) deteriorarea semnificativă a calității sistemului de guvernanță al întreprinderii în cauză;

(b) creșterea nejustificată a riscului operațional;

(c) subminarea capacității autorităților de supraveghere de a monitoriza respectarea de către întreprindere a obligațiilor care îi revin;

(d) împiedicare furnizării de servicii continue și satisfăcătoare pentru titularii de polițe de asigurare.

3. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare notifică în timp util autoritățile de supraveghere înainte de a externaliza activități importante, precum și referitor la orice evoluții semnificative ulterioare privind activitățile respective.

Articolul 49Dispoziții de aplicare

Comisia adoptă dispoziții de aplicare pentru a detalia următoarele:

(1) elementele sistemelor prevăzute la articolele 41, 43, 45 și 46 și, în special, domeniile care trebuie acoperite de politica de management al activelor și pasivelor și de investiții, astfel cum se prevede la articolul 43 alineatul (2), a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare;

(2) funcțiile prevăzute la articolele 43, 45, 46 și 47;

(3) cerințele stabilite la articolul 42 și funcțiile care fac obiectul acestora;

(4) condițiile în care se poate realiza externalizarea.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Sec ţIUNEA 3 – PUBLICAREA INFORMAţIILOR

Articolul 50Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: conținut

1. Ținând seama de principiile enunțate la articolul 35 alineatele (3) și (4), statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să facă public, anual, un raport privind solvabilitatea și situația lor financiară.

Raportul respectiv cuprinde următoarele informații, fie incluse integral, fie prin trimiteri la informații echivalente care au fost făcute publice în temeiul altor dispoziții legale sau de reglementare:

(a) o descriere a activității și a performanței întreprinderii;

(b) o descriere a sistemului de guvernanță și evaluarea pertinenței acestuia pentru profilul de risc al întreprinderii;

(c) o descriere, separat pentru fiecare categorie de risc, a expunerii la riscuri, a concentrării de riscuri, a reducerii riscurilor și a sensibilității la risc;

(d) o descriere, separat pentru active, provizioane tehnice și alte pasive, a bazelor și metodelor folosite la evaluarea acestora, împreună cu explicații privind orice diferențe majore în ceea ce privește bazele și metodele utilizate la evaluarea lor în situațiile financiare;

(e) o descriere a gestiunii capitalului, cuprinzând cel puțin următoarele:

(i) structura și valoarea fondurilor proprii, precum și calitatea acestora;

(ii) valoarea cerinței minime de capital și a cerinței de capital de solvabilitate;

(iii) informații care permit o bună înțelegere a principalelor diferențe dintre formula standard și orice model intern utilizat de către întreprindere la calcularea cerinței de capital de solvabilitate;

(iv) valoarea la care se ridică orice neconformitate cu cerința minimă de capital sau orice neconformitate semnificativă cu cerința de capital de solvabilitate pe parcursul perioadei de raportare, chiar dacă a fost ulterior rezolvată, împreună cu o explicație privind cauzele și consecințele sale, precum și orice măsuri de remediere care au fost luate.

2. Descrierea menționată la alineatul (1) litera (e) punctul (i) cuprinde o analiză a oricăror schimbări semnificative față de perioada de raportare anterioară și o explicație a oricăror diferențe majore în ceea ce privește valoarea elementelor respective în situațiile financiare, precum și o scurtă descriere a transferabilității capitalului.

Informațiile publicate privind cerința de capital de solvabilitate prevăzute la alineatul (1) litera (e) punctul (ii) arată separat valoarea calculată în conformitate cu capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 2 și 3 și orice majorare de capital impusă în conformitate cu articolul 37, împreună cu informații concise privind justificarea acesteia de către autoritatea de supraveghere în cauză.

Cu toate acestea și fără a se aduce atingere niciunei prezentări de informații obligatorii în temeiul oricăror alte dispoziții legale sau de reglementare, statele membre pot prevedea ca prezentarea separată a majorării de capital să nu fie necesară pe o perioadă de tranziție care nu depășește cinci ani de la data menționată la articolul 310.

Informațiile publicate privind cerința de capital de solvabilitate sunt însoțite, dacă este cazul, de o indicație privind faptul că valoarea sa finală face încă obiectul unei evaluări de către autoritățile de supraveghere.

Articolul 51Informații pentru Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale și rapoarte elaborate de acesta

1 Statele membre impun autorităților de supraveghere să furnizeze anual următoarele informații Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale:

(a) majorarea medie de capital pe întreprindere și repartizarea majorărilor de capital impuse de autoritatea de supraveghere pe parcursul anului anterior, măsurate ca procent din cerința de capital de solvabilitate și prezentate separat, după cum urmează:

(i) pentru toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare la un loc;

(ii) pentru întreprinderile de asigurare de viață;

(iii) pentru întreprinderile de asigurare generală și întreprinderile de reasigurare;

(b) pentru fiecare dintre informațiile care trebuie publicate stabilite la litera (a), ponderea majorărilor de capital impuse în temeiul articolului 37 alineatul (1) literele (a), (b) și respectiv (c).

2. Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale publică anual următoarele informații:

(a) repartizarea totală a majorărilor de capital în întreaga Comunitate Europeană, măsurate ca procent din cerința de capital de solvabilitate, pentru fiecare din următoarele:

(i) toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare;

(ii) întreprinderile de asigurare de viață;

(iii) întreprinderile de asigurare generală și întreprinderile de reasigurare;

(b) pentru fiecare dintre informațiile care trebuie publicate stabilite la litera (a), ponderea majorărilor de capital impuse în temeiul articolului 37 alineatul (1) literele (a), (b) și respectiv (c).

Pe lângă acestea, Comitetul prezintă anual următoarele informații:

(a) repartizarea majorărilor de capital, măsurate ca procentaj din cerința de capital de solvabilitate, acoperind toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare din fiecare stat membru;

(b) pentru informațiile care trebuie publicate stabilite la litera (a), ponderea majorărilor de capital impuse în temeiul articolului 37 alineatul (1) literele (a), (b) și respectiv (c).

3. Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale furnizează Comisiei informațiile menționate la articolul 2, împreună cu un raport care evidențiază gradul de convergență al practicilor autorităților de supraveghere din diferitele state membre în ceea ce privește utilizarea majorărilor de capital.

Articolul 52Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: principii aplicabile

1. Autoritățile de supraveghere permit întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să nu prezinte informații în următoarele cazuri:

(a) dacă publicarea acestor informații duce la câștigarea de către concurenții întreprinderii a unor importante avantaje necuvenite;

(b) dacă există obligații față de titularii polițelor de asigurare sau alte relații de contrapartidă care obligă o întreprindere la păstrarea secretului sau a confidențialității.

2. În cazul în care autoritatea de supraveghere aprobă nepublicarea unor informații, întreprinderile menționează acest fapt în raportul privind solvabilitatea și situația financiară și explică motivele.

3. Autoritățile de supraveghere permit întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să utilizeze sau să facă trimiteri la informații publicate în temeiul altor dispoziții legale sau de reglementare, în măsura în care informațiile publicate sunt echivalente cu informațiile impuse în temeiul articolului 50 atât ca natură, cât și ca nivel.

4. Alineatele (1) și (2) nu se aplică informațiilor prevăzute la articolul 50 alineatul (1) litera (e).

Articolul 53Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: actualizări și informații suplimentare furnizate în mod voluntar

1. În cazul unei evoluții majore care afectează în mod semnificativ pertinența informațiilor publicate în conformitate cu articolele 50 și 52, întreprinderile de asigurare și de reasigurare publică informații corespunzătoare cu privire la natura și efectele acesteia.

În sensul primului paragraf, cel puțin următoarele se consideră evoluții majore:

(a) în cazul în care se constată o neconformitate cu cerința minimă de capital, iar autoritățile de supraveghere fie consideră că întreprinderea nu va fi în stare să prezinte un plan viabil de redresare, fie nu primesc planul respectiv în termen de o lună;

(b) în cazul în care se constată o neconformitate semnificativă cu cerința de capital de solvabilitate, iar autoritățile de supraveghere nu primesc în termen de două luni un plan de redresare pe care să îl considere viabil.

În cazurile menționate la al doilea paragraf litera (a), autoritățile de supraveghere impun întreprinderii în cauză să prezinte imediat valoarea neconformității, împreună cu o explicație privind cauza și consecințele acesteia, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate. În cazul în care, în ciuda unui plan de redresare considerat inițial viabil, o neconformitate cu cerința minimă de capital nu a fost rezolvată în termen de două luni de la constatarea sa, aceasta se prezintă la sfârșitul perioadei respective, împreună cu o explicație privind cauza și consecințele sale, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate.

În cazul menționat la al doilea paragraf litera (b), autoritățile de supraveghere impun întreprinderii în cauză să prezinte imediat valoarea neconformității, împreună cu o explicație privind cauza și consecințele acesteia, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate. În cazul în care, în ciuda planului de redresare considerat inițial viabil, o neconformitate semnificativă cu cerința de capital de solvabilitate nu a fost rezolvată în termen de patru luni de la constatarea sa, aceasta se prezintă la sfârșitul perioadei respective, împreună cu o explicație privind cauza și consecințele sale, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate.

2. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot publica, în mod voluntar, orice informații sau explicații legate de solvabilitatea și situația financiară proprie a căror prezentare nu este deja impusă în conformitate cu articolele 50 și 52 și cu alineatul (1).

Articolul 54Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: politică și aprobare

1. Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să dețină sisteme și structuri corespunzătoare pentru a îndeplini cerințele stabilite la articolele 50, 52 și 53 alineatul (1), precum și să aibă o politică scrisă care să asigure faptul că toate informațiile publicate în conformitate cu articolele 50, 52 și 53 sunt în permanență pertinente.

2. Raportul privind solvabilitatea și situația financiară este supus aprobării organului administrativ sau de conducere al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare și este publicat doar după obținerea aprobării respective.

Articolul 55Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: dispoziții de aplicare

Comisia adoptă dispoziții de aplicare prin care se detaliază informațiile care trebuie publicate și modalitățile prin care se va duce la îndeplinire acest lucru.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

ê 2002/83/CE art. 15 (adaptat)

SECţIUNEA 2 4 – PARTICIPAţIILE CALIFICATE

Articolul 56√ Achiziții Õ

ê 2007/44/CE art. 1(2)(a), art. 2(2)(a) și art. 4(2) (adaptat)

1. Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice sau unor astfel de persoane care acționează concertat (denumite în continuare „potențialul achizitor”), care a decis fie să achiziționeze, direct sau indirect, o participație calificată într-o întreprindere de asigurare √ sau de reasigurare Õ , sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participație calificată într-o întreprindere de asigurare √ sau de reasigurare Õ , astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut să fie egală sau mai mare de 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare √ sau de reasigurare Õ să devină filiala √ sa Õ lor (denumită în continuare „proiect de achiziție”), să notifice mai întâi în scris autoritățile √ de supraveghere Õ competente ale întreprinderii de asigurare √ sau de reasigurare Õ în cadrul căreia intenționează să achiziționeze ori să majoreze o participație calificată, indicând valoarea participației vizate și informațiile relevante, astfel cum se prevede la articolul 15b alineatul (4) 58 alineatul (4). Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.

ê 2007/44/CE art. 1(2)(c), art. 2(2)(c) și art. 4(5) (adaptat)

2. Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participație calificată într-o întreprindere de asigurare √ sau de reasigurare Õ să notifice mai întâi în scris autoritățile √ de supraveghere Õ competente din statul membru gazdă √ de origine Õ , indicând mărimea participației vizate. O astfel de persoană trebuie, de asemenea, să notifice autoritățile √ de supraveghere Õ competente dacă a decis să își reducă participația calificată astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut să scadă sub 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare √ sau de reasigurare Õ să înceteze să mai fie filiala √ sa Õ lor. Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.

ê 2007/44/CE art. 1(3), art. 2(3) și art. 4(2) (adaptat)

Articolul 57Termenul de evaluare

1. Autoritățile √ de supraveghere Õ competente transmit potențialului achizitor, imediat și, în orice caz, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării prevăzute la articolul 15 56 alineatul (1), precum și de la eventuala primire ulterioară a informațiilor menționate la alineatul (2) din prezentul articol, confirmarea de primire în scris.

ê 2007/44/CE art. 4(2) (adaptat)

2. Autoritățile competente transmit potențialului achizitor, imediat și, în orice caz, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării, precum și de la primirea ulterioară a informațiilor menționate la alineatul (3), confirmarea de primire în scris.

ê 2007/44/CE art. 1(3), art. 2(3) și art. 4(2) (adaptat)

Autoritățile √ de supraveghere Õ competente au la dispoziție un termen de cel mult șaizeci de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării și a tuturor documentelor pe care statele membre solicită să fie anexate notificării în baza listei menționate la articolul 15b 58 alineatul (4) (denumit în continuare „termen de evaluare”), pentru a realiza evaluarea prevăzută la articolul 15b 58 alineatul (1) (denumită în continuare „evaluarea”).

În momentul transmiterii confirmării de primire, autoritățile √ de supraveghere Õ competente comunică potențialului achizitor data de expirare a termenului de evaluare.

2. În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a termenului respectiv, autoritățile √ de supraveghere Õ competente pot, dacă este necesar, să solicite informațiile suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informațiile suplimentare necesare.

Termenul de evaluare se întrerupe între data solicitării de informații de către autoritățile √ de supraveghere Õ competente și data primirii răspunsului potențialului achizitor la această solicitare. Întreruperea nu poate depăși douăzeci de zile lucrătoare. Orice solicitări suplimentare formulate de autoritățile √ de supraveghere Õ competente în vederea completării sau clarificării informațiilor sunt la discreția autorităților competente, dar nu pot conduce la întreruperea termenului de evaluare.

3. Autoritățile √ de supraveghere Õ competente pot prelungi perioada de întrerupere menționată la alineatul (2) paragraful al doilea cu până la treizeci de zile lucrătoare în cazul în care potențialul achizitor este:

(a) stabilit sau face obiectul unor reglementări îndin afara Comunității; sau

(b) o persoană fizică sau juridică care nu face obiectul supravegherii în temeiul prezentei directive sau al Directivelor 85/611/CEE[56], 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE sau 2006/48/CE.

4. În cazul în care autoritățile √ de supraveghere Õ competente, la finalizarea evaluării, decid să se opună proiectului de achiziție, acestea informează în scris potențialul achizitor în termen de două zile lucrătoare și fără a depăși termenul de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu legislația internă, la cererea potențialului achizitor, se poate pune la dispoziția publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică un stat membru să permită autorității √ de supraveghere Õ competente să facă publică motivarea respectivă, fără a fi necesară cererea potențialului achizitor.

5. În cazul în care autoritățile √ de supraveghere Õ competente nu se opun proiectului de achiziție, în cursul termenului de evaluare, aceasta se consideră aprobată.

6. Autoritățile √ de supraveghere Õ competente pot stabili un termen maxim pentru finalizarea proiectului de achiziție și îl pot prelungi, atunci când este necesar.

7. Statele membre nu pot impune cerințe mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă pentru notificarea autorităților √ de supraveghere Õ competente și pentru aprobarea de către acestea a unor achiziții directe sau indirecte de capital sau de drepturi de vot.

ê 2007/44/CE art. 2(4), art. 4(6) și art. 1(4) (adaptat)

ð nou

8. ð Comisia adoptă dispoziții de aplicare prin care se precizează detalii cu privire la ï adaptarea criteriilor stabilite la articolul 15b 58 alineatul (1), pentru a ține seama de evoluțiile viitoare și pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentei directive √ articolelor 56-62 Õ .

ð Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3). ï

ê 2007/44/CE art. 1(3), art. 2(3) și art. 4(3) (adaptat)

Articolul 58Evaluarea

1. La examinarea notificării prevăzute la articolul 15 56 alineatul (1) și a informațiilor menționate la articolul 15a 57 alineatul (2), autoritățile √ de supraveghere Õ competente evaluează, pentru a asigura administrarea sănătoasă și prudentă a întreprinderii de asigurare √ sau de reasigurare Õ vizate de achiziție și ținând seama de posibila influență a potențialului achizitor asupra întreprinderii de asigurare √ sau de reasigurare Õ , caracterul adecvat al potențialului achizitor, precum și soliditatea financiară a proiectului de achiziție, pe baza tuturor criteriilor următoare:

(a) reputația potențialului achizitor;

(b) reputația și experiența oricărei persoane care va conduce activitatea întreprinderii de asigurare √ sau de reasigurare Õ în urma proiectului de achiziție;

(c) soliditatea financiară a potențialului achizitor, în special în ceea ce privește tipul de activitate desfășurată și prevăzută a se desfășura în cadrul întreprinderii de asigurare √ sau de reasigurare Õ vizate de proiectul de achiziție;

(d) capacitatea întreprinderii de asigurare √ sau de reasigurare Õ de a respecta și de a continua să respecte cerințele prudențiale care îi revin în temeiul prezentei directive și, după caz, în temeiul altor directive, și anume Directivele 73/239/CEE, 98/78/CE, 2002/13/CE și √ Directiva Õ 2002/87/CE, în special cerința ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, schimbul eficient de informații între autoritățile √ de supraveghere Õ competente și împărțirea responsabilităților între autoritățile √ de supraveghere Õ competente;

(e) existența unor motive rezonabile de a suspecta că o operațiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanțare a unor acte de terorism în înțelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE a fost sau este săvârșită în legătură cu proiectul de achiziție sau că proiectul de achiziție ar putea crește un astfel de risc.

2. Autoritățile √ de supraveghere Õ competente se pot opune proiectului de achiziție numai în cazul în care există motive rezonabile în acest sens, în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1), sau în cazul în care informațiile furnizate de potențialul achizitor sunt incomplete.

3. Statele membre nu impun condiții prealabile în ceea ce privește cota de participație care trebuie să fie achiziționată și nici nu permit autorităților lor √ de supraveghere Õ competente să examineze proiectul de achiziție în termenii nevoilor economice ale pieței.

4. Statele membre fac publică o listă cu informațiile necesare pentru a efectua evaluarea și care trebuie furnizată autorităților √ de supraveghere Õ competente în momentul notificării menționate la articolul 15 56 alineatul (1). Informațiile solicitate sunt proporționale cu și adaptate naturii potențialului achizitor și proiectului de achiziție. Statele membre nu solicită informații care nu prezintă relevanță pentru o evaluare prudențială.

5. Fără a aduce atingere articolului 15a 57 alineatele (1), (2) și (3), în cazul în care autoritatea √ de supraveghere Õ competentă este notificată în legătură cu două sau mai multe proiecte de achiziție sau de majorare de participații calificate pentru aceeași întreprindere de asigurare √ sau de reasigurare Õ , aceasta din urmă tratează potențialii achizitori în mod nediscriminatoriu.

Articolul 59Achizițiile realizate de întreprinderi financiare reglementate

1. Autoritățile competente √ de supraveghere Õ implicate acționează consultându-se reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea, în cazul în care potențialul achizitor este:

(a) o instituție de credit, o întreprindere de asigurare √ sau de reasigurare Õ, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiții sau o societate de administrare în înțelesul articolului 1a punctul 2 din Directiva 85/611/CEE (denumită în continuare „societate de administrare a OPCVM”) autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziție;

(b) întreprinderea-mamă a unei instituții de credit, a unei întreprinderi de asigurare √ sau de reasigurare Õ, a unei întreprinderi de reasigurare, a unei societăți de investiții sau a unei societăți de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziție; sau

(c) o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituție de credit, o întreprindere de asigurare √ sau de reasigurare Õ, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiții sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziție.

2. Autoritățile competente √ de supraveghere Õ își furnizează reciproc informații esențiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Astfel, acestea își comunică, la cerere, orice informație relevantă și, din oficiu, orice informație esențială. Orice decizie a autorității competente √ de supraveghere Õ care a autorizat întreprinderea de asigurare √ sau de reasigurare Õ vizată de proiectul de achiziție indică eventualele opinii sau rezerve formulate de autoritatea competentă √ de supraveghere Õ responsabilă pentru potențialul achizitor.

ê 2005/68/CE art. 21 (adaptat)

Articolul 58 Cesiuni

Statele membre prevăd că orice persoană fizică sau juridică ce intenționează să renunțe la deținerea, directă sau indirectă, a unei participații calificate într-o întreprindere de reasigurare trebuie să informeze în prealabil autoritățile competente ale statului membru de origine și să indice cuantumul respectivei participații.

ê 2002/83/CE, 92/49/CEE art. 15 și 2005/68/CE art. 22 (adaptat)

Articolul 60Informarea autorităților competente √ de supraveghere Õ de către întreprinderea de √ asigurare sau de Õ reasigurare

Întreprinderile de √ asigurare sau de Õ reasigurare anunță autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statului lor membru de origine, de îndată ce iau la cunoștință de aceasta, în legătură cu achizițiile sau cesiunile de participații din capitalul lor care duc la creșterea sau scăderea √ respectivelor Õ participațiilor peste sau sub unul din pragurile menționate la articolele 19 și 56 și 57 alineatele (1) – (7).

ê 2002/83/CE, 92/49/CEE art. 15 și 2005/68/CE art. 22 (adaptat)

De asemenea, întreprinderile comunică √ autorităților de supraveghere Õ, cel puțin o dată pe an, identitatea acționarilor sau asociaților care dețin participații calificate, precum și cuantumul respectivelor participații, astfel cum rezultă acesta, de exemplu, din informațiile difuzate cu ocazia adunărilor generale anuale ale acționarilor sau asociaților ori din informațiile comunicate în temeiul obligațiilor asumate privind societățile cotate la o bursă de valori.

ê 2005/68/CE art. 23 (adaptat)

Articolul 61Participații calificate,: competențele autorităților competente √ de supraveghere Õ

Statele membre prevăd că, în cazul în care influența exercitată de persoanele menționate la articolul 1956 și la articolul 57 alineatele (1) – (7) este susceptibilă de a aduce atingere unei administrări corecte și prudente a întreprinderii de √ asigurare sau de Õ reasigurare, autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statului membru de origine √ al respectivei întreprinderi în capitalul căreia se intenționează achiziționarea sau creșterea unei participații calificate Õ iau măsurile adecvate pentru a pune capăt acestei situații. Aceste măsuri pot, de exemplu, să constea în instrucțiuni obligatorii, în sancțiuni la adresa directorilor sau a administratorilor sau în suspendarea exercitării drepturilor de vot asociate acțiunilor sau cotelor din capital deținute de acționarii sau de asociații în cauză.

Se aplică măsuri similare persoanelor fizice sau juridice care nu respectă obligația de informare √ notificare Õ prealabilă menționată la articolul 19 56 și la articolul 57 alineatele (1) – (7).

În cazul în care se achiziționează o participație în ciuda faptului că autoritățile competente √ de supraveghere Õ și-au exprimat dezacordul față de aceasta, statele membre, independent de alte sancțiuni care pot fi adoptate, dispun fie √ adoptarea uneia dintre următoarele măsuri: Õ

(1) suspendarea exercitării drepturilor de vot corespunzătoare;

(2) fie nulitatea √ oricăror voturi Õ voturilor exprimate, fie √ sau Õ posibilitatea anulării acestora.

ê 2007/44/CE art. 1(1), art. 2(1) și art. 4(1) (adaptat)

Articolul 62√ Drepturi de vot Õ

În sensul prezentei definiții secțiuni, la articolele 8 și 15 și în cazul celorlalte cote de participație menționate la articolul 15, se ține seama de drepturile de vot menționate la articolele 9 și 10 din Directiva 2004/109/CE, precum și de condițiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) și (5) din directiva respectivă.

Statele membre nu țin seama de drepturile de vot sau acțiunile pe care le pot deține societăți de investiții sau instituțiile de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare și/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în anexa I secțiunea A punctul 6 la Directiva 2004/39/CE, cu condiția ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activității emitentului, pe de o parte, și cedate în termen de un an de la data achiziției, pe de altă parte.

ê 2007/44/CE art. 6

Articolul 6 Revizuirea

Până la 21 martie 2011 Comisia, în cooperare cu statele membre, revizuiește și întocmește un raport privind aplicarea prezentei directive de modificare, pe care îl transmite, împreună cu eventualele propuneri corespunzătoare, Parlamentului European și Consiliului.

ê 2005/68/CE art. 24 (adaptat)

SECţIUNEA 35 – SECRETUL PROFESIONAL, SCHIMBUL DE INFORMAţII √ şI PROMOVAREA CONVERGENţEI PRACTICILOR DE SUPRAVEGHERE Õ

ê 2005/68/CE art. 24 (adaptat)

Articolul 63Obligație

(1) Statele membre dispun ca toate persoanele care exercită sau care au exercitat o activitate în contul autorităților competente √ de supraveghere Õ, precum și auditorii și experții mandatați de autoritățile competente √ de supraveghere Õ să fie legați de o obligație √ obligația Õ de secret profesional.

În conformitate cu obligația menționată și fFără a se aduce atingere cazurilor de drept penal, nicio informație confidențială primită √ de respectivele persoane Õ într-un context profesional nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorități, cu excepția prezentării sale într-o formă sintetică sau agregată, astfel încât întreprinderile √ de asigurare și Õ de reasigurare să nu poată fi identificate.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care o întreprindere √ de asigurare sau Õ de reasigurare a fost declarată falimentară sau în cazul în care a fost dispusă de către un tribunal lichidarea sa silită, informațiile confidențiale care nu se referă la terții implicați în tentativele de salvare a întreprinderii pot fi divulgate în cadrul procedurilor civile sau comerciale.

ê 2005/68/CE art. 25 (adaptat)

Articolul 64 Schimb de informații între autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statelor membre

Articolul 2463 nu împiedică √ schimbul de informații între Õ autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale diverselor state membre să efectueze schimburile de informații prevăzute în directivele aplicabile întreprinderilor de reasigurare. Respectivele informații țin de √ obligația de Õ secretul profesional prevăzută la articolul 2463.

ê 2005/68/CE art. 26 (adaptat)

Articolul 65Acorduri de cooperare cu țările terțe

Statele membre nu pot încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informații cu autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale țărilor terțe sau cu autoritățile sau organismele din țările terțe, astfel cum au fost definite la articolul 28 67 alineatele (1) și (2), decât în situația în care informațiile √ care urmează să fie Õ comunicate beneficiază de garanții ale secretului profesional cel puțin echivalente cu cele menționate în prezenta secțiune. Acest schimb de informații este destinat să contribuie la √ trebuie să aibă ca scop Õ îndeplinirea misiunii de supraveghere a autorităților sau a organismelor în cauză.

ê 2002/83/CE, 2000/64/CEE art. 2 și 2005/68/CE art. 26 (adaptat)

În cazul în care informațiile √ care urmează să fie divulgate unei țări terțe de către un stat membru Õ provin de la un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităților competente √ de supraveghere Õ care le-au transmis √ ale statului membru respectiv Õ și, după caz, exclusiv în scopurile pentru care respectivele autorități și-au dat acordul.

ê 2005/68/CE art. 27 (adaptat)

ð nou

Articolul 66Utilizarea informațiilor confidențiale

Autoritățile competente √ de supraveghere Õ care, în temeiul articolelor 24 63 și √ sau Õ 25 64, primesc informații confidențiale, nu le pot utiliza decât pentru exercitarea funcțiilor lor √ și cu următoarele scopuri Õ :

(a1) pentru a verifica dacă îndeplinesc condițiile de inițiere a activității √ de asigurare sau Õ de reasigurare și pentru a controla mai ușor condițiile de exercitare a acestei activități, în special în ceea ce privește provizioanele tehnice, ð cerința minimă de capital, cerința de capital de solvabilitate ï marja de solvabilitate ð și sistemul de guvernanță ï organizarea administrativă și contabilă și mecanismele de control intern;

(b2) pentru aplicarea sancțiunilor;

(c3) în cadrul unei acțiuni administrative împotriva unei decizii a autorității competente √ de supraveghere Õ; sau

(d4) în cadrul acțiunilor în justiție inițiate în temeiul √ prezentei directive Õ articolului 53 sau al dispozițiilor speciale prevăzute de prezenta directivă și de alte directive adoptate în sectorul asigurărilor și al reasigurărilor.

ê 2005/68/CE art. 28 (adaptat)

Articolul 67Schimbul de informații cu alte autorități

1. Articolele 6324 și 6627 nu împiedică √ niciuna dintre următoarele activități: Õ

(a) schimbul de informații în interiorul unui stat membru în cazul în care există √ între Õ mai multe autorități competente √ de supraveghere Õ în același stat membru, √ în exercitarea funcției lor de supraveghere; Õ

(b) sau √ schimbul de informații, în exercitarea funcției lor de supraveghere, Õ între autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale mai multor state membre și √ una dintre următoarele autorități, organisme sau persoane situate în același stat membru Õ:

(ai) autoritățile investite cu misiunea publică de supraveghere a instituțiilor de credit și a altor instituții financiare, precum și autoritățile responsabile pentru supravegherea piețelor financiare;

(bii) organismele care iau parte la procedurile de lichidare și de faliment ale întreprinderilor de asigurare, √ ale întreprinderilor de Õ și reasigurare și în alte proceduri similare; și

(ciii) persoanele responsabile pentru efectuarea auditului statutar al conturilor întreprinderilor de asigurare, √ al întreprinderilor de Õ și reasigurare și al celorlalte instituții financiare;,

(c) în scopul îndeplinirii misiunii lor de supraveghere, nici transmiterea, către organismele responsabile pentru administrarea procedurilor obligatorii de lichidare sau a fondurilor de garantare, a informațiilor necesare pentru îndeplinirea funcției lor.

√ Schimbul de informații menționat la primul paragraf litera (b) poate avea loc și între diferite state membre. Õ

Informațiile primite de autoritățile, organismele și persoanele menționate intră sub incidența √ obligației de Õ secretului profesional prevăzută la articolul 6324.

ê 2005/68/CE art. 28 (adaptat)

2. Fără a aduce atingere aArticoleleor 63-6624-27, √ nu împiedică Õ statele membre pot autoriza √ să autorizeze Õ schimbul de informații între autoritățile competente √ de supraveghere Õ și √ una dintre următoarele autorități sau persoane: Õ

(a) autoritățile responsabile pentru supravegherea organismelor care iau parte la procedurile de lichidare și de faliment ale întreprinderilor de asigurare, √ ale întreprinderilor Õ și de reasigurare și la alte proceduri similare; sau

(b) autoritățile responsabile de supravegherea persoanelor responsabile pentru efectuarea auditului statutar al întreprinderilor de asigurare, √ al întreprinderilor de Õ și reasigurare, al instituțiilor de credit, al întreprinderilor de investiții și al altor instituții financiare; sau

(c) actuarii independenți ai întreprinderilor de asigurare sau √ ai întreprinderilor Õ de reasigurare care exercită, în temeiul legii, o funcție de control asupra acestora, precum și organismele responsabile pentru supravegherea respectivilor actuari.

Statele membre care fac uz de opțiunea prevăzută la √ aplică Õ primul paragraf impun cel puțin respectarea următoarelor condiții:

(a) schimbul de informațiile este destinat să contribuie la √ trebuie să aibă ca scop Õ îndeplinirea misiunii de supraveghere sau a funcției de control prevăzute la primul paragraf;

(b) informațiile primite în acest cadru sunt reglementate √ trebuie să intre sub incidența obligației Õ de secretul profesional prevăzute la articolul 6324;

(c) în cazul în care informațiile provin de la un alt stat membru, ele nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităților competente √ de supraveghere de la Õ care le-au transmis √ provin Õ și, după caz, exclusiv în scopurile pentru care respectivele autorități și-au dat acordul.

Statele membre comunică celorlalte state membre și Comisiei identitatea autorităților, a persoanelor sau a organismelor care pot primi informații în temeiul prezentului alineat primului și celui de-al doilea paragraf.

3. Fără a aduce atingere aArticoleleor 6324-6627, √ nu împiedică Õ statele membre pot, în scopul de a consolida stabilitatea √ și integritatea Õ sistemului financiar, inclusiv integritatea acestuia, să autorizeze schimbul de informații între autoritățile competente √ de supraveghere Õ și autoritățile sau organismele responsabile, conform legii, pentru depistarea și investigarea cazurilor de încălcare a dreptului societăților comerciale.

ê 2002/83/CE art. 16(5), 92/49/CEE art. 16(5)(b) și 2005/68/CE art. 28(3) (adaptat)

ð nou

Statele membre care fac uz de opțiunea prevăzută la √ aplică Õ primul paragraf impun cel puțin respectarea următoarelor condiții:

(a) informațiile sunt √ trebuie să fie Õ folosite în scopul îndeplinirii sarcinii √ depistării și investigării Õ menționate în primul paragraf;

(b) informațiile primite în acest cadru sunt reglementate √ trebuie să intre sub incidența obligației Õ de secretul profesional prevăzute la articolul 6324;

(c) în cazul în care informațiile provin de la un alt stat membru, ele nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităților competente √ de supraveghere de la Õ care le-au transmis √ provin Õ și, după caz, exclusiv în scopurile pentru care respectivele autorități și-au dat acordul.

În cazul în care, într-un stat membru, autoritățile sau organismele prevăzute la primul paragraf își îndeplinesc misiunea de depistare sau de investigare făcând apel √ la persoane împuternicite Õ, având în vedere necesitatea unor competențe speciale, la anumite persoane împuternicite în acest scop și care nu sunt funcționari publici, posibilitatea de realizare a schimbului de informații prevăzută la primul paragraf poate fi extinsă și la aceste persoane în condițiile prevăzute la al doilea paragraf.

În scopul aplicării celui de-al doilea paragraf litera (c), autoritățile sau organismele menționate la primul paragraf comunică autorităților competente √ de supraveghere de la Õ care au divulgat √ provin Õ informațiile, identitatea și mandatul precis al persoanelor cărora le vor fi transmise.

4. Statele membre comunică celorlalte state membre și Comisiei identitatea autorităților, ð persoanelor ï sau a organismelor care pot primi informații în temeiul prezentului alineatului (3).

ê 2002/83/CE art. 16(7) (adaptat)

Până la 31 decembrie 2000, Comisia întocmește un raport privind aplicarea prezentului alineat.

ê 2005/68/CE art. 60(5)(b)

8. Alineatele (1)-(7) nu împiedică autoritățile competente să transmită:

(a) băncilor centrale și altor organisme cu o funcție similară ca autorități monetare;

(b) după caz, altor autorități publice responsabile cu supravegherea sistemelor de plată,

informații destinate îndeplinirii misiunii lor și nu împiedică aceste autorități sau organisme să comunice autorităților competente informațiile necesare în sensul alineatului (4). Informațiile primite în acest cadru intră sub incidența secretului profesional prevăzut la prezentul articol.

ê 2005/68/CE art. 30 (adaptat)

Articolul 68Comunicarea de informații administrațiilor centrale responsabile pentru legislația financiară

Fără a aduce atingere aArticoleleor 6324 și 6627, √ nu împiedică Õ statele membre pot autoriza √ să autorizeze Õ, în temeiul actelor cu putere de lege, comunicarea anumitor informații către alte departamente din administrațiile lor centrale responsabile pentru legislația referitoare la supravegherea instituțiilor de credit, a instituțiilor financiare, a serviciilor de investiții și a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, precum și inspectorilor mandatați de departamentele respective.

Cu toate acestea, oO astfel de comunicare nu poate avea loc decât în cazul în care acest lucru este necesar din motive de control prudențial. Statele membre prevăd, totuși, că informațiile primite în temeiul articolului 6425 și al articolului 6728 alineatul (1) și cele √ informațiile Õ obținute prin intermediul verificărilor la fața locului prevăzute la articolul 3216 nu pot în nici un caz să facă √ face Õ obiectul comunicărilor prevăzute la prezentul articol, √ numai Õ cu excepția cazului în care există acordul explicit al autorităților competente √ de supraveghere de la Õ care le-au transmis √ provin Õ sau al autorităților competente √ de supraveghere Õ ale statului membru în care s-a efectuat verificarea la fața locului.

ê 2005/68/CE art. 29 (adaptat)

Articolul 69Transmiterea de informații băncilor centrale și autorităților monetare

√ Fără a aduce atingere prezentei secțiuni, Õ Prezenta secțiune nu împiedică autoritățile competente să transmită √ de supraveghere pot transmite informațiile destinate să contribuie la îndeplinirea misiunii lor următoarelor organisme și autorități: Õ

(1) băncilor centrale și altor organisme cu funcție similară, în calitatea lor de autorități monetare; și

(2) după caz, altor autorități publice responsabile pentru supravegherea sistemelor de plată, informațiile destinate să contribuie la îndeplinirea misiunii lor.

Ea nici nu împiedică aAutoritățile sau organismele respective √ pot, de asemenea, Õ să comunice autorităților competente √ de supraveghere Õ informațiile de care ar putea avea nevoie în sensul articolului 6627. Informațiile primite în acest context sunt reglementate √supuse obligației Õ de secretul profesional prevăzute deîn prezenta secțiune.

ò nou

Articolul 70Convergența practicilor de supraveghere

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere participă la activitățile Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale în conformitate cu articolul 2 al doilea paragraf din Decizia 2004/6/CE a Comisiei[57].

ê 2005/68/CE art. 31 (adaptat)

Sec ţIUNEA 4 6– RESPONSABILITăţILE AUDITORILOR

Articolul 71Responsabilitățile auditorilor

1. Statele membre prevăd cel puțin că orice persoană autorizată √ persoanele autorizate Õ în conformitate cu Directiva √ sensul Directivei Õ 84/253/CEE a Consiliului[58], care desfășoară în cadrul unei întreprinderi √ de asigurare sau Õ de reasigurare misiunea √ auditarea statutară Õ menționată la articolul 51 din Directiva 78/660/CEE a Consiliului[59], la articolul 37 din Directiva 83/349/CEE a Consiliului sau la articolul 31 din Directiva 85/611/CEE sau orice altă misiune legală, are √ au Õ obligația de a semnala de îndată autorităților competente √ de supraveghere Õ orice fapt sau decizie referitoare la respectiva întreprindere, de care a √ au Õ luat cunoștință în exercițiul misiunii sale √ lor Õ și care este de natură √ să aibă una dintre următoarele consecințe Õ:

(a) să constituie o încălcare de fond a actelor cu putere de lege și a actelor administrative care stabilesc condițiile de autorizare sau care reglementează, în mod special, desfășurarea activității întreprinderilor de asigurare sau √ și Õ de reasigurare; sau

(b) să aducă atingere continuității de funcționare √ împiedicarea funcționării continue Õ a întreprinderii √ de asigurare sau Õ de reasigurare; sau

(c) să conducă la refuzul de a certifica situația contabilă sau la emisiunea √ exprimarea Õ unor rezerve;.

ò nou

(d) nerespectarea cerinței de capital de solvabilitate;

(e) nerespectarea cerinței minime de capital.

ê 2005/68/CE art. 31 (adaptat)

Persoana în cauză este obligată √ Persoanele menționate la primul paragraf au Õ, de asemenea, √ obligația Õ să semnaleze faptele și deciziile de care a √ au Õ luat cunoștință în cadrul unei misiuni menționate la primul paragraf, exercitată într-o întreprindere care are o legătură strânsă – ce decurge dintr-o relație de control – cu întreprinderea √ de asigurare sau Õ de reasigurare în cadrul căreia persoana √ persoanele Õ în cauză își realizează √ exercită respectiva Õ misiunea menționată anterior.

ê 95/26/CE art. 5 (adaptat)

2. Comunicarea, cu bună-credință, către autoritățile competente √ de supraveghere Õ, de către persoane autorizate în sensul Directivei 84/253/CEE, a oricărui aspect sau a oricărei decizii menționate la alineatul (1) nu constituie o încălcare a vreunei restricții de divulgare a informațiilor impuse prin contract √ sau Õ printr-un act cu putere de lege sau act administrativ și nu implică răspunderea persoanei în cauză în nici un fel.

ê 2002/83/CE art. 18 (adaptat)

√ CAPITOLUL V – EXERCITAREA SIMULTANĂ A ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE DE VIAȚĂ ȘI DE ASIGURARE GENERALĂ Õ

Articolul 72Exercitarea simultană a activităților √ activității Õ de asigurare de viață și de asigurare generală

1. Fără a aduce atingere alineatelor (3) și (7), nici o întreprindere nu poate fi autorizată atât în temeiul prezentei directive, cât și al Directivei 73/239/CEE. √ Întreprinderile de asigurare nu pot fi autorizate să exercite în mod simultan activitatea de asigurare de viață și activitatea de asigurare generală. Õ

2. Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot prevedea că √ următoarele Õ:

(a) întreprinderile autorizate în temeiul prezentei directive √ să exercite activitatea de asigurare de viață Õ pot obține o autorizare, în conformitate cu articolul 6 din Directiva 73/239/ CEE, și pentru √ exercitarea activităților de asigurare generală în ceea ce privește Õ riscurile enumerate în clasele 1 și 2 din anexa I punctul Ala directiva în cauză;

(b) întreprinderile autorizate în temeiul articolului 6 din Directiva 73/239/CEE numai pentru riscurile enumerate în clasele 1 și 2 din anexa I punctul A la directiva în cauză pot obține o autorizare în temeiul prezentei directive √ pentru exercitarea activității de asigurare de viață Õ.

√ Cu toate acestea, fiecare activitate se gestionează separat, în conformitate cu articolul 73. Õ

43. Statele membre pot prevedea că întreprinderile menționate la alineatul (2) trebuie să îndeplinească normele contabile care reglementează întreprinderile de asigurare √ de viață Õ în temeiul prezentei directive pentru toate activitățile acestora. Până la coordonarea în acest sens, statele membre mai pot prevedea că, în ceea ce privește normele de lichidare, activitățile referitoare la riscurile enumerate în clasele 1 și 2 din anexa I punctul A la Directiva 73/239/CEE desfășurate de √ respectivele Õ întreprinderile menționate la alineatul (2) sunt reglementate de normele aplicabile activităților de asigurare de viață.

54. În cazul în care o întreprindere √ de asigurare generală Õ care desfășoară activitățile menționate în anexa la Directiva 73/239/CEE are legături financiare, comerciale sau administrative cu o întreprindere de asigurare √ de viață Õ care desfășoară activitățile reglementate de prezenta directivă, autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statelor membre √ de origine Õ pe teritoriul cărora este situat sediul central al întreprinderii în cauză se asigură de faptul că întreprinderile în cauză nu au conturile distorsionate de aranjamente între aceste întreprinderi sau de orice aranjament care ar putea afecta alocarea de cheltuieli și venituri.

35. Sub rezerva alineatului (6), îÎntreprinderile menționate la alineatul (2) și cele care, la √ datele menționate în continuare, exercitau în mod simultan atât activități de asigurare de viață, cât și activități de asigurare generală reglementate de prezenta directivă, pot continua să desfășoare simultan activitățile în cauză, cu condiția ca fiecare activitate să fie gestionată separat, în conformitate cu articolul 73 Õ:

(a) 1 ianuarie 1981, pentru întreprinderile autorizate în Grecia;

(b) 1 ianuarie 1986, pentru întreprinderile autorizate în Spania și Portugalia;

ê 2004/66/CE art. 1 și anexa

(c) 1 ianuarie 1995, pentru întreprinderile autorizate în Austria, Finlanda și Suedia;

ê 2006/101/CE art. 1 și anexa pct. (3)(b) (adaptat)

(d) 1 mai 2004, pentru întreprinderile autorizate în Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia √ și Slovenia Õ;

ê 2006/101/CE art. 1 și anexă pct. (3)(c) (adaptat)

(e) 1 ianuarie 2007, pentru întreprinderile autorizate în Bulgaria și România; și

ê 2002/83/CE (adaptat)

(f) 15 martie 1979, pentru restul întreprinderilor;.

desfășurau simultan atât activitățile reglementate de prezenta directivă, cât și cele reglementate de Directiva 73/239/CEE, pot continua să desfășoare simultan activitățile în cauză, cu condiția ca fiecare activitate să fie gestionată separat, în conformitate cu articolul 19 din prezenta directivă.

6. Orice sStatul membru √ de origine Õ poate cere întreprinderilor de asigurare al căror sediu social este situat pe teritoriul său să înceteze, într-un interval de timp care urmează a fi determinat de √ respectivul Õ statul membru în cauză, executarea simultană a activităților √ de asigurare de viață și de asigurare generală Õ în care erau angajate la datele menționate la alineatul (3) primul paragraf.

7. Dispozițiile prezentului articol vor fi revizuite pe baza unui raport înaintat Consiliului de Comisie, având în vedere armonizarea viitoare a normelor privind lichidarea, până la 31 decembrie 1999 cel târziu.

ê 2002/83/CE art. 19 (adaptat)

Articolul 73Separarea gestionării asigurărilor de viață și a asigurărilor generale

1. Gestionarea separată menționată la articolul 7218 alineatul (3) trebuie organizată √ se organizează Õ astfel încât activitățile reglementate de prezenta directivă √ activitatea de asigurare de viață Õ să se deosebească de activitățile reglementate de Directiva 73/239/CEE pentru ca: √ activitatea de asigurare generală. Õ

iInteresele titularilor de asigurări de viață și ale titularilor de asigurări generale să nu fie √ nu pot fi Õ prejudiciate și, în special, pentru ca titularii asigurărilor de viață să beneficieze √ beneficiază Õ de profiturile din asigurările de viață ca și când întreprinderea √ de asigurare de viață Õ ar desfășura numai activitatea de încheiere de asigurări de viață.;

ò nou

2. Fără a aduce atingere articolelor 100 și 126, întreprinderile de asigurare menționate la articolul 72 alineatele (2) și (5) calculează următoarele două valori:

(a) o cerință minimă de capital noțională pentru activitatea lor de asigurare sau de reasigurare de viață, calculată ca și cum întreprinderea în cauză ar exercita numai această activitate, pe baza conturilor separate menționate la alineatul (6);

(b) o cerință minimă de capital noțională pentru activitatea lor de asigurare sau de reasigurare generală, calculată ca și cum întreprinderea în cauză ar exercita numai această activitate, pe baza conturilor separate menționate la alineatul (6).

3. Ca un minimum, întreprinderile de asigurare menționate la articolul 72 alineatele (2) și (5) acoperă următoarele cerințe cu o valoare echivalentă a elementelor fondurilor proprii de bază eligibile:

(a) cerința minimă de capital noțională pentru activitatea de asigurare de viață;

(b) cerința minimă de capital noțională pentru activitatea de asigurare generală;

ê 2002/83/CE art. 19 (adaptat)

ð nou

oObligațiile financiare minime √ menționate la primul paragraf Õ , în special marjele de solvabilitate, cu privire la una dintre cele două activități, și anume o activitate desfășurată în temeiul prezentei directive și o activitate desfășurată în temeiul Directivei 73/239/CEE, să √ activitatea de asigurare de viață și la activitatea de asigurare generală Õ nu fie √ pot fi Õ suportate din cealaltă activitate.

4. Cu toate acestea, aAtât timp cât obligațiile financiare minime √ menționate la alineatul (3) Õ sunt îndeplinite pe baza condițiilor stabilite în primul paragraf a doua liniuță și cu condiția ca autoritățile competente √ de supraveghere Õ să fie informate, întreprinderea poate utiliza, ð pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate prevăzută la articolul 100, ï elementele explicite din ð fondurile proprii eligibile ï marja de solvabilitate care sunt încă disponibile pentru una dintre activități.

5. Autoritățile competente √ de supraveghere Õ analizează rezultatele ambelor activități √ , de asigurare de viață și generală, Õ pentru a se asigura că dispozițiile prezentului alineat alineatele (1)-(5) sunt respectate.

56. (a) Rapoartele sunt astfel întocmite, √ astfel Õ încât să indice sursele rezultatelor pentru fiecare dintre cele două activități, √ activitatea Õ de asigurare de viață și √ cea Õ de asigurare generală √ separat Õ. În acest scop, tToate veniturile, (în special primele, plățile făcute de reasigurători și venitul din investiții), precum și cheltuielile, (în special plata asigurărilor, suplimentări ale provizioanelor tehnice, prime de reasigurare, √ și Õ cheltuieli de exploatare cu privire la activitatea de asigurare), sunt defalcate în funcție de proveniență. Elementele comune ambelor activități sunt înregistrate √ contabilizate Õ în conformitate cu metodele de alocare care urmează să fie acceptate de autoritățile competente √ de supraveghere Õ.

(b) Pe baza acestor rapoarte, întreprinderile de asigurare trebuie să elaboreze √ elaborează Õ o declarație în care să fie clar identificate elementele ð fondurilor proprii de bază eligibile ï care alcătuiesc marja de solvabilitate ð acoperă fiecare cerință minimă de capital noțională menționată la alineatul (2) ï √ sunt clar identificate Õ, în conformitate cu articolul 98 alineatul (5)27 din prezenta directivă și cu articolul 16 alineatul (1) din Directiva 73/239/CEE.

37. În cazul în care una dintre marjele de activitate ð valoarea elementelor fondurilor proprii de bază eligibile pentru una dintre activități ï este insuficientă ð pentru a acoperi obligațiile financiare minime menționate la alineatul (3) primul paragraf ï, autoritățile competente √ de supraveghere Õ aplică activității deficiente măsurile prevăzute în directiva relevată √ de prezenta directivă Õ, indiferent de rezultatele celeilalte activități.

Prin derogare de la alineatul (3)(1) primul al doilea paragraf a doua liniuță, aceste √ respectivele Õ măsuri pot implica autorizarea unui transfer ð de elemente explicite ale fondurilor proprii de bază eligibile ï de la o activitate la alta.

ò nou

CAPITOLUL VI – NORME PRIVIND EVALUAREA ACTIVELOR şI PASIVELOR, PROVIZIOANELE TEHNICE, FONDURILE PROPRII, CERINȚA DE CAPITAL DE SOLVABILITATE, CERINȚA MINIMĂ DE CAPITAL şI NORME PRIVIND INVESTIţIILE

SECţIUNEA 1 – EVALUAREA ACTIVELOR şI PASIVELOR

Articolul 74Evaluarea activelor și pasivelor

1. Statele membre se asigură că, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel, întreprinderile de asigurare și de reasigurare își evaluează activele și pasivele după cum urmează:

(a) activele se evaluează la valoarea la care ar putea fi tranzacționate între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective;

(b) pasivele se evaluează la valoarea la care ar putea fi transferate sau decontate între părți, de bunăvoie, în cunoștință de cauză și în condiții normale de concurență.

La evaluarea pasivelor nu se efectuează nicio ajustare care să țină seama de bonitatea întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare.

2. Comisia adoptă dispoziții de aplicare cu privire la metodele și ipotezele care trebuie aplicate la evaluarea activelor și pasivelor în conformitate cu alineatul (1).

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Sec ţIUNEA 2 - NORME PRIVIND PROVIZIOANELE TEHNICE

Articolul 75Dispoziții generale

1. Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare stabilesc provizioane tehnice pentru toate obligațiile de asigurare și de reasigurare care le revin față de titularii de polițe sau de beneficiarii unor contracte de asigurare sau de reasigurare.

2. Calculul provizioanelor tehnice se bazează pe valoarea lor actualizată de ieșire.

3. Calculul provizioanelor tehnice utilizează în mod coerent informațiile furnizate de piețele financiare și datele general disponibile privind riscurile tehnice de asigurare și reasigurare (coerența cu piața).

4. Provizioanele tehnice se calculează în mod prudent, fiabil și obiectiv.

Articolul 76Calcularea provizioanelor tehnice

1. Valoarea provizioanelor tehnice este egală cu suma dintre cea mai bună estimare și marja de risc prevăzute la alineatele (2) și respectiv (3).

2. Cea mai bună estimare este egală cu media fluxurilor de numerar viitoare, ponderată cu probabilitățile, ținând seama de valoarea în timp a banilor (valoarea actualizată estimată a fluxurilor de numerar viitoare), pe baza structurii relevante pe termene a ratelor dobânzilor fără risc.

Calculul celei mai bune estimări se bazează pe informații actuale și credibile și pe ipoteze realiste și se efectuează pe baza unor metode actuariale și a unor tehnici statistice adecvate.

Proiecția fluxurilor de numerar utilizată la calcularea celei mai bune estimări ține seama de toate intrările și ieșirile de numerar necesare pentru reglarea obligațiilor de asigurare și de reasigurare pe toată durata lor de viață.

Cea mai bună estimare se calculează la valoarea sa brută, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale. Aceste sume se calculează separat, în conformitate cu articolul 80.

3. Marja de risc se calculează astfel încât să garanteze că valoarea provizioanelor tehnice este echivalentă cu suma de care întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar avea nevoie pentru a prelua și onora obligațiile de asigurare și de reasigurare.

4. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări și a marjei de risc.

Cu toate acestea, în cazul în care fluxurile de numerar asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare pot fi reproduse utilizând instrumente financiare pentru care se poate observa direct o valoare de piață, valoarea provizioanelor tehnice se determină pe baza valorii de piață a respectivelor instrumente financiare. În acest caz, nu este necesar să se procedeze la calcularea separată a celei mai bune estimări și a marjei de risc.

5. Atunci când procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări și a marjei de risc, întreprinderile de asigurare și de reasigurare calculează marja de risc determinând costul mobilizării unei valori a fondurilor proprii eligibile egală cu cerința de capital de solvabilitate necesar pentru a face față obligațiilor de asigurare și de reasigurare pe toată durata lor de viață.

Rata utilizată la determinarea costului mobilizării unei astfel de valori a fondurilor proprii eligibile (rata costului capitalului) este aceeași pentru toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare.

Rata costului capitalului utilizată este egală cu rata suplimentară, peste rata dobânzii fără risc, pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care deține o sumă a fondurilor proprii eligibile în conformitate cu secțiunea 3 egală cu cerința de capital de solvabilitate ar trebui să o suporte pentru a deține aceste fonduri.

Articolul 77Alte elemente care trebuie luate în considerare la calcularea provizioanelor tehnice

Atunci când calculează provizioanele tehnice, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama, în afară de dispozițiile articolului 76, de următoarele elemente:

(1) toate cheltuielile aferente îndeplinirii obligațiilor de administrare a asigurărilor și reasigurărilor;

(2) inflație, inclusiv prin cheltuieli și cereri de despăgubire;

(3) ansamblul plăților către titularii și beneficiarii de polițe de asigurare, inclusiv viitoarele bonusuri discreționare, pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare estimează că le vor efectua, indiferent dacă astfel de plăți sunt sau nu garantate prin contract, cu excepția cazului în care plățile intră sub incidența articolului 90.

Articolul 78Evaluarea garanțiilor financiare și a opțiunilor contractuale incuse în contractele de asigurare și de reasigurare

Atunci când își calculează provizioanele tehnice, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama de valoarea garanțiilor financiare și de orice opțiuni contractuale incluse în contractele de asigurare și de reasigurare.

Orice ipoteză formulată de întreprinderile de asigurare și de reasigurare cu privire la probabilitatea ca titularii de polițe să își exercite opțiunile contractuale, inclusiv drepturile de reziliere și răscumpărare, este realistă și se bazează pe informații actuale și credibile. Ipoteza ține seama, fie explicit, fie implicit, de impactul pe care eventualele schimbări ale condițiilor financiare și nefinanciare îl pot avea asupra exercitării acestor opțiuni.

Articolul 79Segmentare

Atunci când își calculează provizioanele tehnice, întreprinderile de asigurare și de reasigurare își segmentează obligațiile de asigurare și de reasigurare în grupe de risc omogene și cel puțin pe domenii de activitate.

Articolul 80Sume recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale

Calcularea, de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare, a sumelor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale se realizează în conformitate cu articolele 75-79.

Atunci când calculează sumele recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama de intervalul de timp dintre recuperări și plățile directe.

Rezultatul acestui calcul se ajustează pentru a ține seama de pierderile probabile ca urmare a insolvenței contrapartidei. Ajustarea se bazează pe o evaluare a probabilității de insolvență a contrapartidei și a pierderilor medii ca urmare a insolvenței (pierderi în caz de insolvență).

Articolul 81Calitatea datelor și aplicarea unei abordări de la caz la caz pentru calcularea provizioanelor tehnice

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare instituie procese și proceduri interne care asigură pertinența, exhaustivitatea și exactitatea datelor utilizate la calcularea provizioanelor lor tehnice.

În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu dispun de un volum suficient de date de o calitate adecvată pentru a aplica o metodă actuarială fiabilă unui subansamblu de obligații de asigurare și de reasigurare sau sumelor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale, ele pot aplica o abordare de la caz la caz pentru calcularea celei mai bune estimări.

Articolul 82Comparație cu experiențele anterioare

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare instituie procese și proceduri pentru a asigura compararea permanentă a celor mai bune estimări și a ipotezelor care stau la baza acestora cu experiențele anterioare.

În cazul în care, în urma unei astfel de comparații, se identifică o diferență sistematică între experiențele anterioare și calculele celor mai bune estimări, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză procedează la ajustările necesare ale metodelor actuariale utilizate sau ale ipotezelor formulate.

Articolul 83Pertinența nivelului provizioanelor tehnice

La cererea autorităților de supraveghere, întreprinderile de asigurare și de reasigurare demonstrează pertinența nivelului provizioanelor lor tehnice, precum și aplicabilitatea și relevanța metodelor aplicate și pertinența datelor statistice de bază utilizate.

Articolul 84Creșterea provizioanelor tehnice

În măsura în care calculul provizioanelor tehnice ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare nu este conform cu dispozițiile articolelor 75-82, autoritățile de supraveghere pot solicita întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să crească valoarea provizioanelor tehnice astfel încât să corespundă nivelului determinat în conformitate cu respectivele articole.

Articolul 85Dispoziții de aplicare

Comisia adoptă dispoziții de aplicare cu privire la:

(a) metodele actuariale și tehnicile statistice care trebuie utilizate pentru calcularea celei mai bune estimări prevăzute la articolul 76 alineatul (2);

(b) structura relevantă pe termene a ratelor dobânzilor fără risc care trebuie utilizată pentru calcularea celei mai bune estimări prevăzute la articolul 76 alineatul (2);

(c) circumstanțele în care provizioanele tehnice se calculează ca întreg sau ca o sumă dintre cea mai bună estimare și o marjă de risc, precum și metodele care trebuie utilizate în cazul în care provizioanele tehnice se calculează ca întreg;

(d) metodele și ipotezele care trebuie utilizate pentru calcularea marjei de risc, inclusiv determinarea valorii fondurilor proprii eligibile necesare pentru putea a face față obligațiilor de asigurare și de reasigurare și calibrarea ratei costului capitalului;

(e) domeniile de activitate pe baza cărora obligațiile de asigurare și de reasigurare urmează să fie segmentate pentru calcularea provizioanelor tehnice;

(f) standardele care trebuie respectate pentru a garanta pertinența, exhaustivitatea și exactitatea datelor utilizate la calcularea provizioanelor tehnice, precum și situațiile în care se impune aplicarea unei abordări de la caz la caz pentru calcularea provizioanelor tehnice;

(g) metodele care trebuie utilizate pentru calcularea ajustării, menționate la articolul 80, în cazul insolvenței unei contrapartide, destinate să țină seama de pierderile probabile ca urmare a insolvenței contrapartidei;

(h) dacă este cazul, metode și tehnici simplificate de calcul al provizioanelor tehnice, pentru a garanta că metodele actuariale și tehnicile statistice menționate la litera (a) sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor suportate de întreprinderile de asigurare și de reasigurare;

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Sec ţIUNEA 3 – FONDURI PROPRII

SUBSECţIUNEA 1 – DETERMINAREA FONDURILOR PROPRII

ARTICOLUL 86 FONDURI PROPRII

Fondurile proprii reprezintă suma fondurilor proprii de bază, prevăzute la articolul 87, și a fondurilor proprii auxiliare, prevăzute la articolul 88.

Articolul 87Fonduri proprii de bază

Fondurile proprii de bază sunt formate din următoarele elemente:

(1) excedentul de active față de pasive, evaluat în conformitate cu articolul 74 și secțiunea 2;

(2) pasive subordonate.

Din excedentul menționat la alineatul (1) se scade valoarea acțiunilor proprii deținute direct de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 88Fonduri proprii auxiliare

1. Fondurile proprii auxiliare sunt formate din elemente diferite de fondurile proprii de bază, care pot fi apelate pentru a absorbi pierderile.

Fondurile proprii auxiliare pot cuprinde următoarele elemente, în măsura în care acestea nu sunt elemente ale fondurilor proprii de bază:

(a) capitalul social sau fondul inițial nevărsat și neapelat, în conformitate cu articolul 91;

(b) acreditivele;

(c) orice alte angajamente primite de întreprinderile de asigurare și de reasigurare.

În cazul unei asociații mutuale sau de tip mutual cu contribuții variabile, fondurile proprii auxiliare pot cuprinde, de asemenea, orice viitoare creanță pe care asociația o poate avea față de membrii săi prin solicitarea unei contribuții suplimentare în decursul exercițiului financiar în cauză.

2. După vărsarea sau apelarea unui element al fondurilor proprii auxiliare, acesta este tratat ca un element de activ și încetează să mai facă parte din fondurile proprii auxiliare.

Articolul 89Aprobarea fondurilor proprii auxiliare de către autoritățile de supraveghere

1. Valorile elementelor fondurilor proprii auxiliare care trebuie luate în considerare la determinarea fondurilor proprii fac obiectul unei aprobări prealabile din partea autorităților de supraveghere.

2. Aprobarea autorităților de supraveghere se bazează, pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare, pe evaluarea următoarelor elemente:

(a) statutul contrapartidelor în cauză în ceea ce privește capacitatea și disponibilitatea lor de a plăti;

(b) recuperabilitatea fondurilor, ținând seama de forma juridică a elementului în cauză, precum și orice situații care ar împiedica apelarea elementului;

(c) orice informații cu privire la rezultatul apelărilor anterioare făcute de întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pentru astfel de fonduri proprii auxiliare.

3. Valoarea fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare este egală cu valoarea sa nominală, cu excepția cazurilor în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a) elementul nu are o valoare nominală sau are o valoare nominală maximă;

(b) valoarea nominală nu reflectă capacitatea elementului de a absorbi pierderile.

În astfel de cazuri, valoarea elementului care trebuie luată în considerare la determinarea fondurilor proprii auxiliare se bazează pe estimări prudente și realiste .

4. Autoritățile de supraveghere aprobă:

(a) fie o valoare monetară pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare,

(b) fie o metodă de calcul al valorii fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare, caz în care autoritățile de supraveghere aprobă valoarea astfel calculată pentru o perioadă determinată de timp.

Articolul 90Fonduri excedentare

În măsura în care sunt autorizate de legislația națională, profiturile realizate care apar ca fonduri excedentare în conturile statutare anuale nu sunt considerate obligații din asigurare și reasigurare, în măsura în care aceste fonduri excedentare pot servi la acoperirea eventualelor pierderi și în cazul în care nu au fost puse la dispoziție pentru a fi distribuite către titularii și beneficiarii de polițe de asigurare.

Articolul 91Capital social sau fond inițial nevărsat

Atunci când capitalul social sau fondul inițial nevărsat a fost apelat, acesta trebuie tratat ca un activ.

Atunci când capitalul social sau fondul inițial nevărsat nu a fost apelat, acesta trebuie tratat ca o un angajament și intră sub incidența articolului 88.

Articolul 92Dispoziții de aplicare

1. Comisia adoptă dispoziții de aplicare în care se precizează:

(a) criteriile conform cărora autoritățile de supraveghere acordă o aprobare în conformitate cu articolul 89;

(b) tratamentul rezervat participațiilor, în sensul articolului 210 alineatul (2) al treilea paragraf, deținute în instituții financiare și de credit, în scopul determinării fondurilor;

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

2. Participațiile deținute în instituții financiare și de credit menționate la alineatul (1) litera (b) cuprind următoarele elemente:

(a) participații pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare le dețin în:

(i) instituții de credit și instituții financiare în sensul articolului 4 alineatele (1) și (5) din Directiva 2006/48/CE;

(ii) întreprinderi de investiții în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2004/39/CE;

(b) creanțele subordonate și instrumentele menționate la articolul 63 și la articolul 64 alineatul (3) din Directiva 2006/48/CE pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare le dețin la entitățile definite în prezentul alineat litera (a) în capitalul cărora dețin o participație.

SUBSECţIUNEA 2 – CLASIFICAREA FONDURILOR PROPRII

ARTICOLUL 93 CARACTERISTICI UTILIZATE PENTRU CLASIFICAREA FONDURILOR PROPRII PE NIVELURI

Elementele fondurilor proprii se clasifică pe trei niveluri, pe baza următoarelor caracteristici:

(1) în caz de lichidare, rambursarea elementului îi este refuzată deținătorului său până ce au fost onorate toate celelalte obligații, inclusiv obligațiile de asigurare și de reasigurare față de titularii de polițe și beneficiarii de contracte de asigurare și de reasigurare (subordonare);

(2) valoarea totală a elementului, și nu doar o parte din acesta, este disponibilă pentru a absorbi pierderile în caz de lichidare (capacitate de absorbție a pierderilor);

(3) elementul este disponibil sau poate fi apelat, la cerere, să absoarbă pierderile, atât în perspectiva continuării activităților, cât și în caz de lichidare (permanență);

(4) elementul nu are scadență sau are o durată de viață suficientă ținând seama de durata obligațiilor de asigurare și de reasigurare ale întreprinderii (perpetuitate);

(5) elementul este scutit de taxe fixe obligatorii, de obligații sau stimulente de rambursare a valorii sale nominale și de orice alte servituți (absența costurilor obligatorii de administrare).

Articolul 94Criterii principale de clasificare pe niveluri

1. Elementele fondurilor proprii de bază se clasifică la nivelul 1 în cazul în care prezintă caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatele (1), (2) și (3) și, în foarte mare măsură, criteriile prevăzute la alineatele (4) și (5) din același articol.

2. Elementele fondurilor proprii de bază se clasifică la nivelul 2 în cazul în care prezintă caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatele (1) și (2) și, în foarte mare măsură, criteriile prevăzute la alineatele (4) și (5) din același articol.

Elementele fondurilor proprii auxiliare se clasifică la nivelul 2 în cazul în care prezintă caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatele (1), (2) și (3) și, în foarte mare măsură, criteriile prevăzute la alineatele (4) și (5) din același articol.

3. Toate elementele fondurilor proprii de bază și auxiliare care nu intră în sfera de aplicare a alineatelor (1) și (2) se clasifică la nivelul 3.

Articolul 95Clasificarea fondurilor proprii pe niveluri

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare clasifică elementele fondurilor proprii pe baza criteriilor prevăzute la articolul 94.

În acest scop, întreprinderile de asigurare și de reasigurare se raportează, dacă este cazul, la lista de fonduri proprii menționate la articolul 97 alineatul (1) litera (c).

În cazul în care un element al fondurilor proprii nu apare în respectiva listă, întreprinderile de asigurare și de reasigurare îl evaluează și îl clasifică în conformitate cu primul paragraf. Această evaluare este aprobată de autoritatea de supraveghere.

Articolul 96Clasificarea elementelor fondurilor proprii specifice asigurărilor

Fără a aduce atingere articolului 95 și articolului 97 alineatul (1) litera (c), următoarele clasificări se aplică în scopul prezentei directive:

(1) fondurile excedentare care intră sub incidența articolului 90 se clasifică la nivelul 1;

(2) acreditivele și garanțiile furnizate de instituții de credit autorizate în conformitate cu Directiva 2006/48/CE, deținute în fiducie (trust) de către un mandatar independent în beneficiul creditorilor de asigurare se clasifică la nivelul 2;

(3) orice viitoare creanțe pe care asociațiile de protecție și de indemnizare le pot avea față de membrii lor prin solicitarea unor contribuții suplimentare în decursul exercițiului financiar se clasifică la nivelul 2.

Articolul 97Dispoziții de aplicare

1. Comisia adoptă dispoziții de aplicare cu privire la:

(a) atunci când este necesar pentru a asigura calitatea globală a fondurilor proprii și coerența între sectoare, împărțirea nivelurilor în subniveluri;

(b) criteriile utilizate la clasificarea elementelor fondurilor proprii în subnivelurile menționate la litera (a) pe baza caracteristicilor prevăzute la articolul 93;

(c) o listă a elementelor fondurilor proprii considerate ca îndeplinind criteriile prevăzute la articolul 94 și menționate la litera (b) din prezentul alineat, care să conțină, pentru fiecare element al fondurilor proprii, o descriere exactă a caracteristicilor care au determinat clasificarea acestuia;

(d) metodele pe care autoritățile de supraveghere trebuie să le folosească atunci când aprobă evaluarea și clasificarea elementelor fondurilor proprii care nu apar pe lista menționată la litera (c).

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

2. Comisia reexaminează și, dacă este cazul, actualizează periodic lista menționată la alineatul (1) litera (c) în lumina evoluțiilor pieței.

SUBSECţIUNEA 3 – ELIGIBILITATEA FONDURILOR PROPRII

ARTICOLUL 98 ELIGIBILITATE șI LIMITE APLICABILE FONDURILOR PROPRII DE NIVEL 1, NIVEL 2 șI NIVEL 3

1. În ceea ce privește cerința de capital de solvabilitate, valorile elementelor fondurilor proprii de nivel 2 și 3 sunt supuse următoarelor limite:

(a) pentru a garanta că elementele de nivel 1 din fondurile proprii eligibile reprezintă peste o treime din valoarea totală a fondurilor proprii eligibile, valoarea eligibilă a elementelor de nivel 2 și a elementelor de nivel 3 nu poate depăși dublul valorii totale a elementelor de nivel 1;

(b) pentru a garanta că elementele de nivel 3 din fondurile proprii eligibile reprezintă sub o treime din valoarea totală a fondurilor proprii eligibile, valoarea eligibilă a elementelor de nivel 3 nu poate depăși jumătate din suma valorii totale a elementelor de nivel 1 și a valorii eligibile a elementelor de nivel 2;

2. În ceea ce privește cerința minimă de capital, pentru a garanta că elementele de nivel 1 din fondurile proprii de bază eligibile reprezintă peste jumătate din valoarea totală a fondurilor proprii de bază eligibile, valoarea elementelor fondurilor proprii de bază eligibile pentru a acoperi cerința minimă de capital și clasificate la nivelul 2 nu poate depăși valoarea totală a elementelor de nivel 1.

3. În cazul introducerii unor subniveluri în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) litera (a), valorii elementelor fondurilor proprii clasificate la respectivele subniveluri i se aplică limite specifice.

4. Valoarea fondurilor proprii eligibilă pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate prevăzut la articolul 100 este egală cu suma valorii elementelor de nivel 1, a valorii eligibile a elementelor de nivel 2 și a valorii eligibile a elementelor de nivel 3.

5. Valoarea fondurilor proprii de bază eligibilă pentru a acoperi cerința minimă de capital prevăzută la articolul 126 este egală cu suma valorii elementelor de nivel 1 și a valorii eligibile a elementelor fondurilor proprii de bază de nivel 2.

Articolul 99Dispoziții de aplicare

În cazul introducerii unor subniveluri, Comisia adoptă dispoziții de aplicare cu privire la limitele specifice aplicabile subnivelurilor.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Sec ţIUNEA 4 – CERINţA DE CAPITAL DE SOLVABILITATE

SUBSECţIUNEA 1 – DISPOZIţII GENERALE PRIVIND CERINţA DE CAPITAL DE SOLVABILITATE, CALCULATă PE BAZA FORMULEI STANDARD SAU A UNUI MODEL INTERN

ARTICOLUL 100 DISPOZIțII GENERALE

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare dețin fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate.

Cerința de capital de solvabilitate se calculează fie cu ajutorul formulei standard prevăzute în subsecțiunea 2, fie cu ajutorul unui model intern, în conformitate cu subsecțiunea 3.

Articolul 101Calcularea cerinței de capital de solvabilitate

1. Cerința de capital de solvabilitate se calculează în conformitate cu alineatele (2)-(5).

2 Cerința de capital de solvabilitate se calculează pornind de la principiul continuității activității întreprinderii.

3. Cerința de capital de solvabilitate se calibrează astfel încât să se garanteze luarea în calcul a tuturor riscurilor cuantificabile la care este expusă o întreprindere de asigurare sau de reasigurare. În ceea ce privește activitățile existente, aceasta acoperă pierderile neprevăzute.

Cerința de capital de solvabilitate corespunde valorii la risc a fondurilor proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, cu un nivel de încredere de 99,5% pe o perioadă de un an.

4. Cerința de capital de solvabilitate acoperă cel puțin următoarele riscuri:

(a) riscul de subscriere pentru asigurarea generală;

(b) riscul de subscriere pentru asigurarea de viață;

(c) riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate;

(d) riscul de piață;

(e) riscul de credit;

(f) riscul operațional.

Riscul operațional menționat la primul paragraf litera (f) include riscurile juridice, dar nu cuprinde riscurile care decurg din decizii strategice, nici riscurile reputaționale.

5 Atunci când calculează cerința de capital de solvabilitate, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama de efectul tehnicilor de diminuare a riscurilor, cu condiția ca riscul de credit și alte riscuri care decurg din utilizarea unor astfel de tehnici să se reflecte în mod adecvat în cerința de capital de solvabilitate.

Articolul 102Frecvența calculelor

1. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare calculează cerința de capital de solvabilitate cel puțin o dată pe an și comunică autorităților de supraveghere rezultatul acestor calcule.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare se asigură că dețin fonduri proprii eligibile care acoperă ultima cerință de capital de solvabilitate comunicată.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare monitorizează în permanență valoarea fondurilor proprii eligibile și a cerinței de capital de solvabilitate.

În cazul în care profilul de risc al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare deviază în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza ultimei cerințe de capital de solvabilitate comunicate, întreprinderea în cauză recalculează de îndată cerința de capital de solvabilitate și o comunică autorităților de supraveghere.

2. În cazul în care există elemente care sugerează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare s-a modificat în mod semnificativ de la data la care s-a comunicat ultima dată cerința de capital de solvabilitate, autoritățile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză să recalculeze cerința de capital de solvabilitate.

SUBSECţIUNEA 2 – CERINţA DE CAPITAL DE SOLVABILITATE – FORMULă STANDARD

ARTICOLUL 103 STRUCTURA FORMULEI STANDARD

1. Cerința de capital de solvabilitate este egală cu suma următoarelor elemente:

(a) cerința de capital de solvabilitate de bază prevăzută la articolul 104;

(b) cerința de capital pentru riscul operațional prevăzută la articolul 106;

(c) ajustarea realizată pentru a ține seama de capacitatea de absorbție a pierderilor a provizioanelor tehnice și a impozitelor amânate, prevăzută la articolul 107.

2. În scopul calculării cerinței de capital de solvabilitate, Comisia adoptă dispoziții de aplicare ce definesc o formulă standard în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 104-108.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Articolul 104Structura cerinței de capital de solvabilitate de bază

1. Cerința de capital de solvabilitate de bază este formată din module de risc individuale, care sunt agregate în conformitate cu anexa IV punctul 1.

Aceasta cuprinde cel puțin următoarele module de risc:

(a) riscul de subscriere pentru asigurarea generală;

(b) riscul de subscriere pentru asigurarea de viață;

(c) riscul de subscriere pentru asigurarea specială de sănătate;

(d) riscul de piață;

(e) riscul de contrapartidă.

2. În scopul punerii în aplicare a alineatului (1) literele (a), (b) și (c), operațiunile de asigurare și de reasigurare se alocă modulului de risc de subscriere care reflectă cel mai bine natura tehnică a riscurilor subiacente.

3. Coeficienții de corelație pentru agregarea modulelor de riscuri menționate la alineatul (1), precum și calibrarea cerințelor de capital pentru fiecare modul de risc conduc la o cerință de capital de solvabilitate globală conform principiilor prevăzute la articolul 101.

4. Fiecare dintre modulele de risc prevăzute la alineatul (1) se calibrează pe baza valorii la risc, cu un nivel de încredere de 99,5% pe o perioadă de un an.

Dacă este cazul, în structura fiecărui modul de risc se ține seama de efectele diversificării.

5. Aceeași structură și aceleași specificații privind modulele de risc se utilizează pentru toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare, atât în ceea ce privește cerința de capital de solvabilitate de bază, cât și orice calcule simplificate prevăzute la articolul 108.

6. În ceea ce privește riscurile de catastrofă, la calcularea modulelor „risc de subscriere pentru asigurarea de viață”, „risc de subscriere pentru asigurarea generală” și „risc de subscriere pentru asigurarea specială de sănătate” pot fi folosite, dacă este cazul, specificații geografice.

7. Sub rezerva acordului autorităților de supraveghere, atunci când calculează modulele „risc de subscriere pentru asigurarea de viață”, „risc de subscriere pentru asigurarea generală” și „risc de subscriere pentru asigurarea specială de sănătate”, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot înlocui, în structura formulei standard, un subansamblu de parametri cu parametri specifici întreprinderii respective.

Respectivii parametri se calibrează pe baza datelor interne ale întreprinderii în cauză sau pe baza datelor direct relevante pentru operațiunile respectivei întreprinderi, cu ajutorul unor metode standardizate.

Înainte să își dea acordul, autoritățile de supraveghere verifică exhaustivitatea, exactitatea și pertinența datelor utilizate.

Articolul 105Calcularea cerinței de capital de solvabilitate de bază

1. Cerința de capital de solvabilitate de bază se calculează în conformitate cu alineatele (2)-(6).

2. Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală” reflectă riscul care decurge din subscrierea de contracte de asigurare generală, ținând seama de pericolele acoperite și de procedurile aplicate în exercitarea acestei activități.

Modulul ține seama de caracterul incert al rezultatelor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare în raport cu obligațiile acestora de asigurare și de reasigurare.

Modulul se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 2, ca rezultatul combinației dintre cerințele de capital pentru cel puțin următoarele submodule:

(a) riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor fluctuații în ceea ce privește momentul apariției, frecvența și gravitatea evenimentelor asigurate, precum și momentul și valoarea plății daunelor (risc de primă și de rezervă în asigurarea generală);

(b) riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unei importante incertitudini a ipotezelor în materie de stabilire a prețurilor și constituire a provizioanelor legate de evenimente extreme sau excepționale (risc de catastrofă în asigurarea generală).

3. Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de viață” reflectă riscul care decurge din subscrierea de contracte de asigurare de viață, ținând seama de pericolele acoperite și de procedurile aplicate în exercitarea acestei activități.

Modulul se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 3, ca rezultatul combinației dintre cerințele de capital pentru cel puțin următoarele submodule:

(a) riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor variații ale nivelului, tendinței sau volatilității ratei mortalității, în cazul în care o creștere a ratei mortalității atrage o creștere a valorii obligațiilor de asigurare (risc de mortalitate);

(b) riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor variații ale nivelului, tendinței sau volatilității ratei mortalității, în cazul în care o scădere a ratei mortalității atrage o creștere a valorii obligațiilor de asigurare (risc de longevitate);

(c) riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor variații ale nivelului, tendinței sau volatilității ratelor de invaliditate, boală și morbiditate (risc de invaliditate - morbiditate);

(d) riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor variații ale nivelului, tendinței sau volatilității cheltuielilor ocazionate de administrarea contractelor de asigurare sau de reasigurare (risc de cheltuieli cu asigurarea de viață);

(e) riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor fluctuații ale nivelului, tendinței sau volatilității ratelor de revizuire a rentelor, datorate unor modificări ale cadrului juridic sau ale stării de sănătate a persoanelor asigurate (risc de revizuire);

(f) riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor variații ale nivelului sau volatilității ratelor de reziliere, denunțare sau răscumpărare a polițelor de asigurare (risc de reziliere);

(g) riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unei importante incertitudini a ipotezelor în materie de stabilire a prețurilor și constituire a provizioanelor legate de evenimente extreme sau neregulate (risc de catastrofă în asigurarea de viață).

4. În cazul în care activitatea de asigurare de sănătate se exercită pe o bază tehnică similară celei a asigurării de viață, în conformitate cu articolul 204, modulul „risc de subscriere pentru asigurarea specială de sănătate” reflectă riscul care decurge din subscrierea de contracte de asigurare de sănătate, ținând seama atât de pericolele acoperite, cât și de procedurile aplicate în exercitarea acestei activități.

Modulul se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 4, ca rezultatul combinației dintre cerințele de capital pentru cel puțin următoarele submodule:

(a) riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor de asigurare, rezultat în urma unor variații ale nivelului, tendinței sau volatilității cheltuielilor ocazionate de administrarea contractelor de asigurare sau de reasigurare (risc de cheltuieli cu asigurarea de sănătate);

(b) riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor de asigurare, rezultat în urma unor fluctuații în ceea ce privește momentul apariției, frecvența și gravitatea evenimentelor asigurate, precum și momentul și valoarea plății daunelor la momentul constituirii provizioanelor (risc de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate);

(c) riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor de asigurare, rezultat în urma unei importante incertitudini a ipotezelor în materie de stabilire a prețurilor și constituire a provizioanelor legate de izbucnirea unor epidemii majore și de neobișnuita acumulare de riscuri în astfel de circumstanțe extreme (risc de epidemie în asigurarea de sănătate).

5. Modulul „risc de piață” reflectă riscul care decurge din nivelul de volatilitate a prețurilor pe piață ale instrumentelor financiare care influențează valoarea activelor și pasivelor întreprinderii. Modulul reflectă în mod adecvat neconcordanța structurală dintre active și pasive, în special în ceea ce privește durata de viață a acestora.

Modulul se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 5, ca rezultatul combinației dintre cerințele de capital pentru cel puțin următoarele submodule:

(a) sensibilitatea valorii activelor, pasivelor și instrumentelor financiare la variațiile structurii pe termene a ratelor dobânzilor sau ale volatilității ratelor dobânzilor (risc al ratei dobânzii);

(b) sensibilitatea valorii activelor, pasivelor și instrumentelor financiare la variațiile nivelului sau volatilității prețurilor pe piață ale acțiunilor (risc al acțiunilor);

(c) sensibilitatea valorii activelor, pasivelor și instrumentelor financiare la variațiile nivelului sau volatilității prețurilor pe piață ale bunurilor imobiliare (risc al bunurilor imobiliare);

(d) sensibilitatea valorii activelor, pasivelor și instrumentelor financiare la variațiile nivelului sau volatilității dispersiei creditelor în raport cu structura pe termene a ratelor dobânzilor fără risc (risc de dispersie);

(e) sensibilitatea valorii activelor, pasivelor și instrumentelor financiare la variațiile nivelului sau volatilității cursurilor de schimb valutar (risc valutar);

(f) riscurile suplimentare suportate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare fie ca urmare a nediversificării portofoliului său de active, fie ca urmare a unei expuneri semnificative la riscul de contrapartidă față de un singur emitent de titluri de valoare sau grup de emitenți legați (concentrări ale riscului de piață).

6. Modulul „risc de contrapartidă” reflectă pierderile posibile ca urmare a insolvenței neprevăzute sau a deteriorării bonității contrapartidelor și debitorilor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare în următoarele douăsprezece luni. Modulul „risc de contrapartidă” acoperă contractele de diminuare a riscurilor, cum ar fi contractele de reasigurare, titlurizările și instrumentele derivate, creanțele de la intermediari, precum și orice alte expuneri neacoperite de submodulul „risc de dispersie”.

Pentru fiecare contrapartidă, modulul „risc de contrapartidă” ține seama de expunerea globală la riscul de contrapartidă al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză față de respectiva contrapartidă, independent de forma juridică a obligațiilor contractuale ale acesteia față de respectiva întreprindere.

Articolul 106Cerința de capital pentru riscul operațional

1. Cerința de capital pentru riscul operațional reflectă riscurile operaționale, în măsura în care acestea nu se reflectă deja în modulele de risc prevăzute la articolul 104. Această cerință de capital se calibrează în conformitate cu articolul 101 alineatul (3).

2. În ceea ce privește contractele de asigurare de viață în care riscul de investiții le revine titularilor de polițe, pentru a calcula cerința de capital pentru riscul operațional se ține seama de valoarea cheltuielilor anuale aferente acestor obligații de asigurare.

3. În ceea ce privește celelalte operațiuni de asigurare și de reasigurare decât cele menționate la alineatul (2), pentru a calcula cerința de capital pentru riscul operațional se ține seama de volumul acestor operațiuni, determinat pe baza primelor încasate și a provizioanelor tehnice deținute pentru respectivele obligații de asigurare și de reasigurare. În acest caz, cerința de capital pentru riscurile operaționale nu depășește 30% din cerința de capital de solvabilitate de bază corespunzătoare respectivelor operațiuni de asigurare și de reasigurare.

Articolul 107Ajustarea realizată pentru a ține seama de capacitatea provizioanelor tehnice și a impozitelor amânate de a absorbi pierderile

Ajustarea menționată la articolul 103 alineatul (1) litera (c), realizată pentru a ține seama de capacitatea de absorbție a pierderilor a provizioanelor tehnice și a impozitelor amânate, reflectă posibila compensare a pierderilor neprevăzute prin scăderea simultană a provizioanelor tehnice și a impozitelor amânate.

Această ajustare ține seama de efectul de diminuare a riscurilor datorat viitoarelor participații discreționare ale contractelor de asigurare de viață, în măsura în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot demonstra că reducerea unor astfel de participații poate folosi la acoperirea eventualelor pierderi neprevăzute, atunci când acestea se produc. Efectul de diminuare a riscurilor pe care îl au viitoarele participații discreționare nu depășește suma provizioanelor tehnice și a impozitelor amânate aferente respectivelor participații discreționare viitoare.

În sensul celui de-al doilea paragraf, valoarea viitoarelor participații discreționare în circumstanțe nefavorabile se compară cu valoarea acelorași participații conform ipotezelor pe baza cărora se calculează cea mai bună estimare.

Articolul 108Simplificări ale formulei standard

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot efectua un calcul simplificat pentru un submodul sau modul de risc specific în cazul în care natura, amploarea și complexitatea riscurilor cu care se confruntă justifică un astfel de calcul și în cazul în care ar fi disproporționat să se solicite tuturor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să efectueze același calcul standard.

Calculele simplificate se calibrează în conformitate cu articolul 101 alineatul (3).

Articolul 109Dispoziții de aplicare

1. Pentru a se asigura că toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare care calculează cerința de capital de solvabilitate pe baza formulei standard beneficiază de același tratament sau pentru a ține seama de evoluțiile pieței, Comisia adoptă dispoziții de aplicare cu privire la următoarele elemente:

(a) orice submodule necesare pentru a acoperi cu o mai mare precizie riscurile care se încadrează în modulele respective de risc prevăzute la articolul 104, precum și orice actualizări ulterioare;

(b) metodele, ipotezele și parametrii standard care urmează să fie utilizați la calcularea fiecăruia dintre modulele sau submodulele de risc ale cerinței de capital de solvabilitate de bază, prevăzute la articolele 104 și 105;

(c) parametrii de corelație;

(d) în cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare folosesc tehnici de diminuare a riscurilor, metodele și ipotezele care trebuie utilizate pentru evaluarea impactului acestora asupra profilului de risc al întreprinderilor și pentru ajustarea în consecință a calculului cerinței de capitalul de solvabilitate;

(e) criteriile calitative pe care tehnicile de diminuare a riscurilor menționate la litera (d) trebuie să le îndeplinească pentru a garanta transferarea efectivă a riscului către un terț;

(f) metodele și parametrii care trebuie utilizați pentru evaluarea cerinței de capital pentru riscul operațional prevăzute la articolul 106;

(g) metoda care trebuie utilizată la calcularea ajustării realizate pentru a ține seama de capacitatea provizioanelor tehnice de absorbție a pierderilor, prevăzută la articolul 107;

(h) subansamblul de parametri standard care, în modulele „risc de subscriere pentru asigurarea generală, „risc de subscriere pentru asigurarea de viață” și „risc de subscriere pentru asigurarea specială de sănătate” pot fi înlocuiți cu parametri specifici întreprinderii, în conformitate cu articolul 104 alineatul (7);

(i) metodele standardizate pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare trebuie să le utilizeze pentru a calcula parametrii specifici întreprinderii menționați la litera (h), precum și toate criteriile cu privire la exhaustivitatea, exactitatea și adecvarea datelor utilizate care trebui îndeplinite înainte ca autoritățile de supraveghere să își dea acordul;

(j) calculele simplificate prevăzute pentru anumite submodule și module de risc, precum și criteriile pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare vor avea obligația să le îndeplinească pentru a se putea folosi de oricare dintre aceste simplificări, în conformitate cu articolul 108.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

2. Comisia poate adopta dispoziții de aplicare prin care să se stabilească limite cantitative și criterii de eligibilitate a activelor, astfel încât riscurile care nu sunt acoperite în mod adecvat de un anumit submodul să fie luate în considerare. Astfel de dispoziții se aplică activelor care acoperă provizioanele tehnice, cu excepția activelor corespunzătoare contractelor de asigurare de viață în care riscul de investiții le revine titularilor de polițe.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

SUBSECţIUNEA 3 – CERINţA DE CAPITAL DE SOLVABILITATE – MODELE INTERNE INTEGRALE şI PARţIALE

ARTICOLUL 110 DISPOZIțII GENERALE PRIVIND APROBAREA MODELELOR INTERNE INTEGRALE șI PARțIALE

1. Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital de solvabilitate cu ajutorul unui model intern integral sau parțial aprobat de autoritățile de supraveghere.

2. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza modele interne parțiale pentru a calcula unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

(a) unul sau mai multe dintre modulele sau submodulele de risc ale cerinței de capital de solvabilitate de bază prevăzute la articolele 104 și 105;

(b) cerința de capital pentru riscul operațional prevăzută la articolul 106;

(c) ajustarea prevăzută la articolul 107.

În afară de aceasta, modelele parțiale se pot utiliza fie pentru întreaga activitate a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, fie doar pentru una sau mai multe dintre principalele sale unități operaționale.

3. La depunerea unei cereri de aprobare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare prezintă cel puțin documentele justificative care demonstrează că modelul intern respectă cerințele prevăzute la articolele 118-123.

În cazul în care cererea de aprobare se referă la un model intern parțial, cerințele prevăzute la articolele 118-123 se adaptează pentru a ține seama de sfera limitată de aplicare a modelului.

4. Autoritățile de supraveghere iau o decizie cu privire la cerere în termen de șase luni de la data primirii cererii complete.

5. Autoritățile de supraveghere aprobă o cerere numai dacă sunt pe deplin încredințate că sistemele de monitorizare și gestionare a riscurilor ale respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sunt adecvate și, în special, că modelul intern respectă cerințele menționate la alineatul (3).

6. Orice decizie de respingere a unei cereri de utilizare a unui model intern luată de autoritățile de supraveghere este motivată corespunzător.

7. Timp de doi ani de la autorizarea utilizării unui model intern de către autoritățile de supraveghere, întreprinderile de asigurare și de reasigurare prezintă autorităților de supraveghere o estimare a cerinței de capital de solvabilitate, calculată în conformitate cu formula standard prevăzută la subsecțiunea 2.

Articolul 111Dispoziții specifice privind aprobarea modelelor interne parțiale

1. Autoritățile de supraveghere aprobă un model intern parțial numai în cazul în care respectivul model respectă cerințele prevăzute la articolul 110, precum și următoarele condiții:

(a) întreprinderea justifică în mod corespunzător sfera de aplicare limitată a modelului;

(b) cerința de capital de solvabilitate rezultată reflectă mai bine profilul de risc al întreprinderii și, în special, respectă principiile prevăzute în subsecțiunea 1;

(c) structura sa respectă principiile prevăzute în subsecțiunea 1, ceea ce permite deplina integrare a modelului intern parțial în formula standard de calcul al cerinței de capital de solvabilitate.

2. Atunci când evaluează o cerere de utilizare a unui model intern parțial care acoperă numai anumite submodule ale unui anumit modul de risc sau numai unele dintre unitățile operaționale ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru un anumit modul de risc sau părți din ambele, autoritățile de supraveghere pot solicita respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să prezinte un plan tranzitoriu realist în vederea extinderii sferei de aplicare a modelului său.

Planul tranzitoriu stabilește modul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare plănuiește să extindă sfera de aplicare a modelului la alte submodule sau unități operaționale, pentru a se asigura că modelul acoperă o parte predominantă din operațiunile sale de asigurare în ceea ce privește respectivul modul de risc.

Articolul 112Dispoziții de aplicare

Comisia adoptă dispoziții de aplicare prin care se stabilesc:

(1) procedura care trebuie urmată pentru aprobarea unui model intern;

(2) adaptările care trebuie aduse standardelor prevăzute la articolele 118-123 pentru a ține seama de sfera de aplicare limitată a modelului intern parțial.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Articolul 113Politica de modificare a modelelor interne integrale și parțiale

În cadrul procedurii inițiale de aprobare a modelului lor intern, întreprinderile de asigurare și de reasigurare convin cu autoritățile de supraveghere asupra politicii de modificare a modelului. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare își pot modifica modelul intern conform politicii respective.

Politica de modificare precizează modificările minore și majore ale modelului intern.

Modificările majore ale modelului intern, precum și modificările aduse politicii de modificare fac întotdeauna obiectul aprobării prealabile a autorităților de control, în conformitate cu articolul 110.

Modificările minore ale modelului intern nu fac obiectul aprobării prealabile a autorităților de control, în măsura în care sunt elaborate conform politicii de modificare.

Articolul 114Responsabilitatea organelor administrative și de conducere

Organele administrative sau de conducere ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare autorizează depunerea, pe lângă autoritățile de supraveghere, a cererii de aprobare a modelului intern prevăzute la articolul 110, precum și depunerea oricărei cereri ulterioare de modificare majoră a respectivului model.

Organul administrativ sau de conducere are responsabilitatea instituirii unor sisteme care să asigure buna funcționare permanentă a modelului intern.

Articolul 115Revenirea la formula standard

După ce au primit aprobarea solicitată în conformitate cu articolul 110, întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu revin la formula standard de calcul al cerinței de capital de solvabilitate prevăzută în subsecțiunea 2, cu excepția unor circumstanțe bine justificate și sub rezerva aprobării de către autoritățile de supraveghere.

Articolul 116Neconformitatea modelului intern

1. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care, după ce au primit aprobarea autorităților de supraveghere de a utiliza modelul intern, încetează să mai respecte cerințele prevăzute la articolele 118-123, fie prezintă autorităților de supraveghere un plan de restabilire a conformității cu cerințele respective într-un termen rezonabil, fie demonstrează că nerespectarea cerințelor nu are efecte semnificative.

2. În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu aplică planul menționat la alineatul (1), autoritățile de supraveghere le pot solicita să revină la calcularea cerinței de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecțiunea 2.

Articolul 117Devieri importante de la ipoteza care stă la baza cerinței de capital de solvabilitate

În cazul în care calcularea cerinței de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecțiunea 2 este neadecvată deoarece profilul de risc al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare în cauză deviază în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate, autoritățile de supraveghere pot solicita întreprinderilor în cauză, printr-o decizie bine justificată, să utilizeze un model intern pentru a-și calcula cerința de capital de solvabilitate sau modulele de risc aferente acesteia.

Articolul 118Demonstrarea utilizării modelului

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare demonstrează că modelul intern este utilizat la scară largă și joacă un rol important în ceea ce privește:

(1) sistemul lor de guvernanță, prevăzut la articolele 41-49, în special

(a) sistemul de gestionare a riscurilor, prevăzut la articolul 43, și procesele decizionale;

(b) procedurile de evaluare și alocare a capitalului lor economic și de solvabilitate, inclusiv evaluarea prevăzută la articolul 44.

În afară de aceasta, întreprinderile de asigurare și de reasigurare demonstrează că frecvența calculării cerinței de capital de solvabilitate cu ajutorul modelului intern este coerentă cu frecvența utilizării modelului lor intern în celelalte scopuri prevăzute la primul paragraf.

Organului administrativ sau de conducere îi revine responsabilitatea de a garanta adecvarea continuă a structurii și funcționării modelului intern și de a se asigura că modelul intern continuă să reflecte în mod adecvat profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză.

Articolul 119Standarde de calitate statistică

1. Modelul intern și, în special, calcularea previziunii de distribuție a probabilității care stă la baza acestuia respectă criteriile prevăzute la alineatele (2)-(9).

2. Metodele utilizate pentru calcularea previziunii de distribuție a probabilității se bazează pe tehnici actuariale și statistice adecvate și sunt conforme cu metodele utilizate pentru calcularea provizioanelor tehnice.

Metodele utilizate pentru calcularea previziunii de distribuție a probabilității se bazează pe informații actuale și credibile și pe ipoteze realiste.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare trebuie să fie în măsură să justifice, în fața autorităților de supraveghere, ipotezele care stau la baza modelului lor intern.

3. Datele utilizate pentru modelul intern sunt exacte, exhaustive și pertinente.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare actualizează seriile de date utilizate pentru calcularea previziunii de distribuție a probabilității cel puțin o dată pe an.

4. Nu se prevede nicio metodă specială de calculare a previziunii de distribuție a probabilității.

Indiferent de metoda de calcul aleasă, capacitatea modelului intern de a clasifica riscurile este suficientă pentru a garanta că este utilizat la scară largă și că joacă un rol important în sistemul de guvernanță al întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare, în special în sistemul de gestionare a riscurilor și procesul decizional al acestora, precum și în alocarea capitalului în conformitate cu articolul 118.

Modelul intern acoperă toate riscurile importante la care sunt expuse întreprinderile de asigurare și de reasigurare. Modelele interne integrale acoperă cel puțin riscurile prevăzute la articolul 101 alineatul (4).

5. În ceea ce privește efectele diversificării, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot ține seama, în modelul lor intern, de dependențele existente în cadrul categoriilor de risc și între diverse categorii de risc, cu excepția cazului în care autoritățile de supraveghere consideră că sistemul utilizat pentru măsurarea efectelor diversificării este adecvat.

6. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot ține seama pe deplin de efectul tehnicilor de diminuare a riscurilor în modelul lor intern, atâta timp cât riscul de credit și celelalte riscuri care decurg din utilizarea tehnicilor de diminuare a riscurilor să se reflecte în mod adecvat în modelul intern.

7. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează cu exactitate, în modelul lor intern, riscurile speciale legate de garanțiile financiare și de orice alte opțiuni contractuale, atunci când acestea sunt importante. Ele evaluează, de asemenea, atât riscurile asociate opțiunilor oferite titularilor de polițe, cât și riscurile asociate opțiunilor contractuale proprii. Ele țin seama, în acest sens, de impactul pe care eventualele schimbări ale condițiilor financiare și nefinanciare îl pot avea asupra exercitării acestor opțiuni.

8. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot ține seama, în modelul lor intern, de viitoarele decizii de gestionare pe care s-ar putea aștepta în mod rezonabil să le aplice în circumstanțe speciale.

În cazul prevăzut la primul paragraf, întreprinderea în cauză ține seama de timpul necesar pentru punerea în aplicare a unor astfel de decizii.

9. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama, în modelul lor intern, de toate plățile pe care estimează că le vor efectua titularilor de polițe și beneficiarilor de contracte de asigurare, indiferent dacă respectivele plăți sunt sau nu garantate prin contract.

Articolul 120Standarde de calibrare

1. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot folosi, pentru modelul lor intern, o altă perioadă de timp sau o altă măsură a riscurilor decât cele prevăzute la articolul 101 alineatul (3), atâta timp cât rezultatele modelului intern pot fi folosite de respectivele întreprinderi pentru a calcula cerința de capital de solvabilitate astfel încât să ofere titularilor de polițe și beneficiarilor un nivel de protecție echivalent celui prevăzut la articolul 101.

2. Dacă este posibil, întreprinderile de asigurare și de reasigurare deduc cerința de capital de solvabilitate direct din previziunea de distribuție a probabilității generată de modelul lor intern, pe baza valorii la risc prevăzute la articolul 101 alineatul (3).

3. În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu pot deduce cerința de capital de solvabilitate direct din previziunea de distribuție a probabilității generate de modelul intern, autoritățile de supraveghere pot autoriza utilizarea unor aproximări în procesul de calculare a cerinței de capital de solvabilitate, atâta timp cât respectivele întreprinderi pot demonstra autorităților de supraveghere că titularii de polițe beneficiază de un nivel de protecție echivalent celui prevăzut la articolul 101.

4. Autoritățile de supraveghere pot solicita întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să aplice modelul intern la nivelul portofoliilor de referință utilizând ipoteze bazate pe date mai degrabă externe decât interne, astfel încât să verifice calibrarea modelului intern și să se asigure că specificațiile acestuia corespund practicilor de piață general acceptate.

Articolul 121Atribuirea profiturilor și pierderilor

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare analizează, cel puțin o dată pe an, cauzele și sursele profiturilor și pierderilor înregistrate de fiecare dintre principalele unități operaționale.

Acestea demonstrează modul în care clasificarea riscurilor reținute în modelul intern explică cauzele și sursele profiturilor și pierderilor. Clasificarea riscurilor și atribuirea profiturilor și pierderilor reflectă profilul de risc al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare.

Articolul 122Standarde de validare

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare prevăd un ciclu periodic de validare a modelului lor intern, care include monitorizarea bunei sale funcționări, reexaminarea adecvării continue a specificațiilor sale și confruntarea rezultatelor sale cu experiențele anterioare.

Procedura de validare a modelului include validarea modelului intern printr-un proces statistic eficace, care permite întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să demonstreze autorităților de supraveghere pertinența cerințelor de capital astfel calculate.

Metodele statistice aplicate urmăresc verificarea adecvării previziunii de distribuție a probabilității nu numai în raport cu experiența anterioară, ci și cu întregul ansamblu de date și informații noi aferente acesteia.

Procedura de validare a modelului include o analiză a stabilității modelului intern și, în special, a sensibilității rezultatelor modelului intern la modificări ale principalelor ipoteze de bază. Ea va include totodată o evaluare a exactității, exhaustivității și adecvării datelor utilizate de modelul intern.

Articolul 123Standarde privind documentația

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare elaborează o documentație în care detaliază structura și funcționarea modelului lor intern.

Documentația demonstrează respectarea articolelor 118-122.

Documentația oferă o descriere detaliată a teoriei, ipotezelor și principiilor matematice și empirice care stau la baza modelului intern.

Documentația indică toate situațiile posibile în care modelul intern nu funcționează eficient.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare elaborează o documentație justificativă a oricărei modificări majore aduse modelului lor intern, în conformitate cu articolul 113.

Articolul 124Modele și date externe

Utilizarea unui model sau a unor date obținute de la un terț nu justifică scutirea de la niciuna dintre cerințele aplicabile modelului intern prevăzute la articolele 118-123.

Articolul 125Dispoziții de aplicare

Pentru a asigura o abordare armonizată a utilizării modelelor interne în întreaga Comunitate și pentru a permite o mai bună evaluare a profilului de risc și o mai bună gestionare a activităților întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, Comisia adoptă dispoziții de aplicare a articolelor 118-124.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Sec ţIUNEA 5 – CERINţA MINIMă DE CAPITAL

Articolul 126Dispoziții generale

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare dețin fonduri proprii de bază eligibile care să acopere cerința minimă de capital.

Articolul 127Calcularea cerinței minime de capital

1. Cerința minimă de capital se calculează conform următoarelor principii:

(a) se calculează în mod clar, simplu și astfel încât calculul să poată fi auditat;

(b) corespunde unei valori a fondurilor proprii de bază eligibile sub care titularii de polițe și beneficiarii ar fi expuși unui nivel de risc inacceptabil dacă întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar fi autorizate să își continue activitatea;

(c) nivelul său se calibrează în funcție de valoarea la risc a fondurilor proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, cu un nivel de încredere de 80% - 90% pe o perioadă de un an.

(d) are un prag absolut de 1 000 000 EUR pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare generală și de 2 000 000 EUR pentru întreprinderile de asigurare de viață.

2. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare calculează cerința minimă de capital cel puțin trimestrial și comunică autorităților de supraveghere rezultatul acestor calcule.

Articolul 128Dispoziții de aplicare

Comisia adoptă dispoziții de aplicare prin care se precizează modul de calcul al cerinței minime de capital prevăzute la articolele 126 și 127.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Articolul 129Dispoziții tranzitorii privind respectarea cerinței minime de capital

Prin derogare de la articolul 137, întreprinderile de asigurare și de reasigurare care, la data prevăzută la articolul 310 alineatul (1), respectă marja de solvabilitate cerută, prevăzută la articolul 28 din Directiva 2002/83/CE, la articolul 16a din Directiva 73/239/CE sau, respectiv, la articolele 37, 38 sau 39 din Directiva 2005/68/CE, dar nu dețin fonduri proprii de bază eligibile suficiente pentru a acoperi cerința minimă de capital, dispun de un termen de un an de la data prevăzută la articolul 310 alineatul (1) pentru a se conforma dispozițiilor articolului 126.

În cazul în care întreprinderile în cauză nu reușesc să respecte dispozițiile articolului 126 în termenul prevăzut la primul paragraf, acestora le va fi retrasă autorizația, sub rezerva procedurilor aplicabile în temeiul legislației naționale.

Sec ţIUNEA 6 - INVESTIţII

Articolul 130Principiul prudenței

1. Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare își investesc toate activele conform principiului prudenței, descris la alineatele (2), (3) și (4).

2. În ceea ce privește ansamblul portofoliului de active, întreprinderile de asigurare și de reasigurare investesc numai în active și instrumente prezentând riscuri pe care le pot monitoriza, gestiona și controla în mod adecvat.

Toate activele, în special cele care acoperă cerința minimă de capital și cerința de capital de solvabilitate, se investesc astfel încât să se asigure siguranța, calitatea, lichiditatea și rentabilitatea întregului portofoliu.

Activele deținute pentru acoperirea provizioanelor tehnice se investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii și duratei obligațiilor de asigurare și de reasigurare. Aceste active se investesc în interesul deplin al titularilor de polițe și al beneficiarilor.

În cazul unui conflict de interese, întreprinderile de asigurare sau entitatea care gestionează portofoliul lor de active se asigură că investițiile se realizează în interesul deplin al titularilor de polițe și al beneficiarilor.

3. Fără a aduce atingere alineatului (2), în ceea ce privește activele corespunzătoare contractelor de asigurare de viață în care riscul de investiții le revine titularilor de polițe se aplică paragraful al doilea, al treilea și al patrulea din prezentul alineat.

În cazul în care beneficiile oferite de un contract sunt direct legate de valoarea unităților într-un OPCVM în sensul Directivei 85/611/CEE sau de valoarea activelor conținute într-un fond intern deținut de întreprinderile de asigurare, în general divizată în unități, provizioanele tehnice corespunzătoare beneficiilor respective trebuie reprezentate cât mai exact posibil de aceste unități sau, în cazul în care nu sunt instituite unități, de activele respective.

În cazul în care prestațiile oferite de un contract sunt direct legate de un indice al acțiunilor sau de o altă valoare de referință decât cele menționate în al doilea paragraf, provizioanele tehnice corespunzătoare beneficiilor respective trebuie reprezentate cât mai exact posibil, fie de unitățile considerate a reprezenta valoarea de referință, fie, în cazul în care nu sunt instituite unități, de active cu o siguranță și o vandabilitate adecvată, care corespund cât mai exact posibil celor pe care se bazează valoarea de referință specifică.

În cazul în care prestațiile menționate la al doilea și al treilea paragraf includ o garantare a randamentului investițiilor sau un alt beneficiu garantat, activele deținute pentru acoperirea provizioanelor tehnice suplimentare corespunzătoare fac obiectul dispozițiilor alineatului (4).

4. Fără a aduce atingere alineatului (2), în ceea ce privește alte active decât cele reglementate de alineatul (3) se aplică paragraful al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea din prezentul alineat.

Utilizarea instrumentelor derivate este posibilă în măsura în care acestea contribuie la reducerea riscurilor sau facilitează gestionarea eficientă a portofoliului.

Investițiile în active care nu sunt admise spre tranzacționare pe o piață financiară reglementată sunt menținute la niveluri prudente.

Activele fac obiectul unei diversificări corecte, astfel încât să se evite dependența excesivă de orice activ, emitent sau grup de întreprinderi și de orice zonă geografică, precum și acumularea excesivă de riscuri la nivelul întregului portofoliu.

Investițiile în active emise de același emitent sau de emitenți care aparțin aceluiași grup nu trebuie să expună întreprinderile de asigurare la o concentrare excesivă a riscului.

Articolul 131Libertatea de investiție

1. Statele membre nu impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să investească în categorii determinate de active.

2. Statele membre nu supun deciziile de investiții ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau ale administratorului său de investiții niciunei obligații de autorizare prealabilă sau de notificare sistematică.

Articolul 132Localizarea activelor și interdicția de gajare a activelor

1. În ceea ce privește riscurile de asigurare situate în Comunitate, statele membre se asigură că activele deținute pentru acoperirea provizioanelor tehnice corespunzătoare respectivelor riscuri se află în Comunitate. Statele membre nu impun întreprinderilor de asigurare să își localizeze activele într-un anumit stat membru.

Cu toate acestea, în ceea ce privește sumele recuperabile din contracte de reasigurare de la întreprinderi care sunt autorizate în conformitate cu prezenta directivă sau care au sediul central într-o țară terță al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent în conformitate cu articolul 170, statele membre nu impun localizarea activelor corespunzătoare acestor sume recuperabile în Comunitate.

ê 2002/83/CE art. 1(1) (adaptat)

√ Cerința privind localizarea Õ „localizarea activelor” înseamnă existența activelor mobiliare sau imobiliare, într-un stat membru, dar √ menționată la alineatul (1) Õ nu sunt considerate √ este considerată Õ ca implicând o cerință ca activele mobiliare să fie depozitate sau ca activele imobiliare să fie sub rezerva unor măsuri restrictive, cum ar fi înregistrarea ipotecilor;. aActivele reprezentate de creanțe la debitori sunt considerate ca fiind situate în statul membru în care sunt realizabile.;

ê 2005/68/CE art. 32(2) (adaptat)

2. Statele membre nu mențin și nici nu introduc, √ în scopul stabilirii provizioanelor tehnice, Õ sisteme de provizionare brută care impun constituirea activelor ca garanții de acoperire a provizioanelor pentru prime și cereri de despăgubire în curs, în cazul în care reasigurătorul √ întreprinderea de reasigurare Õ este o întreprindere √ de asigurare sau Õ de reasigurare autorizată în conformitate cu prezenta directivă sau o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu Directivele 73/239/CEE sau 2002/83/CE.

ò nou

Articolul 133Dispoziții de aplicare

În scopul unei aplicări uniforme a prezentei directive, Comisia poate adopta dispoziții de aplicare prin care să se stabilească următoarele:

(a) identificarea, măsurarea și controlul riscurilor care decurg din investiții în conformitate cu articolul 130 alineatul (2) primul paragraf.

(b) identificarea, măsurarea și controlul riscurilor care decurg din investiții în instrumentele derivate și activele prevăzute la articolul 130 alineatul (4) al doilea paragraf.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

ê 2002/83/CE (adaptat)

CAPITOLUL 2

NORME PRIVIND PROVIZIOANELE TEHNICE ȘI REPREZENTAREA ACESTORA

ê92/49/CEE art. 17

Articolul 15

1. Statul membru de origine solicită fiecărei întreprinderi de asigurare să constituie provizioane tehnice suficiente privind întreaga sa activitate.

Valoarea provizioanelor în cauză se determină în conformitate cu normele stabilite de Directiva 91/674/CEE.

ê2005/68/CE art. 57.3

2. Statul membru de origine solicită fiecărei întreprinderi de asigurare ca provizioanele sale tehnice și rezervele sale de egalizare prevăzute la articolul 15a din prezenta directivă să fie reprezentate de active congruente în conformitate cu articolul 6 din Directiva 88/357/CEE. În ceea ce privește riscurile situate în Comunitate, respectivele active trebuie localizate pe teritoriul acesteia. Statele membre nu impun întreprinderilor de asigurare să își localizeze activele într-un anumit stat membru. Cu toate acestea, statul membru de origine poate autoriza o relaxare a normelor referitoare la localizarea activelor.

3. Statele membre nu rețin și nu introduc, în scopul constituirii provizioanelor tehnice, un sistem de provizionare brută care impune constituirea activelor ca garanții de acoperire a provizioanelor pentru prime neîncasate și pentru cereri de despăgubire plătibile de către reasigurător, în cazul în care reasigurătorul este o întreprindere de reasigurare autorizată în conformitate cu Directiva 2005/68/CE sau o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu prezenta directivă sau cu Directiva 2002/83/CE.

În cazul în care autorizează reprezentarea provizioanelor tehnice prin creanțe asupra unui reasigurător care nu este o întreprindere de reasigurare autorizată în conformitate cu Directiva 2005/68/CE și nici o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu prezenta directivă sau cu Directiva 2002/83/CE, statul membru de origine stabilește condițiile de acceptare a respectivelor creanțe.

ê 2002/83/CE

CAPITOLUL 2

NORME PRIVIND PROVIZIOANELE TEHNICE ȘI REPREZENTAREA ACESTORA

ARTICOLUL 20

Constituirea provizioanelor tehnice

1. Statul membru de origine cere fiecărei întreprinderi de asigurare să constituie suficiente provizioane tehnice, inclusiv provizioane matematice, pentru întreaga sa activitate.

ê 2002/83/CE

Valoarea acestor provizioane tehnice se determină în conformitate cu următoarele principii.

A.

(i) valoarea provizioanelor tehnice pentru asigurarea de viață se calculează printr-o evaluare actuarială de perspectivă suficient de prudentă, luând în considerare toate obligațiile viitoare determinate de condițiile de asigurare pentru fiecare contract existent, inclusiv:

- toate beneficiile garantate, inclusiv valorile de răscumpărare garantate;

- bonusurile la care asigurații sunt deja îndreptățiți, fie colectiv, fie individual, indiferent de descrierea bonusurilor în cauză-dobândite, declarate sau alocate;

- toate opțiunile disponibile pentru asigurați pe baza termenilor contractului;

- cheltuieli, inclusiv comisioane;

luând în considerare primele viitoare datorate;

(ii) se permite utilizarea unei metode retrospective, în cazul în care se poate demonstra că provizioanele tehnice rezultate nu sunt mai mici decât cele necesare pe baza unui calcul de perspectivă suficient de prudent sau în care nu se poate utiliza o metodă de perspectivă pentru tipul de contract în cauză;

(iii) o evaluare prudentă nu este o evaluare „conform celei mai bune estimări”, dar include o marjă adecvată pentru devierea negativă a factorilor de relevanță;

(iv) metoda de evaluare pentru provizioanele tehnice trebuie nu numai să fie prudentă în sine, ci și să aibă în vedere metoda de evaluare pentru activele care acoperă provizioanele în cauză;

provizioanele tehnice se calculează separat pentru fiecare contract. Se permite, cu toate acestea, utilizarea de generalizări sau aproximări adecvate, în cazul în care acestea ar putea să dea aproximativ același rezultat ca și calculele individuale. Principiul calculării individuale nu împiedică în nici un fel constituirea de provizioane suplimentare pentru riscuri generale care nu sunt individualizate;

(vi) în cazul în care valoarea de răscumpărare a unui contract este garantată, valoarea provizioanelor matematice pentru contract în orice moment este cel puțin egală cu valoarea garantată la momentul respectiv;

B. rata dobânzii utilizată se alege cu prudență. Aceasta se determină în conformitate cu normele autorităților competente ale statului membru de origine, aplicând următoarele principii:

(a) pentru toate contractele, autoritatea competentă a statului membru de origine a întreprinderii de asigurare stabilește una sau mai multe rate maxime ale dobânzii, în special în conformitate cu următoarele norme:

(i) în cazul în care contractele conțin o garanție a ratei dobânzii, autoritatea competentă din statul membru de origine stabilește o rată maximă a dobânzii unică. Aceasta poate varia în funcție de moneda în care este exprimat contractul, cu condiția să nu depășească 60 % din rata obligațiunilor emise de statul în a cărui monedă este exprimat contractul.

În cazul în care un stat membru decide, în temeiul primului paragraf a doua teză, stabilirea unei rate maxime a dobânzii pentru contractele exprimate în moneda altui stat membru, întâi consultă autoritatea competentă din statul membru în a cărui monedă este exprimat contractul;

(ii) cu toate acestea, în cazul în care activele întreprinderii de asigurare nu sunt evaluate la prețul lor de achiziție, un stat membru poate stipula că pot fi calculate una sau mai multe rate maxime ale dobânzii luând în considerare randamentul activelor corespunzătoare în prezent în portofoliu, minus o marjă de prudență, și, în special pentru contractele cu prime periodice, luând, de asemenea, în considerare și randamentul anticipat al activelor viitoare. Marja de prudență și rata sau ratele maxime ale dobânzii aplicate randamentului anticipat al activelor viitoare se stabilesc de autoritatea competentă din statul membru de origine;

(b) stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implică faptul că întreprinderea de asigurare este obligată să folosească o rată atât de ridicată;

(c) statul membru de origine poate decide să nu aplice litera (a) următoarelor categorii de contracte:

- contracte bazate pe unități de cont;

- contracte cu primă unică pentru o perioadă de până la opt ani;

- contracte fără participare la profit și contracte de anuități fără valoare de răscumpărare.

În cazurile menționate în primul paragraf a doua și a treia liniuță, la alegerea unei rate prudențiale a dobânzii poate fi luată în considerare moneda în care este exprimat contractul și activele corespunzătoare deținute în prezent și, în cazul în care activele întreprinderii sunt evaluate la valoarea lor actuală, randamentul anticipat al viitoarelor active.

În nici un caz rata dobânzii folosită nu poate fi mai mare decât randamentul activelor calculat în conformitate cu normele contabile ale statului membru de origine, decât dacă se face o deducere adecvată;

(d) statul membru cere întreprinderii de asigurare să își păstreze în conturi un provizion pentru a-și îndeplini angajamentele luate față de asigurați în ceea ce privește rata dobânzii, în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor companiei este insuficient pentru a acoperi angajamentele în cauză;

(e) Comisia și autoritățile competente din statele membre care solicită acest lucru sunt notificate cu privire la ratele maxime ale dobânzilor stabilite în temeiul literei (a);

C. elementele statistice ale evaluării și alocația pentru cheltuieli folosite se calculează cu prudență, având în vedere statul angajamentului, tipul de politică și costurile și comisioanele administrative care se estimează că vor apărea;

D. în cazul contractelor participative, metoda de evaluare a provizioanelor tehnice poate lua în considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de bonusuri viitoare, într-un mod corespunzător cu restul presupunerilor privind viitoarele evoluții și cu metoda actuală de distribuire a bonusurilor;

E. provizionul pentru cheltuieli viitoare se poate face implicit, de exemplu având în vedere valoarea netă a primelor viitoare pentru taxele de gestionare. Cu toate acestea, alocația generală, implicită sau explicită, trebuie să fie mai mare sau egală cu o estimare prudențială a viitoarelor cheltuieli relevante;

F. metoda de evaluare a provizioanelor tehnice nu este condiționată de discontinuitățile care apar de la un an la altul, cauzate de modificările arbitrare aduse metodei sau elementelor de calcul și trebuie să fie de așa natură, încât să permită recunoașterea distribuției profiturilor în mod adecvat, pe durata contractului.

2. Întreprinderile de asigurare pun la dispoziția publicului bazele și metodele utilizate la calcularea provizioanelor tehnice, inclusiv a provizioanelor pentru bonusuri.

3. Statul membru de origine cere fiecărei întreprinderi de asigurare să acopere provizioanele tehnice pentru întreaga sa activitate cu active congruente, în conformitate cu articolul 26. Pentru activitățile înregistrate în Comunitate, aceste active trebuie localizate în cadrul Comunității. State membre nu le impun întreprinderilor de asigurare să își localizeze activele într-un anumit stat membru. Statele membre pot permite, cu toate acestea, relaxări ale normelor privind localizarea activelor.

ê 2005/68/CE art. 60.6

4. Statele membre nu rețin și nu introduc, în scopul constituirii provizioanelor tehnice, un sistem de provizionare brută care impune constituirea activelor ca garanții de acoperire a provizioanelor pentru prime neîncasate și pentru plata cererilor de despăgubire de către reasigurător, în cazul în care reasigurătorul este o întreprindere de reasigurare autorizată în conformitate cu Directiva 2005/68/CE sau o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu Directiva 73/239/CEE sau cu prezenta directivă.

ê 2005/68/CE art. 60.6

În cazul în care autorizează reprezentarea provizioanelor tehnice prin creanțe asupra unui reasigurător care nu este o întreprindere de reasigurare autorizată în conformitate cu Directiva 2005/68/CE și nici o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu Directiva 73/239/CEE sau cu prezenta directivă, statul membru de origine stabilește condițiile de acceptare a respectivelor creanțe.

ê 92/49/CEE art. 18

Articolul 15a

1. Statele membre solicită fiecărei întreprinderi de asigurare cu sediul social pe teritoriul lor care acoperă riscuri incluse în clasa 14 din titlul A din anexă, în continuare denumită „asigurare de credit”, să constituie o rezervă de echilibrare destinată compensării eventualei pierderi tehnice sau a unei rate de cerere de despăgubire superioare mediei în această clasă la sfârșitul exercițiului.

2. Rezerva de echilibrare trebuie calculată în conformitate cu normele stabilite de statul membru de origine, conform uneia dintre cele patru metode care figurează la titlul D din anexă, considerate echivalente.

3. Până la concurența valorilor calculate conform metodelor de la titlul D din anexă, rezerva de echilibrare nu se ia în considerare la calculul marjei de solvabilitate.

4. Statele membre pot exonera întreprinderile de asigurare cu sediul social pe teritoriul lor de obligația de a constitui o rezervă de echilibrare pentru clasa de asigurare de credit în cazul în care primele sau cotizațiile încasate pentru această clasă sunt mai mici de 4 % din primele sau cotizațiile totale încasate și mai mici de 2 500 000 ECU.

ê 2002/83/CE

Articolul 22

Activele pentru acoperirea provizioanelor tehnice

Activele care acoperă provizioanele tehnice iau în considerare tipul de activitate desfășurată de o întreprindere de asigurare, astfel încât să garanteze securitatea, randamentul și tranzacționabilitatea investițiilor pentru care întreprinderea asigură diversitatea și repartizarea adecvată.

ê 92/49/CEE art. 20

Activele de reprezentare a provizioanelor tehnice trebuie să țină seama de specificul operațiunilor efectuate de întreprindere, astfel încât să asigure siguranța, randamentul și lichiditatea investițiilor întreprinderii, întreprinderea asigurând diversitatea și o dispersie adecvată a investițiilor în cauză.

ê 2002/83/CE

Articolul 23

Categorii de active autorizate

1. Statul membru de origine nu poate autoriza întreprinderile de asigurare să își acopere provizioanele tehnice decât cu următoarele categorii de active:

ê 2005/68/CE art. 58.3(a)

1. Statul membru de origine nu poate autoriza întreprinderile de asigurare să își reprezinte provizioanele tehnice și rezervele de egalizare cu alte active decât cele din următoarele categorii:

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 21

A. investiții

(a) titluri de creanțe, obligațiuni și alte instrumente ale pieței monetare și de capital;

(b) împrumuturi;

(c) acțiuni și alte participații cu randament variabil;

(d) unități în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și alte fonduri de investiții;

(e) terenuri, clădiri și drepturi în bunuri imobiliare;

B. creanțe

ê 2005/68/CE art. 58.3(b) și art. 60.7(a)

(f) Creanțe asupra reasigurătorilor, inclusiv cota reasigurătorilor din provizioanele tehnice și sume recuperabile de la vehiculele investiționale prevăzute la articolul 46 din Directiva 2005/68/CE;

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 21

(g) depozite la întreprinderile cedante și credite datorate de acestea;

ê 2002/83/CE

(h) credite deținute de asigurați și intermediari rezultând din operațiuni directe și de reasigurare;

ê 92/49/CEE art. 21

(h) datorii ale titularilor de polițe de asigurare și ale intermediarilor pentru operațiuni de asigurare directă și de reasigurare;

(i) creanțe în urma unei salvări sau prin subrogare;

ê 2002/83/CE

(avansuri pentru polițe);

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 21

(j) credite de impozite;

(k) creanțe ale fondurilor de garantare;

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 21

C. altele

(l) bunuri corporale, altele decât terenurile și clădirile, evaluate pe baza amortizării prudențiale;

(m) numerar la bancă și în casă, depozite la instituțiile de credit și orice alte organisme autorizate să accepte depozite;

(n) costuri de achiziție reportate;

(o) dobânzi și chirii acumulate, alte conturi de regularizare;

ê 2002/83/CE

(p) dobânzi reversibile.

2. În cazul asociației de subscriptori cunoscute sub numele de „Lloyd's”, categoriile de active includ și garanții și scrisori de credit emise de instituții de credit în sensul Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului[60] sau de întreprinderi de asigurare, împreună cu sume variabile provenind din polițele de asigurare de viață, în măsura în care reprezintă fonduri aparținând membrilor.

ê 92/49/CEE

În cazul asociației subscriptorilor denumite „Lloyd's”, categoriile de active includ de asemenea garanții și scrisori de credit emise de instituții de credit în sensul Directivei 77/780/CEE[61] sau de întreprinderi de asigurare, împreună cu sume verificabile obținute din polițe de asigurare de viață, în măsura în care acestea reprezintă fonduri aparținând membrilor.

ê 2005/68/CE art. 58.3(c) și art. 60.7(b)

3. Includerea unui activ sau a unei categorii de active în lista prevăzută la alineatul (1) nu presupune că toate aceste active trebuie să fie automat acceptate ca acoperire pentru provizioanele tehnice. Statul membru de origine adoptă norme mai detaliate de stabilire a condițiilor de folosire a activelor acceptabile.

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 21

La determinarea și aplicarea normelor stabilite, statul membru de origine asigură, în special, respectarea următoarelor principii:

(i) activele care acoperă provizioanele tehnice se evaluează la valoarea netă care nu include creditele rezultate din achiziționarea acestora;

(ii) toate activele trebuie evaluate prudent, luând în considerare riscul nerealizării. În special, bunurile corporale, altele decât terenurile sau clădirile, pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice numai dacă sunt evaluate pe baza amortizării prudențiale;

ê 2002/83/CE

(iii) împrumuturile, acordate fie întreprinderilor, fie unei organizații naționale sau internaționale, autorităților locale sau regionale sau persoanelor fizice, pot fi acceptate ca acoperire pentru provizioanele tehnice numai dacă există suficiente garanții cu privire la securitatea acestora, fie că sunt bazate pe statutul împrumutătorului, ipoteci, garanții bancare sau garanții acordate de întreprinderi de asigurare sau alte forme de titluri de valoare;

ê 92/49/CEE art. 21

(iii) împrumuturile, indiferent dacă sunt acordate unor întreprinderi, unui stat sau unei organizații internaționale, unor autorități locale sau regionale ori unor persoane fizice, pot fi acceptate drept acoperire pentru provizioane tehnice numai dacă există suficiente garanții asupra lor, indiferent dacă acestea se bazează pe statutul împrumutatului, ipoteci, garanții bancare sau garanții acordate de întreprinderi de asigurare sau orice altă formă de garantare;

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 21

(iv) instrumente derivate, cum ar fi opțiuni, contracte la termen și operațiuni swap cu privire la activele care acoperă provizioanele tehnice, pot fi folosite în măsura în care contribuie la o reducere a gradului de risc a investițiilor sau facilitează gestionarea eficientă de portofoliu. Acestea trebuie evaluate pe o bază prudențială și pot fi luate în considerare la evaluarea activelor fundamentale;

ê 2002/83/CE

(v) valorile mobiliare care nu sunt tranzacționate pe o piață reglementată pot fi acceptate ca acoperire pentru provizioanele tehnice numai dacă pot fi realizate pe termen scurt sau dacă reprezintă participații în instituțiile de credit, în întreprinderi de asigurare, în limitele permise de articolul 6 sau în întreprinderi de investiții stabilite într-un stat membru;

ê92/49/CEE art. 21

(v) valorile mobiliare care nu se tranzacționează pe o piață reglementată sunt admise drept acoperire pentru provizioane tehnice doar în cazul în care pot fi convertite în termen scurt;

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 21

(vi) creditele privind un terț pot fi acceptate ca acoperire pentru provizioanele tehnice numai după deducerea tuturor sumelor datorate aceluiași terț;

ê 2002/83/CE

(vii) valoarea tuturor creditelor și creanțelor acceptate ca acoperire pentru provizioanele tehnice trebuie calculată pe bază prudențială, cu includerea riscului de nerealizare. În special, creditele deținute de asigurați și de intermediari, care rezultă din operațiile de asigurare directă și reasigurare, pot fi acceptate numai în măsura în care au ajuns la scadență de maximum trei luni;

ê 92/49/CEE art. 21

(vii) valoarea oricăror creanțe acceptate drept acoperire pentru provizioane tehnice trebuie calculată prudent, luând în considerare riscurile de nerealizare a unor valori. Creanțele la titularii de polițe de asigurare și intermediarii datorate operațiunilor de asigurare directă și reasigurare sunt autorizate numai în măsura în care sunt efectiv exigibile pentru mai puțin de trei luni;

ê 2002/83/CE

(viii) în cazul în care activele deținute includ o investiție într-o filială care gestionează toate investițiile întreprinderii de asigurare sau o parte a acestora în numele său, statul membru de origine trebuie, la aplicarea normelor și a principiilor stabilite în prezentul articol, să ia în considerare activele fundamentale deținute de filială; statul membru de origine poate trata activele altor filiale în mod similar;

ê 92/49/CEE art. 21

(viii) în cazul în care activele deținute reprezintă o investiție într-o întreprindere filială care administrează integral sau parțial investițiile întreprinderii de asigurare în numele acesteia, statul membru de origine ia în considerare activele subiacente deținute de întreprinderea filială, la aplicarea normelor și principiilor prevăzute în prezentul articol; statul membru de origine poate trata activele altor filiale în mod similar;

(ix) costurile de achiziție amânate la plată sunt admise drept acoperire pentru provizioane tehnice numai în măsura în care această procedură este în concordanță cu calcularea provizioanelor pentru riscurile curente.

ê 2002/83/CE

(ix) costurile de achiziționare reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru provizioanele tehnice numai în măsura în care sunt compatibile cu calcularea provizioanelor matematice.

4. Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), în cazuri excepționale și la cererea întreprinderii de asigurare, statul membru de origine poate autoriza, temporar și pe baza unei decizii motivate în mod adecvat, alte categorii de active ca acoperire pentru provizioanele tehnice, sub rezerva articolului 22.

ê 92/49/CEE art. 21

2. Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), în situații excepționale și la cererea întreprinderii de asigurare, statul membru de origine poate, temporar și în baza unei decizii motivate corespunzător, să accepte alte categorii de active ca acoperire pentru provizioane tehnice, sub rezerva articolului 20.

ê 2002/83/CE

Articolul 24

Norme pentru diversificarea investițiilor

1. În ceea ce privește activele care acoperă provizioanele tehnice, statul membru de origine cere fiecărei întreprinderi de asigurare să investească maximum:

ê 2005/68/CE art. 58.4

1. În ceea ce privește activele de acoperire a provizioanelor tehnice și a rezervelor de egalizare, statul membru de origine solicită fiecărei întreprinderi de asigurare să nu investească mai mult de:

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 22

(a) 10 % din valoarea totală brută a provizioanelor sale tehnice în orice parcelă de teren sau clădire sau într-un număr de parcele de teren sau clădiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singură investiție;

(b) 5 % din valoarea totală brută a provizioanelor sale tehnice în acțiuni și alte titluri negociabile tratate ca acțiuni, obligațiuni, titluri de credit și alte instrumente ale pieței monetare sau de capital pentru aceeași întreprindere sau în credite garantate acordate aceluiași împrumutător, luate împreună, creditele fiind credite, altele decât cele acordate unui stat, unei autorități locale sau regionale sau unei organizații internaționale de care aparțin unul sau mai multe state membre. Această limită poate fi ridicată la 10 %, în cazul în care o întreprindere investește maximum 40 % din provizioanele sale tehnice brute în creditele sau titlurile de valoare ale organismelor emițătoare și împrumutătorilor, în fiecare dintre acestea investind minimum 5 % din activele sale;

ê 2002/83/CE

(c) 5 % din valoarea totală brută a provizioanelor sale tehnice în creditele fără garanții, inclusiv 1 % pentru fiecare credit fără garanții, altele decât creditele acordate instituțiilor de credit, întreprinderilor de asigurare – în măsura în care articolul 6 permite acest lucru – și întreprinderilor de investiții stabilite într-un stat membru. Limitele pot fi ridicate la 8 % și, respectiv, la 2 % printr-o decizie luată pentru fiecare caz în parte de autoritățile competente din statul membru de origine;

ê 92/49/CEE art. 22

(c) 5 % din valoarea totală brută a provizioanelor tehnice în împrumuturi negarantate, inclusiv 1 % pentru oricare împrumut separat negarantat, altele decât împrumuturile acordate unor instituții de credit, unor întreprinderi de asigurare, în măsura permisă de articolul 8 din Directiva 73/239/CEE, și unor întreprinderi de investiții stabilite într-un stat membru;

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 22

(d) 3 % din valoarea totală brută a provizioanelor sale tehnice sub forma numerarului din casă;

(e) 10 % din valoarea totală brută a provizioanelor sale tehnice în acțiuni, alte titluri de valoare tratate ca acțiuni și obligațiuni care nu sunt tranzacționate pe o piață reglementată.

2. Lipsa prevederii unei limite la alineatul (1) pentru investițiile în categorii specifice nu implică faptul că activele din categoria în cauză trebuie acceptate fără limită ca acoperire pentru provizioanele tehnice. Statul membru de origine stabilește norme mai detaliate de fixare a condițiilor privind utilizarea activelor acceptabile. În special, se asigură că, la determinarea și aplicarea normelor în cauză, se respectă următoarele principii:

(i) activele care acoperă provizioanele tehnice trebuie diversificate suficient și răspândite astfel încât să garanteze că nu există o prea mare dependență de o anumită categorie de active, de un anumit sector special de investiții sau de anumite investiții;

(ii) investițiile în tipuri specifice de active care indică niveluri ridicate de risc, fie datorită naturii activelor, fie datorită calității emițătorului, trebuie restricționate la niveluri prudențiale;

ê 2002/83/CE

(iii) limitele impuse diferitelor categorii de active trebuie să ia în considerare tratamentul reasigurării în calcularea provizioanelor tehnice;

ê 92/49/CEE art. 22

(iii) limitările la anumite categorii de active trebuie să țină seama de analiza reasigurărilor pentru calculul provizioanelor tehnice;

ê 2002/83/CE

(iv) în cazul în care activele deținute includ o investiție într-o filială care gestionează toate investițiile întreprinderii de asigurare sau parte din acestea în numele său, statul membru de origine trebuie să ia în considerare, la aplicarea normelor și principiilor stabilite în prezentul articol, activele fundamentale deținute de filială; Statul membru de origine poate trata activele altor filiale în mod similar;

ê 92/49/CEE art. 22

(iv) în cazul în care activele reprezintă o investiție într-o întreprindere filială care administrează integral sau parțial investițiile întreprinderii de asigurare în numele acesteia, statul membru de origine ia în considerare activele subiacente deținute de întreprinderea filială, la aplicarea normelor și principiilor prevăzute în prezentul articol; statul membru poate trata și activele altor întreprinderi filiale în același fel;

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 22

(v) procentajul din active care acoperă provizioanele tehnice plasate în investiții nedisponibile trebuie menținute la un nivel prudențial;

(vi) în cazul în care activele deținute includ credite sau titluri de credit emise de anumite instituții de credit, statul membru de origine poate lua în considerare, la aplicarea normelor și principiilor incluse în prezentul articol, activele fundamentale deținute de instituțiile de credit în cauză. Acest tratament poate fi aplicat numai în cazul în care instituția de credit are sediul social într-un stat membru, este deținută în întregime de statul membru în cauză și autoritățile locale ale statului și activitatea acesteia, în conformitate cu statutul său, constă în acordarea, prin intermediarii săi, de împrumuturi către sau garantate de state sau autorități locale sau acordarea de împrumuturi organismelor care au legături strânse cu statul sau autoritățile locale.

3. În contextul normelor de stabilire a condițiilor pentru utilizarea de active acceptabile, statul membru acordă un tratament mai limitativ:

ê 2002/83/CE

- oricărui împrumut neînsoțit de o garanție bancară, o garanție emisă de o întreprindere de asigurare, o ipotecă sau orice altă formă de garanție, în comparație cu împrumuturile însoțite de astfel de garanții;

ê 92/49/CEE art. 22

- oricărui împrumut neînsoțit de o garanție bancară, o garanție emisă de o întreprindere de asigurare, o ipotecă sau orice altă formă de garanție, comparativ cu împrumuturile însoțite de o astfel de garanție;

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 22

- OPCVM necoordonate în sensul Directivei 85/611/CEE și alte fonduri de investiții, în comparație cu OPCVM, coordonate în sensul directivei în cauză;

- titluri de valoare care nu sunt tranzacționate pe o piață reglementată, în comparație cu cele care sunt tranzacționate;

ê 2002/83/CE

- obligațiuni, titluri de credit și alte instrumente ale pieței monetare și de capital care nu sunt emise de state, autorități locale sau regionale sau întreprinderi aparținând zonei A, conform definiției din Directiva 2000/12/CE sau care sunt emise de instituții internaționale care nu includ cel puțin un stat membru al Comunității printre membrii lor, în comparație cu aceleași instrumente financiare emise de astfel de organisme.

ê 92/49/CEE art. 22

- obligațiunilor, titlurilor de credit și altor instrumente folosite pe piața monetară și de capital care nu sunt emise de către state, autorități locale sau regionale sau de întreprinderi aparținând zonei A în sensul Directivei 89/647/CEE[62] sau ale căror emitenți sunt organizații internaționale care nu numără nici un stat membru printre membrii lor, comparativ cu același instrumente financiare emise de instituții care prezintă aceste caracteristici.

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 22

4. Statele membre pot ridica limita stabilită la alineatul (1) litera (b) la 40 % în cazul anumitor titluri de credit, în cazul în care acestea sunt emise de o instituție de credit cu sediul social într-un stat membru care este plasată prin lege sub rezerva unei supravegheri oficiale speciale cu scopul de a proteja titularii titlurilor de credit în cauză. În special, sumele provenind din emisiunea de astfel de titluri de credit trebuie investite în conformitate cu legea în active care, pe întreaga perioadă de validitate a titlurilor de credit, pot acoperi revendicările legate de titlurile de credit și care, în cazul falimentului emițătorului, ar fi folosite în funcție de prioritate pentru rambursarea valorii creditului și pentru plata dobânzilor acumulate.

ê 92/49/CEE art. 1

5. Statele membre nu solicită întreprinderilor de asigurare să investească în anumite categorii de active.

ê 92/49/CEE art. 22

5. Statele membre nu solicită întreprinderilor de asigurare să investească în anumite categorii de active.

6. Fără a aduce atingere alineatului (1), în situații excepționale și la cererea întreprinderii de asigurare, statul membru de origine poate, temporar și în baza unei decizii motivate corespunzător, să permită excepții de la normele prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(e), sub rezerva articolului 20.

ê 2002/83/CE

6. Fără a aduce atingere alineatului (1), în cazuri excepționale și la cererea întreprinderii de asigurare, statul membru de origine poate permite, temporar și pe baza unei decizii motivate în mod corespunzător, excepții de la normele stabilite la alineatul (1) literele (a)-(e), sub rezerva articolului 22.

CAPITOLUL 3

NORME PRIVIND MARJA DE SOLVABILITATE ȘI FONDUL DE GARANTARE

ARTICOLUL 27

Marja de solvabilitate disponibilă

1. Fiecare stat membru cere tuturor întreprinderilor de asigurare cu sediul social situat pe teritoriul său o marjă de solvabilitate disponibilă, adecvată pentru întreaga sa activitate, în orice moment, care să fie egală cu sau mai mare decât cerințele din prezenta directivă.

⎢ 2002/13/CE art. 1.2

1. Fiecare stat membru impune fiecărei întreprinderi de asigurare generală al cărei sediu social este situat pe teritoriul său să dețină în orice moment o marjă de solvabilitate disponibilă suficientă, raportată la ansamblul activităților sale, cel puțin egală cu cerințele prezentei directive.

⎢ 2002/83/CE

2. Marja de solvabilitate disponibilă constă în activele întreprinderii de asigurare libere de orice aranjamente previzibile, minus elementele necorporale, inclusiv:

ê2002/13/CE art. 1.2

2. Marja de solvabilitate disponibilă este constituită de patrimoniul întreprinderii de asigurare generală, liber de orice angajament previzibil, cu excepția imobilizărilor necorporale, incluzând:

(a) capitalul social vărsat sau, în cazul în care este vorba de societăți mutuale, fondul inițial vărsat efectiv, plus orice conturi ale membrilor care întrunesc următoarele criterii:

⎢ 2002/83/CE

(a) capitalul social vărsat sau, în cazul unei asociații mutuale, fondul inițial efectiv vărsat, plus oricare dintre conturile membrilor care îndeplinesc următoarele criterii:

ê 2002/83/CE și 2002/13/CE art.1(2)

(i) statutul trebuie să afirme că nu este posibilă efectuarea de plăți din aceste conturi către membri decât în cazul în care acest lucru nu determină scăderea marjei de solvabilitate disponibilă sub nivelul cerut sau, după dizolvarea întreprinderii, în cazul în care au fost reglate toate celelalte datorii ale acesteia;

(ii) statutul trebuie să dispună ca pentru orice plată menționată la punctul (i) și efectuate în alte scopuri decât rezilierea individuală a afilierii, autoritățile competente trebuie să fie informate cel puțin cu o lună în avans, și că acestea pot, în acest interval, să interzică plata;

(iii) dispozițiile relevante ale statutului nu pot fi modificate decât după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun modificării, fără a aduce atingere criteriilor enumerate la punctele (i) și (ii);

⎢ 2002/83/CE

(b) rezervele (legale și libere) care nu corespund obligațiilor de subscriere;

⎢ 2005/68/CE art. 57.4(a)

(b) rezervele (legale și libere) care nu corespund angajamentelor sau care nu sunt clasificate ca rezerve de egalizare;

ê 2002/83/CE și 2002/13/CE art.1(2)

(c) profitul sau pierderile reportate după deducerea dividendelor care trebuie plătite.

⎢ 2002/83/CE

(d) în măsura în care dreptul intern permite, rezervele de profit care apar în bilanț, în cazul în care pot fi folosite pentru a acoperi pierderile care pot apărea și în care nu au fost puse la dispoziție pentru distribuirea către asigurați.

Marja de solvabilitate disponibilă se reduce cu valoarea acțiunilor proprii deținute direct de întreprinderea de asigurare.

⎢2002/13/CE art. 1.2

Marja de solvabilitate disponibilă este diminuată cu valoarea acțiunilor proprii deținute direct de întreprinderea de asigurare generală.

Pentru întreprinderile de asigurare generală care își deduc sau reduc provizioanele tehnice pentru cereri de despăgubire în scopul luării în considerare a rezultatului plasamentelor lor, în conformitate cu articolul 60 alineatul (1) litera (g) din Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind conturile anuale și conturile consolidate ale întreprinderilor de asigurare[63], marja de solvabilitate disponibilă este redusă cu diferența dintre provizioanele tehnice de dinainte de decontare sau deducere, așa cum figurează acestea în notele contabile, și provizioanele tehnice după decontare sau deducere. Această ajustare se efectuează pentru toate riscurile enumerate la punctul A din anexă, cu excepția riscurilor din clasele 1 și 2. Pentru celelalte clase în afară de 1 și 2, nu este necesară nici o ajustare în caz de decontare a anuităților incluse în provizioanele tehnice.

⎢2005/68/CE art. 60.8

Marja de solvabilitate disponibilă se micșorează, de asemenea, cu următoarele elemente:

(a) participațiile deținute de întreprinderea de asigurare în:

- întreprinderi de asigurare în sensul articolului 4 din prezenta directivă, al articolului 6 din Directiva 73/239/CEE sau al articolului 1 litera (b) din Directiva 98/78/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentară a întreprinderilor de asigurare ce fac parte dintr-un grup de asigurare[64];

- întreprinderi de reasigurare în sensul articolului 3 din Directiva 2005/68/CE sau întreprinderi de reasigurare din țări terțe în sensul articolului 1 litera (l) din Directiva 98/78/CE;

- holdinguri de asigurare în sensul articolului 1 litera (i) din Directiva 98/78/CE;

- instituții de credit și alte instituții financiare în sensul articolului 1 alineatele (1) și (5) din Directiva 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit[65];

- întreprinderi de investiții și alte instituții financiare în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare[66] și al articolului 2 alineatele (4) și (7) din Directiva 93/6/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit[67];

(b) fiecare dintre elementele următoare deținute de întreprinderea de asigurare, față de entitățile menționate la litera (a) în care aceasta deține o participație:

- instrumentele menționate la alineatul (3);

- instrumentele menționate la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 73/239/CEE;

- creanțele subordonate și instrumentele menționate la articolul 35 și articolul 36 alineatul (3) din Directiva 2000/12/CE.

În cazul în care se dețin temporar acțiuni într-o instituție de credit, o întreprindere de investiții, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, un holding de asigurare sau într-o altă instituție financiară în scopul unei operațiuni de asistență financiară care urmărește să reorganizeze și să salveze respectiva entitate, autoritățile competente pot prevedea derogări de la dispozițiile referitoare la deducerea enunțată la al treilea paragraf literele (a) și (b).

În locul deducerii elementelor menționate la al treilea paragraf literele (a) și (b), pe care întreprinderea de asigurare le deține în instituții de credit, în întreprinderi de investiții și în alte instituții financiare, statele membre pot autoriza întreprinderea în cauză să aplice mutatis mutandis metodele nr. 1, 2 sau 3 menționate în anexa I la Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și întreprinderilor deinvestiții care aparțin unui conglomerat financiar[68]. Metoda nr. 1 (consolidare contabilă) nu se aplică decât în cazul în care autoritatea competentă este sigură de nivelul de gestiune integrată și de control intern al întreprinderilor care fac obiectul consolidării. Metoda aleasă este aplicată într-un mod constant în timp.

Statele membre pot dispune ca, în scopul calculării marjei de solvabilitate prevăzute de prezenta directivă, întreprinderile de asigurare care fac obiectul unei supravegheri suplimentare în sensul Directivei 98/78/CE sau 2002/87/CE să nu fie obligate să deducă elementele – menționate la al treilea paragraf literele (a) și (b) din prezentul articol – pe care le dețin în instituții de credit, în întreprinderi de investiții, în întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, în holdinguri de asigurare sau în alte instituții financiare care fac, și ele, obiectul supravegherii suplimentare. În scopul scăderii participațiilor menționate de prezentul alineat, prin «participație» se înțelege o participație în sensul articolului 1 litera (f) din Directiva 98/78/CE.

⎢ 2005/68/CE art. 57.4(b)

Marja de solvabilitate disponibilă se micșorează, de asemenea, cu următoarele elemente:

(a) participațiile deținute de întreprinderea de asigurare în:

- întreprinderi de asigurare în sensul articolului 6 din prezenta directivă, al articolului 4 din Directiva 2002/83/CE sau al articolului 1 litera (b) din Directiva 98/78/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

- întreprinderi de reasigurare în sensul articolului 3 din Directiva 2005/68/CE sau întreprinderi de reasigurare din țări terțe în sensul articolului 1 litera (l) din Directiva 98/78/CE;

- holdinguri de asigurare în sensul articolului 1 litera (i) din Directiva 98/78/CE;

- instituții de credit și alte instituții financiare în sensul articolului 1 alineatele (1) și (5) din Directiva 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

- întreprinderi de investiții și alte instituții financiare în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 93/22/CEE a Consiliului și al articolului 2 alineatele (4) și (7) din Directiva 93/6/CEE a Consiliului.

⎢ 2002/87/CE art. 22.2

(b) fiecare din elementele prevăzute în continuare pe care întreprinderea de asigurare le deține la entitățile definite la litera (a) în care deține o participație:

- instrumentele menționate la alineatul (3);

- instrumentele menționate la articolul 18 alineatul (3) din Directiva 79/267/CEE;

- creanțele subordonate și instrumentele menționate la articolul 35 și articolul 36 alineatul (3) din Directiva 2000/12/CE.

În cazul în care se deține temporar o participație într-o altă instituție de credit, o altă întreprindere de investiții, o altă instituție financiară, o altă întreprindere de asigurare, o altă întreprindere de reasigurare sau un alt holding de asigurare în scopul realizării unei operațiuni de ajutor financiar pentru a reorganiza și redresa entitatea vizată, autoritatea competentă poate deroga de la dispozițiile privind scăderea menționate la al patrulea paragraf literele (a) și (b).

Ca alternativă la deducerea elementelor menționate la al patrulea paragraf literele (a)și (b) deținute de întreprinderea de asigurare în instituții de credit, întreprinderi de investiții și întreprinderi financiare, statele membre le pot permite întreprinderilor de asigurare să aplice mutatis mutandis metodele 1, 2 sau 3 din anexa I la Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar[69]. Metoda nr. 1 (consolidare contabilă) nu se aplică decât în cazul în care autoritatea competentă este sigură de nivelul de gestiune integrată și de control intern al întreprinderilor care fac obiectul consolidării. Metoda aleasă se aplică în mod coerent pe termen lung.

În vederea calculării marjei de solvabilitate prevăzute de prezenta directivă, statele membre pot prevedea ca întreprinderile de asigurare care fac obiectul supravegherii suplimentare în conformitate cu Directiva 98/78/CE sau Directiva 2002/87/CE să aibă posibilitatea de a nu deduce elementele menționate la al patrulea paragraf literele (a) și (b) care sunt deținute în instituțiile de credit, întreprinderile de investiții, întreprinderile financiare, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare sau în holdingurile de asigurare care intră sub incidența supravegherii suplimentare.

În scopul scăderii participațiilor menționate de prezentul alineat, prin «participație» se înțelege o participație în sensul articolului 1 litera (f) din Directiva 98/78/CE.

ę 2002/83/CE

3. Marja de solvabilitate disponibilă poate fi, de asemenea. constituită:

(a) capital din acțiuni preferențiale cumulative și capital din împrumuturi subordonate până la 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau marja de solvabilitate cerută, în funcție de care este mai mică, din care maximum 25 % constă în împrumuturi subordonate cu scadență fixă sau capital din acțiuni preferențiale cumulative cu termen fix, cu condiția să existe acorduri legale pe baza cărora, în cazul falimentului sau lichidării întreprinderii de asigurare, capitalul din împrumuturi subordonate sau capitalul din acțiuni preferențiale urmează ca prioritate după revendicările tuturor celorlalți creditori și nu se rambursează decât după ce au fost plătite toate datoriile scadente la momentul respectiv.

Împrumuturile subordonate trebuie, de asemenea, să îndeplinească următoarele condiții:

(i) se ține seama numai de fondurile vărsate integral;

(ii) pentru împrumuturile cu scadență fixă, scadența inițială trebuie să fie fixată la cel puțin cinci ani. Cu cel târziu un an înainte de data rambursării, întreprinderea de asigurare trebuie să prezinte pentru aprobare autorităților competente un plan care arată modul în care marja de solvabilitate disponibilă va fi menținută sau adusă la nivelul cerut la scadență, cu excepția cazului în care măsura în care împrumutul se poate clasifica drept componentă a marjei de solvabilitate disponibile se reduce gradual pe durata a cel puțin ultimilor cinci ani înainte de data rambursării. Autoritățile competente pot autoriza rambursarea împrumuturilor în cauză înainte de termen cu condiția ca întreprinderea de asigurare emitentă să solicite acest lucru și ca marja de solvabilitate disponibilă a acesteia să nu coboare sub nivelul ceru;

(iii) împrumuturile fără scadență fixă nu pot fi rambursate decât prin intermediul unui preaviz de cinci ani, cu excepția cazului în care nu mai sunt considerate ca un component al marjei de solvabilitate disponibile sau în care acordul prealabil al autorităților competente a cerut în mod formal rambursarea lor anticipată. În acest ultim caz, întreprinderea de asigurare trebuie să informeze autoritățile competente cu minimum șase luni înainte de data rambursării propuse, specificând marja de solvabilitate disponibilă atât înainte, cât și după rambursarea în cauză. Autoritățile competente autorizează rambursarea dacă marja de solvabilitate disponibilă a întreprinderii de asigurare nu riscă să scadă sub nivelul cerut;

(iv) contractul de împrumut nu trebuie să includă nici o clauză care să prevadă că în împrejurări specificate, altele decât lichidarea întreprinderii de asigurare, datoria va trebui rambursată înainte de datele de rambursare convenite;

(v) contractul de împrumut nu poate fi modificat decât după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun modificării;

(b) din titlurile cu durată nedeterminată și din alte instrumente, inclusiv acțiunile preferențiale cumulative, altele decât cele menționate la litera (a), până la 50 % din valoarea cea mai scăzută a marjei de solvabilitate sau cerinței de marjă de solvabilitate pentru totalul acestor titluri și al împrumuturilor subordonate menționate la litera (a), în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

(i) nu pot fi rambursate la inițiativa purtătorului sau fără acordul prealabil al autorității competente;

(ii) contractul de emisiune trebuie să permită întreprinderii de asigurare să amâne plata dobânzilor la credit;

(iii) revendicările împrumutătorului privind întreprinderea de asigurare sunt în întregime subordonate celor ale tuturor creditorilor nesubordonați;

(iv) documentele care reglementează emisiunea de titluri de valoare trebuie să prevadă capacitatea de absorbție de pierderi pentru credit și dobânzile neplătite, permițând, în același timp, întreprinderii de asigurare să își continue activitatea;

(v) să nu se țină seama decât de împrumuturile vărsate integral.

⎢ 2002/13/CE art. 1.2

3. Marja de solvabilitate disponibilă poate fi, de asemenea. constituită:

(a) din acțiunile preferențiale cumulative și împrumuturile subordonate de până la 50 % din cea mai scăzută valoare a marjei de solvabilitate disponibile sau a cerinței de marjă de solvabilitate, din care maximum 25 % sunt constituite din împrumuturi subordonate cu scadență fixă sau acțiuni preferențiale cumulative cu durată determinată, cu condiția ca în caz de faliment sau lichidare a întreprinderii de asigurare generală să existe acorduri cu caracter obligatoriu în temeiul cărora împrumuturile subordonate sau acțiunile preferențiale să ocupe un nivel inferior prin raportare la creanțele tuturor celorlalți creditori și să nu fie rambursate decât după reglarea tuturor celorlalte datorii în curs la momentul respectiv.

Împrumuturile subordonate trebuie, de asemenea, să îndeplinească următoarele condiții:

(i) se ține seama numai de fondurile vărsate integral;

(ii) pentru împrumuturile cu scadență fixă, scadența inițială trebuie să fie fixată la cel puțin cinci ani. Cu cel târziu un an înainte de data rambursării, întreprinderea de asigurare trebuie să prezinte pentru aprobare autorităților competente un plan care arată modul în care marja de solvabilitate disponibilă va fi menținută sau adusă la nivelul cerut la scadență, cu excepția cazului în care măsura în care împrumutul se poate clasifica drept componentă a marjei de solvabilitate disponibile se reduce gradual pe durata a cel puțin ultimilor cinci ani înainte de data rambursării. Autoritățile competente pot autoriza rambursarea anticipată a acestor fonduri, cu condiția ca întreprinderea de asigurare generală emitentă să fi solicitat acest lucru și ca marja sa de solvabilitate disponibilă să nu scadă sub nivelul cerut;

(iii) împrumuturile fără scadență fixă nu pot fi rambursate decât prin intermediul unui preaviz de cinci ani, cu excepția cazului în care nu mai sunt considerate ca un component al marjei de solvabilitate disponibile sau în care acordul prealabil al autorităților competente a cerut în mod formal rambursarea lor anticipată. În acest ultim caz, întreprinderea de asigurare generală informează autoritățile competente cu cel puțin șase luni înaintea datei de rambursare prevăzute, indicându-le valoarea marjei de solvabilitate disponibile și cerința de marjă de solvabilitate înainte și după această rambursare. Autoritățile competente pot autoriza rambursarea anticipată a acestor fonduri, cu condiția ca întreprinderea de asigurare generală emitentă să fi solicitat acest lucru și ca marja sa de solvabilitate disponibilă să nu scadă sub nivelul cerut;

(iv) contractul de împrumut nu trebuie să conțină nici o clauză care să prevadă că, în anumite circumstanțe, altele decât lichidarea întreprinderii de asigurare generală, datoria trebuie rambursată înainte de scadența convenită;

(v) contractul de împrumut nu poate fi modificat decât după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun modificării;

(b) din titlurile cu durată nedeterminată și din alte instrumente, inclusiv acțiunile preferențiale cumulative, altele decât cele menționate la litera (a), până la 50 % din valoarea cea mai scăzută a marjei de solvabilitate sau cerinței de marjă de solvabilitate pentru totalul acestor titluri și al împrumuturilor subordonate menționate la litera (a), în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

(i) nu pot fi rambursate la inițiativa purtătorului sau fără acordul prealabil al autorității competente;

(ii) contractul de emisiune conferă întreprinderii de asigurare generală posibilitatea de a diferenția plata dobânzilor de împrumut;

(iii) creanțele creditorului față de întreprinderea de asigurare generală să ocupe, în totalitatea lor, un nivel inferior raportat la cele ale tuturor creditorilor nesubordonați;

(iv) documentele care reglementează emisiunea de titluri să prevadă capacitatea datoriei și a dobânzilor nevărsate de a absorbi pierderile, permițând întreprinderii de asigurare să își continue activitățile.

(v) să nu se țină seama decât de împrumuturile vărsate integral.

4. (4) La solicitarea întreprinderii de asigurare adresată, cu documente justificative, autorității competente a statului membru de origine și cu acordul autorității competente în cauză, marja de solvabilitate disponibilă poate consta și în:

(a) jumătate din fracțiunea nevărsată a capitalului social sau a fondului inițial, o dată ce partea vărsată a atins 25 % din acel capital sau acele fonduri, până la 50 % din valoarea cea mai scăzută a marjei de solvabilitate disponibile sau a cerinței de marjă de solvabilitate;

(b) în cazul societăților mutuale sau de tip mutual cu contribuții variabile, orice creanță pe care o poate avea asupra membrilor prin solicitarea unei contribuții suplimentare, până la jumătate din diferența între contribuțiile maxime și contribuțiile cerute, dar nu mai mult de 50 % din valoarea cea mai scăzută a marjei de solvabilitate sau a marjei de solvabilitate necesare. Autoritățile naționale competente adoptă linii directoare care fixează condițiile în care pot fi acceptate contribuțiile suplimentare;

(c) prin orice rezerve nete ascunse provenind din evaluarea elementelor activului, în măsura în care astfel de rezerve nete ascunse nu au un caracter excepțional.

5. Modificările aduse alineatelor (2), (3) și (4) cu scopul de a lua în considerare evoluțiile care justifică o adaptare tehnică a elementelor admisibile pentru marja de solvabilitate disponibilă sunt adoptate conform procedurii prevăzute la articolul 2 din Directiva 91/675/CEE a Consiliului[70].

⎢ 2002/83/CE

4. La solicitarea întreprinderii de asigurare adresată, cu documente justificative, autorității competente a statului membru de origine și cu acordul autorității competente în cauză, marja de solvabilitate disponibilă poate consta și în:

(a) până la 31 decembrie 2009, o valoare egală cu 50 % din profiturile viitoare ale întreprinderii, dar care să fie mai mică sau egală cu 25 % din marja de solvabilitate disponibilă sau marja de solvabilitate cerută, în funcție de care este mai mică. Valoarea profiturilor viitoare se obține prin înmulțirea profitului anual estimat cu un factor care reprezintă perioada medie rămasă din derularea contractelor. Factorul utilizat poate fi maximum șase. Profitul anual estimat este mai mic sau egal cu media aritmetică a profiturilor obținute în ultimele cinci exerciții financiare din activitățile enumerate la articolul 2 alineatul (1).

Autoritățile competente pot accepta includerea unei astfel de sume pentru marja de solvabilitate disponibilă numai:

(i) în cazul în care autorităților competente li se prezintă un raport actuarial care dovedește posibilitatea obținerii acestor profituri în viitor; and

(ii) în măsura în care partea în cauză a profiturilor viitoare provenind din provizioanele fundamentale nete menționate la litera (c) nu a fost deja luată în considerare;

(b) în cazul în care nu se practică ajustarea actuarială sau în care,deși se practică, aceasta este mai mică decât sarcina pentru costuri de achiziție inclusă în primă, diferența dintre un provizion matematic neajustat actuarial sau parțial ajustat actuarial și un provizion matematic ajustat actuarial la o rată egală cu sarcina pentru costuri de achiziție fiind inclusă în primă. Această valoare nu poate depăși, cu toate acestea, 3,5 % din suma diferențelor dintre sumele capitale relevante ale activităților de asigurare de viață și provizioanele matematice pentru toate contractele pentru care este posibilă ajustarea actuarială. Diferența se reduce cu valoarea tuturor costurilor de achiziție neamortizate înregistrate ca active;

(c) toate provizioanele fundamentale nete provenind din evaluarea activelor, în măsura în care provizioanele fundamentale în cauză nu au un caracter excepțional;

(d) o jumătate din capitalul social sau din fondul inițial nevărsat, o dată ce partea vărsată reprezintă 25 % din capitalul sau fondul social, până la 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau cerută, în funcție de care este mai mică.

5. Modificările aduse alineatelor (2), (3)și (4) pentru a lua în considerare evoluțiile care justifică o ajustare tehnică a elementelor eligibile pentru marja de solvabilitate disponibilă se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 65 alineatul (2).

⎢ 2002/13/CE art. 1.3

Articolul 16a

1. Cerința de marjă de solvabilitate este determinată prin raportarea la valoarea anuală a primelor și contribuțiilor sau prin raportarea la ponderea medie a cererilor de despăgubire pentru ultimele trei exerciții financiare.

În orice caz, în cazul în care o întreprindere de asigurare generală nu practică în mod esențial decât unul sau mai multe riscuri de credit, furtună, grindină sau îngheț, perioada de referință pentru ponderea medie a cererilor de despăgubire corespunde ultimelor șapte exerciții financiare.

2. Sub rezerva prevederilor articolului 17, cerința de marjă de solvabilitate este egală cu cel mai ridicat dintre cele două rezultate indicate la alineatele (3) și (4).

3. Baza primelor se calculează începând de la primele sau contribuțiile brute emise sau primele sau cotizațiile brute câștigate, fiind reținută cifra cea mai mare.

Primele sau contribuțiile pentru clasele 11, 12 și 13 enumerate la punctul A din anexă se majorează cu 50 %.

Se însumează primele sau contribuțiile emise în cadrul afacerilor directe sau pe parcursul ultimului exercițiu, inclusiv accesoriile.

Se adaugă la această valoare totalul primelor acceptate în reasigurare pe durata ultimului exercițiu.

Se deduce din aceasta valoarea totală a primelor sau cotizațiilor anulate în cursul ultimului exercițiu financiar, precum și valoarea totală a impozitelor și taxelor aferente primelor sau cotizațiilor care compun agregatul.

Valoarea astfel obținută este repartizată în două tranșe, o primă tranșă de 50 milioane EUR și o a doua tranșă corespunzând restului; se calculează și se adună valorile echivalente cu 18 %, respectiv 16 % din aceste tranșe.

⎢ 2005/68/CE Art 57.5(a)

Rezultatul astfel obținut se înmulțește cu raportul, pentru ultimele trei exerciții financiare, dintre valoarea cererilor de despăgubire ce rămân în sarcina întreprinderii după deducerea sumelor recuperabile în temeiul reasigurării și valoarea brută a cererilor de despăgubire; raportul nu poate fi în nici un caz mai mic de 50 %. La cererea, însoțită de documente justificative, adresată de întreprinderea de asigurare autorității competente a statului membru de origine și cu acordul respectivei autorități, sumele recuperabile provenite de la vehicule investiționale prevăzute la articolul 46 din Directiva 2005/68/CE se pot, de asemenea, deduce ca reasigurare.

ê 2002/13/CE art. 1.3

Cu aprobarea autorităților competente, metodele statistice pot fi utilizate pentru alocarea primelor sau contribuțiilor pentru clasele 11, 12 și 13.

4. Baza cererilor de despăgubire se calculează, după cum urmează, folosind pentru clasele 11, 12 și 13 enumerate la punctul A din anexă cererile de despăgubire, provizioanele și recuperările majorate cu 50 %.

Valorile cererilor de despăgubire plătite pentru activitățile directe (fără deducerea cererilor de despăgubire suportate de către cesionari și retrocesionari) pe durata perioadelor menționate la alineatul (1) se adună.

La această sumă se adună valoarea cererilor de despăgubire plătite pentru acceptările în reasigurare și retrocesionări pe durata acelorași perioade, precum și valoarea provizioanelor pentru cererile de despăgubire de plată constituite la finalul ultimului exercițiu, atât pentru activitățile directe, cât și pentru acceptările în reasigurare.

Ulterior se deduce din aceasta valoarea recuperărilor încasate în cursul perioadelor prevazute la alineatul (1).

Din această sumă se deduce valoarea provizioanelor pentru cererile de despăgubire de plată constituite la începutul celui de-al doilea exercițiu care precede ultimul exercițiu inventariat, atât pentru activități directe, cât și pentru acceptări în reasigurare. În cazul în care perioada de referință menționată la alineatul (1) este de șapte ani, valoarea de dedus este aceea a provizioanelor pentru cereri de despăgubire de plătit constituite la începutul celui de-al șaselea exercițiu financiar care precede ultimul exercițiu financiar inventariat.

În conformitate cu perioada de referință prevăzute la alineatul (1), o treime sau o șeptime din valoarea obținută este apoi împărțită în două tranșe, prima de 35 milioane EUR, a doua corespunzând restului; se calculează și se adună valorile echivalente cu 26 %, respectiv 23 % din aceste tranșe.

⎢ 2005/68/CE art. 57.5(b)

Rezultatul astfel obținut se înmulțește cu raportul, pentru ultimele trei exerciții financiare, dintre valoarea cererilor de despăgubire ce rămân în sarcina întreprinderii după deducerea sumelor recuperabile în temeiul reasigurării și valoarea brută a cererilor de despăgubire; raportul nu poate fi în nici un caz mai mic de 50 %. La cererea, însoțită de documente justificative, adresată de întreprinderea de asigurare autorității competente a statului membru de origine și cu acordul respectivei autorități, sumele recuperabile provenite de la vehicule investiționale prevăzute la articolul 46 din Directiva 2005/68/CE se pot, de asemenea, deduce ca reasigurare.

⎢ 2002/13/CE art. 1.3

Cu aprobarea autorităților competente, pot fi utilizate metode statistice pentru alocarea cererilor de despăgubire, provizioanelor sau recuperărilor pentru clasele 11, 12, și 13. În cazul riscurilor enumerate în anexă la punctul A clasa 18, valoarea daunelor plătite utilizate pentru a calcula daunele de bază este costul suportat de întreprinderea de asigurare cu privire la asistența acordată. Acest cost este calculat conform dispozițiilor de drept intern ale statului membru de origine.

5. În cazul în care calculele de la alineatele (2), (3) și (4) dau un rezultat mai mic decât cerința de marjă de solvabilitate pentru exercițiul precedent, cerința marjei de solvabilitate este cel puțin egală cu cea pentru exercițiul precedent, înmulțită cu raportul între provizioanele tehnice pentru cereri de despăgubire la finalul ultimului exercițiu și valoarea provizioanelor tehnice pentru cereri de despăgubire la începutul ultimului exercițiu. În aceste calcule, provizioanele tehnice se calculează prin deducerea reasigurării, raportul însă neputând fi în nici un caz mai mare de 1.

6. Fracțiile aplicabile tranșelor menționate la alineatul (3) al șaselea paragraf și la alineatul (4) al șaselea paragraf sunt fiecare reduse la o treime în cazul asigurării de sănătate practicate pe o bază tehnică similară celei pentru asigurarea de viață, în cazul în care:

(a) primele plătite se calculează pe baza tabelelor de morbiditate conform metodei matematice aplicate în materie de asigurare generală;

(b) se stabilește un provizion pentru îmbătrânire;

(c) se percepe un supliment de primă pentru constituirea unei marje de siguranță dintr-o valoare adecvată;

(d) asigurătorul poate anula contractul înainte de sfârșitul celui de-al treilea an de asigurare cel târziu;

(e) contractul prevede posibilitatea creșterii primelor sau reducerii prestărilor, chiar și pentru contractele curente.

⎢ 2002/83/CE

Articolul 28

Marja de solvabilitate cerută

1. Sub rezerva articolului 29, marja de solvabilitate cerută se determină în conformitate cu alineatele (2)-(7) în funcție de clasele de asigurare subscrise.

2. Pentru tipurile de asigurare menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a)și (b), altele decât asigurările legate de fonduri de investiții, și pentru operațiunile menționate la articolul 2 alineatul (3), marja de solvabilitate cerută este egală cu suma următoarelor două rezultate:

⎢ 2005/68/CE Art 60.9(a)

(a) primul rezultat:

se obține înmulțind o fracțiune de 4 % din provizioanele matematice privind activitatea directă și acceptările de reasigurare, fără deducerea cesiunilor de reasigurare, cu raportul, pentru ultimul exercițiu financiar, dintre valoarea totală a provizioanelor matematice după deducerea cesiunilor de reasigurare și valoarea totală brută a provizioanelor matematice. Raportul nu poate fi în nici un caz mai mic de 85 %. La cererea, însoțită de documente justificative, adresată de întreprinderea de asigurare autorității competente a statului membru de origine și cu acordul respectivei autorități, sumele recuperabile provenite de la vehicule investiționale prevăzute la articolul 46 din Directiva 2005/68/CE se pot, de asemenea, deduce ca reasigurare;

⎢ 2005/68/CE art. 60.9(b)

(b) al doilea rezultat:

pentru contractele la care capitalul de risc nu are o valoare negativă, se obține înmulțind o fracțiune de 0,3 % din valoarea capitalului subscris de întreprinderea de asigurare de viață cu raportul, pentru ultimul exercițiu financiar, dintre valoarea capitalului de risc rămas în sarcina întreprinderii după cesiunea și retrocesiunea de reasigurare și valoarea capitalului de risc, fără deducerea reasigurării; raportul nu poate fi în nici un caz mai mic de 50 %. La cererea, însoțită de documente justificative, adresată de întreprinderea de asigurare autorității competente a statului membru de origine și cu acordul respectivei autorități, sumele recuperabile provenite de la vehicule investiționale prevăzute la articolul 46 din Directiva 2005/68/CE se pot, de asemenea, deduce ca reasigurare.

⎢ 2002/83/CE

Pentru asigurarea temporară pentru deces cu un termen maximum de trei ani, fracția este de 0,1 %. Pentru o astfel de asigurare cu un termen mai mare de trei ani și maximum de cinci ani, fracția în cauză este de 0,15 %.

3. Pentru asigurarea suplimentară menționată în articolul 2 alineatul (1) litera (c), marja de solvabilitate cerută este egală cu marja de solvabilitate cerută pentru întreprinderile de asigurare stabilită la articolul 16a din Directiva 73/239/CEE, excluzând dispozițiile articolului 17 din directiva în cauză.

4. Pentru asigurările de sănătate permanente care nu sunt sub rezerva anulării menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (d), marja de solvabilitate cerută este egală cu:

(a) fracție de 4 % din provizioanele matematice, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a) din prezentul articol; plus

(b) marja de solvabilitate cerută pentru întreprinderile de asigurare stabilită în articolul 16a din Directiva 73/239/CEE, excluzând dispozițiile articolului 17 din directiva în cauză. Cu toate acestea, condiția stabilită la articolul 16a alineatul (6) litera (b) din directiva în cauză, conform căreia trebuie constituit un provizion pentru îmbătrânire, poate fi înlocuită cu cerința unei asigurări de grup.

5. Pentru operațiunile de capitalizare menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (b), marja de solvabilitate cerută este egală cu o fracție de 4 % din provizioanele matematice calculate în conformitate cu alineatul (2) litera (a) din prezentul articol.

6. Pentru tontinele menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (a), marja de solvabilitate cerută este egală cu 1 % din activele acestora.

7. Pentru asigurările reglementate la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b),, legate de fondurile de investiții,și pentru operațiunile menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (c), (d) și (e), marja de solvabilitate cerută este egală cu suma dintre:

(a) în măsura în care întreprinderea de asigurare are un risc de investiții, o fracție de 4 % din provizioanele tehnice, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a) din prezentul articol;

(b) în măsura în care întreprinderea de asigurare nu are un risc de investiții, dar valoarea destinată acoperirii cheltuielilor de gestionare este fixată pentru o perioadă mai mare de cinci ani, o fracție de 1 % din provizioanele tehnice, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a) din prezentul articol;

(c) în măsura în care întreprinderea de asigurare nu are un risc de investiții și valoarea destinată acoperirii cheltuielilor de gestionare nu este fixată pentru o perioadă mai mare de cinci ani, o valoare echivalentă cu 25 % din cheltuielile de gestionare nete corespunzătoare activității în cauză din ultimul an bugetar;

(d) în măsura în care întreprinderea de asigurare de viață acoperă un risc de deces, o fracție de 0,3 % din capitalul expus riscului, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (b) din prezentul articol.

⎢ 2005/68/CE art. 60.10

Articolul 28a

Marja de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare care desfășoară o activitate de reasigurare

1. Fiecare stat membru aplică întreprinderilor de asigurare cu sediul social pe teritoriul său dispozițiile articolelor 35-39 din Directiva 2005/68/CE, în ceea ce privește acceptările de reasigurare, în cazul în care este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

(a) încasarea primelor de reasigurare reprezintă mai mult de 10 % din încasarea totală a primelor;

(b) încasarea primelor de reasigurare depășește 50 milioane EUR;

(c) provizioanele tehnice ce rezultă din acceptările de reasigurare reprezintă mai mult de 10 % din valoarea totală a provizioanelor tehnice.

2. Fiecare stat membru poate alege să aplice întreprinderilor de asigurare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol care au sediul social pe teritoriul său dispozițiile articolului 34 din Directiva 2005/68/CE pentru activitățile de acceptare de reasigurare, în cazul în care este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute la alineatul (1).

În acest caz, statul membru în cauză impune ca toate activele utilizate de întreprinderea de asigurare pentru a reprezenta provizioanele tehnice ce corespund acceptărilor sale de reasigurare să fie încadrate, gestionate și organizate separat de activitățile de asigurare directă ale întreprinderii de asigurare, fără nici o posibilitate de transfer. Într-un astfel de caz și exclusiv în ceea ce privește activitățile de acceptare de reasigurare, întreprinderile de asigurare nu se supun dispozițiilor articolelor 22-26.

Fiecare stat membru se asigură că autoritățile competente verifică separarea prevăzută la paragraful al doilea.

ê 2002/83/CE

Articolul 29

Fondul de garantare

1. O treime din marja de solvabilitate cerută specificată la articolul 28 reprezintă fondul de garantare. Acest fond este constituit din elementele enumerate la articolul 27 alineatele (2)și (3)și, cu acordul autorității competente a statului membru de origine, alineatul (4) litera (c).

ê 2002/13/CE art. 1.4

1. O treime din cerința de marjă de solvabilitate, așa cum este definită la articolul 16a, constituie fondul de garantare. Acest fond este constituit din elementele enumerate la articolul 16 alineatele (2)și (3)și, cu acordul autorității competente a statului membru de origine, alineatul (4) litera (c).

ê 2002/83/CE

2. Fondul de garantare nu poate fi mai mic de un minimum de 3 milioane EUR.

ê 2002/13/CE art. 1.4

2. Fondul de garantare nu poate fi mai mic de 2 milioane EUR. Cu toate acestea, în cazul în care este vorba de toate sau o parte din riscurile incluse într-una dintre clasele 10-15 enumerate la punctul A din anexă, fondul trebuie să fie de 3 milioane EUR.

Fiecare stat membru poate dispune ca fondul de garantare minim să fie redus la un sfert în caz de societăți mutuale sau societăți de tip mutual.

⎢ 2002/83/CE

Orice stat membru poate prevedea o reducere cu o pătrime a fondului de garantare minim în cazul asociațiilor mutuale și al asociațiilor de depunători de tip mutual și al tontinelor.

ê 2005/68/CE art. 57.6

Articolul 17b

1. Fiecare stat membru impune unei întreprinderi de asigurare cu sediul social pe teritoriul său și care desfășoară activități de reasigurare să stabilească, pentru toate operațiunile sale, un fond minim de garanție în conformitate cu articolul 40 din Directiva 2005/68/CE, în cazul în care este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

(a) încasarea primelor de reasigurare reprezintă peste 10 % din încasarea totală a primelor;

(b) încasarea primelor de reasigurare depășește 50 milioane EUR;

(c) provizioanele tehnice ce rezultă din acceptările sale de reasigurare reprezintă peste 10 % din valoarea totală a provizioanelor sale tehnice.

2. Fiecare stat membru poate alege să aplice întreprinderilor de asigurare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol care au sediul social pe teritoriul său dispozițiile articolului 34 din Directiva 2005/68/CE pentru activitățile de acceptare de reasigurare, în cazul în care este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute la alineatul (1).

În acest caz, statul membru în cauză impune ca toate activele utilizate de întreprinderea de asigurare pentru a reprezenta provizioanele tehnice ce corespund acceptărilor sale de reasigurare să fie încadrate, gestionate și organizate separat de activitățile de asigurare directă ale întreprinderii de asigurare, fără nici o posibilitate de transfer. Într-un astfel de caz și exclusiv în ceea ce privește activitățile de acceptare de reasigurare, întreprinderile de asigurare nu se supun dispozițiilor articolelor 20, 21 și 22 din Directiva 92/49/CEE[71] și ale anexei I la Directiva 88/357/CEE.

Fiecare stat membru se asigură că autoritățile competente verifică separarea prevăzută la paragraful al doilea.

3. În cazul în care Comisia decide, în conformitate cu articolul 56 litera (c) din Directiva 2005/68/CE, să majoreze sumele utilizate pentru calcularea marjei de solvabilitate minime prevăzute la articolul 37 alineatele (3) și (4) din directiva respectivă, fiecare stat membru aplică dispozițiile articolelor 35-39 din directiva respectivă întreprinderilor de asigurare prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în ceea ce privește activitățile acestora de acceptare de reasigurare.

ê 2002/83/CE

Articolul 30

Revizuirea valorii fondului de garantare

1. Valoarea în euro stabilită la articolul 29 alineatul (2) se revizuiește anual începând cu 20 septembrie 2003, în funcție de modificările indicelui european al prețurilor de consum care include toate statele membre, publicat de Eurostat:

⎢ 2002/13/CE art. 1.5

1. Valorile în EUR menționate la articolul 16a alineatele (3) și (4) și la articolul 17 alineatul (2) se revizuiesc anual, începând din 20 septembrie 2003, în funcție de evoluția indicelui european pentru prețul de consum publicat de Eurostat pentru ansamblul statelor membre.

⎢ 2002/83/CE

Valoarea se adaptează automat, crescând valoarea de bază în euro cu modificarea procentuală a indicelui în cauză pe o perioadă între 20 martie 2002 și data revizuirii și rotunjită la un multiplu de 100 000 EUR.

ê 2002/13/CE art. 1.5

Adaptările sunt automate și se derulează prin creșterea sumei de bază în EUR cu procentajul de variație al respectivului indice pentru perioada de la intrarea în vigoare a prezentei directive și până la data revizuirii, rotunjit apoi la un multiplu de 100 000 EUR.

ê 2002/83/CE

În cazul în care variația după ultima adaptare este mai mică de 5 %, valoarea nu se adaptează.

ê 2002/13/CE art. 1.5

În cazul în care variația după ultima adaptare este mai mică de 5 %, valoarea nu se adaptează.

2. Comisia informează anual Parlamentul European și Consiliul cu privire la revizuire și la valorile adaptate menționate la alineatul (1).

ê 2002/83/CE

2. Comisia informează anual Parlamentul European și Consiliul cu privire la revizuirea și valoarea adaptată menționată la alineatul (1).

ê 2002/83/CE

Articolul 31

Active neutilizate pentru acoperirea provizioanelor tehnice

1. Statele membre nu adoptă norme privind alegerea activelor care nu sunt utilizate ca active de acoperire a provizioanelor tehnice menționate la articolul 20.

⎢ 92/49/CEE art. 26

1. Statele membre nu adoptă norme privind alegerea activelor care nu sunt utilizate ca active de acoperire a provizioanelor tehnice menționate la articolul 15.

⎢ 2002/83/CE

2. Sub rezerva articolului 20 alineatul (3), a articolului 37 alineatele (1), (2), (3) și (5) și a celui de-al doilea paragraf din articolul 39 alineatul (1), statele membre nu împiedică înstrăinarea liberă a activelor, mobiliare sau imobiliare, care fac parte din activele întreprinderilor de asigurare autorizate.

⎢ 92/49/CEE art. 26

2. Sub rezerva dispozițiilor articolului 15 alineatul (2), articolului 20 alineatele (1), (2), (3) și (5) și articolului 22 alineatul (1) ultimul paragraf, statele membre nu limitează libertatea de a dispune asupra activelor mobiliare sau imobiliare care fac parte din patrimoniul întreprinderilor de asigurare autorizate.

3. Alineatele (1)și (2) nu exclud nici o măsură pe care statele membre sunt îndreptățite să o adopte în calitate de proprietari, asociați sau parteneri la întreprinderile în cauză, protejând în același timp interesele asiguraților.

ê 2002/83/CE

3. Alineatele (1) și (2) nu împiedică nici o măsură pe care statele membre, protejând interesele vieților asigurate, sunt îndreptățite să o adopte ca proprietari, membri sau parteneri ai întreprinderii de asigurare în cauză.

⎢ 2002/83/CE (adaptat)

CAPITOLUL 5 VII - ÎNTREPRINDERI DE ASIGURARE √ ȘI DE REASIGURARE Õ ÎN DIFICULTATE SAU ÎNTR-O SITUAȚIE NEREGULAMENTARĂ

ê 2002/83/CE art. 37 (adaptat)

Întreprinderi de asigurare în dificultate

ò nou

Articolul 134Identificarea și notificarea de către întreprinderea de asigurare și de reasigurare a deteriorării condițiilor financiare

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare dispun de proceduri de identificare a deteriorării condițiilor financiare și notifică autoritățile de supraveghere atunci când o asemenea degradare se produce.

⎢ 2002/83/CE art. 37 (adaptat)

? nou

√ Articolul 135Nerespectarea provizioanelor tehnice Õ

În cazul în care o întreprindere de asigurare √ sau de reasigurare nu Õ se conformează articolului 20 secțiunii 2 din capitolul VI, autoritatea competentă √ autoritățile de supraveghere ale Õ a statului membru de origine al întreprinderii poate √ pot Õ interzice libera dispunerea liberă a de activelore acesteia după ce și-a √ u Õ comunicat intenția în cauză autorităților competente √ de supraveghere Õ ale statului membru √ gazdă Õ al angajamentului. ð Autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine desemnează activele care trebuie supuse unor astfel de măsuri. ï

∫ nou

Articolul 136Nerespectarea cerinței de capital de solvabilitate

1. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare informează autoritatea de supraveghere de îndată ce constată că cerința de capital de solvabilitate nu mai este respectată sau în cazul în care există un risc de nerespectare a acesteia în următoarele trei luni.

2. În termen de două luni de la constatarea nerespectării cerinței de capital de solvabilitate, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză înaintează spre aprobare autorității de supraveghere un plan realist de redresare.

3. Autoritatea de supraveghere cere întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză să ia măsurile necesare în vederea restabilirii, în termen de șase luni de la constatarea nerespectării cerinței de capital de solvabilitate, a nivelului fondurilor proprii eligibile pentru a face parte din cerința de capital de solvabilitate sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinței de capital de solvabilitate.

Autoritatea de supraveghere poate să prelungească această perioadă cu trei luni, dacă este necesar.

ê 2005/68/CE art. 42 (adaptat)

ð nou

2. Pentru a restabili situația financiară a unei întreprinderi de reasigurare a cărei marjă de solvabilitate nu mai atinge valoarea minimă stabilită la articolele 37, 38 și 39, autoritățile competente ale statului membru de origine solicită să le fie prezentat spre aprobare un plan de redresare.

4. În împrejurări excepționale, în cazul în care autoritățile competente √ de supraveghere Õ consideră că situația financiară a întreprinderii de reasigurare √ în cauză Õ va continua să se deterioreze, acestea pot, de asemenea, să-i restrângă sau să-i interzică posibilitatea de a dispune liber de activele sale √ respectivei întreprinderi Õ. Respectivele √ Respectiva Õ autorități √ autoritate Õ competente √ de supraveghere Õ informează autoritățile √ de supraveghere Õ ale celorlalte statelor membre √ gazdă Õ pe teritoriul cărora întreprinderea de reasigurare își exercită activitatea cu privire la orice măsură adoptată,. iar acestea din urmă √ Respectivele autorități Õ adoptă, la cererea lor √ autorității de supraveghere ale statului membru de origine Õ, aceleași măsuri. ð Autoritatea de supraveghere a statului membru de origine desemnează activele care trebuie supuse unor astfel de măsuri. ï

3. În cazul în care marja de solvabilitate scade sub nivelul fondului de garanție definit la articolul 40, autoritățile competente ale statului membru de origine solicită întreprinderii de reasigurare să le prezinte spre aprobare un plan de finanțare pe termen scurt.

ò nou

Articolul 137Nerespectarea cerinței minime de capital

1. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare informează autoritatea de supraveghere de îndată ce constată că cerința minimă de capital nu mai este respectată sau în cazul în care există un risc de nerespectare a acesteia în următoarele trei luni.

2. Într-un termen de o lună de la constatarea nerespectării cerinței minime de capital întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză transmite spre aprobare autorității de supraveghere un plan de finanțare pe termen scurt realist pentru a readuce, într-un termen de trei luni de la respectiva constatare, fondurile proprii de bază eligibile cel puțin la nivelul cerinței minime de capital sau pentru a reduce profilul său de risc în vederea respectării cerinței minime de capital.

ê 2002/83/CE art. 37 (adaptat)

ð nou

3. De asemenea, aceasta √ autoritatea de supraveghere a statului membru de origine Õ poate restricționa sau interzice √ dispunerea Õ liberăa înstrăinare a de activeleor întreprinderii de asigurare √ sau de reasigurare Õ. Autoritatea competentă √ Acesta informează Õ în consecință autoritățile altor state membre pe teritoriul cărora întreprinderea de asigurare √ statului membru gazdă Õ își desfășoară activitatea și acestea., √ Respectivele autorități Õ la cererea autorității competente, √ de supraveghere din statul membru de origine Õ iau aceleași măsuri. ð Autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine desemnează activele care trebuie supuse unor astfel de măsuri. ï

ę 2002/83/CE art. 37 (adaptat)

đ nou

√ Articolul 138Interzicerea de a dispune liber de activele situate pe teritoriul unui stat membru Õ

(5) Fiecare stat membru √ Statele membre Õ adoptă măsurile necesare pentru a putea, în conformitate cu legislația sa internă, să interzică libera dispunere a activelor întreprinderii de asigurare √ dispunerea liberă de activele Õ aflate pe teritoriul său √ lor Õ , în cazurile prevăzute la articolele 135, 136, 137, 142 alineatul 2 ð și 240 alineatul (1) ï alineatele (1), (2) și (3), la cererea statului membru de origine al întreprinderii de asigurare, care desemnează activele urmând a fi √ care trebuie acoperite Õ de măsurile în cauză.

ę 2002/83/CE art. 37 (adaptat)

√ Articolul 139Competențe de supraveghere în cazul deteriorării condițiilor financiare Õ

ę 2002/83/CE art. 37

4. Autoritățile competente pot continua să adopte toate măsurile necesare pentru a proteja interesele persoanelor asigurate în cazurile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3).

ň nou

Fără a aduce atingere articolelor 136 și 137, dacă solvabilitatea unei întreprinderi continuă să se deterioreze, autoritatea de supraveghere are puterea de a lua toate măsurile necesare pentru a proteja interesele deținătorilor de polițe de asigurare în cazul contractelor de asigurare sau pentru a asigura executarea obligațiilor ce rezultă din contractele de reasigurare.

Aceste măsuri reflectă nivelul și durata deteriorării solvabilității întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză.

ê 2002/83/CE art. 38 și 2005/68/CE art.43

? nou

Articolul 140Plan de redresare ð și plan de finanțare ï

1. Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de competențele necesare pentru a cere un plan de redresare financiară pentru întreprinderile de asigurare în cazul cărora autoritățile competente consideră că sunt amenințate drepturile asiguraților.

Planul de redresare financiară trebuie să includă, pentru următoarele trei exerciții financiare, cel puțin detalii sau dovada privind:

ò nou

1. Planul de redresare menționat la articolul 136 alineatul (2) și planul de finanțare menționat la articolul 137 alineatul (2) includ cel puțin o descriere detaliată sau documente justificative privind:

ê 2002/83/CE art. 38, 2002/13/CE art. 1(7) și 2005/68/CE art. 43

(a) o estimare a cheltuielilor de gestionare, în special cheltuieli generale curente și comisioane;

⎢ 2002/83/CE art. 38 (adaptat)

(b) (b) un plan care stabilește în detaliu √ o estimare a veniturilor și cheltuielilor Õ estimările de venit și cheltuielile cu privire la activitatea directă, acceptările de √ în Õ reasigurare și cesiunile de √ cedările în Õ reasigurare;

ê 2002/83/44/CE art. 38, 2005/13/CE art. 1(7) și 2005/68/CE art. 43

ð nou

(c) un bilanț previzional;

(d) o estimare a resurselor financiare cu care se intenționează să se acopere provizioanele tehnice angajamentele și ð cerința de capital de solvabilitate și cerința minimă de capital ï cerința de marjă de solvabilitate;.

ê 2002/83/CE art. 38 și 2002/13/EC art. 1(7) 2005/68/CE art. 43(2)(e)

(e) politica generală în domeniul reasigurării.

⎢ 2005/68/CE art. 60(11)

4. Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de competențele necesare pentru a diminua, pe baza reasigurării, reducerea marjei de solvabilitate determinate în conformitate cu articolul 28, în cazul în care:

(a) conținutul sau calitatea contractelor de reasigurare s-a modificat substanțial începând cu ultimul exercițiu financiar;

(b) contractele de reasigurare nu prevăd nici un transfer de risc sau prevăd un transfer de risc limitat.

ê 2002/83/CE art. 38 și 2005/68/CE art. 43

2. În cazul în care drepturile asiguraților sunt amenințate din cauza deteriorării situației financiare a întreprinderii, statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de competențele necesare pentru a obliga întreprinderile de asigurare să aibă o marjă de solvabilitate cerută mai mare, pentru a se asigura că întreprinderea de asigurare poate îndeplini cerințele de solvabilitate în viitorul apropiat. Nivelul acestei marje de solvabilitate cerute mai ridicate se bazează pe un plan de redresare financiară menționat în alineatul (1).

ê 2002/83/44/CE art. 38, 2005/13/CE art. 1(7) și 2005/68/CE art. 43 (adaptat)

ð nou

32. Statele membre se asigură că autoritățile competente √ de supraveghere Õ dispun de competențele necesare pentru a reevalua descrescător toate elementele ð de fonduri proprii eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate ï care se califică pentru marja de solvabilitate disponibilă, în special în cazul în care a avut loc o schimbare semnificativă a valorii de piață a elementelor în cauză de la încheierea exercițiului financiar anterior.

ê 2002/83/CE art. 38

4. Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de competențele necesare pentru a diminua, pe baza reasigurării, reducerea marjei de solvabilitate determinate în conformitate cu articolul 28, în cazul în care:

ê 2002/83/CE art. 38 și 2005/68/CE art. 57(7)

(a) conținutul sau calitatea contractelor de reasigurare s-a modificat substanțial începând cu ultimul exercițiu financiar;

⎢ 2005/68/CE art. 57(7)

(b) contractele de reasigurare nu prevăd nici un transfer de risc sau prevăd un transfer de risc limitat.

⎢ 2005/68/CE art. 43 (adaptat)

? nou

63. În cazul în care autoritățile competente √ de supraveghere Õ au cerut întreprinderii de reasigurare să prezinte un program √ prezentarea unui plan Õ de redresare ð menționat la articolul 136 alineatul (2) sau a unui plan de finanțare menționat la articolul 137 alineatul (2) ï financiară în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, acestea se abțin de la emiterea unui certificat în conformitate cu articolul 1839, atât timp cât consideră că √ drepturile titularilor de polițe de asigurare sau obligațiile contractuale Õ respectarea obligațiilor ce decurg din contractele de √ ale întreprinderii Õ de reasigurare este compromisă sunt compromise în sensul alineatului (1) în cauză.

∫ nou

Articolul 141Dispoziții de aplicare

Comisia poate adopta dispoziții de aplicare stabilind specificații suplimentare cu privire la planul de redresare menționat la articolul 136 alineatul (2) și la planul de finanțare menționat la articolul 137 alineatul (2).

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

ê 73/239/CEE

Articolul 21

1. Fiecare stat membru permite întreprinderilor să transfere o parte sau întregul lor portofoliu de contracte, în cazul în care cesionarul posedă marja de solvabilitate necesară, luând în considerare transferul.

Autoritățile de control interesate se consultă înainte de a autoriza acest transfer.

2. Odată aprobat de autoritatea de control competentă, acest transfer afectează direct asigurații interesați.

⎢ 2002/83/CE art. 39 (adaptat)

Articolul 142Retragerea autorizației

1. Autorizația acordată unei întreprinderi de asigurare de aAutoritatea competentă √ de supraveghere Õ a statului membru de origine al întreprinderii poate fi retrasă de autoritatea în cauză în cazul în care întreprinderea în cauză √ retrage o autorizație acordată unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în următoarele cazuri Õ :

ê 2002/83/CE art. 39, 92/49/CEE art. 14 și 2005/68/CE art. 44 (adaptat)

(a) √ întreprinderea în cauză Õ nu utilizează autorizația în termen de douăsprezece luni, renunță la aceasta în mod explicit sau încetează să își mai desfășoare activitatea pentru o perioadă mai mare de șase luni, cu excepția cazului în care statul membru în cauză prevede caducitatea autorizației în astfel de cazuri;

(b) √ întreprinderea în cauză Õ nu mai îndeplinește condițiile de inițiere √ autorizare Õ ;

∫ nou

(c) întreprinderea nu respectă cerința minimă de capital, iar autoritatea de supraveghere consideră că planul de finanțare prezentat este în mod evident inadecvat sau întreprinderea în cauză nu se conformează planului aprobat în termen de trei luni de la data constatării nerespectării cerinței minime de capital.

ê 2002/83/CE art. 39

(c) nu a putut, în perioada alocată, să ia măsurile specificate în planul de redresare sau în planul financiar menționate la articolul 37;

ê 2002/83/CE art. 39, 92/49/CEE art. 14 și 2005/68/CE art. 44 (adaptat)

(d) √ întreprinderea în cauză Õ își încalcă grav obligațiile care îi revin pe baza reglementărilor sub incidența cărora se află.

⎢ 92/49/CEE art. 14 (adaptat)

2. În situația retragerii sau caducității autorizației, autoritatea competentă √ de supraveghere Õ din statul membru de origine notifică autoritățile competente √ de supraveghere Õ din alte state membre în consecință, iar acestea √ respectivele autorități Õ adoptă măsurile necesare pentru a împiedica întreprinderea √ de asigurare sau de reasigurare Õ în cauză să înceapă noi operațiuni pe teritoriile lor în conformitate cu dreptul de stabilire sau în conformitate cu libertatea de a presta servicii.

Autoritatea competentă din statul membru de origine √ de supraveghere a statului membru de origine Õ adoptă în plus, în cooperare √ împreună Õ cu autoritățile în cauză, toate măsurile necesare pentru a proteja interesele asiguraților și limitează în special dispunerea liberă a activelor √ de activele Õ întreprinderii √ de asigurare Õ în conformitate cu articolul 13820 alineatul (1), alineatul (2) paragraful al doilea și alineatul (3), paragraful al doilea.

23. Orice decizie de retragere a autorizației trebuie motivată √ în mod detaliat Õ precis și notificată √ comunicată Õ întreprinderii √ de asigurare sau de reasigurare Õ în cauză.

ê 2002/83/CE art. 40 (adaptat)

TITLUL IV CAPITOLUL VIII - DISPOZIȚII PRIVIND DREPTUL DE STABILIRE ȘI LIBERTATEA DE A PRESTA SERVICII

√ SECţIUNEA 1 – ÎNFIINţAREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE Õ

Articolul 143Condiții pentru înființarea unei sucursale

1. √ Statele membre se asigură că Õ Oo întreprindere de asigurare care propune √ dorește Õ înființarea unei filiale în cadrul unui alt stat membru notifică autoritățile competente √ de supraveghere Õ din propriul stat membru de origine.

⎢ 88/357/CE art. 3 (adaptat)

În vederea aplicării primei directive, precum și a prezentei directive, oOrice prezență permanentă a unei întreprinderi pe teritoriul unui stat membru este similară unei agenții sau sucursale, chiar în cazul în care această prezență nu a luat forma unei sucursale sau agenții, dar se exercită prin intermediul unui simplu birou administrat de personalul propriu al întreprinderii sau de o persoană independentă, dar mandatată pentru a acționa în permanență pentru întreprindere precum o agenție.

ê 92/49/CEE art. 32

2. Statele membre solicită întreprinderii de asigurare care dorește să înființeze o sucursală pe teritoriul altui stat membru să furnizeze următoarele informații o dată odată cu notificarea prevăzută la alineatul (1):

⎢ 2002/83/CE art.40, 92/49/CEE art. 32 (adaptat)

? nou

(a) statul membru pe teritoriul căruia propune √ dorește Õ înființarea sucursalei;

(b) un program de operațiuni √ de activități Õ care să stabilească inter alia ð cel puțin ï tipurile de activități avute în vedere și organizarea structurală a sucursalei;

⎢ 2002/83/CE art. 40 (adaptat)

(dc) numele mandatarului general autorizat, √ unei persoane Õ care trebuie să aibă suficiente capacități √ competențe Õ să angajeze întreprinderea în relația cu terții și să o reprezinte în relația cu autoritățile și instanțele statului membru în care se află sucursala. În ceea ce privește √ întreprinderea de asigurare sau, în cazul Õ Lloyd's, în cazul litigiilor în statul membru al sucursalei care rezultă din angajamentele subscrise, persoanele asigurate nu trebuie tratate mai puțin favorabil decât în cazul în care litigiul ar fi fost inițiat împotriva activităților de tip convențional. Prin urmare, mandatarul general trebuie să dețină suficiente competențe pentru procedurile inițiate împotriva lui și, în capacitatea în cauză, trebuie să poată obliga subscriptorii Lloyd's în cauză √ și să o reprezinte sau să îi reprezinte în relația cu autoritățile și instanțele statului membru gazdă (denumită în continuare „mandatar general”); Õ .

⎢ 2002/83/CE art.40, 92/49/CEE art. 32 (adaptat)

? nou

(cd) adresa în statul membru √ gazdă Õ în care se află sucursala, de la care pot fi obținute și la care pot fi trimise documente, subînțelegându-se că adresa în cauză este cea la care se trimit ð inclusiv ï toate comunicările către mandatarul general;

⎢ 92/49/CEE art. 32 (adaptat)

numele mandatarului general autorizat, care trebuie să aibă suficiente competențe să angajeze întreprinderea în relația cu terții și să o reprezinte în relația cu autoritățile și instanțele statului membru în care se află sucursala. Îîn privința Lloyd's, în cazul oricărui litigiu pe teritoriul statului membru √ gazdă Õ în care se află sucursala în legătură cu angajamente subscrise, asigurații nu trebuie să se confrunte cu mai multe dificultăți decât în cazul în care litigiul ar fi fost declarat împotriva unei întreprinderi de tip convențional. Mandatarul general trebuie, în consecință, să aibă competențe suficiente pentru a fi adus în justiție și trebuie să aibă capacitatea de a angaja subscriptorii în cauză ai Lloyd's.

3. În cazul în care √ o Õ întreprinderea √ de asigurare generală Õ intenționează să acopere prin sucursala sa riscuri din clasa de asigurare 10 de la titlul A din anexa I, exclusiv răspunderea √ responsabilitatea Õ transportatorului, aceasta trebuie să dea o declarație care să confirme că a devenit membră a biroului național și a Fondului național de garantare al statului √ membru gazdă Õ în care se află sucursala.

ê 92/49/CEE art. 32 (adaptat)

64. În cazul în care intervin modificări în informațiile comunicate în conformitate cu alineatul (2) literele (b), (c) sau (d), întreprinderea de asigurare notifică în scris autoritățile competente √ de supraveghere Õ din statul membru de origine și statul membru în care se află sucursala, cu cel puțin o lună înainte de efectuarea modificării, astfel încât autoritatea√ autoritățile Õ competentă √ de supraveghere Õ din statul membru de origine și statul membru în care se află sucursala să își poată îndeplini atribuțiile ce le revin în conformitate cu alineatele (3) și (4) √ articolul 144 alineatul (1), (2) și alineatul (3) primul paragraf Õ .

ê 2002/83/CE Art. 40

Articolul 144Comunicarea informațiilor

ê 92/49/CEE art. 32 și 2002/83/CE art.40 (adaptat)

ð nou

31. Cu excepția cazului în care autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statului membru de origine au motive să se îndoiască de gradul de adecvare al structurii administrative ð sistemului de guvernanță ï sau de situația financiară a întreprinderii de asigurare sau de buna reputație și calificarea profesională sau experiența conducătorilor sau a mandatarului general, luând în considerare activitatea planificată, acestea, în maximum trei luni de la data recepționării tuturor informațiilor menționate la articolul 143 alineatul (2), comunică informațiile în cauză autorităților competente √ de supraveghere Õ ale statului membru √ gazdă Õ al sucursalei și informează întreprinderea √ de asigurare Õ în cauză.

Autoritatea competentă √ Autoritățile de supraveghere Õ din statul membru de origine atestă de asemenea faptul că întreprinderea de asigurare are marja de solvabilitate minimă ð acoperă cerința de capital de solvabilitate și cerința minimă de capital ï calculateă conform prevederilor din articolele 16 ð 100 ï și 17 ð 127 ï .

2. În cazul în care autoritatea competentă √ autoritățile de supraveghere Õ din statul membru de origine refuză să comunice informațiile menționate la articolul 143 alineatul (2) autorității competente √ autorităților de supraveghere Õ din statul membru √ gazdă Õ în care se află sucursala, aceasta √ acestea Õ motivează refuzul față de întreprinderea √ de asigurare Õ în cauză în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor solicitate.

Refuzul sau lipsa de acțiune se află sub rezerva dreptului de a apela la instanța din statul membru de origine.

43. Înainte ca sucursala întreprinderii de asigurare să își înceapă activitatea, autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statului membru √ gazdă Õ al sucursalei, în maximum două luni de la data recepționării informațiilor menționate la alineatul (31), informează autoritatea competentă √ de supraveghere Õ a statului membru de origine, după caz, cu privire la condițiile pe baza cărora, în interesul general, trebuie desfășurată activitatea în cauză în statul membru √ gazdă Õ al sucursalei. ð Autoritatea de supraveghere a statului membru de origine comunică aceste informații întreprinderii de asigurare în cauză. ï

ê 2002/83/CE art.40 și 92/49/CEE art. 32 (adaptat)

5. La recepționarea unui comunicat de la √ Întreprinderea de asigurare poate înființa sucursala și poate să își înceapă activitatea de la data la care Õ autoritățile competente ale √ autoritatea de supraveghere a Õ statului membru √ gazdă Õ al sucursalei √ a primit această comunicare Õ sau, în cazul în care nu se recepționează nici un nicio √ comunicare Õ comunicat de la acestea, la expirarea perioadei prevăzute la primul paragraf alineatul (4), sucursala poate fi înființată și se poate începe activitatea.

ê 2002/83/CE art.41 și 92/49/CEE art. 34 (adaptat)

SECţIUNEA 2 - LIBERTATEA √ ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE Õ DE A PRESTA SERVICII

√ SUBSECţIUNEA 1 – DISPOZIţII GENERALE Õ

Articolul 145Nnotificarea prealabilă a statului membru de origine

Orice întreprindere de asigurare care intenționează să desfășoare activități pentru prima oară într-unul sau mai multe state membre pe baza libertății de a presta servicii informează √ notifică Õ în prealabil autoritățile competente √ de supraveghere Õ din statul membru de origine, indicând natura √ riscurilor sau a Õ angajamentelor pe care își propune să le acopere.

ê 2002/83/CE art.42 și 92/49/CEE art. 35 (adaptat)

? nou

Articolul 146 Libertatea de a presta servicii: Nnotificarea din partea statului membru de origine

1. În termen de o lună de la notificarea prevăzută la articolul 41145, autoritățile competente √ de supraveghere Õ din statul membru de origine comunică √ următoarele Õ statului membru sau statelor membre pe teritoriul cărora întreprinderea √ o întreprindere Õ de asigurare intenționează să desfășoare activități în conformitate cu libertatea √ baza libertății Õ de a presta servicii:

(a) un certificat care să ateste că întreprinderea de asigurare deține √ acoperă Õ ð cerința de capital de solvabilitate și cerința minimă de capital ï marja de solvabilitate minimă calculatăe în conformitate cu articolele ð 100 și 127 ï 28 și 29;

(b) clasele √ de asigurare Õ pe care a fost autorizată să le ofere întreprinderea de asigurare;

(c) natura √ riscurilor sau a Õ angajamentelor pe care întreprinderea de asigurare își propune să le acopere în statul membru √ gazdă Õ în care se prestează serviciile.

În același timp, √ autoritățile de supraveghere din statul membru de origine informează Õ notifică în acest sens întreprinderile √ a Õ de asigurare în cauză √ cu privire la respectiva notificare Õ .

⎢ 92/49/CEE art. 35 (adaptat)

2. Statul membru √ Statele membre Õ pe teritoriul căruia întreprinderea √ cărora o întreprindere de asigurare generală Õ intenționează să acopere, în temeiul √ baza Õ libertății de a presta servicii, riscurile din clasa 10 de la titlul √ punctul Õ A din anexa I la Directiva 73/239/CEE, exclusiv răspunderea √ responsabilitatea Õ transportatorului, poate solicita întreprinderii √ de asigurare să transmită următoarele Õ :

(a) să comunice numele și adresa reprezentantului menționat la articolul 18 alineatul (1) litera (h) 12 a alineatul (4) din prezenta directivă;

(b) să dea o declarație care să confirme că întreprinderea √ aceasta Õ a devenit membră a biroului național și a Fondului național de garantare al statului membru √ gazdă Õ de prestare a serviciilor.

23. În cazul în care autoritățile competente √ de supraveghere Õ din statul membru de origine nu comunică informațiile menționate la alineatul (1) în termenul prevăzut √ în prezenta directivă Õ , acestea trebuie să își motiveze refuzul față de întreprindere√ a de asigurare Õ în același termen.

Refuzul sau √ lipsa de acțiune Õ se află sub rezerva dreptului de exercita o cale de atac în fața instanței √ de a apela la instanță Õ în statul membru de origine.

34. Întreprinderea √ de asigurare Õ își poate începe activitatea √ de Õ la data certă la care este informată despre comunicarea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf.

ê 2002/83/CE art.43 și 92/49/CEE art. 36 (adaptat)

Articolul 147 Libertatea de a presta servicii: Mmodificări în natura √ riscurilor sau a Õ angajamentelor

Orice modificare pe care o întreprindere de asigurare intenționează să o aducă informațiilor menționate la articolul 14541 se află sub rezerva procedurii prevăzute la articolele 14541 și 14642.

⎢ 90/618/CEE art. 6 (adaptat)

√ SUBSECţIUNEA 2 – RăSPUNDEREA CIVILă AUTO Õ

Articolul 148 √ Răspunderea civilă auto obligatorie Õ

1. Prezentul articol este aplicabil Îîn cazul în care o întreprindere √ de asigurare generală Õ acoperă, printr-o unitate situată într-un stat membru √ acoperă Õ un risc, √ cu excepția responsabilității transportatorului, Õ clasificat în clasa de asigurare 10 de la punctul A din anexa I la Directiva 73/239/CEE și situat în alt stat membru.,

2. sStatul membru √ gazdă Õ de prestare de servicii solicită ca întreprinderea √ întreprinderii respective Õ să devină membră a biroului său național și a fondului său național de garantare și să participe la finanțarea acestora.

2. Cu toate acestea, întreprinderea nu poate fi obligată să efectueze o plată sau să verse o contribuție la biroul sau fondul statului membru de prestare de servicii √ Contribuția financiară menționată la alineatul (1) trebuie plătită doar Õ pentru riscurile acoperite în regim de prestări de servicii, care să nu fie calculată pe aceeași bază ca pentru întreprinderile care acoperă, √ alte riscuri decât responsabilitatea transportatorului, din clasa de asigurare 10 de la punctul A din anexa I. Această contribuție se calculează pe aceeași bază ca și în cazul întreprinderilor de asigurare generale care acoperă respectivele riscuri, Õ prin intermediul unei unități situate în acest stat membru riscurile,.

√ Calculul se face Õ în funcție de încasările de prime √ ale întreprinderilor de asigurare Õ care provin din această clasă de asigurare în statul membru √ gazdă Õ în cauză sau de numărul de riscuri din această clasă acoperite în statul membru în cauză.

3. Prezenta directivă nu aduce atingere √ Statul membru gazdă poate impune Õ obligației unei întreprinderi de asigurare care oferă servicii de a respecta normele √ respectarea normelor respectivului Õ statului membru de prestare de servicii privind acoperirea riscurilor agravate, în măsura în care acestea se aplică întreprinderilor √ de asigurare generală Õ stabilite √ în acel stat Õ.

Articolul 149Ö Nediscriminarea persoanelor care depun cereri de despăgubire Õ

4. Statul membru Ö gazdă Õ de prestare de servicii solicită întreprinderii de √ asigurare generală Õ să se asigure că persoanele care prezintă o cerere de despăgubire datorită unor evenimente care survin pe teritoriul său nu sunt puse într-o situație mai puțin favorabilă ca rezultat al faptului că întreprinderea acoperă un risc din clasa de asigurare 10 de la punctul A din Anexa I, cu excepția răspunderii civile a √ responsabilității Õ transportatorului, în regim de prestări servicii și nu prin intermediul unei unități √ sucursale Õ situate în statul membru în cauză.

Articolul 150√ Reprezentant Õ

1. În acest scop √ scopurile menționate la articolul 149 Õ , statul membru √ gazdă Õ de prestare de servicii solicită întreprinderii √ de asigurare generală Õ să desemneze un reprezentant rezident sau stabilit pe teritoriul său care va colecta toate informațiile necesare privind dosarele de despăgubiri și va dispune de suficiente competențe pentru a reprezenta întreprinderea în relația cu persoanele care au suferit un prejudiciu și care ar putea solicita o despăgubire, inclusiv pentru plata acestora, și pentru a reprezenta sau, dacă este necesar, pentru a face să fie reprezentată întreprinderea, în ceea ce privește aceste solicitări de despăgubiri, în fața instanțelor și autorităților acestui stat membru.

De asemenea, reprezentantul poate fi, la rândul său, solicitat să reprezinte întreprinderea √ de asigurare generală Õ în fața autorităților competente √ de supraveghere Õ ale statului √ membru gazdă Õ de prestare de servicii, cu privire la controlul existenței și valabilității poliței de asigurare de răspundere civilă auto.

2. Statul membru √ gazdă Õ de prestare a serviciilor nu poate solicita persoanei desemnate √ reprezentantului Õ să întreprindă, în numele întreprinderii √ de asigurare generală Õ care √ l-a Õ a desemnat-o, alte activități decât cele care sunt prevăzute la alineatul (1) în al doilea și al treilea paragraf.

3. Desemnarea reprezentantului nu constituie în sine deschiderea unei sucursale sau a unei agenții în sensul articolului 143 6 alineatul (2) litera (b) din Directiva 73/239/CEE, iar reprezentantul nu este o unitate în sensul articolului 2 litera (c) din prezenta directivă.

ê 2000/26/CE art. 9 (adaptat)

4. În cazul în care Îîntreprinderea de asigurare a omis să desemneze un reprezentant, √ poate, cu aprobarea Õ statuluiele membrue √ gazdă Õ pot aproba ca √ desemna Õ reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire √ menționat la Õ desemnat în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului[72] să își asume rolul reprezentantului desemnat potrivit prezentului √ menționat la Õ alineatul (1).

⎢ 2002/83/CE art. 44 (adaptat)

√ SECţIUNEA 3 – COMPETENţELE AUTORITăţILOR DE SUPRAVEGHERE ALE STATULUI MEMBRU GAZDă Õ

√ SUBSECţIUNEA 1 – ASIGURARE Õ

Articolul 151 Limba

Autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statului membru √ gazdă Õ al sucursalei sau ale statului membru în care se prestează serviciile pot cere ca informațiile pe care sunt autorizate, în temeiul prezentei directive, să le solicite cu privire la activitatea întreprinderii de asigurare care operează pe teritoriul statului √ membru Õ în cauză să le fie furnizate în limba oficială sau limbile oficiale ale statului respectiv.

⎢ 92/49/CEE art. 39 (adaptat)

Articolul 152√ Notificare și aprobare prealabile Õ

2.1 Statul membru în care se află sucursala sau de prestare a serviciilor √ gazdă Õ nu adoptă prevederi impunând autorizarea prealabilă sau notificarea sistematică a condițiilor generale și speciale ale polițelor de asigurare, tarifelor √ a nivelului primelor sau, în cazul asigurărilor de viață, a bazelor tehnice utilizate în special pentru calcularea nivelului primelor și a provizioanelor tehnice Õ formularelor și altor documente imprimate pe care o întreprindere de asigurare intenționează să le folosească în relația sa cu titularii de polițe de asigurare.

2. Pentru a verifica respectarea dispozițiilor de drept intern privind contractele de asigurare, statul √ membru gazdă Õ în cauză poate solicita unei întreprinderi √ de asigurare Õ care își propune să desfășoare activități pe teritoriul său în conformitate cu dreptul de stabilire sau în conformitate cu libertatea de a presta servicii, să notifice doar nesistematic condițiile polițelor și alte documente imprimate pe care își propune să le utilizeze, fără ca această solicitare să constituie o condiție prealabilă pentru ca întreprinderea √ de asigurare Õ să își desfășoare activitatea.

3. Statul membru √ gazdă Õ în care se află sucursala sau de prestare a serviciilor nu poate menține sau introduce notificarea prealabilă sau aprobarea majorărilor tarifelor √ nivelului primelor Õ propuse decât ca element al unui sistem general de control al prețurilor.

ê 2002/83/CE art. 46 (adaptat)

è1 2005/1/CE art. 8.1

ð nou

Articolul 153Întreprinderi de asigurare care nu respectă dispozițiile legale

21. În cazul în care autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale unui stat membru stabilesc că o întreprindere de asigurare care are o sucursală sau care desfășoară activități pe √ în Õ baza libertății de a presta servicii pe teritoriul statului în cauză nu respectă dispozițiile legale care se aplică acesteia în acel stat √ membru Õ , acestea impun întreprinderii de asigurare să remedieze situația neregulamentară.

32. În cazul în care întreprinderea de asigurare √ în cauză Õ nu ia măsurile necesare, autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statului membru în cauză informează autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statului membru de origine cu privire la aceasta.

Autoritățile √ de supraveghere Õ din statul membru de origine, cu prima ocazie, iau toate măsurile adecvate pentru a se asigura că întreprinderea de asigurare în cauză remediază situația neregulamentară.

Natura acestor măsuri se comunică autorităților competente din √ Autoritățile de supraveghere din Õ statul membru √ de origine informează autoritățile de supraveghere din statul membru gazdă cu privire la măsurile luate Õ în cauză.

43. În cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de statul membru de origine sau din cauză că aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau nu există în statul în cauză, întreprinderea de asigurare continuă să încalce dispozițiile legale în vigoare în statul membru √ gazdă sau din cauză că măsurile respective se dovedesc a fi inadecvate Õ în cauză, acesta din urmă, √ autoritățile de supraveghere din statul membru gazdă Õ după ce informează autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statului membru de origine, poate √ pot Õ adopta măsurile adecvate pentru a preveni sau penaliza neregulile ulterioare, inclusiv, în măsura în care este strict necesar, pentru a împiedica întreprinderea în cauză să mai încheie noi contracte de asigurare pe teritoriul său √ statului membru gazdă Õ .

Statele membre se asigură că, pe teritoriul lor, este posibilă prezentarea documentelor legale necesare pentru astfel de măsuri privind întreprinderile de asigurare.

54. Alineatele (1), (2) și (3) (2), (3) și (4) nu afectează capacitatea de a interveni în situații de urgență a statelor membre implicate pentru √ de Õ a lua măsurile √ de urgență Õ necesare pentru a preveni sau penaliza neregulile comise pe teritoriul lor. Aceasta √ Această capacitate Õ include posibilitatea împiedicării întreprinderii de asigurare de la a încheia noi contracte de asigurare pe teritoriul lor.

65. Alineatele (1), (2) și (3)2), (3) și (4) nu afectează competența statelor membre de a penaliza încălcările legii de pe teritoriul lor.

76. În cazul în care o întreprindere de asigurare care a încălcat legea are o unitate √ sucursală Õ sau deține o proprietate în statul membru în cauză, autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale acestuia din urmă √ statului membru respectiv Õ, în conformitate cu legislația internă, pot aplica penalizările ð sancțiunile ï administrative √ interne Õ prevăzute pentru încălcarea legii prin aplicarea acestora împotriva unității √ sucursalei Õ sau proprietății.

87. Orice măsură adoptată în temeiul alineatelor (2)-(63)-(7), care implică penalizări ð sancțiuni ï sau restricții privind conduita întreprinderilor de asigurare, trebuie să fie atent analizată și comunicată întreprinderii de asigurare în cauză.

18. O întreprindere de asigurare care desfășoară activități pe baza dreptului de stabilire sau a libertății de a presta servicii √ Întreprinderile de asigurare Õ prezintă autorităților competente √ de supraveghere Õ ale statului membru √ gazdă Õ al sucursalei și statului membru în care prestează serviciileð , la cererea lor, ï toate documentele cerute √ de acestea Õ în sensul alineatelor (1) - (7)prezentului articol, în măsura în care întreprinderea de asigurare al cărei sediu social √ central Õ se află în statele membre în cauză √ respective Õ este obligată să facă acest lucru.

9. √ Statele membre informează Comisia cu privire la numărul și tipul de cazuri care au condus la refuzuri în temeiul articolelor 144 și 146 și în care au fost luate măsuri în temeiul alineatului (4). Õ

La fiecare doi ani, √ Pe baza respectivelor informații Õ è1 Comisia informează Comitetul european de asigurări și pensii profesionale ⎜ de cazuri în care, în fiecare stat membru, autorizația a fost refuzată în conformitate cu articolul 40 sau 42 ori au fost adoptate măsuri în temeiul alineatului (4) din prezentul articol. Statele membre cooperează în cadrul Comisiei furnizându-i acesteia informațiile cerute pentru raportul în cauză √ la fiecare doi ani Õ .

ê 2002/83/CE art. 47 (adaptat)

Articolul 154Publicitate

Nici o parte din prezenta directivă nu împiedică Îîntreprinderile de asigurare cu sediul social √ central Õ în alte state √ le Õ membre √ pot Õ să își facă publicitate pentru serviciile oferite prin intermediul tuturor mijloacelor de comunicare existente în statul membru √ gazdă Õ al sucursalei sau în statul membru în care prestează serviciile, sub rezerva oricăror norme √ lor Õ care reglementează forma și conținutul publicității adoptate în interesul general.

⎢ 2002/83/CE art. 50 (adaptat)

Articolul 155Impozitele pe prime

1. Fără a aduce atingere unei armonizări ulterioare, fiecare contract de asigurare se află exclusiv sub rezerva impozitelor indirecte și a taxelor parafiscale privind primele de asigurare din statul membru √ în care se află riscul sau este acoperit angajamentul Õ al angajamentului.,

ê 92/49/CEE art. 46 (adaptat)

Prin derogare de la prevederile articolului 2 litera (d) prima liniuță din Directiva 88/357/CEE, și Ppentru aplicarea alineatului (1) prezentului alineat, bunurile mobile conținute într-un imobil situat pe teritoriul unui stat membru, cu excepția bunurilor în tranzit comercial, constituie √ sunt considerate drept Õ un risc situat în acest stat membru, chiar în cazul în care imobilul și conținutul său nu sunt acoperite de aceeași poliță de asigurare.

ê 2002/83/CE art. 50 (adaptat)

și, de asemenea, în ceea ce privește Spania √ În cazul Spaniei un contract de asigurare este supus Õ, sub rezerva suprataxelor stabilite legal în beneficiul organizației spaniole „Consorcio de Compensación de Seguros” pentru îndeplinirea funcțiilor sale legate de compensarea pierderilor care rezultă din evenimentele extraordinare petrecute în statul membru în cauză.

2. Legea care se aplică în cazul contractelor în conformitate √ în temeiul Õ cu articolelorul 32 de la 176 la 182 și de la 184 la 187 nu afectează regimul fiscal aplicabil.

3. Sub rezerva armonizării viitoare, √ Fiecare Õ statul membru aplică √ propriile dispoziții de drept intern Õ întreprinderilor de asigurare care acoperă √ riscurile sau Õ angajamente situate pe teritoriul său propriile dispoziții de drept intern pentru măsuri de asigurare a colectării impozitelor indirecte și a taxelor parafiscale datorate în conformitate cu alineatul (1).

⎢ 2005/68/CE art. 47 (adaptat)

√ SUBSECţIUNEA 2 – REASIGURARE Õ

Articolul 156Întreprinderi de reasigurare care nu respectă dispozițiile legale

1. În cazul în care autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale unui stat membru de destinație constată că o întreprindere de reasigurare ce are o sucursală sau își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii pe teritoriul respectivului stat membru nu respectă normele de drept intern care îi sunt aplicabile, ele invită întreprinderea în cauză să pună capăt acestei situații ilegale. În paralel, autoritățile în cauză informează autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statului membru de origine cu privire la aceasta.

2. În cazul în care, în ciuda măsurilor adoptate de autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statului membru de origine sau deoarece respectivele măsuri se dovedesc inadecvate, întreprinderea de reasigurare încalcă în continuare normele aplicabile în statul membru de destinație √ gazdă Õ , √ sau deoarece respectivele măsuri se dovedesc inadecvate Õ respectivul stat √ autoritățile de supraveghere ale statului membru gazdă Õ poate, după ce au informat autoritățile competente ale √ autoritatea competentă a Õ statului membru de origine, să adopte măsuri adecvate pentru a preveni sau sancționa noi nereguli, în măsura în care acest lucru este absolut necesar, împiedicând întreprinderea de reasigurare să încheie în continuare noi contracte de reasigurare pe teritoriul său √ statului membru gazdă Õ .

Statele membre se asigură că este posibil, pe teritoriul propriu, să se elibereze întreprinderilor de reasigurare documentele juridice necesare pentru respectivele măsuri.

23. Orice măsură adoptată în conformitate cu alineateleul (1) și (2) și care cuprinde sancțiuni sau restricții pentru desfășurarea activității de reasigurare trebuie motivată în mod corespunzător și notificată întreprinderii de reasigurare în cauză.

ê 2002/83/CE art. 49 (adaptat)

√ SECţIUNEA 4 – INFORMAţII STATISTICE Õ

Articolul 157Informații statistice privind activitățile transfrontaliere

ê 92/49/CEE art. 44 (adaptat)

2. Fiecare întreprindere de asigurare informează autoritatea competentă √ de supraveghere Õ din statul membru de origine, separat pentru operațiunile încheiate în baza dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii, asupra valorii primelor, cererilor de despăgubire și comisioanelor fără deducerea reasigurării, defalcat pentru fiecare stat membru și √ după cum urmează: Õ

√ (a) pentru asigurările generale Õ pentru fiecare grup de clase de asigurare, √ menționate la punctul B din anexa I, Õ

√ (b) pentru asigurările de viață pentru fiecare clasă de la I la IX, menționată în anexa II. Õ

iar Ppentru clasa 10 de la titlul √ punctul Õ A din anexa I la Directiva 73/239/CEE , exclusiv răspunderea √ responsabilitatea Õ transportatorului, √ întreprinderea în cauză informează autoritatea de supraveghere respectivă și cu privire la Õ frecvența și costul mediu al cererilor de despăgubire.

Autoritatea competentă √ de supraveghere Õ a statului membru de origine comunică aceste informații √ le menționate la primul și al doilea paragraf Õ în termen rezonabil sub formă de sinteză autorităților competente √ de supraveghere Õ din fiecare dintre statele membre implicate care solicită acest lucru √ , la cererea acestora Õ .

ê 2002/83/CE art. 48 (adaptat)

√ SECţIUNEA 5 - TRATAREA CONTRACTELOR SUCURSALELOR ÎN CADRUL PROCEDURILOR DE LICHIDARE Õ

Articolul 158Lichidarea √ întreprinderilor de asigurare Õ

În cazul în care o întreprindere de asigurare este lichidată, angajamentele care rezultă din contractele subscrise prin intermediul unei sucursale sau pe √ în Õ baza libertății de a presta servicii sunt îndeplinite în mod similar cu cele care rezultă din restul contractelor de asigurare ale întreprinderii în cauză, fără deosebire de naționalitate în ceea ce privește asigurații și beneficiarii.

⎢ 2005/68/CE art. 48 (adaptat)

Articolul 159Lichidarea √ întreprinderilor de reasigurare Õ

În caz de lichidare a unei întreprinderi √ cazul în care o întreprindere Õ de reasigurare √ este lichidată Õ , angajamentele ce rezultă din contractele subscrise printr-o sucursală sau în temeiul libertății de a presta servicii sunt executate în același mod ca angajamentele ce rezultă din celelalte contracte de reasigurare ale respectivei întreprinderi.

⎢ 2002/83/CE art. 51 (adaptat)

TITLUL V CAPITOLUL IX

NORME APLICABILE AGENȚIILOR SAU SUCURSALELOR STABILITE ÎN CADRUL COMUNITĂȚII ȘI APARȚINÂND ÎNTREPRINDERILOR √ DE ASIGURARE SAU DE REASIGURARE Õ ALE CĂROR SEDII SOCIALE √ CENTRALE Õ SUNT SITUATE ÎN AFARA COMUNITĂȚII

√ SECţIUNEA 1 – INIţIEREA ACTIVITăţII Õ

Articolul 160Principii și condiții de autorizare √ și condiții Õ

1. Fiecare stat membru √ Statele membre Õ permite accesul la activitățile menționate în √ la Õ articolul 2 alineatul (1) primul paragraf oricărei întreprinderi cu sediul social √ central Õ în afara Comunității, sub rezerva unei autorizații oficiale.

ê 2002/83/CE art. 51 și 73/239/CEE art. 23

2. Un stat membru poate acorda o autorizație în cazul în care întreprinderea îndeplinește cel puțin următoarele condiții:

ê 73/239/CEE art. 23 (adaptat)

(a) să fie autorizată să practice √ desfășoare Õ operațiunile de asigurare, în temeiul legislației interne de care aceasta depinde;

ê 2002/83/CE art.51 și 73/239/CEE art. 23 (adaptat)

(b) să creeze o agenție sau o sucursală pe teritoriul acestui stat membru;

ê 73/239/CEE art. 23 (adaptat)

(c) să se angajeze să stabilească la sediul agenției sau sucursalei o contabilitate corespunzătoare activității pe care o exercită √ desfășoară Õ , precum și să țină toate documentele referitoare la activitatea sa;

(d) să desemneze un mandatar general, care trebuie autorizat de autoritatea competentă √ de supraveghere Õ ;

⎢ 2002/83/CE art. 51 (adaptat)

? nou

(d) desemnează un mandatar general, care urmează să fie autorizat de autoritățile competente;

(e) deține în statul membru în care își desfășoară o activitate √ activitatea Õ active în valoare egală √ egale Õ cu cel puțin jumătate din suma minimă ð pragul absolut ï prevăzută la articolul 12729 alineatul (12) litera (d) primul paragraf cu privire la ð cerința minimă de capitalï fondul de garantare și depune un sfert din suma minimă ð acel prag absolut ï drept garanție;

⎢ 73/239/CEE art. 23 (adaptat)

? nou

(f) să se angajeze să posede o marjă de solvabilitate ð acopere cerința de capital de solvabilitate și cerința minimă de capital ï în conformitate cu articoleleul 25 ð 100 și 126 ï ;

⎢ 2000/26/CE art. 8 (adaptat)

(hg) comunică numele și adresa reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire desemnat în fiecare dintre statele membre diferite de statul membru în care este cerută autorizarea în cazul în care riscurile care trebuie acoperite sunt clasificate la clasa de asigurare 10 de la punctul A din anexăa I, cu excepția răspunderii civile a √ responsabilității Õ transportatorului.

⎢ 73/239/CEE art. 23

(gh) să prezinte un program de activități în conformitate cu articolul 16111 alineatele (1) și (2);

ò nou

(i) îndeplinește cerințele de guvernanță enunțate în capitolul IV secțiunea 2;

ê 2002/83/CE art.51(1) și 73/239/CEE art. 23

ð nou

13. Fiecare ð În sensul prezentului capitol, „sucursală” înseamnă orice prezență permanentă pe teritoriul unui ï stat membru permite accesul la activitățile menționate în articolul 2 oricărei ð a unei ï întreprinderi ð de asigurare menționată la alineatul (1), ï cu sediul social în afara Comunității, sub rezerva unei ð care primește autorizare ï autorizații oficiale ð în acel stat membru și desfășoară o activitate de asigurare ï .

⎢ 2002/83/CE (adaptat)

Articolul 161 √ Programul de activități al sucursalei Õ

31. Programul de operațiuni √ activități Õ al agenției sau sucursalei menționat la articolul 160 alineatul (2) litera (h) alineatul (2) litera (g) conține următoarele informații sau justificări cu privire la:

(a) natura √ riscurilor sau a Õ angajamentelor pe care întreprinderea își propune să le acopere;

(b) liniile directoare privind reasigurarea;

∫ nou

(c) estimări privind cerința viitoare de capital de solvabilitate, stabilită în capitolul VI secțiunea 4, pe baza uni bilanț previzional, precum și metoda de calcul utilizată pentru obținerea acestor estimări;

(d) estimări privind viitoarea cerință minimă de capital, stabilită în capitolul VI secțiunea 5, pe baza uni bilanț previzional, precum și metoda de calcul utilizată pentru obținerea acestor estimări;

⎢ 2002/83/CE (adaptat)

? nou

(ce) situația ð fondurilor proprii eligibile și a fondurilor proprii de bază eligibile ï marjei de solvabilitate și a fondului de garantare ale întreprinderii ð în raport cu cerința de capital de solvabilitate ï menționate în Capitolul VI secțiunile 4 și 5la articolul 55;

(df) estimări ale costului pentru înființarea de servicii administrative și organizarea pentru asigurarea activității,și a resurselor financiare destinate acoperirii costurilor în cauză √ și, în cazul în care riscurile care trebuie acoperite sunt clasificate în clasa 18 de la punctul A din anexa I, resursele disponibile pentru acordarea de asistență Õ ;

ò nou

(g) informații cu privire la structura sistemului de conducere.

⎢ 2002/83/CE (adaptat)

? nou

și, 2. Îîn plus √ față de cerințele stabilite la alineatul (1), programul de activități Õ , include √ următoarele Õ , pentru primele trei exerciții financiare:

(e) un plan care stabilește estimări detaliate privind veniturile și cheltuielile legate de activitatea directă, acceptările de reasigurare și cesiunile de reasigurare;

(fa) un deviz bugetar √ bilanț previzional Õ ;

(gb) devize privind √ estimări ale Õ resurselore financiare destinate acoperirii obligațiilor de subscriere ð provizioanelor tehnice, a cerinței minime de capital ï și a marjei de solvabilitate ð a cerinței de capital de solvabilitate ï ;

(c) √ pentru asigurarea generală și următoarele: Õ

√ (i) estimări ale cheltuielilor de gestionare, altele decât cele de instalare, în special cheltuielile generale curente și comisioanele; Õ

√ (ii) estimări privind primele sau cotizațiile și cererile de despăgubire; Õ

(d) √ pentru asigurările de viață, un plan care stabilește estimări detaliate privind veniturile și cheltuielile legate de activitatea directă, acceptările în reasigurare și cedările în reasigurare. Õ

43. Un stat membru √ Statele membre Õ poate √ pot Õ cere √ întreprinderilor de asigurare de viață depunerea Õ o notificare sistematică √ a unei notificări Õ privind bazele tehnice utilizate la calcularea nivelului primelor și a provizioanelor tehnice, fără ca această cerință să reprezinte o condiție prealabilă de autorizare a unei √ respectivei Õ întreprinderi de asigurare.

ê 2002/83/CE art. 53 (adaptat)

ð nou

Articolul 162Transferul de portofoliu

1. În conformitate cu condițiile prevăzute în legislația internă, fiecare stat membru √ statele membre Õ autorizează agențiile și sucursalele înființate pe teritoriul său √ lor Õ și care intră în domeniul de aplicare al prezentului capitoltitlu să transfere întregile lor portofolii de contracte sau parte a acestora uneiui √ întreprinderi Õ cesionare stabilită în același stat membru, în cazul în care autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statului membru în cauză sau, după caz, ale statului membru menționat la articolul 16556, certifică faptul că după preluarea transferului cesionarul √ întreprinderea cesionară Õ deține marja de solvabilitate ð fondurile proprii eligibile ï necesară √ necesare Õ ð pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 100 primul paragraf ï.

⎢ 92/49/CEE art. 53 (adaptat)

? nou

2. În condițiile prevăzute de legislația internă, fiecare stat membru √ statele membre Õ autorizează agențiile și sucursalele înființate pe teritoriul său √ lor Õ și reglementate de prezentul titlu √ capitol Õ să transfere, integral sau parțial, portofoliul lor de contracte unei întreprinderi de asigurare cu sediul √ central Õ într-un alt stat membru, în cazul în care autoritățile competente √ de supraveghere Õ din statul membru în cauză certifică faptul că cesionarul √ întreprinderea cesionară Õ are marja de solvabilitate ð fondurile proprii eligibile ï necesară √ necesare Õ ð pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 100 primul paragraf ï , în cazul în care este luat în considerare transferul.

3. În cazul în care în condițiile prevăzute de legislația internă, statul membru autorizează agențiile și sucursalele înființate pe teritoriul său și reglementate de prezentul capitoltitlu să transfere, integral sau parțial, portofoliul lor de contracte unei agenții sau unei sucursale reglementate de prezentul capitoltitlu înființate √ înființată Õ pe teritoriul altor state membre, se asigură că autoritățile competente √ de supraveghere Õ din statul membru al cesionarului √ întreprinderii cesionare Õ sau, după caz, autoritățile competente √ de supraveghere Õ din statul membru menționat la articolul 16556 certifică √ următoarele: Õ

(a) faptul că cesionarul √ întreprinderea cesionară Õ are marja de solvabilitate necesară ð fondurile proprii eligibile ï √ necesare Õ ð pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate ï, în cazul în care este luat în considerare transferul,;

(b) că legislația statului membru al cesionarului √ întreprinderii cesionare Õ permite un astfel de transfer;

(c) și că statul membru în cauză a fost de acord cu transferul.

4. În cazurile prevăzute √ menționate Õ la alineatele (1), (2) și (3), statul membru în care este situată agenția sau sucursala cedentă autorizează transferul după ce obține acordul autorităților competente √ de supraveghere Õ din statul membru al riscului √ sau în statul membru al angajamentului Õ , în cazul în care acesta din urmă diferă de statul membru în este situată agenția sau sucursala cedentă √ care efectuează transferul Õ.

5. Autoritățile competente √ de supraveghere Õ din statul membru consultat transmit avizul sau acordul lor autorităților competente √ de supraveghere Õ din statul membru de origine al întreprinderii de asigurare cedente în termen de trei luni de la primirea cererii.; Aabsența vreunui răspuns de la autoritățile consultate în termenul în cauză se consideră echivalentul unui aviz favorabil sau al unui acord tacit.

6. Transferul autorizat în conformitate cu prevederile de la alineatele (1)-(5) prezentului articol se publică în conformitate cu legislația internă din statul membru în care este situat riscul √ sau din statul membru al angajamentului Õ .

Astfel de transferuri sunt automat opozabile titularilor de polițe de asigurare, asiguraților și altor persoane care au drepturi și obligații rezultate din contractele transferate.

ê 2002/83/CE și 92/49/CEE art. 53

Această prevedere Primul și al doilea paragraf nu afectează posibilitatea statelor membre de a da titularilor de polițe de asigurare dreptul de a rezilia contractele într-un termen prestabilit de la data transferului.

ê 2002/83/CE art. 54 (adaptat)

ð nou

Articolul 163Provizioane tehnice

Statele membre impun întreprinderilor să constituie provizioane, menționate la articolul 20, adecvate pentru a acoperi obligațiile întreprinderii ð de asigurare și de reasigurare ï asumate pe teritoriul lor √ calculate în conformitate cu capitolul VI, secțiunea 2. Statele membre impun întreprinderilor evaluarea activelor și pasivelor în conformitate cu capitolul VI secțiunea 1 și determinarea fondurilor proprii în conformitate cu capitolul VI, secțiunea 3 Õ . Statele membre se asigură că agențiile sau sucursalele acoperă provizioanele în cauză prin active care sunt echivalente cu provizioanele în cauză și active congruente în conformitate cu anexa II.

Legislația statelor membre se aplică pentru calcularea provizioanelor în cauză, determinarea categoriilor de investiții și evaluarea activelor și, după caz, determinarea măsurii în care aceste active pot fi utilizate în scopul acoperirii provizioanelor în cauză.

Statul membru în cauză cere ca activele care acoperă provizioanele să fie localizate pe teritoriul său. Se aplică, cu toate acestea, articolul 20 alineatul (4).

⎢ 2002/83/CE art. 55 (adaptat)

? nou

Articolul 164Marja de solvabilitate ð Cerința de capital de solvabilitate ï și ð cerința minimă de capital ï fondul de garantare

1. Fiecare stat membru cere agențiilor sau sucursalelor înființate pe teritoriul său o ð valoare a fondurilor proprii eligibile ï marjă de solvabilitate care constă în elementele enumerate √ menționate Õ la articolul 27 ð 98 alineatul (4) ï.

Marja de solvabilitate minimă ð Cerința de capital de solvabilitate și cerința minimă de capital ï se calculează în conformitate cu √ dispozițiile Õ ð capitolului VI, secțiunile 4 și 5 ï articolul 28;

Cu toate acestea, în scopul calculării marjei în cauză ð cerinței de capital de solvabilitate și a cerinței minime de capital ï, se iau în considerare √ următoarele Õ:

√ (a) pentru asigurările generale, numai activitățile exercitate de sucursala în cauză; Õ

(b) √ pentru asigurările de viață Õ numai operațiunile efectuate de agenția sau sucursala în cauză.

2. O treime din marja de solvabilitate minimă constituie fondul de garantare.

Cu toate acestea, valoarea acestui fond nu poate fi mai mică decât jumătate din minimul cerut la articolul 29 alineatul (2) primul paragraf. Garanția inițială depozitată în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) litera (e) se calculează în raport cu acest fond de garantare.

Fondul de garantare ð valoarea fondurilor proprii de bază eligibilă pentru a acoperi cerința minimă de capital ï și ð pragul absolut ï minimul unui astfel de fond √ al respectivei Õ ð cerințe minime de capital ï se constituie în conformitate cu articolul 29 ð 98 alineatul (5) ï .

ê 73/239/CEE art. 25 (adaptat)

ð nou

2.3. O treime din marja de solvabilitate constituie fondul de garantare. Acest fond de garantare ð Valoarea fondurilor proprii de bază eligibilă ï nu poate fi mai mică decât jumătate din minimumul ð pragul absolut ï prevăzut la articolul 12717 alineatul (1) litera (d)(2).

Garanția inițială depusă în conformitate cu articolul 16023 alineatul (2) litera (e) se ia în considerare în constituirea fondului de garantare ð fondurilor proprii de bază eligibile destinate acoperirii cerinței minime de capital ï .

ê 2002/83/CE art. 55 (adaptat)

ð nou

3.4. Activele care reprezintă contrapartida ð cerinței minime de capital ï marjei de solvabilitate minime trebuie păstrate în statul membru în care se desfășoară activitățile până la valoarea fondului de garantare ð cerinței minime de capital ï , iar surplusul în cadrul Comunității.

ê 2002/83/CE art. 56 și 84/641/CEE art. 12

Articolul 165Avantaje pentru întreprinderile autorizate în mai multe state membre

1. Orice întreprindere care a solicitat sau a obținut o autorizație de la mai multe state membre poate solicita următoarele avantaje care pot fi acordate numai cumulativ:

⎢ 2002/83/CE art. 56 (adaptat)

? nou

(a) marja de solvabilitate ð cerința de capital de solvabilitate ï menționată la articolul 164 55 se calculează în raport cu întreaga activitate pe care o desfășoară în cadrul Comunității; în acest caz, se iau în considerare numai operațiunile efectuate de toate agențiile sau sucursalele înființate în cadrul Comunității în scopul acestui calcul;

(b) garanția cerută în conformitate cu articolul 160 51 alineatul (2) litera (e) se depune numai în unul dintre statele membre în cauză;

(c) activele care reprezintă fondul de garantare ð cerința minimă de capital ï sunt localizate √ , în conformitate cu articolul 132, Õ în oricare dintre statele membre în care își desfășoară activitățile.

√ În cazurile menționate la primul paragraf litera (a), se iau în considerare numai operațiunile efectuate de toate sucursalele înființate în cadrul Comunității în scopul acestui calcul. Õ

2. Cererea de a beneficia de avantajele prevăzute la alineatul (1) se adresează autorităților competente √ de supraveghere Õ ale statelor membre în cauză. Cererea trebuie să declare autoritatea statului membru care în viitor urmează să verifice solvabilitatea întregii activități a agențiilor sau a sucursalelor înființate în cadrul Comunității. Întreprinderea trebuie să își motiveze alegerea cu privire la autoritatea competentă √ respectivă Õ .

Garanția √ menționată la articolul 160 alineatul (2) litera (e) Õ se depune în statul membru în cauză.

ê 84/641/CEE art. 12 (adaptat)

3. Avantajele prevăzute la alineatul (1) se pot acorda numai cu acordul autorităților competente √ de supraveghere Õ ale tuturor statelor membre în care solicitarea se depune.

Aceste avantaje produc efecte de la data la care autoritatea de control aleasă se angajează, față de celelalte autorități de control, să verifice solvabilitatea agențiilor sau sucursalelor stabilite în interiorul Comunității pentru ansamblul operațiunilor lor.

Autoritatea de control selectată obține de la celelalte state membre informațiile necesare pentru a verifica solvabilitatea globală a agențiilor și sucursalelor stabilite pe teritoriul lor.

4. La inițiativa unuia sau mai multor state membre în cauză, avantajele acordate în temeiul alineatelor (1), (2) și (3) prezentului articol sunt retrase simultan de ansamblul statelor membre în cauză.

⎢ 2002/83/CE art. 52 (adaptat)

Articolul 166Norme aplicabile sucursalelor întreprinderilor din țările terțe √ Informații contabile, prudențiale și statistice și întreprinderi în dificultate Õ

2. √ În sensul prezentei secțiuni se aplică Õ aArticolele 33, 34, 137 alineatul (3), 138 și 139 13 și 37 se aplică mutatis mutandis agențiilor și sucursalelor menționate în prezentul titlu.

În scopul aplicării articolului 37, autoritatea competentă care verifică solvabilitatea generală a agențiilor sau sucursalelor este tratată în mod similar cu autoritatea competentă a statului membru al sediului social.

ê 84/641/CEE art. 13 (adaptat)

În scopul aplicării articoluluielor 135, 136 și 13720 în cazul unei întreprinderi care beneficiază de avantajele prevăzute la articolul 165 alineatele (1), (2) și (3)26 alineatul (1), autoritatea √ de supraveghere Õ însărcinată cu verificarea solvabilității agențiilor sau sucursalelor stabilite în interiorul Comunității pentru ansamblul operațiunilor lor se asimilează autorității √ de supraveghere a Õ statului √ membru Õ pe teritoriul căruia se află sediul social √ central Õ al întreprinderii comunitare.

ê 2002/83/CE art. 52 (adaptat)

Articolul 167√Separarea asigurărilor de viață și a asigurărilor generale Õ

1. (a) Sub rezerva literei (b), agențiile și Ssucursalele menționate în prezenta secțiune prezentul titlu nu pot desfășura simultan √ activități de asigurare de viață și asigurare generală în același stat Õ într-un stat membru activitățile menționate în anexa la Directiva 73/239/CEE și cele reglementate de prezenta directivă.

(b)2. Sub rezerva literei (c), √ Prin derogare de la alineatul (1) Õ statele membre pot prevedea că agențiile și sucursalele avute în vedere în prezenta secțiune prezentul titlu, care la datele relevante menționate la articolul 72 alineatul (5) primul paragraf 18 alineatul (3) desfășurau ambele activități simultan într-un stat membru, pot continua acest lucru cu condiția ca fiecare activitate să fie gestionată separat, în conformitate cu articolul 73 19.

(c)3. Orice stat membru care, în conformitate cu articolul 72 alineatul (5) al doilea paragraf 18 alineatul (6), cere întreprinderilor stabilite pe teritoriul său să înceteze exercitarea simultană a activităților în care erau angajate la datele relevante menționate la articolul 72 alineatul (5) primul paragraf 18 alineatul (3) trebuie, de asemenea, să impună această cerință și în cazul agențiilor și sucursalelor menționate în prezenta secțiune prezentul titlu, care sunt înființate pe teritoriul său și desfășoară simultan ambele activități pe teritoriul în cauză.

(d) Statele membre pot prevedea că agențiile și sucursalele menționate în prezenta secțiune prezentul titlu, ale căror sedii sociale √ centrale Õ desfășoară simultan ambele activități și care la datele menționate la articolul 72 alineatul (5) primul paragraf 18 alineatul (3) desfășurau pe teritoriul unui stat membru numai activitățile √ de asigurare de viață Õ reglementate de prezenta directivă, își pot continua activitatea acolo. În cazul în care întreprinderea dorește să desfășoare activitatea √ activitate de asigurare generală Õ menționată în Directiva 73/239/CEE pe teritoriul în cauză, aceasta poate desfășura √ activitate de asigurare generală Õ activitatea reglementată de prezenta directivă numai prin intermediul unei sucursale.

Articolul 168 √ Retragerea autorizației pentru întreprinderi autorizate în mai multe state membre Õ

ê 73/239/CEE art. 28 (adaptat)

În cazul retragerii autorizației de către autoritatea menționată la articolul 26 165 alineatul (2), aceasta √ respectiva autoritate Õ informează în acest sens autoritățile de control √ de supraveghere Õ ale celorlalte state membre în care întreprinderea își exercită activitatea, care √ iar respectivele autorități Õ iau măsurile corespunzătoare.

În cazul în care decizia de retragere √ respectiva decizie de retragere Õ este motivată prin insuficiența solvabilității globale, astfel cum este stabilită de către statele membre care au aprobat solicitarea menționată la articolul 165 26, statele membre care și-au dat acest acord procedează, de asemenea, la retragerea autorizației lor.

ê 2002/83/CE art. 57

Articolul 169Acorduri cu țări terțe

ê 73/239/CEE art. 29 și 2002/83/CE art. 57 (adaptat)

Prin intermediul acordurilor încheiate în conformitate cu tratatul cu una sau mai multe țări terțe, Comunitatea poate aproba aplicarea de dispoziții diferite de cele prevăzute în prezenta secțiune prezentul titlu, în scopul garantării că, pe baza condițiilor de reciprocitate, în statele membre există o protecție adecvată pentru √ titulari de polițe de asigurare și Õ asigurați.

∫ nou

Sec ţIUNEA 2 - REASIGURARE

Articolul 170Echivalență

1. Comisia, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 304 alineatul (2), adoptă decizii cu privire la măsura în care regimul de solvabilitate al unei țări terțe aplicat activităților de reasigurare ale întreprinderilor care își au sediul central în respectiva țară terță este echivalent regimului stabilit de prezenta directivă.

Aceste decizii sunt revizuite în mod regulat.

2. În cazul în care, în conformitate cu alineatul (1), regimul de solvabilitate al unei țări terțe a fost considerat echivalent regimului stabilit de prezenta directivă, contractele de reasigurare încheiate cu întreprinderile cu sediul central în respectivele țări terțe sunt tratate în același mod ca și contractele de reasigurare încheiate cu o întreprindere care este autorizată în conformitate cu prezenta directivă.

⎢ 2005/68/CE art. 32 (adaptat)

? nou

Articolul 171√ Interzicerea constituirii activelor ca garanții Õ

2. Statele membre nu mențin și nici nu introduc, √ în scopul stabilirii provizioanelor tehnice, Õ sisteme de provizionare brută care impun constituirea activelor ca garanții de acoperire a provizioanelor pentru prime și cereri de despăgubire în curs, în cazul în care reasigurătorul √ întreprinderea de reasigurare Õ este o întreprindere √ de asigurare sau Õ de reasigurare autorizată în conformitate cu prezenta directivă sau o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu Directivele 73/239/CEE sau 2002/83/CE ð cu sediul central într-o țară terță al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent regimului stabilit de prezenta directivă în conformitate cu articolul 170 ï .

ê 2005/68/CE art. 49 (adaptat)

Articolul 172Principiul și condițiile de desfășurare a activității de reasigurare

Niciun stat membru nu aplică întreprinderilor de reasigurare √ din țări terțe Õ cu sediul social în afara Comunității și care își demarează √ inițiază Õ sau desfășoară activitatea de reasigurare pe teritoriul său, dispoziții care induc un tratament mai favorabil decât cel rezervat întreprinderilor de reasigurare cu sediul central pe propriul teritoriu.

ê 2005/68/CE art. 50 (adaptat)

Articolul 173Acorduri cu țări terțe

1. Comisia poate prezenta propuneri Consiliului în vederea negocierii unor acorduri cu una sau mai multe țări terțe privind modalitățile de exercitare a supravegherii suplimentare în ceea ce privește:

(a) întreprinderile de reasigurare √ din țări terțe Õ cu sediul social într-o țară terță și care desfășoară o activitate de reasigurare în Comunitate;

(b) întreprinderile de reasigurare √ din Õ cu sediul social în Comunitate și care desfășoară o activitate de reasigurare într-o țară terță.

2. Acordurile prevăzute la alineatul (1) vizează în special garantarea, sub rezerva echivalenței reglementării prudențiale, a accesului efectiv al întreprinderilor de reasigurare la piața fiecărei părți contractante, precum și a recunoașterii reciproce a normelor și practicilor prudențiale privind reasigurarea. Respectivele acorduri vizează, de asemenea, să permită:

(a) √ ca Õ autorităților competente √ autoritățile de supraveghere Õ ale statelor membre să obțină informațiile necesare pentru supravegherea întreprinderilor de reasigurare cu sediul central în Comunitate și care își desfășoară activitatea pe teritoriul țărilor terțe în cauză;

(b) √ ca Õ autorităților competente √ autoritățile de supraveghere Õ ale țărilor terțe în cauză să obțină informațiile necesare pentru supravegherea întreprinderilor de reasigurare cu sediul central pe teritoriul lor și care își desfășoară activitatea în Comunitate.

3. Fără a aduce atingere articolului 300 alineatele (1) și (2) din tratat, Comisia, asistată de Comitetul european al asigurărilor și pensiilor √ de asigurări și pensii profesionale Õ, examinează rezultatul negocierilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și situația ce decurge din aceasta.

⎢ 2002/83/CE (adaptat)

TITLUL VI CAPITOLUL X

NORME APLICABILE FILIALELEOR ÎNTREPRINDERILOR-MAMĂ √ DE ASIGURARE ȘI DE REASIGURARE Õ REGLEMENTATE DE LEGISLAȚIA UNEI ȚĂRI TERȚE ȘI ACHIZIȚIONĂRILEOR DE PARTICIPAȚII DE CĂTRE ASTFEL DE ÎNTREPRINDERI-MAMĂ

ê 2005/1/CE art. 8(2) (adaptat)

Articolul 174Informații care trebuie comunicate Comisiei de către statele membre

Autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statelor membre informează Comisia și autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale celorlalte state membre cu privire la: (a) orice autorizație a unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai multor întreprinderi-mamă reglementate de legislația unei țări terțe.;

√ Aceste informații menționează și structura grupului în cauză. Õ

(b) orice participare a unei astfel de întreprinderi √ În cazul în care o întreprindere care se află sub incidența legii dintr-o țară terță achiziționează o participație Õ într-o întreprindere de asigurare √ sau de reasigurare autorizată în Õ din Comunitate, astfel încât aceasta din urmă √ această întreprindere de asigurare sau de reasigurare Õ ar deveni filiala sa √ o filială a respectivei întreprinderi de asigurare dintr-o țară terță, autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine informează Comisia și autoritățile de supraveghere ale celuilalt stat membru Õ .

Atunci când autorizația prevăzută la litera (a) se acordă unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai multor întreprinderi-mamă reglementate de legislația unei țări terțe, structura grupului este precizată în notificarea pe care autoritățile competente o adresează Comisiei și celorlalte autorități competente.

ê 2005/68/CE art. 52 (adaptat)

Articolul 175Tratamentul rezervat de țările terțe întreprinderilor de √ asigurare și de Õ reasigurare comunitare

1. Statele membre informează Comisia cu privire la dificultățile de ordin general cu care se confruntă întreprinderile lor de √ asigurare sau de Õ reasigurare pentru a se stabili și a opera într-o țară terță sau a-și desfășura activitatea într-o țară terță.

2. Comisia întocmește √ transmite Õ periodic √ Consiliului Õ un raport de evaluare a tratamentului rezervat, în sensul alineatului (3), întreprinderilor de reasigurare din Comunitate în țările terțe √ întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare autorizate în Comunitate Õ , în ceea ce privește √ : Õ

(a) stabilirea acestora în respectivele țări √ în țări terțe a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare autorizate în comunitate Õ,;

(b) achiziția de participații în întreprinderi de √ asigurare sau de Õ reasigurare din aceste țări.,

(c) desfășurarea activității √ de asigurare sau de reasigurare a Õ acestora atunci când se stabilesc în țările terțe în cauză;,

(d) precum și prestarea √ furnizarea Õ transfrontalieră de servicii de √ asigurare sau de Õ reasigurare din Comunitate spre aceste țări.

Comisia transmite respectivul raport Consiliului, însoțit, după caz, de propuneri sau recomandări adecvate.

⎢90/618/CEE art. 4

3. În cazul în care Comisia constată, pe baza rapoartelor menționate la alineatul (2) sau pe baza altor informații, că o țară terță nu acordă întreprinderilor de asigurare din Comunitate un acces efectiv pe piață comparabil cu cel oferit de Comunitate întreprinderilor de asigurare din țara terță în cauză, aceasta poate prezenta Consiliului propuneri privind un mandat care să îi permită să negocieze obținerea unor posibilități de concurență comparabile pentru întreprinderile de asigurare din Comunitate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

ê 2002/83/CE

3. În cazul în care se aduce la cunoștința Comisiei, fie pe baza rapoartelor menționate la alineatul (2), fie pe baza altor informații, că o țară terță nu acordă întreprinderilor de asigurare comunitare acces efectiv la piață comparabil cu cel acordat de Comisie întreprinderilor de asigurare din țara terță în cauză, Comisia poate prezenta Consiliului propuneri pentru un mandat adecvat de negociere cu scopul de a obține oportunități competitive comparabile pentru întreprinderile de asigurare comunitare. Consiliul decide cu majoritate calificată.

ê 2005/68/CE art. 52

3. În cazul în care se aduce la cunoștința Comisiei, fie pe baza rapoartelor menționate la alineatul (2), fie pe baza altor informații, că o țară terță nu acordă întreprinderilor de asigurare comunitare acces efectiv la piață comparabil cu cel acordat de Comisie întreprinderilor de asigurare din țara terță în cauză, Comisia poate prezenta Consiliului propuneri pentru un mandat adecvat de negociere cu scopul de a obține oportunități competitive comparabile pentru întreprinderile de asigurare comunitare.

ê 2002/83/CE

4. În cazul în care se aduce la cunoștința Comisiei, fie pe baza rapoartelor menționate la alineatul (2), fie pe baza altor informații, că întreprinderilor de asigurare comunitare dintr-o țară terță nu li se acordă un tratament național care să ofere aceleași oportunități competitive care sunt oferite întreprinderilor de asigurare locale și că nu se îndeplinesc condițiile accesului efectiv pe piață, Comisia poate iniția negocieri pentru a remedia situația.

⎢ 90/618/CEE art. 4

4. În cazul în care Comisia constată pe baza rapoartelor menționate la alineatul (2) sau pe baza altor informații, că întreprinderile de asigurare din Comunitate nu beneficiază, într-o țară terță, de un tratament național care să le ofere aceleași condiții de concurență ca și întreprinderilor naționale de asigurare și că nu sunt îndeplinite condițiile de acces efectiv pe piață, aceasta poate iniția negocieri pentru a remedia această situație.

ê 2005/1/CE art. 4(2)

În cazul descris la primul paragraf, se poate, de asemenea, hotărî în orice moment, pe lângă inițierea negocierilor, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 5 din Decizia 1999/468/CE [73] și în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) și cu articolul 8 din decizia menționată anterior, că autoritățile competente ale statelor membre trebuie să limiteze sau să suspende deciziile lor privind:

ê 2002/83/CE

În situațiile menționate în primul paragraf se poate decide, de asemenea, în orice moment și în plus față de inițierea de negocieri, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 65 alineatul (2), că autoritățile competente ale statelor membre trebuie să își limiteze sau să își suspende deciziile:

- cu privire la cererile de autorizare aflate în așteptare în momentul deciziei sau la viitoare cereri de autorizare;

⎢ 2005/1/CE art. 4(2)

(a) cererile de autorizații depuse în momentul deciziei sau prezentate ulterior;

(b) participările întreprinderilor-mamă, directe sau indirecte, reglementate de legislația țării terțe în cauză.

⎢ 2002/83/CE

cu privire la achiziționarea de participații de către întreprinderile mamă directe sau indirecte reglementate de legislația țărilor terțe în cauză..

ê 2002/83/CE și 90/618/CEE art. 4

Durata măsurilor prevăzute nu poate depăși trei luni.

⎢ 2002/83/CE

Înainte de încheierea perioadei de trei luni în cauză și având în vedere rezultatele negocierilor, pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul poate decide cu majoritate calificată dacă măsurile mai continuă să se aplice.

⎢ 90/618/CEE art. 4

Înainte de încheierea perioadei de trei luni în cauză și având în vedere rezultatele negocierilor, pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul poate decide cu majoritate calificată dacă măsurile mai continuă să se aplice.

O astfel de limitare sau suspendare nu se poate aplica la crearea de filiale de către întreprinderi de asigurare sau filiale ale acestora, autorizate corespunzător în Comunitate sau la dobândirea de participații de către astfel de întreprinderi sau filiale la o întreprindere de asigurare din Comunitate

ê 2002/83/CE

Astfel de limitări sau suspendări nu se pot aplica la înființarea filialelor de către întreprinderile de asigurare sau filialele acestora autorizate corespunzător în Comunitate sau la achiziționarea de participații în întreprinderi de asigurare comunitare de către astfel de întreprinderi sau filiale.

ê 2002/83/CE și 90/618/CEE art. 4

5. În cazul în care i se aduce la cunoștință Comisiei că s-a înregistrat una dintre situațiile descrise la alineatele (3) și (4), statele membre informează Comisia la cererea acesteia:

(a) cu privire la orice cerere de autorizare din partea unei filiale directe sau indirecte care are una sau mai multe întreprinderi-mamă reglementate de legislația țării terțe în cauză;

⎢ 2002/83/CE

(b) cu privire la orice planuri ca o astfel de întreprindere să achiziționeze o participație într-o întreprindere de asigurare comunitară, astfel încât aceasta din urmă să devină filiala celei dintâi.

⎢ 90/618/CEE art. 4

(b) despre orice proiect al unei astfel de întreprinderi de a dobândi o participație la o întreprindere de asigurare din Comunitate care ar avea drept efect transformarea sa în filială.

Această obligație de informare încetează din momentul încheierii unui acord cu țara terță menționată la alineatele (3) sau (4) sau din clipa în care măsurile menționate la alineatul (4) alDoilea și al treilea paragraf încetează să se aplice.

6. Măsurile adoptate în temeiul prezentului articol sunt conforme cu obligațiile care revin Comisiei în conformitate cu acordurile internaționale, bilaterale sau multilaterale care reglementează inițierea și exercitarea activității întreprinderii de asigurare.

⎢ 2002/83/CE

Această obligație de a furniza informații încetează în cazul în care se încheie un acord cu țara terță menționată la alineatul (3) sau (4) ori în care măsurile menționate la alineatul (4) al doilea și al treilea paragraf nu se mai aplică.

ê 2005/68/CE art. 51

Autoritățile competente ale statelor membre informează Comisia și autoritățile competente ale celorlalte state membre cu privire la:

(a) orice autorizare a unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai multor întreprinderi-mamă care intră sub incidența legislației unei țări terțe;

(b) orice achiziție a unei participații de către o astfel de întreprindere-mamă într-o întreprindere de reasigurare din Comunitate, care ar face din aceasta filiala sa.

În cazul în care autorizația prevăzută la litera (a) se acordă unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai multor întreprinderi-mamă ce intră sub incidența legislației unei țări terțe, structura grupului este precizată în informarea pe care autoritățile competente o adresează Comisiei.

⎢ 2002/83/CE

6. Măsurile adoptate în temeiul prezentului articol respectă obligațiile Comunității care rezultă din toate acordurile internaționale, bilaterale sau multilaterale, care reglementează inițierea și exercitarea activității întreprinderilor de asigurare.

ê 2005/68/CE art. 52

4. Măsurile adoptate în conformitate cu prezentul articol trebuie să respecte obligațiile ce revin Comunității în temeiul unor acorduri internaționale, în special acordurile încheiate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.

ê 90/618/CEE art. 4 (adaptat)

6. Măsurile adoptate în temeiul prezentului articol sunt conforme cu obligațiile care revin Comisiei în conformitate cu acordurile internaționale, bilaterale sau multilaterale care reglementează inițierea și exercitarea activității întreprinderii de asigurare.

TITLUL II – √ DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND ASIGURĂRILE ȘI REASIGURĂRILE Õ

√ CAPITOLUL I – LEGEA ȘI CONDIȚIILE APLICABILE CONTRACTELOR DE ASIGURARE DIRECTĂ Õ

√ SECţIUNEA 1 – LEGEA APLICABILă Õ

∫ nou

Articolul 176Legea aplicabilă

Statele membre care nu sunt supuse aplicării regulamentului [Roma I] aplică dispozițiile respectivului regulament pentru a determina legea aplicabilă contractelor de asigurare care intră sub incidența articolului 7 din respectivul regulament.

⎢ 88/357/CEE art. 7

Articolul 7 1. Legea aplicabilă contractelor de asigurare menționate în prezenta directivă și care acoperă riscurile situate în statele membre se stabilește în conformitate cu următoarele dispoziții

(a) În cazul în care titularul poliței de asigurare își are reședința obișnuită sau administrația centrală pe teritoriul statului membru în care este situat riscul, legea aplicabilă contractului de asigurare este legea statului membru respectiv. Cu toate acestea, în cazul în care legea acelui stat o permite, părțile pot alege legea unei alte țări.

(b) În cazul în care titularul poliței de asigurare nu își are reședința obișnuită sau administrația centrală în statul membru în care este situat riscul, părțile la contractul de asigurare pot să aleagă aplicarea legii statului membru în care este situat riscul sau a legii țării în care titularul poliței de asigurare își are reședința obișnuită sau administrația centrală.

(c) În cazul în care titularul poliței de asigurare practică o activitate comercială, industrială sau liberală și în care contractul acoperă două sau mai multe riscuri privind aceste activități și sunt situate în state membre diferite, libertatea de alegere a legii aplicabile contractului se extinde asupra legilor acestor state membre și ale țării în care titularul poliței de asigurare își are reședința obișnuită sau administrația centrală.

(d) Sub rezerva literelor (b) și (c), în cazul în care statele membre menționate la aceste litere acordă o libertate mai mare de alegere a legii aplicabile contractului, părțile se pot prevala de această libertate.

(e) Sub rezerva literelor (a), (b) și (c), în cazul în care riscurile acoperite de contract se limitează la cereri de despăgubire survenite într-un alt stat membru decât statul membru în care este situat riscul, astfel definit la articolul 2 litera (d), părțile pot alege întotdeauna legea primului stat.

⎢ 92/49/CEE art. 27

(f) pentru riscurile menționate la articolul 5 litera (d) din Directiva 73/239/CEE, părțile au dreptul la libera alegere a legii aplicabile.

⎢ 88/357/CEE art. 5

(d)„riscuri mari”:

(i) riscurile clasificate în clasele de asigurare 4, 5, 6, 7, 11 și 12 la punctul (A) din anexă;

(ii) riscurile clasificate în clasele de asigurare 14 și 15 la punctul (A) din anexă, în cazul în care titularul poliței de asigurare exercită din punct de vedere profesional o activitate industrială, comercială sau liberală și riscul se referă la această activitate;

(iii) riscuri clasificate în clasele de asigurare 3, 8, 9,10,13 și 16 de la punctul (A) din anexă , în măsura în care titularul poliței de asigurare depășește limitele a cel puțin două din următoarele trei criterii:

Prima etapă: până la 31 decembrie 1992:

- totalul bilanțului: 12,4 milioane ECU;

- valoarea totală netă a cifrei de afaceri: 24 milioane ECU;

- numărul mediu de angajați în cursul exercițiului: 500.

A doua etapă: începând cu 1 ianuarie 1993:

- totalul bilanțului: 6,2 milioane ECU;

- suma totală netă a cifrei de afaceri: 12,8 milioane ECU;

- numărul mediu de angajați în cursul exercițiului: 250.

În cazul în care titularul poliței de asigurare face parte dintr-un grup de întreprinderi pentru care se stabilesc conturi consolidate în conformitate cu Directiva 83/349/CEE (7), criteriile menționate anterior se aplică pe baza conturilor consolidate.

Fiecare stat membru poate adăuga la categoria menționată la punctul (iii) riscurile asigurate de către asociațiile profesionale, întreprinderile mixte și asociațiile temporare.

⎢ 88/357/CEE art. 7

(g) În cazurile menționate la litera (a) sau (f), alegerea de către părți a unei legi, în cazul în care toate celelalte elemente relevante pentru situație sunt localizate în momentul acestei alegeri într-un singur stat membru, nu poate aduce atingere dispozițiilor imperative ale acestui stat membru, adică dispozițiilor de la care legea acestui stat membru nu permite derogare prin contract.

(h) Alegerea menționată la literele anterioare trebuie să fie precisă sau să rezulte cu certitudine din clauzele contractului sau din circumstanțele cauzei.

Dacă nu este acesta cazul sau dacă nu a fost făcută nici o alegere, contractul este reglementat de legea acelei țări, din cele luate în considerație de termenii literelor anterioare, cu care acesta are cele mai strânse legături. Cu toate acestea, în cazul în care o parte a contractului este separabilă de restul contractului și prezintă o legătură mai strânsă cu o altă țară din cele luate în considerație în conformitate cu literele anterioare, legea acestei alte țări se poate aplica, cu titlu excepțional, acestei părți a contractului. Se presupune că acest contract are legăturile cele mai strânse cu statul membru în care este situat riscul.

(i) În cazul în care un stat cuprinde mai multe unități teritoriale, fiecare având propriile sale norme de drept privind obligațiile contractuale, fiecare unitate se consideră ca țară în scopul de a identifica legea aplicabilă în temeiul prezentei directive.

Un stat membru în care diferitele unități teritoriale au propriile lor norme de drept privind obligațiile contractuale nu este obligat să aplice dispozițiile prezentei directive pentru conflictele care apar între legile acestor unități.

2. Prezentul articol nu poate aduce atingere aplicării normelor de drept ale țării judecătorului care reglementează imperativ situația, indiferent de legea aplicabilă contractului.

În cazul în care legea unui stat membru prevede astfel, se pot aplica dispozițiile imperative ale legii statului membru în care este situat riscul sau a unui stat membru care impune obligativitatea asigurării, în cazul și în măsura în care, conform legii acestor țări, aceste dispoziții sunt aplicabile indiferent de legea care reglementează contractul.

În cazul în care contractul acoperă riscurile situate în mai mult de un stat membru, contractul se consideră, în vederea aplicării prezentului alineat, ca reprezentând mai multe contracte, fiecare raportându-se numai la un stat membru.

3. Sub rezerva alineatelor anterioare, statele membre aplică în cazul contractelor de asigurare menționate în prezenta directivă normele lor generale de drept internațional privat în domeniul obligațiilor contractuale.

ê 88/357/CEE art. 8

Articolul 8

3. În cazul în care, în cazul asigurării obligatorii, există contradicție între legea statului membru în care este situat riscul și cea a statului membru care impune obligativitatea de a subscrie o asigurare, aceasta din urmă prevalează.

ê 92/49/CEE art. 30(1)

4. (a) sub rezerva dispozițiilor literei (c) din prezentul alineat, articolul 7 alineatul (2) al treilea paragraf se aplică în cazul în care contractul de asigurare acoperă riscuri în mai multe state membre, dintre care cel puțin unul impune obligația subscrierii unei asigurări.

ê 88/357/CEE art. 8

(c) Un stat membru poate stabili, prin derogare de la articolul 7, că legea aplicabilă unui contract de asigurare obligatorie este aceea a statului care impune asigurarea obligatorie.

ê 88/357/CEE (adaptat)

√ SECţIUNEA 2 – ASIGURAREA OBLIGATORIE Õ

DREPTUL CONTRACTUAL ȘI CONDIȚIILE DE ASIGURARE

Articolul 177 √ Obligații conexe Õ

ê 88/357/CEE art. 8 (adaptat)

1. În condițiile enunțate în prezentul articol, îÎntreprinderile de asigurare √ generală Õ pot oferi și încheia contracte de asigurare obligatorie în conformitate cu normele prezentei directive, precum și cu cele ale primei directive √ în condițiile enunțate în prezentul articol Õ .

2. În cazul în care un stat membru impune obligativitatea de a subscrie o asigurare, contractul √ un contract de asigurare Õ nu corespunde acestei obligații decât în cazul în care este în conformitate cu √ respectă Õ dispozițiile speciale privind această asigurare, care se stabilesc de acel stat membru.

3.(d) În cazul în care, într-un stat membru care impune o asigurare obligatorie, asigurătorul trebuie √ întreprinderii de asigurare i se cere Õ să declare orice suspendare de garanție autorităților competente√ de supraveghere Õ , această suspendare este opozabilă terților numai în condițiile prevăzute de legislația acelui stat √ membru Õ .

4. (a) Fiecare stat membru comunică Comisiei riscurile pentru care legislația sa impune asigurarea obligatorie, indicând √ următoarele Õ :

(a) dispozițiile speciale privind această asigurare;

(b) elementele care trebuie să figureze în atestarea pe care asigurătorul √ întreprinderea de asigurare generală Õ trebuie să o dea asiguratului, în cazul în care acel stat √ membru Õ solicită o dovadă care să stabilească faptul că asigurarea obligatorie a fost îndeplinită., Fiecare √ inclusiv, în cazul în care Õ statul membru poate solicita ca printre aceste elemente să figureze √ solicită acest lucru, Õ declarația asigurătorului √ întreprinderii de asigurare Õ potrivit căreia contractul este în conformitate cu dispozițiile speciale privind această asigurare.

(b) Comisia publică indicațiile menționate la litera (a) primul paragraf din în Jurnalul Oficial al Comunităților Uniunii Europene .

5. (c) Fiecare stat membru √ Statele membre Õ acceptă, drept dovadă că obligația de asigurare a fost îndeplinită, un document √ documentul menționat la Õ al cărui conținut este în conformitate cu alineatul (4) litera (a) (b) a doua liniuță.

ê 2002/83/CE art. 32

CAPITOLUL 4

DREPTUL CONTRACTUAL ȘI CONDIȚIILE DE ASIGURARE

ARTICOLUL 32 DREPTUL APLICABIL

1. Legislația care se aplică contractelor privind activitățile menționate în prezenta directivă este legislația statului membru al angajamentului.

Cu toate acestea, în cazul în care legislația statului în cauză permite, părțile pot alege legislația unei alte țări.

2. În cazul în care asiguratul este o persoană fizică având domiciliul obișnuit într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, părțile pot alege legislația statului membru de proveniență.

3. În cazul în care un stat include mai multe unități teritoriale, fiecare unitate având propriile norme legislative cu privire la obligațiile contractuale, fiecare unitate se consideră o țară în scopul identificării legislației aplicabile în conformitate cu prezenta directivă.

Un stat membru în care diferitele unități teritoriale au propriile norme legislative cu privire la obligațiile contractuale nu este obligat să aplice dispozițiile prezentei directive în cazul conflictelor care apar între legislațiile unităților în cauză.

4. Nici o parte din prezentul articol nu împiedică aplicarea normelor legislative ale forumului în situația în care acestea sunt obligatorii, indiferent de legislația care se aplică, în alte cazuri, contractelor.

În cazul în care legislația unui stat membru stipulează acest lucru, normele legislative obligatorii ale statului membru al angajamentului pot fi aplicate dacă și în măsura în care, în conformitate cu legislația statului membru în cauză, normele în cauză trebuie aplicate oricare ar fi legislația aplicabilă contractelor.

5. Sub rezerva alineatelor (1) – (4), statele membre aplică în cazul contractelor de asigurare menționate în prezenta directivă nomele lor generale de drept privat internațional referitoare la obligațiile contractuale.

ê 2002/83/CE art. 33 (adaptat)

√ SECţIUNEA 3 - INTERESUL GENERAL Õ

Articolul 178Interesul general

Statul membru √ în care este situat riscul sau statul membru Õ al angajamentului nu împiedică un titular de poliță de asigurare să încheie un contract cu o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu condițiile din articolul 14 4, atâta timp cât acest lucru √ respectiva încheiere a contractului Õ nu intră în conflict cu dispozițiile legale care protejează interesul general √ în statul membru în care este situat riscul sau Õ în statul membru al angajamentului.

ê 92/49/CEE art. 29 (adaptat)

√ SECţIUNEA 4 – CONDIţIILE CONTRACTELOR DE ASIGURARE şI NIVELUL PRIMELOR Õ

√ Articolul 179Asigurări generale Õ

1. Statele membre nu prevăd dispoziții care să solicite √ solicită Õ aprobarea prealabilă sau comunicarea sistematică a condițiilor generale sau speciale ale polițelor de asigurare, tarifelor √ nivelului primelor Õ și formularelor și altor documente imprimate pe care o întreprindere de asigurare își propune să le utilizeze în relațiile cu titularii de polițe de asigurare.

Pentru a controla respectarea dispozițiilor de drept intern privind contractele de asigurare, statele membre pot cere numai comunicarea nesistematică a acestor condiții și a celorlalte documente,. fără ca această solicitare √ Aceste solicitări nu pot Õ să constituie o condiție prealabilă pentru √ ca Õ exercitarea activității unei o întreprinderei √ de asigurare Õ să își exercite activitatea.

ê 92/49/CEE art. 30 (adaptat)

2. Fără a aduce atingere vreunei dispoziții contrare, uUn stat membru care impune obligația de a subscrie o asigurare poate solicita √ întreprinderilor de asigurare să comunice autorității lor de supraveghere Õ comunicarea condițiileor generale și speciale pentru √ astfel de Õ asigurările obligatorii către o autoritate competentă înainte de √ utilizarea acestora Õ a fi utilizate.

ê 92/49/CEE art. 29 (adaptat)

3. Statele membre pot menține sau introduce √ obligația de Õ notificarea prealabilă sau aprobarea a majorărilor tarifelor propuse numai ca un element al unui sistem general de control al prețurilor.

ê 2002/83/CE art. 34 (adaptat)

Articolul 180 Norme privind condițiile de asigurare și valoarea primelor √ Asigurări de viață Õ

Statele membre nu adoptă dispoziții care impun aprobarea prealabilă sau notificarea sistematică a condițiilor generale și speciale de asigurare, valoarea √ nivelul Õ primelor, bazele tehnice utilizate în special la calcularea valorii √ nivelului Õ primelor și a provizioanelor tehnice sau formulare și alte documente tipărite pe care o întreprindere de asigurare √ de viață Õ intenționează să le folosească în relația sa cu titularii polițelor de asigurare.

Fără a aduce atingere primului paragraf √ Cu toate acestea, statul membru de origine poate solicita Õ , în scopul verificării respectării dispozițiilor de drept intern referitoare la principiile actuariale, statul membru de origine poate solicita comunicarea sistematică a bazelor tehnice utilizate în special la calcularea tarifelor √ nivelului primelor Õ și a provizioanelor tehnice., fără ca solicitarea în cauză să constituie o condiție prealabilă pentru ca o întreprindere de asigurare să își desfășoare activitatea. √ Aceste cerințe nu pot constitui o condiție prealabilă pentru ca o întreprindere de asigurare să își desfășoare activitatea. Õ

Până la 1 iulie 1999 cel târziu, Comisia prezintă Consiliului un raport privind punerea în aplicare a dispozițiilor în cauză.

ê 92/49/CEE Art 31 (adaptat)

√ SECţIUNEA 5 – INFORMAţII PENTRU TITULARII DE POLIţE DE ASIGURARE Õ

√ SUBSECţIUNEA 1 – ASIGURăRI GENERALE Õ

√ Articolul 181Informații generale pentru titularii de polițe de asigurare Õ

1. Înainte de încheierea contractului de asigurare √ generală Õ , titularul de poliță de asigurare trebuie să fie informat de către întreprinderea de asigurare √ generală Õ privind √ cu privire la următoarele Õ :

(a) legea aplicabilă contractului, în cazul în care părțile nu au libertatea de alegere;

(b) sau privind faptul că părțile au libertatea de a alege legea aplicabilă și, în acest caz, legea pe care asigurătorul își propune să o aleagă;.

√ Întreprinderea de asigurare informează, de asemenea, titularul de poliță cu privire la Õ dispozițiile privind examinarea contestațiilor titularilor de polițe în legătură cu contractul, inclusiv, după caz, privind √ cu privire la Õ existența unei instanțe însărcinate cu examinarea contestațiilor, fără a aduce atingere posibilității √ dreptului Õ titularului de poliță de asigurare de a intenta o acțiune în justiție.

2. Obligațiilea prevăzuteă la alineatul (1) se aplică numai în cazul în care titularul de poliță de asigurare este o persoană fizică.

3. Modalitățile √ detaliate Õ de aplicare a prezentului articol alineatelor (1) și (2) sunt reglementate în conformitate cu legislația √ stabilite de Õ statului membru în care este situat riscul.

ê 92/49/CEE art. 43 (adaptat)

√ Articolul 182Informații suplimentare pentru asigurările generale oferite în conformitate cu dreptul de stabilire sau cu libertatea de a presta servicii Õ

21. În cazul în care o asigurare √ generală Õ este oferită în conformitate cu dreptul de stabilire sau în conformitate cu libertatea de a presta servicii, înaintea încheierii unui angajament, titularul de poliță de asigurare este informat asupra statului membru în care se află sediul social √ central Õ și, după caz, asupra sucursalei cu care va fi încheiat contractul.

În cazul în care sunt furnizate documente titularului de poliță de asigurare, acestea trebuie să includă informațiile prevăzute în primul paragraf.

Riscurile √ mari Õ menționate la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul [ROMA I] 5 litera (d) din Directiva 73/239/CEE nu intră sub incidența obligațiilor prevăzute în primul și al doilea paragraf al prezentului alineat.

32. Contractul sau orice alt document care acordă acoperirea riscurilor, precum și oferta de asigurare în cazul în care este obligatorie pentru titularul de poliță de asigurare, trebuie să indicăe adresa sediului social √ central Õ și, după caz, a sucursalei întreprinderii de asigurare √ generală Õ care acordă acoperirea.

Fiecare stat membru poate √ Statele membre pot Õ solicita ca numele și adresa reprezentantului întreprinderii de asigurare √ generală Õ menționate la articolul 146 12a alineatul (2) (4) litera (a) din Directiva 88/357/CEE să apară, de asemenea, în documentele menționate în primul paragraf al prezentului alineat.

ê 2002/83/CE art. 36 (adaptat)

√ SUBSECţIUNEA 2 – ASIGURăRI DE VIAţă Õ

Articolul 183Informații pentru titulari

1. Înainte de încheierea contractului de asigurare √ de viață Õ , titularului i se comunică cel puțin informațiile enumerate în anexa III punctul A prevăzute la alineatele (2) și (3).

ê 2002/83/CE anexa III (adaptat)

A. ÎNAINTE DE ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI

2. √ Se comunică următoarele Õ Iinformații privind întreprinderea de asigurare √ de viață: Õ

(a) 1. Nnumele întreprinderii și forma sa juridică;

(ab) 2. Nnumele statului membru în care se află sediul social √ central Õ și, după caz, agenția sau sucursala care încheie contractul;

(ac) 3. Aadresa sediului social √ central Õ și, după caz, a agenției sau a sucursalei care încheie contractul.

3. √ Se comunică următoarele Õ Iinformații privind angajamentul:

(aa) 4. Ddefiniția fiecărei garanții și a fiecărei opțiuni;

(ab) 5. Ddurata contractului;

(ac) 6. Mmetode de reziliere a contractului;

(ad) 7. Mmetode de plată a primelor și durata plăților;

(ae) 8. Mmetode de calculare și atribuire a participațiilor;

(af) 9. Iindicarea valorilor de răscumpărare și a celor vărsate și măsura în care sunt garantate;

(ag) 10. Iinformații privind primele pentru fiecare garanții, atât pentru cele principale, cât și pentru cele suplimentare, după caz;

(ah) 11. Ppentru polițele pe bază de unități, definiția unităților pe care sunt bazate beneficiile;

(ai) 12. Iindicarea naturii activelor care acoperă contracte cu capital variabil;

(aj) 13. Mmodalități de exercitare a dreptului de reziliere;

(ak) 14. Iinformații generale privind regimul fiscal care se aplică tipului de poliță;

(al) 15. Aaranjamentele pentru examinarea contestațiilor cu privire la contracte formulate de titularii polițelor de asigurare, asigurați sau beneficiarii contractelor, inclusiv, după caz, existența unui serviciu de contestații, fără a aduce atingere dreptului de a iniția procedurile judiciare;

(am) 16. Ddreptul care se aplică contractului în cazul în care părțile nu au dreptul de a alege sau, în care părțile au dreptul de a alege legea aplicabilă, dreptul pe care îl propune asigurătorul.

ê 2002/83/CE art. 36 (adaptat)

24. Titularul poliței de asigurare este informat pe întreaga durată a contractului privind √ cu privire la următoarele Õ informațiile: enumerate în anexa III punctul B.

ê 2002/83/CE anexa III (adaptat)

ANEXA III

Informații pentru asigurați

B. PE DURATA CONTRACTULUI

(a) În afara condițiilor generale și speciale; care trebuie comunicate titularului, acesta trebuie să primească următoarele informații în cursul întregii durate a contractului.

Informații privind întreprinderea de asigurare

(b)1. Orice modificare a numeleui întreprinderii √ de asigurare de viață Õ , a formaei sale juridicăe, a adresaei sediului social √ central Õ și, după caz, a agenției sau a sucursalei care a încheiat contractul;

Informații privind angajamentul

(bc)2. Ttoate informațiile enumerate la alineatul (3) literele (d)-(j) punctele (a)4-(a)12 din titlul A, în cazul unei schimbări a condițiilor de asigurare sau a unei modificări a legislației aplicabile contractului;

(bd)3. Îîn fiecare an, informații privind situația participării la beneficii.

5. Următoarele iInformațiile, care trebuie comunicate asiguraților înainte de încheierea contractului (A) sau pe durata contractului (B), trebuie √ menționate la alineatele (2), (3) și (4) sunt Õ formulate în mod clar și exact, în scris, într-o limbă oficială a statului membru al angajamentului.

Cu toate acestea, aceste informații pot fi redactate într-o altă limbă în cazul în care asiguratul solicită și în care legislația statului membru permite acest lucru sau în cazul în care asiguratul este liber să aleagă dreptul aplicabil.

ê 2002/83/CE art. 36 (adaptat)

6. Statul membru al angajamentului poate cere întreprinderii √ de asigurare de viață Õ să furnizeze informații suplimentare celor enumerate la alineatele (2), (3) și (4) în anexa III numai în cazul în care sunt necesare pentru ca titularul să înțeleagă exact elementele esențiale ale angajamentului.

47.. Modalitățile de aplicare a alineatelor (1)-(6) prezentului articol și a anexei III sunt stabilite de statul membru al angajamentului.

ê 2002/83/CE art. 35 (adaptat)

Articolul 184Perioada de anulare

1. Fiecare stat membru √ Statele membre Õ prevădede că un asigurat √ titularii de polițe de asigurare Õ care încheie un contracte individuale de asigurare de viață dispune de o perioadă între 14 și 30 de zile de la data la care au fost informațit de încheierea contractului în care potpoate anula contractul în cauză.

Preavizul de anulare înaintat √ Înaintarea unui preaviz de anulareÕ de asigurat √ către titularii de polițe de asigurare Õ îl √ îi Õ eliberează pe acesta √ aceștia Õ de orice obligație viitoare care rezultă din contract.

Restul efectelor legale și condițiile de anulare sunt determinate de legislația aplicabilă contractului definită la articolul 32, în special cu privire la aranjamentele pentru informarea asiguratului în legătură cu încheierea contractului.

2. Statele membre nu trebuie √ pot alege Õ să √ nu Õ aplice alineatul (1) √ în următoarele cazuri: Õ

√ (a) în cazul în care contractul Õ contractelor cu √ are Õ o durată egală sau mai mică decât șase luni,;

(b) nici în cazul în care, datorită situației titularului poliței de asigurare sau condițiilor în care se încheie contractul, titularul nu are nevoie de protecțiea specială în cauză.

√ În cazul în care Õ Sstatele membre √ utilizează opțiunea prevăzută la primul paragraf, acestea Õ specifică √ acest lucru Õ în legislația lor cazurile în care nu se aplică alineatul (1).

ê 88/357/CEE art. 4 (adaptat)

√ CAPITOLUL II – DISPOZIȚII SPECIFICE ASIGURĂRILOR GENERALE Õ

√ SECȚIUNEA 1 – DISPOZIţII GENERALE Õ

Articolul 185√ Condițiile polițelor de asigurare Õ

În înțelesul prezentei directive și primei directive, măsurile √ Condițiile Õ generale și speciale ale polițelor nu includ măsurile √ condiții Õ specifice destinate să răspundă, într-un caz determinat, circumstanțelor speciale ale riscului care urmează să fie acoperit.

ê 92/49/CEE art. 3 (adaptat)

Articolul 186√ Eliminarea monopolurilor Õ

Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (2), sStatele membre adoptă toate prevederile necesare pentru ca √ se asigură că sunt eliminate Õ monopolurile privind inițierea activității în anumite clase de asigurări, acordate organismelor stabilite pe teritoriul lor și menționate la articolul 8 4 din Directiva 73/239/CEE, să fie eliminate până la 1 iulie 1994.

ê 92/49/CEE art. 45 (adaptat)

Articolul 187 √ Participarea la fonduri naționale de garantare Õ

2. Prezenta directivă nu afectează dreptul sStateleor √ membre gazdă Õ de a √ pot Õ solicita întreprinderilor √ de asigurare generală Õ care operează pe teritoriul lor, în conformitate cu dreptul de stabilire sau în conformitate cu libertatea de a presta servicii, să se afilieze și să participe, în aceleași condiții ca și întreprinderile √ de asigurare generală Õ autorizate în statul membru în cauză √ pe teritoriul lor Õ , la orice regim √ sistem Õ destinat să garanteze plata solicitărilor de despăgubire asiguraților și terților lezați.

ê 78/473/CEE art. 1 (adaptat)

√ SECţIUNEA 2 – COASIGURAREA COMUNITARă Õ

Articolul 188 √ Operațiunile de coasigurare comunitară Õ

1. Prezenta directivă secțiune se aplică operațiunilor de coasigurare comunitară prevăzute la articolul 2 și care se referă la riscurile clasificate la nr. 4, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 12, 13 și 16 din punctul A din anexa la prima Directivă a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare directă, alta decât asigurarea de viață[74], denumită în continuare „prima directivă de coordonare”.

2. Prezenta directivă se referă la riscurile menționate la alineatul (1) primul paragraf care, prin natura sau importanța lor, necesită participarea mai multor asigurători la garantarea acestora.

Dificultățile care pot apărea în aplicarea acestui principiu vor face obiectul unei analize în temeiul articolului 8.

ê 78/473/CEE art. 2 (adaptat)

1. Singurele operațiuni de coasigurare comunitară √ reprezentate de acele operațiuni de coasigurare comunitară care se referă la unul sau mai multe riscuri clasificate la clasele 3-16 de la punctul A din anexa I și Õ cărora li se aplică prezenta directivă sunt cele care îndeplinesc următoarele condiții:

√ (a) riscul este un risc mare în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul [ROMA I]; Õ

(ab) riscul, în înțelesul articolului 1 alineatul (1), este acoperit de mai multe societăți √ întreprinderi Õ de asigurare, în continuare denumite „coasigurători”, √ în calitate de „coasigurători”, Õ din care unul este asigurătorul √ una dintre acestea fiind întreprinderea Õ principală √ de asigurare Õ , fără să existe o solidaritate între aceștia ele, prin intermediul unui contract unic, în schimbul unei prime globale și pentru aceeași perioadă;

(bc) acest risc este situat în interiorul Comunității;

(cd) pentru garantarea acestui risc √ riscului Õ , asigurătorul principal √ întreprinderea principală de asigurare Õ este împuternicit în condițiile prevăzute de prima Directivă de coordonare, respectiv este considerată asigurătorul √ întreprinderea de asigurare Õ care acoperă totalitatea riscului;

(de) cel puțin unul dintre coasigurători participă la contract prin sediul său social √ central Õ sau printr-o agenție sau sucursală stabilită într-un alt stat membru decât cel al asigurătorului principal √ întreprinderii principale de asigurare Õ ;

(ef) asigurătorul principal √ întreprinderea principală de asigurare Õ își asumă în totalitate rolul care îi revine în practicarea coasigurării și, în special, stabilește condițiile de asigurare și de tarifare.

ê 78/473/CEE art. 1(1) (adaptat)

√ 2. Prezenta secțiune Õ Aceasta nu se aplică, cu toate acestea, operațiunilor de coasigurare comunitară privind riscurile clasificate la nr. clasa 13 de la punctul A din anexa I care cuprind daune de origine nucleară sau medicamentoasă. Excluderea asigurării pentru daunele de origine medicamentoasă va constitui obiectul unei analize a Consiliului în termen de cinci ani de la notificarea prezentei directive.

ò nou

3. Articolele 145-150 se aplică doar întreprinderilor principale de asigurare.

ê 78/473/CEE art. 2 (adaptat)

ð nou

2 4. Operațiunile de coasigurare care nu corespund condițiilor din de la alineatul (1) sau care acoperă alte riscuri decât cele enumerate la articolul 1 se supun în continuare legislației interne existente în momentul intrării în vigoare a √ dispozițiilor Õ prezentei directive ð , cu excepția celor care figurează în prezenta secțiune ï .

ê 78/473/CEE art. 3 (adaptat)

Articolul 189√ Participarea la coasigurarea comunitară Õ

Posibilitatea √ întreprinderilor de asigurare Õ de a participa la o coasigurare comunitară, pentru întreprinderile care își au sediul social într-un stat membru și cărora li se aplică și care îndeplinesc cerințele primei Directive de coordonare, nu poate fi √ este Õ subordonată altor dispoziții decât celecelor ale prezentei directive secțiuni.

ê 78/473/CEE art. 4 (adaptat)

ð nou

Articolul 190√ Provizioane tehnice Õ

Valoarea rezervelor √ provizioanelor Õ tehnice este determinată de către diferiți coasigurători în conformitate cu normele fixate de către statul membru √ de origine al acestora Õ în care aceștia sunt stabiliți sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, potrivit practicilor din statul respectiv.

Cu toate acestea, rezerva pentru cererile de despăgubire care trebuie plătite ð provizioanele tehnice ï este √ sunt Õ cel puțin egaleă cu cea √ cele Õ stabiliteă de asigurătorul principal în conformitate cu normele sau practicile statului √ membru de origine al acestuia Õ în care acesta este stabilit.

2. Rezervele tehnice constituite de către diferiți coasigurători sunt reprezentate de active congruente.

Cu toate acestea, pot fi acordate exceptări de la norma congruenței de către statele membre în care sunt stabiliți coasigurătorii pentru a lua în considerare necesitățile unei bune administrări a întreprinderilor de asigurare.

Activele sunt localizate fie în statele membre în care sunt stabiliți coasigurătorii, fie în statul membru în care este stabilit asigurătorul principal, la alegerea asigurătorului.

ê 78/473/CEE art. 5 (adaptat)

Articolul 191√ Date statistice Õ

Statele membre √ de origine Õ se asigură ca că coasigurătorii stabiliți pe teritoriul lor să dispună de elementele statistice care evidențiază importanța operațiunilor de coasigurare comunitară √ la care participă Õ , precum și țările √ statele membre Õ în cauză.

ê 78/473/CEE art. 7 (adaptat)

Articolul 192 √ Tratarea contractelor de coasigurare în cadrul procedurilor de lichidare Õ

În cazul lichidării unei întreprinderi de asigurare, angajamentele care rezultă din participarea la un contract de coasigurare comunitară sunt executate în același mod ca și angajamentele care rezultă din alte √ celelalte Õ contracte de asigurare ale acestei întreprinderi, fără deosebire în ceea ce privește naționalitatea asigurătorilor și naționalitatea sau cetățenia beneficiarilor.

ê 78/473/CEE art. 6 (adaptat)

Articolul 193 √ Schimbul de informații între autoritățile de supraveghere Õ

√ În scopul punerii în aplicare a prezentei secțiuni, ÕAautoritățile de control √ supraveghere Õ ale statelor membre cooperează strâns pentru punerea în aplicare a prezentei directive și își comunică, √ în cadrul cooperării menționate în titlul I capitolul IV secțiunea 5, Õ în acest scop, orice informație necesară.

ê 78/473/CEE art. 8 (adaptat)

Articolul 194√ Cooperarea în ceea ce privește punerea în aplicare Õ

Comisia și autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statelor membre cooperează strâns pentru examinarea dificultăților care pot apărea în aplicarea prezentei directive secțiuni.

În cadrul acestei cooperări, se analizează în special practicile care ar putea indica faptul că dispozițiile prezentei directive, în special cele ale articolului 1 alineatul (2) și ale articolului 2, sunt deturnate de la obiectul lor pentru că √ întreprinderea principală de asigurare Õ asigurătorul principal nu își asumă rolul care îi revine în practicarea coasigurării sau pentru că riscurile nu implică în mod evident participarea mai multor asigurători la garantarea lor.

ê 84/641/CEE art. 15 (adaptat)

√ SECţIUNEA 3 - ASISTENţă Õ

Articolul 195 √ Activități similare asistenței turistice Õ

Orice stat √ Statele Õ membreu potpoate impune, pe teritoriul propriu, √ supune dispozițiilor prezentei directive Õ activitățile de asistență acordate persoanelor în dificultate în alte circumstanțe decât cele menționate la articolul 1 2 alineatul (2) în regimul instituit de prima directivă.

În cazul în care un stat membru face uz de această posibilitate, acesta asimilează activitățile menționate, în scopul punerii în aplicare a acestor posibilități, celor clasificate în clasa 18 de la punctul (A) din anexa I primei directive, fără a aduce atingere punctului (C) al acesteia.

√ Al doilea Õ Pparagraful precedent nu aduce atingere în niciun nici un fel posibilităților de clasificare prevăzute de în anexa I din prima directivă pentru activitățile aparținând în mod evident altor clase.

Autorizația solicitată pentru o agenție sau o sucursală nu poate fi refuzată din singurul motiv de diferență de clasificare a activităților menționate de prezentul articol în statul membru pe teritoriul căruia întreprinderea își are sediul social.

ê 87/344/CEE (adaptat)

√ SECţIUNEA 4 – ASIGURAREA DE PROTECţIE JURIDICă Õ

Articolul 1

Scopul prezentei directive este de a coordona actele cu putere de lege și actele administrative privind asigurarea de protecție juridică, prevăzută la alineatul (17) de la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE a Consiliului, pentru a facilita exercitarea efectivă a libertății de stabilire și pentru a preveni într-o cât mai mare măsură orice conflict de interese datorat, în special, faptului că asigurătorul asigură un alt asigurat sau asigură asiguratul atât pentru protecția juridică, cât și pentru altă clasă din anexă, și pentru a permite soluționarea unui astfel de conflict, în cazul apariției acestuia.

ê 87/344/CEE art. 2 (adaptat)

Articolul 196√ Domeniul de aplicare al prezentei secțiuni Õ

1. Prezenta directivă secțiune se aplică asigurării de protecție juridică. Aceasta constă în √ menționate la clasa 17 de la punctul A din anexa I, prin care o întreprindere de asigurare se angajează Õ asumarea angajamentului, contra plății unei prime, de a suporta √ să suporte Õ cheltuielile procedurii judiciare și cheltuielile furnizării altor √ să furnizeze alte Õ servicii legate direct de acoperirea dată de asigurare, în special cu scopul de a:

(a) compensa prejudiciul suferit de asigurat, printr-o soluționare pe căi amiabile sau printr-o procedură civilă sau penală;

(b) apăra sau reprezenta asiguratul în proceduri civile, penale, administrative sau de altă natură sau în legătură cu orice plângere împotriva acestuia.

2. Prezenta directivă secțiune nu se aplică, cu toate acestea √ în niciunul dintre următoarele cazuri Õ :

(a) asigurării de protecție juridică, în cazul în care acest tip de asigurare privește litigiile sau riscurile care rezultă din sau sunt legate de utilizarea navelor maritime;

(b) activității desfășurate de asigurătorul √ o întreprindere de asigurare Õ care asigură răspunderea civilă, în scopul de a apăra sau reprezenta asiguratul în orice anchetă sau proces, în cazul în care activitatea respectivă este exercitată în același timp în propriul interes al asigurătorului √ respectivei întreprinderi de asigurare Õ , în cadrul asigurării respective;

(c) în cazul în care un stat membru dorește acest lucru, activității de asigurare de protecție juridică desfășurată de către un asigurător al asistenței, în cazul în care √ care îndeplinește condițiile următoare: Õ

(i) această activitate √ activitatea Õ este desfășurată în alt stat membru decât cel în care √ este situată reședința obișnuită a Õ asiguratului; își are de obicei domiciliul

(ii) și în care √ activitatea Õ face parte dintr-un contract care acoperă numai asistența furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absențelor de la domiciliu sau de la reședința permanentă √ obișnuită Õ .

Într-un astfel de caz √ În cazul menționat la primul paragraf litera (c) Õ , contractul trebuie să precizeazăze clar faptul că acoperirea respectivă √ în cauză Õ se limitează la împrejurările menționate în teza precedentă √ la litera respectivă Õ și este auxiliară asistenței.

ê 87/344/CEE art. 3 (adaptat)

Articolul 197√ Contracte separate Õ

Garanția de protecție juridică trebuie să facă obiectul unui contract separat de cel întocmit pentru alte clase de asigurare sau al unui capitol separat al unei polițe unice, în care se precizează natura garanției de protecție juridică și, la cererea expresă a unui stat membru, valoarea primei corespunzătoare.

Articolul 198 √ Gestionarea cererilor de despăgubire Õ

21. Orice sStatul membru √ de origine Õ adoptă măsurile necesare pentru a se asigurăa că întreprinderile de asigurare cu sediul pe teritoriul său adoptă, în conformitate cu opțiunea impusă √ aleasă Õ de statul membru sau la alegerea proprie, în cazul în care statul membru convine astfel, cel puțin una dintre următoarele soluții, care sunt alternative: √ metodele de gestionare a cererilor de despăgubire prevăzute la alineatele (2), (3) și (4). Õ

. Indiferent de soluția adoptată, interesul persoanelor cu asigurare de protecție juridică este considerat garantat într-o modalitate echivalentă, în conformitate cu prezenta directivă √ secțiune Õ .

(a)2. întreprinderea √ Întreprinderile Õ de asigurare trebuie să se asigure că niciun nici un membru al personalului care se ocupă cu gestionarea cererilor de despăgubire privind clasa de asigurare de protecție juridică sau cu consultanța juridică în legătură cu această gestionare nu desfășoară în paralel o activitate similară: - în cazul în care întreprinderea de asigurări este de tip mixt, pentru o altă clasă de asigurare practicată de aceasta; - indiferent dacă întreprinderea de asigurări este mixtă sau specializată, într-o altă întreprindere care are legături financiare, comerciale sau administrative cu prima întreprindere √ de asigurare Õ și care încheie una sau mai multe din celelalte clase de asigurare menționate de Directiva 73/239/CEE în anexa I;.

√ Întreprinderile de asigurări mixte se asigură ca niciun membru al personalului care se ocupă cu gestionarea cererilor de despăgubire privind clasa de asigurare de protecție juridică sau cu consultanța juridică în legătură cu această gestionare nu desfășoară în paralel o activitate similară pentru o altă clasă practicată de acestea. Õ

(b)3. îÎntreprinderea de asigurare trebuie să încredințeze administrarea cererilor de despăgubire în legătură cu asigurarea de protecție juridică unei întreprinderi distincte din punct de vedere juridic. Întreprinderea respectivă trebuie să fie menționată în contractul sau capitolul separat descris la alineatul (1) √ articolul 197 Õ .

În cazul în care întreprinderea de asigurare distinctă din punct de vedere juridic are legături cu o întreprindere √ de asigurare Õ care efectuează una sau mai multe dintre celelalte clasele de asigurare descrise la punctul A din anexăa la Directiva 73/239/CEE, membrii personalului acestei întreprinderii √ distincte din punct de vedere juridic Õ care gestionează cererile de despăgubire sau care oferă consultanță juridică în legătură cu această gestionare nu pot desfășura în paralel aceeași activitate sau una similară la cealaltă întreprindere √ de asigurare Õ . În plus, sStatele membre pot impune aceleași cerințe membrilor organelor √ de administrare sau Õ de conducere;.

(c)4. întreprinderea de asigurare acordă asiguratului, îÎn cadrul contractului, √ întreprinderea de asigurare acordă asiguraților Õ dreptul de a încredința apărarea intereselor sale √ lor Õ , din momentul în care are √ aceștia au Õ dreptul de a adresa cereri de despăgubire asigurătorului său √ lor Õ în temeiul poliței, unui avocat ales de el însuși √ ei înșiși Õ sau, în măsura în care legislația internă o permite, oricărei alte persoane cu calificările corespunzătoare.

ê 87/344/CEE art. 4 (adaptat)

Articolul 199√ Libertatea de a alege avocatul Õ

1. Orice contract de asigurare de protecție juridică recunoaște √ prevede Õ în mod explicit că:

(a) √ că Õ , în cazul în care se face apel la un avocat sau la orice altă persoană cu calificare corespunzătoare potrivit legislației interne, pentru a apăra, reprezenta sau servi interesele persoanei asigurate în orice procedură judiciară sau administrativă, persoana asigurată are libertatea de a alege;

(b) √ că Õ persoana asigurată are √ persoanele asigurate au Õ libertatea să aleagă un avocat sau, în cazul în care preferă în mod expres și în măsura în care o permite legislația internă, orice altă persoană cu calificările corespunzătoare, pentru a-i √ le Õ servi interesele ori de câte ori survine un conflict de interese.

2. √ În sensul prezentei secțiuni, Õ Pprin avocat se înțelege orice persoană care are dreptul să desfășoare activități profesionale sub una din denumirile prevăzute în Directiva 77/249/CEE a Consiliului[75] din 22 martie 1977, pentru a facilita exercitarea efectivă de către avocați a libertății de a presta servicii (1).

ê 87/344/CEE art. 5 (adaptat)

Articolul 200 √ Exceptarea de la libertatea de a alege avocatul Õ

1. Fiecare stat membru √ Statele membre Õ potate excepta asigurarea de protecție juridică de la aplicarea √ dispozițiile Õ articolului 199 4 alineatul (1), în cazul în care sunt întrunite următoarele condiții:

(a) asigurarea se limitează la cazurile care apar în urma utilizării vehiculelor rutiere pe teritoriul statului membru în cauză;

(b) asigurarea privește un contract de acordare de asistență în caz de accident sau defecțiune a unui vehicul rutier;

(c) nici asigurătorul √ întreprinderea de asigurare Õ de protecție juridică, nici asigurătorul de asistență nu acoperă orice fel de răspundere;

(d) se adoptă măsuri corespunzătoare, astfel încât consultanța juridică și reprezentarea fiecărei părți într-un litigiu să se facă prin avocați total independenți, în cazul în care aceste părți sunt asigurate pentru protecție juridică de către aceeașiacelași asigurător √ întreprindere de asigurare Õ .

2. √ O exceptare Õ Exceptarea acordată de un stat membru unei întreprinderi de asigurare, în conformitate cu alineatul (1) nu afectează aplicarea articolului 198 3 alineatul (2).

ê 87/344/CEE art. 6 (adaptat)

Articolul 201√ Arbitrajul Õ

Statele membre √ prevăd Õ adoptă toate măsurile necesare astfel încât, √ în scopul rezolvării litigiilor între întreprinderea de asigurare de protecție juridică și asigurați și Õ fără a aduce atingere oricărei căi de atac prevăzute de legislația internă, să prevadă o procedură de arbitraj sau o altă procedură ce oferă garanții comparabile de obiectivitate, pentru a decide, în cazul unor divergențe de opinie între asigurător și persoana cu asigurare de protecție juridică, asupra soluționării litigiului.

Contractul de asigurare trebuie să menționeze √ prevede Õ dreptul asiguratului de a recurge la o astfel de procedură.

ê 87/344/CEE art. 7 (adaptat)

Articolul 202√ Conflictul de interese Õ

Ori de câte ori apare un conflict de interese sau un dezacord asupra rezolvării unui litigiu, asigurătorul de protecție juridică sau, după caz, biroul de soluționare a cererilor de despăgubire, trebuie să informeze asiguratul cu privire la: - dreptul menționat la articolul 4 199 alineatul (1); - √ și cu privire la Õ posibilitatea de a recurge la procedura menționată la articolul 6 201.

ê 87/344/CEE art. 8 (adaptat)

Articolul 203 √ Eliminarea specializării în asigurări de protecție juridică Õ

Statele membre elimină toate dispozițiile care interzic unui asigurător √ unei întreprinderi de asigurare Õ să cumuleze în paralel, pe teritoriul lor, asigurări de protecție juridică și alte clase de asigurare.

ê 92/49/CEE art. 54 (adaptat)

√ SECţIUNEA 5 – ASIGURăRILE DE SăNăTATE Õ

Articolul 204 √ Asigurările de sănătate ca alternativă la asigurările sociale Õ

1. Fără a aduce atingere vreunei dispoziții contrare, orice stat membru √ Statele membre Õ , în care contractele din clasa 2 de la titlul √ punctul Õ A din anexa I la Directiva 73/239/CEE se pot substitui parțial sau integral acoperirii de „boală” √ asigurării de sănătate Õ furnizate de sistemul legal de asigurare socială, potpoate solicita:

(a) respectarea prin contract a dispozițiilor legale speciale care protejează în acest stat membru interesul general pentru această clasă de asigurări;

(b) și poate cere ca autorităților competente √ de supraveghere Õ din statul membru în cauză să le fie comunicate condițiile generale și speciale pentru acest tip de asigurare, înainte de utilizarea lor.

2. Statele membre pot solicita ca tehnica de asigurare de sănătate de la alineatul (1) să fie similară celei de asigurare pe √ de Õ viață în cazul în care: √ sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: Õ

(a) primele plătite sunt calculate pe bază de tabele de frecvență a bolilor și alte date statistice relevante, în cazul statului membru în care este situat riscul, în conformitate cu metodele matematice aplicate în domeniul asigurărilor;

(b) se constituie o rezervă de îmbătrânire;

(c) asigurătorul nu poate anula contractul decât pe o perioadă de timp stabilită de statul membru în care este situat riscul;

(d) contractul prevede posibilitatea de a crește primele sau de a reduce vărsământul, chiar și pentru contractele în curs;

(e) contractul prevede posibilitatea ca titularul de poliță √ titularii de polițe Õ de asigurare să schimbe contractul cu un nou contract în conformitate cu alineatul (1), propus de aceeași întreprindere de asigurare sau aceeași sucursală și având în vedere drepturile pe care le-a √ le-au Õ dobândit.

√ În cazul menționat la primul paragraf litera (e) Õ Sse va ține seama în special de rezerva de îmbătrânire, iar o nouă examinare medicală nu poate fi cerută decât în caz de extindere a acoperirii.

În astfel de cazuri, aAutoritățile √ de supraveghere Õ din statul membru în cauză publică tabelele de frecvență a bolilor și alte date statistice relevante menționate în √ la Õ primul paragraf litera (a) și le transmit autorităților √ de supraveghere din Õ statului √ membru Õ de origine.

Primele trebuie să fie suficiente, conform unor principii de actuariat rezonabile, pentru a permite întreprinderilor √ de asigurare Õ să îndeplinească toate angajamentele legate de elementele situației financiare. Statul membru de origine solicită ca baza tehnică de calculare a primelor să fie comunicată autorităților competente √ de supraveghere Õ înainte ca produsul să fie oferit.

Prezentul alineat Al treilea și al patrulea paragraf se aplică, de asemenea, în cazul modificării contractelor în curs.

ê 92/49/CEE art. 55 (adaptat)

√ SECţIUNEA 6 – ASIGURăRILE PENTRU ACCIDENTE DE MUNCă Õ

Articolul 205 √ Asigurările obligatorii pentru accidente de muncă Õ

Statele membre pot cere oricărei întreprinderi de asigurare care încheie asigurări obligatorii pentru accidente de muncă pe teritoriul lor, pe propriile riscuri, să respecte dispozițiile speciale prevăzute în legislația lor internă pentru această asigurare, cu excepția dispozițiilor privind supravegherea financiară, care țin de competența exclusivă a statului membru de origine.

ê 2002/83/CE art. 12 (adaptat)

√ CAPITOLUL III – DISPOZIȚII SPECIFICE ASIGURĂRILOR DE VIAȚĂ Õ

Articolul 206Interzicerea cedării obligatorii a unei părți din subscriere

Statele membre nu pot cere √ solicită Õ întreprinderilor de asigurare √ de viață Õ să cedeze parte a subscrierii activităților enumerate în articolul 2 uneia sau mai multor organizații desemnate de reglementări de dreptul intern.

ê 2002/83/CE art. 21 (adaptat)

Articolul 207Primele pentru activități noi

Primele pentru activități noi trebuie să fie suficiente, în funcție de presupunerile actuariale rezonabile, pentru a permite întreprinderilor de asigurare √ de viață Õ să își îndeplinească angajamentele și, în special, să constituie provizioane tehnice adecvate.

În acest scop, pot fi luate în considerare toate aspectele situației financiare a unei întreprinderi de asigurare √ de viață Õ , fără ca aportul din resurse, altele decât primele, și venitul câștigat să fie sistematice și permanente, astfel încât să pericliteze pe termen lung solvabilitatea întreprinderii √ în cauză Õ pe termen lung.

ê 2002/83/CE

Articolul 25 Contracte bazate pe OPCVM sau indicele de acțiuni

1. În cazul în care beneficiile oferite de un contract sunt direct legate de valoarea unităților într-un OPCVM sau de valoarea activelor conținute într-un fond intern deținut de întreprinderea de asigurare, în general divizată în unități, provizioanele tehnice referitoare la beneficiile în cauză trebuie reprezentate cât mai exact posibil de aceste unități sau, în cazul în care nu sunt înființate unități, de activele în cauză.

2. În cazul în care beneficiile oferite de un contract sunt direct legate de un indice al acțiunilor sau de altă valoare de referință, alta decât cele menționate în alineatul (1), provizioanele tehnice referitoare la beneficiile în cauză trebuie reprezentate cât mai exact posibil, fie de unitățile care trebuie să reprezinte valoarea de referință, fie, în cazul în care nu sunt înființate unități, de activele care prezintă garanția și tranzacționabilitatea adecvate și care corespund, cât mai exact posibil, celor pe care se bazează valoarea de referință specifică.

3. Articolele 22 și 24 nu se aplică activelor deținute pentru a acoperi angajamentele care sunt direct legate de beneficiile menționate la alineatele (1) și (2). Referirile la provizioanele tehnice din articolul 24 se referă la provizioanele tehnice, mai puțin cele care acoperă angajamentele în cauză.

4. În cazul în care beneficiile menționate la alineatele (1) și (2) includ o garantare a randamentului investițiilor sau alte beneficii garantate, provizioanele tehnice suplimentare corespunzătoare se află sub rezerva articolelor 22, 23 și 24.

Articolul 26 Norme de congruență

1. În sensul articolului 20 alineatul (3) și articolului 54, statele membre se conformează anexei II cu privire la normele de congruență.

2. Prezentul articol nu se aplică angajamentelor menționate la articolul 25.

ê 2005/68/CE (adaptat)

CAPITOLUL 2 IV - Norme referitoare la provizioanele tehnice √ specifice reasigurărilor Õ

Articolul 32

Constituirea de provizioane tehnice

1. Statul membru de origine solicită fiecărei întreprinderi de asigurare să constituie provizioane tehnice suficiente privind întreaga sa activitate.

Valoarea provizioanelor în cauză se determină în conformitate cu normele stabilite de Directiva 91/674/CEE. După caz, statul membru de origine poate prevedea norme mai specifice, în conformitate cu articolul 20 din Directiva 2002/83/CE.

2. Statele membre nu mențin și nici nu introduc sisteme de provizionare brută care impun constituirea activelor ca garanții de acoperire a provizioanelor pentru prime și cereri de despăgubire în curs, în cazul în care reasigurătorul este o întreprindere de reasigurare autorizată în conformitate cu prezenta directivă sau o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu Directivele 73/239/CEE sau 2002/83/CE.

3. În cazul în care autorizează acoperirea provizioanelor tehnice prin creanțe asupra unor reasigurători care nu sunt autorizați în temeiul prezentei directive sau prin creanțe asupra unor întreprinderi de asigurare care nu sunt autorizate în temeiul Directivelor 73/239/CEE sau 2002/83/CE, statul membru de origine stabilește condițiile de acceptare a respectivelor creanțe.

Articolul 33

Rezerve de egalizare

1. Statul membru de origine impune oricărei întreprinderi de reasigurare care reasigură riscuri încadrate în clasa 14 enumerată la punctul (A) din anexa la Directiva 73/239/CEE să constituie o rezervă de egalizare pentru a compensa o pierdere tehnică sau o rată de despăgubire peste medie care ar putea apărea în clasa respectivă la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar.

2. Rezerva de egalizare pentru reasigurarea creditelor se calculează după anumite norme fixe de către statul membru de origine, în conformitate cu una dintre cele patru metode prezentate la punctul (D) din anexa la Directiva 73/239/CEE, metodele fiind considerate echivalente.

3. Statul membru de origine poate exonera de obligația de constituire a unei rezerve de egalizare pentru reasigurarea creditelor întreprinderile de reasigurare în cazul cărora suma încasată din prime sau contribuții pentru clasa respectivă este mai mică de 4 % din încasările totale de prime sau contribuții și mai mică de 2 500 000 EUR.

4. Statul membru de origine poate impune oricărei întreprinderi de reasigurare să constituie rezerve de egalizare în alte clase de risc decât cea a reasigurării creditelor. Respectivele rezerve de egalizare se calculează în conformitate cu anumite norme stabilite de statul membru de origine.

Articolul 34

Active reprezentative pentru provizioanele tehnice

1. Statul membru de origine impune oricărei întreprinderi de reasigurare să investească activele care acoperă provizioanele tehnice și rezervele de egalizare menționate la articolul 33 în conformitate cu următoarele norme:

(a) activele iau în considerare tipul de operațiuni efectuate de întreprinderea de reasigurare, în special de natura, cuantumul și durata cererilor de despăgubire estimate, de modul de garantare a cantității suficiente, a lichidității, securității, calității, randamentului și congruenței investițiilor sale;

(b) întreprinderea de reasigurare urmărește ca activele să fie diversificate și repartizate corect și să permită întreprinderii să reacționeze în mod convenabil la fluctuațiile situației economice, în special la evoluția piețelor financiare și imobiliare sau la catastrofele majore. Întreprinderea evaluează efectul condițiilor de piață nereglementată asupra activelor sale și își diversifică activele astfel încât să reducă acest efect;

(c) investițiile în active care nu sunt negociate pe o piață financiară reglementată sunt, în toate cazurile, menținute la niveluri prudente;

(d) investițiile în instrumente derivate sunt posibile în măsura în care contribuie la reducerea riscurilor legate de investiții sau în măsura în care permit o administrare eficientă a portofoliului. Sunt evaluate în mod prudent, ținându-se seama de activele subiacente, și sunt incluse în evaluarea activelor instituției. De asemenea, instituția evită să se expună în mod excesiv la riscurile legate de un partener contractual unic și la alte operațiuni derivate;

(e) activele fac obiectul unei diversificări corecte, astfel încât să se evite importanța excesivă a unui singur activ, a unui singur emitent sau grup de întreprinderi, precum și acumularea de riscuri în portofoliu în ansamblul său. Investițiile în active emise de același emitent sau de emitenți care aparțin aceluiași grup nu trebuie să expună întreprinderea la o concentrare excesivă a riscurilor.

Statele membre pot decide să nu aplice cerințele menționate la litera (e) investițiilor în titluri emise de stat.

2. Statele membre nu impun întreprinderilor de reasigurare situate pe teritoriul lor să investească în anumite categorii precise de active.

3. Statele membre nu supun deciziile în materie de investiții ale unei întreprinderi de reasigurare situată pe teritoriul lor sau ale administratorului său de investiții nici unui tip de autorizație prealabilă și nici unor obligații de notificare sistematică.

4. Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), statul membru de origine poate, în cazul oricărei întreprinderi de reasigurare al cărei sediu social este situat pe teritoriul său, să stabilească următoarele norme cantitative, cu condiția ca acestea să fie justificate din punct de vedere prudențial:

(a) investițiile de provizioane tehnice brute în alte monede decât cele în care au fost constituite provizioanele tehnice ar trebui să se limiteze la 30 %;

(b) investițiile de provizioane tehnice brute în acțiuni și în alte titluri negociabile tratate ca acțiuni, ca obligațiuni sau ca titluri de creanță care nu sunt negociate pe o piață reglementată ar trebui să se limiteze la 30 %;

(c) statul membru de origine poate impune fiecărei întreprinderi de reasigurare să nu investească mai mult de 5 % din provizioanele sale tehnice brute în acțiuni și alte titluri negociabile tratate ca acțiuni, ca obligațiuni sau ca titluri de creanță și ca alte instrumente de pe piețele monetare și financiare ale aceleiași întreprinderi, și nu mai mult de 10 % din totalul provizioanelor sale tehnice brute în acțiuni și alte titluri negociabile tratate ca acțiuni, ca obligațiuni sau ca titluri de creanță și ca alte instrumente de pe piețele monetare și financiare ale unor întreprinderi care sunt membre ale aceluiași grup.

5. În plus, statul membru de origine stabilește norme mai detaliate care reglementează condițiile de utilizare a sumelor exigibile care provin de la un vehicul investițional, cum sunt activele reprezentând provizioane tehnice în conformitate cu prezentul articol.

CAPITOLUL 3

NORME REFERITOARE LA MARJA DE SOLVABILITATE șI LA FONDUL DE GARANTARE

SEC ţIUNEA 1

MARJA DE SOLVABILITATE DISPONIBILă

ARTICOLUL 35

Normă generală

Fiecare stat membru impune oricărei întreprinderi de reasigurare al cărei sediu social este situat pe teritoriul său să dispună, în orice moment, de o marjă de solvabilitate care să fie adecvată în ceea ce privește ansamblul activităților sale și cel puțin egală cu cerințele prezentei directive.

Articolul 36

Elemente eligibile

1. Marja de solvabilitate disponibilă este reprezentată de activele întreprinderii de reasigurare – libere de orice pasive previzibile și cu deducerea posturilor necorporale, inclusiv:

(a) capitalul social vărsat sau, în cazul unei întreprinderi mutuale de reasigurare, fondul inițial vărsat efectiv, plus conturile membrilor întreprinderii care îndeplinesc simultan următoarele criterii:

(i) actul constitutiv și statutul dispun că nu este posibilă efectuarea de plăți din respectivele conturi în favoarea membrilor întreprinderii decât cu condiția ca acest lucru să nu aibă drept efect scăderea marjei de solvabilitate disponibile sub nivelul cerut sau, după dizolvarea întreprinderii, cu condiția să fie reglate toate celelalte datorii ale întreprinderii;

(ii) actul constitutiv și statutul dispun că, pentru orice plată menționată la punctul (i) și efectuată în alte scopuri decât rezilierea individuală a afilierii, autoritățile competente sunt anunțate cu cel puțin o lună în avans și pot, în acest termen, să interzică plata;

(iii) dispozițiile relevante din actul constitutiv și din statut nu pot fi modificate decât după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun acestei modificări, fără să aducă atingere criteriilor enunțate la punctele (i) și (ii);

(b) rezervele legale și libere care nu corespund unor pasive de subscriere sau care nu sunt clasificate drept rezerve de egalizare;

(c) profitul sau pierderea reportate, cu deducerea dividendelor de plată.

2. Marja de solvabilitate disponibilă se reduce cu cuantumul acțiunilor proprii deținute direct de întreprinderea de reasigurare.

Pentru întreprinderile de reasigurare care, în temeiul articolului 60 alineatul (1) litera (g) din Directiva 91/674/CEE, scontează sau reduc provizioanele lor tehnice pentru cereri de despăgubire plătibile în sectorul de asigurare generală pentru a ține seama de venitul obținut din investițiile realizate, marja de solvabilitate disponibilă este redusă cu diferența dintre provizioanele tehnice de dinainte de scontare sau reducere, astfel cum sunt menționate în anexa la conturi, și aceleași provizioane tehnice de după scontare sau reducere. Ajustarea se efectuează pentru toate riscurile enumerate la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE, cu excepția claselor 1 și 2 enumerate la punctul A din respectiva anexă. Pentru alte clase decât 1 și 2 enumerate la punctul A din respectiva anexă, nu este necesară nici o ajustare în caz de scontare a anuităților incluse în provizioanele tehnice.

Pe lângă deducerile prevăzute la primul și al doilea paragraf, marja de solvabilitate disponibilă se reduce cu următoarele elemente:

(a) participațiile pe care le deține întreprinderea de reasigurare în următoarele entități:

(i) întreprinderi de asigurare în sensul articolului 6 din Directiva 73/239/CEE, al articolului 4 din Directiva 2002/83/CE sau al articolului 1 litera (b) din Directiva 98/78/CE;

(ii) întreprinderi de reasigurare în sensul articolului 3 din prezenta directivă sau întreprinderi de reasigurare din țări terțe în sensul articolului 1 litera (l) din Directiva 98/78/CE;

(iii) holdinguri de asigurare în sensul articolului 1 litera (i) din Directiva 98/78/CE;

(iv) instituții de credit și alte instituții financiare în sensul articolului 1 alineatele (1) și (5) din Directiva 2000/12/CE;

(v) întreprinderi de investiții și alte instituții financiare în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 93/22/CEE[76] și al articolului 2 alineatele (4) și (7) din Directiva 93/6/CEE[77];

(b) fiecare dintre elementele următoare, deținute de întreprinderea de reasigurare în ceea ce privește entitățile prevăzute la litera (a) în care deține o participație:

(i) instrumentele menționate la alineatul (4);

(ii) instrumentele menționate la articolul 27 alineatul (3) din Directiva 2002/83/CE;

(iii) creanțele și instrumentele subordonate menționate la articolul 35 și la articolul 36 alineatul (3) din Directiva 2000/12/CE.

În cazul în care se dețin temporar acțiuni într-o instituție de credit, o întreprindere de investiții, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, un holding de asigurare sau într-o altă instituție financiară în scopul unei operațiuni de asistență financiară care urmărește să reorganizeze și să salveze respectiva entitate, autoritățile competente pot prevedea derogări de la dispozițiile referitoare la deducerea enunțată la al treilea paragraf literele (a) și (b).

În locul deducerii elementelor menționate la al treilea paragraf literele (a) și (b), pe care întreprinderea de reasigurare le deține în instituții de credit, în întreprinderi de investiții și în alte instituții financiare, statele membre pot autoriza întreprinderea în cauză să aplice mutatis mutandis metodele nr. 1, 2 și 3 menționate în anexa I la Directiva 2002/87/CE. Metoda nr. 1 (consolidare contabilă) nu este aplicabilă decât cu condiția ca autoritățile competente să se declare mulțumite de administrarea integrată și de controlul intern al entităților care intră în perimetrul consolidării. Metoda aleasă este aplicată într-un mod constant în timp.

Statele membre pot dispune ca, în scopul calculării marjei de solvabilitate prevăzute de prezenta directivă, întreprinderile de reasigurare care fac obiectul unei supravegheri suplimentare în sensul Directivei 98/78/CE sau 2002/87/CE să nu fie obligate să deducă elementele menționate la al treilea paragraf literele (a) și (b) pe care le dețin în instituții de credit, în întreprinderi de investiții, în întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, în holdinguri de asigurare sau în alte instituții financiare care fac, și ele, obiectul supravegherii suplimentare.

În scopul deducerii participațiilor, menționată la prezentul alineat, orice participație este o participație în sensul articolului 1 litera (f) din Directiva 98/78/CE.

3. Marja de solvabilitate disponibilă poate fi reprezentată, de asemenea:

(a) de acțiunile preferențiale cumulative și de împrumuturile subordonate care, până la un procent de 50 % din valoarea cea mai scăzută, fac obiectul cerinței de marjă de solvabilitate sau al marjei de solvabilitate disponibile, din care maximum 25 % este reprezentată de împrumuturi subordonate cu scadență fixă sau de acțiuni preferențiale cumulative cu durată determinată, cu condiția ca, în caz de faliment sau de lichidare a întreprinderii de reasigurare, să existe acorduri obligatorii în temeiul cărora împrumuturile subordonate sau acțiunile preferențiale ocupă un rang inferior celui corespunzător creanțelor tuturor celorlalți creditori și nu sunt rambursate decât după reglarea tuturor celorlalte datorii în curs în momentul respectiv.

De asemenea, împrumuturile subordonate îndeplinesc următoarele condiții:

(i) se ține seama numai de fondurile vărsate efectiv;

(ii) pentru împrumuturile cu scadență fixă, scadența inițială este stabilită la cel puțin cinci ani. Cu cel târziu un an înainte de scadență, întreprinderea de reasigurare supune spre aprobarea autorităților competente un plan care indică modul în care marja de solvabilitate disponibilă va fi menținută sau adusă la nivelul dorit la scadență, cu condiția ca valoarea împrumutului care intră în compoziția marjei de solvabilitate disponibile să nu fi fost redusă progresiv, pe durata a cel puțin celor cinci ani de dinainte de scadență. Autoritățile competente pot autoriza rambursarea anticipată a acestor fonduri, cu condiția ca întreprinderea de reasigurare emitentă să fi solicitat acest lucru și să nu existe riscul ca marja sa de solvabilitate disponibilă să scadă sub nivelul cerut;

(iii) împrumuturile fără scadență fixă nu sunt rambursabile decât cu preaviz de cinci ani, cu excepția cazului în care nu mai sunt considerate o componentă a marjei de solvabilitate disponibile sau a cazului în care s-a solicitat în mod oficial acordul prealabil al autorităților competente pentru rambursarea lor anticipată. În acest din urmă caz, întreprinderea de reasigurare informează autoritățile competente cu cel puțin șase luni înainte de data de rambursare prevăzută, indicându-le cuantumul marjei de solvabilitate disponibile și cel al cerinței de marjă de solvabilitate înainte și după respectiva rambursare. Autoritățile competente nu autorizează rambursarea decât în cazul în care nu există riscul ca marja de solvabilitate disponibilă a întreprinderii de reasigurare să scadă sub nivelul cerut;

(iv) contractul de împrumut nu conține nici o clauză care să prevadă că, în anumite circumstanțe, altele decât lichidarea întreprinderii de reasigurare, datoria va trebui rambursată înainte de scadența convenită;

(v) contractul de împrumut poate fi modificat numai după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun modificării în cauză;

(b) de titlurile cu durată nedeterminată și de celelalte instrumente, inclusiv acțiunile preferențiale cumulative altele decât cele menționate la litera (a), până la 50 % din cuantumul cel mai mic dintre marja de solvabilitate disponibilă și cerința de marjă de solvabilitate, pentru totalul respectivelor titluri și al împrumuturilor subordonate menționate la litera (a), cu condiția ca acestea să îndeplinească următoarele condiții:

(i) nu pot fi rambursate la inițiativa purtătorului sau fără acordul prealabil al autorităților competente;

(ii) contractul de emisiune oferă întreprinderii de reasigurare posibilitatea de a amâna plata dobânzii aferente împrumutului;

(iii) creanțele creditorului asupra întreprinderii de reasigurare sunt complet secundare față de cele ale tuturor creditorilor nesubordonați;

(iv) documentele care reglementează emisiunea de titluri prevăd capacitatea datoriei și a dobânzilor neplătite de a absorbi pierderile, permițând în același timp întreprinderii de reasigurare să-și continue activitățile;

(v) se ține seama numai de sumele efectiv plătite.

4. La cererea și cu justificarea furnizată de întreprinderea de reasigurare autorităților competente din statul său membru de origine și cu acordul acestora, marja de solvabilitate disponibilă poate fi reprezentată, de asemenea:

(a) de jumătate din cota nevărsată din capitalul social sau din fondul inițial, de îndată ce partea eliberată atinge 25 % din capitalul sau fondul respectiv, până la 50 % din cuantumul cel mai mic dintre marja de solvabilitate disponibilă și cerința de marjă de solvabilitate;

(b) în cazul societăților mutuale sau de tip mutual cu contribuții variabile care acoperă riscuri generale, de orice creanțe pe care acestea le au asupra membrilor lor în timpul exercițiului financiar curent, până la o jumătate din diferența dintre cuantumul maxim al contribuțiilor și contribuțiile efectiv cerute. Totuși, aceste creanțe nu pot reprezenta mai mult de 50 % din cuantumul cel mai mic dintre marja de solvabilitate disponibilă și cerința de marjă de solvabilitate. Autoritățile naționale competente stabilesc orientările care enunță condițiile în care pot fi acceptate contribuțiile suplimentare;

(c) de orice rezerve nete latente care provin din evaluarea posturilor de active, în măsura în care aceste rezerve nete latente nu au un caracter excepțional.

5. De asemenea, în cazul reasigurării de viață, la cererea și cu justificarea furnizată de întreprinderea de reasigurare autorităților competente din statul său membru de origine și cu acordul acestora, marja de solvabilitate disponibilă poate fi reprezentată, de asemenea:

(a) până la 31 decembrie 2009, de o sumă egală cu 50 % din profiturile viitoare ale întreprinderii, însă fără să depășească 25 % din cuantumul cel mai mic din marja de solvabilitate disponibilă și cerința de marjă de solvabilitate. Cuantumul profiturilor viitoare se obține înmulțind profitul anual estimat cu un factor care corespunde duratei reziduale medii a contractelor. Factorul utilizat nu poate fi mai mare de 6. Profitul anual estimat nu depășește media aritmetică a profiturilor realizate în cursul ultimelor cinci exerciții financiare în cadrul activităților enumerate la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2002/83/CE.

Autoritățile competente nu pot accepta includerea acestei valori în marja de solvabilitate disponibilă decât în cazul în care:

(i) li se prezintă un raport actuarial, care confirmă probabilitatea apariției respectivelor profituri în viitor și

(ii) cota din profiturile viitoare care corespunde valorilor nete latente menționate la alineatul (4) litera (c) nu a fost încă luată în considerare;

(b) în caz de neaplicare a procedeului Zillmer sau în cazul unei aplicări a procedeului care nu atinge încărcarea pentru costuri de achiziție incluse în primă, diferența dintre provizionul matematic nediminuat prin procedeul Zillmer sau diminuat parțial prin procedeul Zillmer și un provizion matematic diminuat prin procedeul Zillmer cu procentul aferent costurilor de achiziție incluse în primă. Totuși, această sumă nu poate depăși 3,5 % din suma diferențelor dintre capitalurile „viață” în cauză și provizioanele matematice pentru ansamblul contractelor în care este posibilă diminuarea prin procedeul Zillmer. Diferența se reduce, eventual, cu valoarea tuturor costurilor de achiziție neamortizate înregistrate ca active.

6. Modificările care trebuie aduse alineatelor (1)-(5) din prezentul articol pentru a ține seama de evoluțiile care justifică o adaptare tehnică a elementelor care pot alcătui marja de solvabilitate disponibilă se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 55 alineatul (2).

Sec ţIUNEA 2

MARJA DE SOLVABILITATE MINIMă

ARTICOLUL 37

Marja de solvabilitate minimă pentru activitățile de reasigurare generală

1. Marja de solvabilitate minimă se determină fie pe baza valorii anuale a primelor sau contribuțiilor, fie a costului mediu al cererilor de despăgubire pentru ultimele trei exerciții financiare.

Cu toate acestea, în cazul în care întreprinderea de reasigurare acoperă în mod esențial unul sau mai multe dintre riscurile de credit, de furtună, de grindină sau îngheț, perioada de referință pentru costul mediu al cererilor de despăgubire corespunde ultimelor șapte exerciții financiare.

2. Sub rezerva articolului 40, marja de solvabilitate minimă este egală cu cel mai ridicat dintre cele două rezultate indicate la alineatele (3) și (4) din prezentul articol.

3. Baza de calcul a primelor se determină utilizând valoarea cea mai ridicată a primelor sau contribuțiilor brute emise ori a primelor sau contribuțiilor brute încasate.

Pentru clasele 11, 12 și 13 prevăzute la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE primele sau contribuțiile se majorează cu 50 %.

Primele sau contribuțiile aferente altor clase decât clasele 11, 12 și 13 enumerate la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE pot face obiectul unei majorări de până la 50 %, în cazul unor operațiuni sau tipuri de contracte de reasigurare specifice, pentru a ține seama de acest specific, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 55 alineatul (2) din prezenta directivă. Primele sau contribuțiile emise în cadrul activităților de reasigurare în cursul ultimului exercițiu financiar, inclusiv costurile auxiliare acestor prime sau contribuții, se însumează.

Din această sumă se deduce valoarea totală a primelor sau contribuțiilor anulate în cursul ultimului exercițiu financiar, precum și valoarea totală a impozitelor și taxelor aferente primelor sau contribuțiilor ce compun agregatul.

Valoarea astfel obținută se împarte în două tranșe: o primă tranșă cu o valoare de până la 50 de milioane EUR și o a doua tranșă corespunzătoare surplusului. Fracțiunile ce corespund procentelor de 18 % și, respectiv, de 16 % din aceste tranșe se calculează și se adună.

Suma obținută se înmulțește cu raportul, pentru ultimele trei exerciții financiare, dintre valoarea cererilor de despăgubire ce rămâne în sarcina întreprinderii de reasigurare, după deducerea sumelor recuperabile în temeiul retrocesiunii, și cuantumul brut al cererilor de despăgubire. Acest raport nu poate fi, în nici un caz, mai mic de 50 %. La cererea, însoțită de documente justificative, adresată de întreprinderea de reasigurare autorității competente a statului membru de origine și cu acordul respectivei autorități, sumele recuperabile provenite de la vehicule investiționale prevăzute la articolul 46 se pot, de asemenea, deduce ca retrocesiune.

Cu aprobarea autorităților competente, se pot utiliza metode statistice pentru repartizarea primelor sau a contribuțiilor.

4. Baza cererilor de despăgubire se calculează după cum urmează, utilizând, pentru clasele 11, 12 și 13 prevăzute la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE, cererile de despăgubire, provizioanele și recuperările majorate cu 50 %.

Cererile de despăgubire, provizioanele și recuperările aferente altor clase decât clasele 11, 12 și 13 prevăzute la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE pot face obiectul unei majorări de până la 50 %, în cazul unor operațiuni sau tipuri de contracte de reasigurare specifice, pentru a ține seama de acest specific, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 55 alineatul (2) din prezenta directivă.

Cuantumurile cererilor de despăgubire plătite în cursul perioadelor prevăzute la alineatul (1), fără deducerea cererilor de despăgubire rămase în sarcina retrocesionarilor, se însumează.

La această sumă se adaugă valoarea provizioanelor pentru plata cererilor de despăgubire constituite la sfârșitul ultimului exercițiu financiar.

Din această sumă se deduce valoarea recuperărilor încasate în cursul perioadelor prevăzute la alineatul (1).

Din suma restantă se deduce valoarea provizioanelor pentru plata cererilor de despăgubire constituite la începutul celui de-al doilea exercițiu financiar anterior ultimului exercițiu inventariat. În cazul în care perioada de referință prevăzută la alineatul (1) este de șapte ani, suma ce trebuie dedusă este valoarea provizioanelor pentru plata cererilor de despăgubire constituite la începutul celui de-al șaselea exercițiu financiar anterior ultimului exercițiu inventariat.

În conformitate cu perioada de referință prevăzută la alineatul (1), o treime sau o șeptime din suma obținută se împarte în două tranșe: o primă tranșă este de până la 35 milioane EUR și a doua corespunde surplusului. Fracțiunile ce corespund procentelor de 26 % și, respectiv, de 23 % din aceste tranșe se calculează și se adună.

Suma obținută se înmulțește cu raportul, pentru ultimele trei exerciții financiare, dintre valoarea cererilor de despăgubire ce rămâne în sarcina întreprinderii, după deducerea sumelor recuperabile în temeiul retrocesiunii, și suma brută a cererilor de despăgubire. Acest raport nu poate fi, în nici un caz, mai mic de 50 %. La cererea, însoțită de documente justificative, adresată de întreprinderea de reasigurare autorității competente a statului membru de origine și cu acordul respectivei autorități, sumele recuperabile provenite de la vehicule investiționale prevăzute la articolul 46 se pot, de asemenea, deduce ca retrocesiune.

Cu aprobarea autorităților competente, se pot utiliza metode statistice pentru repartizarea cererilor de despăgubire, provizioanelor și recuperărilor.

5. În cazul în care marja de solvabilitate, astfel cum a fost calculată la alineatele (2), (3) și (4), este mai mică decât marja de solvabilitate minimă din exercițiul financiar precedent, marja de solvabilitate minimă este cel puțin egală cu cea din exercițiul precedent, înmulțită cu raportul dintre valoarea provizioanelor tehnice pentru cererile de despăgubire la sfârșitul ultimului exercițiu și valoarea acestora la începutul ultimului exercițiu financiar. În aceste calcule, provizioanele tehnice se calculează prin deducerea retrocesiunii, însă raportul nu poate fi niciodată mai mare decât 1.

6. Fracțiunile aplicabile tranșelor prevăzute la alineatul (3) al cincilea paragraf și la alineatul (4) al șaptelea paragraf se reduc fiecare la o treime în ceea ce privește reasigurarea asigurării de sănătate gestionată în conformitate cu o tehnică similară celei a asigurării de viață, în cazul în care:

(a) primele percepute se calculează pe baza unor tabele de mortalitate în conformitate cu metodele matematice aplicate în materie de asigurare generală;

(b) se constituie un provizion pentru vârstă;

(c) se percepe un supliment de primă pentru a constitui o marjă de siguranță de o valoare corespunzătoare;

(d) asigurătorul poate denunța contractul înainte de încheierea celui de-al treilea an de asigurare;

(e) contractul prevede posibilitatea de a crește primele sau de a reduce plățile, chiar pentru contractele în curs.

Articolul 38

Marja de solvabilitate minimă pentru activitățile de reasigurare de viață

1. Marja de solvabilitate minimă aplicabilă activităților de reasigurare de viață se determină în conformitate cu articolul 37.

2. Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, statul membru de origine poate prevedea că, pentru reasigurarea claselor de asigurare prevăzute la articolul 2 punctul 1 litera (a) din Directiva 2002/83/CE, în legătură cu fonduri de investiții sau contracte de participare, și pentru operațiunile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) și la articolul 2 alineatul 2 literele (b)-(e) din Directiva 2002/83/CE, marja de solvabilitate minimă se determină în conformitate cu articolul 28 din Directiva 2002/83/CE.

Articolul 39

Marja de solvabilitate minimă aplicabilă unei întreprinderi de reasigurare care practică simultan reasigurarea de viață și generală

1. Statul membru de origine solicită oricărei întreprinderi de reasigurare ce practică simultan reasigurarea de viață și generală să dețină o marjă de solvabilitate disponibilă egală cu suma totală a marjelor de solvabilitate minime aplicabile respectiv activităților de reasigurare de viață și generală, calculate în conformitate cu articolele 37 și, respectiv, 38.

2. În cazul în care marja de solvabilitate disponibilă nu atinge nivelul stabilit la alineatul (1) din prezentul articol, autoritățile competente aplică măsurile prevăzute la articolele 42 și 43.

Sec ţIUNEA 3

FONDUL DE GARAN ţIE

ARTICOLUL 40

Valoarea fondului de garanție

1. Fondul de garanție este format dintr-o treime din marja de solvabilitate minimă, astfel cum a fost definită la articolele 37, 38 și 39. Se compune din elementele enumerate la articolul 36 alineatele (1), (2) și (3) și, cu acordul autorităților competente ale statului membru de origine, la articolul 36 alineatul (4) litera (c).

2. Fondul de garanție este de minimum 3 milioane EUR.

Orice stat membru poate prevedea că, în cazul întreprinderilor de reasigurare captive, fondul minim de garanție nu poate fi mai mic de 1 milion EUR.

Articolul 41

Revizuirea valorii fondului de garanție

1. Sumele în euro prevăzute la articolul 40 alineatul (2) se revizuiesc în fiecare an, începând din 10 decembrie 2007, în func ție de evoluția indicelui european al prețurilor de consum publicat de Eurostat pentru toate statele membre.

Adaptările sunt automate și se derulează în conformitate cu procedura următoare: valoarea de bază în euro este mărită cu procentul de variație a indicelui menționat anterior pentru perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a prezentei directive și data revizuirii, apoi se rotunjește în sus până la cel mai apropiat multiplu de 100 000 EUR.

În cazul în care variația de la ultima adaptare este mai mică de 5 %, sumele nu se adaptează.

2. Comisia informează în fiecare an Parlamentul European și Consiliul cu privire la revizuirea și sumele adaptate prevăzute la alineatul (1).

ê 2005/68/CE art. 45

Articolul 208Reasigurarea „finită”

ò nou

1. Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare care încheie contracte de reasigurare finită sau care desfășoară activități de reasigurare finită sunt în măsură să monitorizeze, să gestioneze, să controleze și să semnaleze, în mod corespunzător, riscurile care decurg din respectivele contracte sau activități.

2. Pentru a garanta adoptarea unei abordări armonizate în ceea ce privește activitățile de reasigurare finită, Comisia poate adopta dispoziții de aplicare prin care se precizează prevederile de la alineatul (1) privind monitorizarea, gestionarea și controlul riscurilor care decurg din activități de reasigurare finită.

Aceste dispoziții de aplicare, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive inter alia prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

ê 2005/68/CE art. 45

1. Statul membru de origine poate adopta dispoziții specifice pentru exercitarea activităților de reasigurare „finită” în următoarele domenii:

- condiții obligatorii ce trebuie incluse în toate contractele încheiate;

- proceduri administrative și contabile solide, mecanisme de control intern adecvate și cerințe în materie de gestionare a riscurilor;

- cerințe în domeniul contabil, prudențial și al informațiilor statistice;

- stabilirea unor provizioane tehnice pentru a garanta adecvarea, fiabilitatea și obiectivitatea acestora;

- investiții de active ce acoperă provizioanele tehnice, astfel încât să se garanteze că se ține seama de tipul de operațiuni efectuate de întreprinderea de reasigurare și, în special, de natura, valoarea și durata cererilor de despăgubire așteptate, pentru a garanta suficiența, lichiditatea, securitatea, rentabilitatea și congruența activelor sale;

- norme privind marja de solvabilitate disponibilă, marja de solvabilitate solicitată și fondul minim de garanție pe care trebuie să le dețină întreprinderea de reasigurare pentru activități de reasigurare „finită”.

ê 2005/68/CE art. 2(1)(q) (adaptat)

(q)3. √ În sensul alineatelor (1) și (2), Õ reasigurare „finită” înseamnă reasigurare în cadrul căreia pierderea potențială maximă, exprimată drept riscul economic maxim transferat, care decurge dintr-un transfer semnificativ atât al riscului de subscriere, cât și al riscului sincronizării, depășește prima pe întreaga durată a contractului, pentru un cuantum limitat, însă important, în combinație cu cel puțin una dintre următoarele caracteristici:

(ia) luarea în considerare explicită și materială a valorii în timp a banilor;

(iib) dispoziții contractuale destinate să atenueze în timp balanța economică a relațiilor dintre părți, astfel încât să atingă un nivel țintă de transfer al riscului.

ê 2005/68/CE art. 45

2. În scopul transparenței, statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul tuturor măsurilor de drept intern adoptate în sensul alineatului (1).

ê 2005/68/CE art. 46 (adaptat)

ð nou

Articolul 209Vehicule investiționale

1. În cazul în care un stat √ Statele Õ membreu decide să autorizezează stabilirea pe propriul teritoriul √ lor Õ a unor vehicule investiționale în sensul prezentei directive, ð sub rezerva ï acesta impune autorizăriiautorizarea oficială prealabileă a acestora ð de către autoritățile de supraveghere ï .

2. Statul membru în care este stabilit vehiculul investițional adoptă condițiile în care se efectuează activitățile unei astfel de entități juridice. În special, statul membru respectiv adoptă norme în următoarele domenii:

ð 2. Pentru a garanta adoptarea unei abordări armonizate în ceea ce privește vehiculele investiționale, Comisia poate adopta dispoziții de aplicare prin care se stabilesc: ï

(a) sfera de aplicare a autorizației;

(b) condiții obligatorii carece trebuie incluse în toate contractele încheiate;

(c) ð cerințe de competență și onorabilitate vizate de articolul 42 ï buna reputație și calificările profesionale adecvate ale √ pentru Õ persoaneleor care gestionează vehiculul investițional;

(d) cerințe adaptate și corespunzătoare ð de competență și onorabilitate ï pentru acționarii și asociații carece dețin o participație calificată în vehiculul investițional;

(e) proceduri administrative și contabile solide, mecanisme de control intern adecvate și cerințe în materie de gestionare a riscurilor;

(f) cerințe în domeniul contabil, prudențial și al informațiilor statistice;

(g) norme privind cerințele de solvabilitate ale vehiculelor investiționale.

Aceste dispoziții de aplicare, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive inter alia prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

ê 2005/68/CE art. 46

3. În scopul transparenței, statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul tuturor măsurilor de drept intern adoptate în sensul alineatului (2).

ê 98/78/CE

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei directive:

(a) „ întreprindere de asigurare ” înseamnă o întreprindere care a primit o autorizație oficială în conformitate cu articolul 6 din Directiva 73/239/CEE sau cu articolul6 din Directiva 79/267/CEE;

(b) „ întreprindere de asigurare dintr-o țară terță ” înseamnă o întreprindere care, în cazul în care ar avea sediul social în Comunitate, ar avea nevoie de autorizație în conformitate cu articolul 6 din Directiva 73/239/CEE sau cu articolul 6 din Directiva 79/267/CEE;

ê 2005/68/CE art. 59.2(a)

(c) „ întreprindere de reasigurare ” înseamnă o întreprindere ce a primit autorizarea oficială în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea[78];

ê 98/78/CE

(d) „ întreprindere mamă ” înseamnă o întreprindere mamă în sensul articolului 1 din Directiva 83/349/CEE[79] și orice întreprindere care, potrivit opiniei autorităților competente, exercită în mod efectiv o influență dominantă asupra altei întreprinderi;

(e) „ filială ” înseamnă o filială în sensul articolului 1 din Directiva 83/349/CEE și orice întreprindere asupra căreia, potrivit opiniei autorităților competente, o întreprindere mamă exercită în mod efectiv o influență dominantă. Toate filialele unei întreprinderi filiale sunt considerate și ele filiale ale întreprinderii mamă a acestor întreprinderi;

(f) „ participație ” înseamnă o participație în sensul articolului 17 prima teză din Directiva 78/660/CEE[80] sau deținerea, direct sau indirect, a cel puțin 20% din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;

ê 2002/87/CE art. 28.1

(g) „ întreprindere participantă ”: o întreprindere care este o întreprindere mamă sau o altă întreprindere care deține o participație sau o întreprindere afiliată la o altă întreprindere printr-o relație în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE;

(h) „întreprindere afiliată”: o întreprindere care este fie o filială, fie o altă întreprindere în care se deține o participație sau o întreprindere legată de o altă întreprindere printr-o relație în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE;

ê 2005/68/CE art. 59.2(a)

(i) „ holding de asigurare ” înseamnă o întreprindere-mamă a cărei activitate principală constă în achiziția și deținerea de participații în filiale, în cazul în care respectivele filiale sunt exclusiv sau în principal întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din țări terțe, cel puțin una dintre aceste filiale fiind o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, și care nu este un holding financiar mixt în sensul Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar[81];

(j) „ holding mixt de asigurare ” înseamnă o întreprindere-mamă, alta decât o întreprindere de asigurare, decât o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță, decât o întreprindere de reasigurare, o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță, decât un holding de asigurare sau un holding financiar mixt în sensul Directivei 2002/87/CE, care numără printre filialele sale cel puțin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare;

(k) „ autorități competente ” înseamnă autoritățile naționale abilitate, în temeiul unei legi sau reglementări, să controleze întreprinderile de asigurare sau de reasigurare;

ê 2005/68/CE art. 59.2(b)

(l) „ întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță ” înseamnă o întreprindere care, dacă ar avea sediul social în Comunitate, ar trebui să fie autorizată în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2005/68/CE.

ê 2005/68/CE art. 59.3

Articolul 2

Aplicabilitatea supravegherii suplimentare a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare

1. În plus față de dispozițiile Directivei 73/239/CEE, ale Directivei 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea directă de viață[82] și ale Directivei 2005/68/CE, care stabilesc normele de supraveghere a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de reasigurare, statele membre asigură supravegherea suplimentară a oricărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o întreprindere participativă în cel puțin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, în conformitate cu normele prevăzute la articolele 5, 6, 8 și 9 din prezenta directivă.

2. Orice întreprindere de asigurare sau de reasigurare a cărei întreprindere-mamă este un holding de asigurare sau o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță face obiectul unei supravegheri suplimentare, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 5 alineatul (2), precum și la articolele 6, 8 și 10.

3. Orice întreprindere de asigurare sau de reasigurare a cărei întreprindere-mamă este un holding mixt de asigurare face obiectul unei supravegheri suplimentare, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 5 alineatul (2), precum și la articolele 6 și 8.

Articolul 3

Domeniul de aplicare a supravegherii suplimentare

1. Exercitarea supravegherii suplimentare în conformitate cu articolul 2 nu presupune în nici un fel faptul că autoritățile competente au obligația de a exercita o funcție de supraveghere asupra întreprinderii de asigurare din țara terță, întreprinderii de reasigurare din țara terță, holdingul de asigurare sau holdingul mixt de asigurare, luate în considerare separat.

2. Supravegherea suplimentară ține seama de următoarele întreprinderi, prevăzute la articolele 5, 6, 8, 9 și 10:

- întreprinderi afiliate ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

- întreprinderi participative în întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

- întreprinderi afiliate ale unei întreprinderi participative într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare.

3. Statele membre pot decide să nu ia în considerare, pentru supravegherea suplimentară menționată la articolul 2, întreprinderile având sediul social într-o țară terță în care există obstacole legale în calea transferului informațiilor necesare, fără a aduce atingere dispozițiilor punctului 2.5 din anexa I și punctului 4 din anexa II.

În plus, autoritățile competente responsabile pentru exercitarea supravegherii suplimentare pot hotărî, de la caz la caz, să nu ia în considerare o întreprindere pentru supravegherea suplimentară menționată la articolul 2, în situațiile următoare:

- în cazul în care întreprinderea care ar trebui luată în considerare prezintă un interes nesemnificativ în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare;

- în cazul în care includerea situației financiare a întreprinderii ar fi necorepunzătoare sau de natură să inducă în eroare în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare.

Articolul 4

Autoritățile competente responsabile pentru exercitarea supravegherii suplimentare

1. Supravegherea suplimentară este exercitată de către autoritățile competente ale statului membru în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare a primit autorizarea oficială în conformitate cu articolul 6 din Directiva 73/239/CEE, cu articolul 4 din Directiva 2002/83/CE sau cu articolul 3 din Directiva 2005/68/CE.

2. În cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare autorizate în două sau mai multe state membre au drept întreprindere-mamă același holding de asigurare, aceeași întreprindere de asigurare dintr-o țară terță, întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță sau holding mixt de asigurare, autoritățile competente din statele membre respective se pot pune de acord pentru a desemna pe acelea dintre ele responsabile cu exercitarea supravegherii suplimentare.

3. În cazul în care un stat membru are mai multe autorități competente pentru supravegherea prudențială a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, statul membru respectiv ia măsurile ce se impun pentru a organiza coordonarea muncii autorităților în cauză.

ê 98/78/CE

Articolul 5

Disponibilitatea și calitatea informațiilor

ê 2005/68/CE art. 59.4

1. Statele membre prevăd ca autoritățile competente să ceară ca fiecare întreprindere de asigurare sau de reasigurare care face obiectul supravegherii suplimentare să dispună de mecanismele de control intern corespunzătoare pentru a furniza datele și informațiile utile pentru exercitarea supravegherii suplimentare.

ê 98/78/CE

2. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că nu există nici un obstacol de natură juridică, în limita competențelor lor, care să împiedice întreprinderile de asigurare supuse supravegherii suplimentare și întreprinderile lor afiliate și întreprinderile participative să facă schimb de informații care servesc scopurilor supravegherii suplimentare.

ê 2005/68/CE art. 59.5

Articolul 6

Accesul la informații

1. Statele membre prevăd ca autoritățile lor competente responsabile pentru exercitarea supravegherii suplimentare să aibă acces la toate informațiile utile pentru supravegherea unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care face obiectul supravegherii suplimentare. Autoritățile competente se pot adresa direct întreprinderilor în cauză menționate la articolul 3 alineatul (2) pentru a obține informațiile necesare numai în cazul în care aceste informații au fost solicitate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare și aceasta nu le-a furnizat.

2. Statele membre prevăd ca autoritățile lor competente să poată să desfășoare pe teritoriul lor, direct sau prin intermediul unor persoane pe care le desemnează în acest scop, verificări la fața locului ale informațiilor menționate la alineatul (1) la:

- întreprinderea de asigurare care face obiectul supravegherii suplimentare;

- întreprinderea de reasigurare care face obiectul supravegherii suplimentare;

- filialele întreprinderii de asigurare respective;

- filialele întreprinderii de reasigurare respective;

- întreprinderile-mamă ale întreprinderii de asigurare respective;

- întreprinderile-mamă ale întreprinderii de reasigurare respective;

- filialele unei întreprinderi-mamă a întreprinderii de asigurare respective;

- filialele unei întreprinderi-mamă a întreprinderii de reasigurare respective.

3. În cazul în care, în aplicarea prezentului articol, autoritățile competente ale unui stat membru doresc, în anumite situații, să verifice informații importante referitoare la o întreprindere situată în alt stat membru și care este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată, o filială, o întreprindere-mamă sau o filială a întreprinderii-mamă a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care face obiectul supravegherii suplimentare, acestea trebuie să ceară autorităților competente din celălalt stat membru să facă această verificare. Autoritățile competente care au primit o astfel de solicitare trebuie, în limitele competențelor lor, fie să facă aceste verificări ele însele, fie să permită autorităților care au prezentat cererea să facă verificarea, fie să permită unui auditor sau unui expert să o realizeze.

În cazul în care doresc, autoritățile competente care au prezentat cererea pot participa la verificare, în cazul în care nu o realizează ele însele.

Articolul 7

Cooperarea între autoritățile competente

1. În cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare cu sediul în state membre diferite sunt direct sau indirect afiliate sau au o întreprindere participativă comună, autoritățile competente din fiecare stat membru în cauză fac schimb de informații utile, la cerere, astfel încât să permită sau să faciliteze exercitarea supravegherii în conformitate cu prezenta directivă și comunică, din proprie inițiativă, toate informațiile pe care le consideră esențiale pentru celelalte autorități competente.

2. În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și o instituție de credit în sensul Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind inițierea și exercitarea activității de instituție de credit[83] sau o întreprindere de investiții în sensul Directivei 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare[84], ori amândouă, sunt direct sau indirect afiliate sau au o întreprindere participativă comună, autoritățile competente și autoritățile care au o responsabilitate publică în ceea ce privește supravegherea celorlalte întreprinderi colaborează îndeaproape. Fără a aduce atingere competențelor pe care le au, aceste autorități își vor furniza reciproc orice informație destinată să le simplifice misiunea, în special în cadrul prezentei directive.

3. Informațiile primite în temeiul dispozițiilor prezentei directive și, în special, schimburile de informații între autoritățile competente prevăzute de prezenta directivă, sunt reglementate prin obligația respectării secretului profesional definită la articolul 16 din Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea directă (a treia directivă privind „asigurarea generală”)[85], la articolul 16 din Directiva 2002/83/CE și la articolele 24-30 din Directiva 2005/68/CE.

Articolul 8

Tranzacțiile intragrup

1. Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru ca autoritățile competente să exercite o supraveghere generală a tranzacțiilor care au loc între:

(a) o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și:

(i) o filială a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(ii) o întreprindere participativă în întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(iii) o întreprindere afiliată unei întreprinderi participative în întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(b) o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și o persoană fizică ce deține o participație în:

(i) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare sau una dintre întreprinderile sale afiliate;

(ii) o întreprindere participativă în întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(iii) o întreprindere afiliată unei întreprinderi participative în întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

Aceste tranzacții se referă în special la:

- împrumuturi;

- garanții și operațiuni în afara bilanțului;

- elemente eligibile pentru marja de solvabilitate;

- investiții;

- operațiuni de reasigurare și de retrocesiune;

- acorduri de repartizare a costurilor.

2. Statele membre solicită întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să creeze dispozitive adecvate pentru gestionarea riscurilor și controlul intern, inclusiv proceduri solide de informare și contabilitate, pentru a putea identifica, măsura, încadra și controla în mod corespunzător tranzacțiile prevăzute la alineatul (1). În plus, statele membre solicită întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să raporteze tranzacțiile semnificative autorităților competente, cel puțin o dată pe an. Aceste proceduri și dispozitive fac obiectul unui control din partea autorităților competente.

În cazul în care, pe baza acestor informații, se ajunge la concluzia că solvabilitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare este sau poate fi amenințată, autoritatea competentă ia măsurile care se impun la nivelul respectivei întreprinderi.

ê 98/78/CE

Articolul 9

Cerința solvabilității ajustate

1. În situațiile menționate la articolul 2 alineatul (1), statele membre solicită să se facă un calcul al solvabilității ajustate, în conformitate cu anexa I.

2. Orice întreprindere afiliată, întreprindere participativă sau întreprindere afiliată a unei întreprinderi participative este inclusă în calculul prevăzut la alineatul (1).

ê 2005/68/CE art. 59.6

3. În cazul în care calculul prevăzut la alineatul (1) arată că solvabilitatea ajustată este negativă, autoritățile competente iau măsurile corespunzătoare la nivelul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză.

ê 98/78/CE

Articolul 10

ê 2005/68/CE art. 59.7(a)

Holdinguri de asigurare, întreprinderi de asigurare din țări terțe și întreprinderi de reasigurare din țări terțe

ê 98/78/CE

1. În cazul menționat la articolul 2 alineatul (2), statele membre solicită ca metoda supravegherii suplimentare să fie aplicată în conformitate cu Anexa II.

ê 2005/68/CE art. 59.7(b)

2. În cazul menționat la articolul 2 alineatul (2), calculul include toate întreprinderile afiliate holdingului de asigurare, întreprinderii de asigurare dintr-o țară terță sau întreprinderii de reasigurare dintr-o țară terță, în conformitate cu procedura prevăzută în anexa II.

3. În cazul în care, pe baza acestui calcul, autoritățile competente ajung la concluzia că solvabilitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care este filială a unui holding de asigurare sau a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță este sau poate fi amenințată, acestea iau măsurile corespunzătoare la nivelul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare respective.

ê 2002/87/CE art. 28.4

Articolul 10a

Cooperarea cu autoritățile competente din țările terțe

1. Comisia poate înainta propuneri Consiliului, fie la cererea unui stat membru, fie din proprie inițiativă, în vederea negocierii unor acorduri cu una sau mai multe țări terțe, cu privire la modul de exercitare a supravegherii suplimentare asupra:

(a) întreprinderilor de asigurare ale căror întreprinderi participante sunt întreprinderi în sensul articolului 2 și al căror sediu social se află într-o țară terță, și

ê 2005/68/CE art. 59.8(a)

(b) întreprinderi de reasigurare având ca întreprinderi participative întreprinderile definite la articolul 2 al căror sediu social se află într-o țară terță;

(c) întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din țări terțe având ca întreprinderi participative întreprinderile definite la articolul 2, al căror sediu social se află în Comunitate.

ê 2005/68/CE art. 59.8(b)

2. Acordurile prevăzute la alineatul (1) vizează, în special, să asigure:

(a) că autoritățile competente ale statelor membre pot obține informațiile necesare pentru supravegherea suplimentară a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare al căror sediu social este situat în Comunitate și care au filiale sau dețin participații în întreprinderi stabilite în afara Comunității și

(b) că autoritățile competente ale țărilor terțe pot obține informațiile necesare pentru supravegherea suplimentară a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare al cărui sediu social este situat pe teritoriul lor și care au filiale sau dețin participații în întreprinderi stabilite în unul sau mai multe state membre.

ê 2005/1/CE art. 7.1

3. Fără a aduce atingere articolului 300 alineatele (1) și (2) din tratat, Comisia, sprijinită de Comitetul european de asigurări și pensii profesionale, examinează rezultatul negocierilor prevăzute la alineatul (1) și situația rezultată.

ê 2002/87/CE art. 28.4

Articolul 10b

Statele membre impun ca persoanele care administrează efectiv afacerile unui holding de asigurare să dea dovadă de buna reputație necesară și de experiență suficientă pentru a-și îndeplini funcțiile.

ò nou

TITLUL III

SUPRAVEGHEREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE șI DE REASIGURARE CARE FAC PARTE DINTR-UN GRUP

CAPITOLUL I – SUPRAVEGHEREA LA NIVEL DE GRUP: DEFINIțII, CAZURI DE APLICARE, DOMENIU DE APLICARE şI NIVELURI

Sec ţIUNEA 1 - DEFINIţII

Articolul 210Definiții

1. În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiții:

(a) „întreprindere participativă” reprezintă o întreprindere care este fie o întreprindere-mamă, fie o altă întreprindere care deține o participație sau o întreprindere legată de o altă întreprindere printr-o relație în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE;

(b) „întreprindere afiliată” reprezintă o întreprindere care este fie o filială, fie o altă întreprindere în care se deține o participație sau o întreprindere legată de o altă întreprindere printr-o relație în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE;

(c) „grup” reprezintă un grup de întreprinderi, care se compune dintr-o întreprindere participativă, din filialele acesteia și din entitățile în care respectiva întreprindere participativă sau filialele acesteia dețin o participație, precum și din întreprinderile legate între ele printr-o relație în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE;

(d) „supraveghetorul grupului” reprezintă autoritatea de supraveghere responsabilă de supravegherea unui grup, determinată conform dispozițiilor articolului 251;

(e) „holding de asigurare” reprezintă o întreprindere-mamă, a cărei principală activitate constă în dobândirea și deținerea unor participații în întreprinderi filiale, aceste întreprinderi filiale fiind, exclusiv sau majoritar, întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din țări terțe, cel puțin una dintre aceste întreprinderi filiale fiind o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care nu este un holding financiar mixt în sensul Directivei 2002/87/CE;

(f) „holding mixt de asigurare” reprezintă o întreprindere-mamă, alta decât o întreprindere de asigurare, decât o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță, decât o întreprindere de reasigurare, decât o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță, decât un holding de asigurare sau un holding financiar mixt în sensul Directivei 2002/87/CE, care numără printre filialele sale cel puțin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare.

2. De asemenea, în sensul prezentului titlu, autoritățile de supraveghere consideră drept întreprindere-mamă orice întreprindere care, în opinia respectivelor autorități de supraveghere, exercită în mod efectiv o influență dominantă asupra altei întreprinderi.

De asemenea, autoritățile de supraveghere consideră drept întreprindere filială orice întreprindere asupra căreia, în opinia respectivelor autorități de supraveghere, o întreprindere-mamă exercită în mod efectiv o influență dominantă.

De asemenea, autoritățile de supraveghere consideră drept participație deținerea, directă sau indirectă, de drepturi de vot sau de capital într-o întreprindere asupra căreia, în opinia respectivelor autorități de supraveghere, se exercită în mod efectiv o influență semnificativă.

Sec ţIUNEA 2 - CAZURI DE APLICARE şI DOMENIU DE APLICARE

Articolul 211Cazuri de aplicare a supravegherii la nivel de grup

1. Statele membre prevăd supravegherea, la nivelul grupului, a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care fac parte dintr-un grup, conform prezentului titlu.

Dispozițiile prezentei directive, care stabilesc normele de supraveghere a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare luate în considerare separat, continuă să se aplice acestor întreprinderi, cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare în prezentul titlu.

2. Statele membre se asigură că supravegherea la nivelul grupului se aplică:

(a) întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare care sunt întreprinderi participative în cel puțin o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță sau o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță, conform articolelor 216-262;

(b) întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare a căror întreprindere-mamă este un holding de asigurare cu sediul central în Comunitate, conform articolelor 216-262;

(c) întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare a căror întreprindere-mamă este un holding de asigurare cu sediul central în afara Comunității sau o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, conform articolelor 263, 264 și 265;

(d) întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare a căror întreprindere-mamă este un holding mixt de asigurare, conform articolului 267.

3. În cazurile menționate la alineatul (2) literele (a) și (b), atunci când întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare cu sediul central în Comunitate este o întreprindere afiliată unei entități reglementate sau unui holding financiar mixt care fac obiectul unei supravegheri suplimentare în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/87/EC, supraveghetorul grupului poate decide, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate, să nu efectueze, la nivelul respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative sau al holdingului de asigurare, supravegherea concentrării riscurilor menționată la articolul 248 și/sau supravegherea tranzacțiilor intragrup menționată la articolul 249.

Articolul 212Domeniul de aplicare a supravegherii la nivel de grup

1. Exercitarea supravegherii la nivel de grup conform articolului 211 nu implică necesitatea ca autoritățile de supraveghere să aibă un rol de supraveghere în raport cu o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță, o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță, un holding de asigurare sau un holding mixt de asigurare luate în considerare separat, fără a aduce atingere articolului 261 în ceea ce privește holdingurile de asigurare.

2. Ținând cont de fiecare caz în parte, supraveghetorul grupului poate decide să nu includă o întreprindere în supravegherea la nivel de grup menționată la articolul 211 în cazurile următoare:

(a) în cazul în care întreprinderea este stabilită într-o țară terță în care există obstacole juridice în calea transferului informațiilor necesare, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 227;

(b) în cazul în care întreprinderea care ar trebui inclusă prezintă un interes neglijabil în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup;

(c) în cazul în care includerea respectivei întreprinderi ar fi inadecvată sau de natură să inducă în eroare în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup.

Cu toate acestea, în cazul în care mai multe întreprinderi din același grup, luate în considerare separat, pot fi excluse în temeiul primului paragraf litera (b), acestea trebuie totuși incluse dacă, în mod colectiv, prezintă un interes care nu este neglijabil.

În cazul menționat la primul paragraf litera (c) și cu excepția cazurilor de urgență, supraveghetorul grupului consultă celelalte autorități de supraveghere interesate înainte de a lua o decizie.

Atunci când, într-unul dintre cazurile prevăzute la primul paragraf literele (b) și (c), supraveghetorul grupului nu include o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în supravegherea la nivel de grup, autoritățile de supraveghere din statul membru în care este stabilită respectiva întreprindere pot solicita întreprinderii care se află în fruntea grupului orice informații care pot facilita supravegherea de către aceste autorități a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate.

Sec ţIUNEA 3 - NIVELURI

Articolul 213Ultima întreprindere participativă la nivel comunitar

1. Atunci când întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare menționat la articolul 211 alineatul (2) literele (a) și (b) este el însuși o întreprindere afiliată unei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative sau unei alte societăți holding de asigurare mamă cu sediul central în Comunitate, articolele 216-262 se aplică doar la nivelul ultimei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative sau holding de asigurare cu sediul central în Comunitate.

2. În cazul în care ultima întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă sau holding de asigurare cu sediul central în Comunitate, menționate la alineatul (1), este o întreprindere afiliată unei întreprinderi care face obiectul unei supravegheri suplimentare în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/87/EC, supraveghetorul grupului poate decide, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate, să nu efectueze, la nivelul ultimei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative în cauză, supravegherea concentrării riscurilor menționată la articolul 248 și/sau supravegherea tranzacțiilor intragrup menționată la articolul 249.

Articolul 214Ultima întreprindere participativă la nivel național

1. În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare cu sediul central în Comunitate, menționate la articolul 211 alineatul (2) literele (a) și (b), nu are sediul central în același stat membru ca ultima întreprindere participativă la nivel comunitar menționată la articolul 213, statele membre pot autoriza autoritățile lor de supraveghere să decidă, după consultarea supraveghetorului grupului și a ultimei întreprinderi participative la nivel comunitar în cauză, să supună supravegherii la nivel de grup ultima întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă sau holding de asigurare la nivel național.

Într-un astfel de caz, autoritatea de supraveghere își motivează decizia atât în fața supraveghetorului grupului, cât și în fața ultimei întreprinderi participative la nivel comunitar.

Articolele 216-262 se aplică mutatis mutandis , sub rezerva dispozițiilor de la alineatele 2-6.

2. Autoritatea de supraveghere poate limita supravegherea la nivel de grup a ultimei întreprinderi participative la nivel național la una sau mai multe secțiuni ale capitolului II.

3. În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispozițiile capitolului II secțiunea 1 ultimei întreprinderi participative la nivel național, alegerea metodei efectuată conform articolului 218 de către supraveghetorul grupului în ceea ce privește ultima întreprindere participativă la nivel comunitar menționată la articolul 213 este considerată determinantă și este aplicată de către autoritatea de supraveghere din statul membru în cauză.

4. În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispozițiile capitolului II secțiunea 1 ultimei întreprinderi participative la nivel național și în cazul în care ultima întreprindere participativă la nivel comunitar menționată la articolul 213 a obținut, conform articolului 229 sau articolului 231 alineatul (5), permisiunea de a calcula, pe baza unui model intern, cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup și cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care fac parte din grup, această decizie este considerată determinantă și este aplicată de către autoritatea de supraveghere din statul membru în cauză.

Într-o astfel de situație, în cazul în care autoritatea de supraveghere consideră că profilul de risc al ultimei întreprinderi participative la nivel național deviază în mod semnificativ de la modelul intern aprobat la nivel comunitar și atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorității de supraveghere, respectiva autoritate de supraveghere poate decide să impună, ca urmare a aplicării acestui model, o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate a grupului din care face parte întreprinderea în cauză sau, în împrejurări excepționale în care această majorare de capital ar fi inadecvată, poate să solicite întreprinderii în cauză să calculeze cerința de capital de solvabilitate a grupului din care face parte pe baza formulei standard.

Autoritatea de supraveghere motivează aceste decizii atât în fața întreprinderii, cât și în fața supraveghetorului grupului.

5. În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispozițiile capitolului II secțiunea 1 ultimei întreprinderi participative la nivel național, întreprinderea în cauză nu este autorizată să solicite, conform articolului 234 sau articolului 257, permisiunea de a supune oricare dintre filialele sale dispozițiilor articolelor 236-241.

6. În cazul în care statele membre autorizează autoritățile lor de supraveghere să ia decizia menționată la alineatul (1), aceste autorități de supraveghere prevăd că nicio astfel de decizie nu poate fi luată sau menținută în cazul în care ultima întreprindere participativă la nivel național este o filială a ultimei întreprinderi participative la nivel comunitar menționate la articolul 213, iar aceasta din urmă a obținut, conform articolului 235 sau articolului 247, permisiunea ca filiala în cauză să fie supusă dispozițiilor articolelor 236-241.

7. Comisia poate adopta dispoziții de aplicare prin care se precizează circumstanțele în care poate fi luată decizia menționată la alineatul (1).

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Articolul 215Întreprinderea participativă care acoperă mai multe state membre

1. În cazul în care statele membre autorizează autoritățile lor de supraveghere să ia decizia menționată la articolul 214, acestea le autorizează, de asemenea, să decidă încheierea unui acord cu autoritățile de supraveghere din alte state membre în care este prezentă o altă ultimă întreprindere participativă la nivel național afiliată, în scopul de a efectua supravegherea grupului la nivelul unui subgrup care acoperă mai multe state membre.

În cazul în care autoritățile de supraveghere în cauză au încheiat un acord, astfel cum se menționează la primul paragraf al prezentului alineat, supravegherea unui grup nu poate fi efectuată la nivelul niciunei ultime întreprinderi participative, menționate la articolul 214, care este prezentă în state membre diferite de statul membru în care se situează subgrupul menționat la primul paragraf al prezentului alineat.

2. Dispozițiile articolului 214 alineatele (2)-(6) se aplică mutatis mutandis .

3. Comisia adoptă dispoziții de aplicare prin care se precizează circumstanțele în care poate fi luată decizia menționată la alineatul (1).

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

CAPITOLUL II – SITUA ȚIA FINANCIARĂ

Sec ţIUNEA 1 – SOLVABILITATEA LA NIVEL DE GRUP

SUBSECţIUNEA 1 – DISPOZIţII GENERALE

ARTICOLUL 216 SUPRAVEGHEREA SOLVABILITă ții la nivel de grup

1. Supravegherea solvabilității la nivel de grup se exercită conform dispozițiilor articolului 250 alineatele (2) și (3) și ale capitolului III.

2. În cazul menționat la articolul 211 alineatul (2) litera (a), statele membre solicită întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare participative să se asigure că grupul dispune în permanență de fonduri proprii eligibile cel puțin egale cu cerința de capital de solvabilitate a grupului calculată în conformitate cu subsecțiunile 2, 3 și 4.

3. În cazul menționat la articolul 211 alineatul (2) litera (b), statele membre solicită întreprinderilor de asigurare și de reasigurare dintr-un grup să se asigure că grupul dispune în permanență de fonduri proprii eligibile cel puțin egale cu cerința de capital de solvabilitate a grupului calculată în conformitate cu subsecțiunea 5.

4. Cerințele menționate la alineatele (2) și (3) sunt supuse procesului de supraveghere efectuat de către supraveghetorul grupului conform capitolului III. Dispozițiile articolului 134 și ale articolului 136 alineatele (1), (2) și (3) se aplică prin analogie.

Articolul 217Frecvența calculelor

1. Supraveghetorul grupului se asigură că fie întreprinderile de asigurare sau de reasigurare, fie holdingul de asigurare realizează cel puțin o dată pe an calculele menționate la articolul 216 alineatele (2) și (3)

Datele necesare acestui calcul și rezultatele sale sunt înaintate supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau, în cazul în care grupul nu are la conducere o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, de către holdingul de asigurare sau de către întreprinderea din cadrul grupului desemnată de supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului însuși.

2. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare și holdingurile de asigurare monitorizează în permanență cerința de capital de solvabilitate a grupului. Dacă profilul de risc al grupului deviază în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate a grupului comunicate ultima dată, cerința de capital de solvabilitate a grupului este recalculată fără întârziere și este comunicată supraveghetorului grupului.

În cazul în care există elemente care sugerează că profilul de risc al grupului s-a modificat în mod semnificativ de la data la care s-a comunicat ultima dată cerința de capital de solvabilitate a grupului, supraveghetorul grupului poate solicita o recalculare a cerinței de capital de solvabilitate a grupului.

Subsecțiunea 2 – Alegerea metodei de calcul și principii generale

Articolul 218Alegerea metodei

1. Calculul solvabilității la nivel de grup a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare menționate la articolul 211 alineatul (2) litera (a) se efectuează pe baza principiilor tehnice și a uneia dintre metodele enunțate la articolele 219-231.

2. Statele membre prevăd că solvabilitatea la nivel de grup a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare menționate la articolul 211 alineatul (2) litera (a) se calculează după metoda 1 descrisă în subsecțiunea 4.

Cu toate acestea, statele membre autorizează autoritățile lor de supraveghere, în cazul în care acestea își asumă rolul de supraveghetor de grup în raport cu un anumit grup, să decidă, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului însuși, aplicarea la respectivul grup a metodei 2 descrise în subsecțiunea 4 sau a unei combinații între metodele 1 și 2, dacă aplicarea exclusivă a metodei 1 ar fi inadecvată.

Articolul 219Proporționalitate

1. Calculul solvabilității la nivel de grup ține seama de cota proporțională deținută de întreprinderea participativă în întreprinderile sale afiliate.

În sensul primului paragraf, cota proporțională include oricare dintre următoarele:

(a) în cazul în care se utilizează metoda 1, procentele folosite pentru stabilirea conturilor consolidate;

(b) în cazul în care se utilizează metoda 2, partea de capital subscris deținută, direct sau indirect, de către întreprinderea participativă.

Cu toate acestea, indiferent de metoda utilizată, în cazul în care întreprinderea afiliată este o întreprindere filială și nu dispune de suficiente fonduri proprii eligibile pentru a-și acoperi cerința de capital de solvabilitate, se ia în considerare deficitul de solvabilitate total al filialei.

În cazul în care, în opinia autorităților de supraveghere, responsabilitatea întreprinderii-mamă care deține o parte din capital se limitează strict la acea cotă de capital, supraveghetorul grupului poate permite, cu toate acestea, ca deficitul de solvabilitate al întreprinderii filiale să fie luat în considerare pe o bază proporțională.

2. După consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului însuși, supraveghetorul grupului determină cota proporțională care se ia în considerare în cazurile următoare:

(a) în cazul în care nu există nu există legături de capital între anumite întreprinderi dintr-un grup;

(b) în cazul în care o autoritate de supraveghere consideră drept participație deținerea, directă sau indirectă, de drepturi de vot sau de capital într-o întreprindere deoarece, în opinia sa, asupra întreprinderii în cauză se exercită în mod efectiv o influență semnificativă.

Articolul 220Eliminarea dublei utilizări a fondurilor proprii eligibile

1. Se interzice dubla utilizare a fondurilor proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate între diferite întreprinderi de asigurare sau de reasigurare luate în considerare la acest calcul.

În acest scop, la calcularea solvabilității la nivel de grup și în cazul în care metodele descrise în subsecțiunea 4 nu prevăd acest lucru, se exclud următoarele valori:

(a) valoarea oricărui activ al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative care reprezintă finanțarea fondurilor proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a uneia dintre întreprinderile sale de asigurare sau de reasigurare afiliate;

(b) valoarea oricărui activ al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative care reprezintă finanțarea fondurilor proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a respectivei întreprinderi sale de asigurare sau de reasigurare participative;

(c) valoarea oricărui activ al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative care reprezintă finanțarea fondurilor proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a oricărei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative.

2. Fără a aduce atingere alineatului (1), elementele următoare pot fi luate în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii afiliate în cauză:

(a) rezervele de beneficii și beneficiile viitoare ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare de viață afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup;

(b) orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup.

Cu toate acestea, elementele următoare se exclud din calcul în orice caz:

(a) orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capital care reprezintă o obligație potențială a întreprinderii participative;

(b) orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative care reprezintă o obligație potențială a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate;

(c) orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate care reprezintă o obligație potențială a unei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate aceleiași întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative;

3. În cazul în care autoritățile de supraveghere consideră că anumite fonduri proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, altele decât cele menționate la alineatul (2), nu pot fi disponibile în mod efectiv pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, aceste fonduri proprii pot fi incluse în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii afiliate.

4. Suma fondurilor proprii menționate la alineatele (2) și (3) nu poate depăși cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare afiliate.

5. Orice fonduri proprii eligibile ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, care fac obiectul unei aprobări prealabile din partea autorităților de supraveghere conform articolului 89, pot fi incluse în calcul numai în măsura în care au fost aprobate corespunzător de către autoritatea de supraveghere responsabilă de supravegherea respectivei întreprinderi afiliate.

Articolul 221Eliminarea creării de capital intragrup

1. La calcularea solvabilității la nivel de grup, nu se ține seama de fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate care rezultă din finanțarea reciprocă dintre întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă și oricare dintre următoarele:

(a) o întreprindere afiliată;

(b) o întreprindere participativă;

(c) o altă întreprindere afiliată oricăreia dintre întreprinderile sale participative.

2. La calcularea solvabilității la nivel de grup nu se ține seama de fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, în cazul în care fondurile proprii eligibile în cauză rezultă din finanțarea reciprocă cu orice altă întreprindere afiliată respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative.

3. Se consideră că există finanțare reciprocă cel puțin în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau oricare dintre întreprinderile sale afiliate deține acțiuni sau acordă împrumuturi altei întreprinderi care, direct sau indirect, deține fonduri proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a celei dintâi.

Articolul 222Evaluare

Valoarea activelor și pasivelor se evaluează în conformitate cu dispozițiile articolului 74.

SUBSECţIUNEA 3 – APLICAREA METODELOR DE CALCUL

ARTICOLUL 223 ÎNTREPRINDERILE DE ASIGURARE și de reasigurare afiliate

În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are mai multe întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, calculul solvabilității la nivel de grup se efectuează prin includerea fiecăreia dintre aceste întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate.

Statele membre pot prevedea ca, în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare afiliată are sediul central într-un alt stat membru decât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru care se face calculul solvabilității la nivel de grup, calculul respectiv să ia în considerare, în ceea ce privește întreprinderea afiliată în cauză, cerința de capital de solvabilitate și fondurile proprii eligibile pentru acoperirea acestei cerințe, astfel cum sunt definite în celălalt stat membru.

Articolul 224Holdinguri de asigurare intermediare

1. La calcularea solvabilității la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care deține o participație într-o întreprindere de asigurare afiliată, într-o întreprindere de reasigurare afiliată, într-o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță sau într-o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță prin intermediul unui holding de asigurare, se ține seama de situația holdingului de asigurare intermediar.

Exclusiv în scopul acestui calcul, holdingul de asigurare intermediar este tratat ca și cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă normelor stabilite în titlul I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 1, 2 și 3 cu privire la cerința de capital de solvabilitate și condițiilor stabilite la titlul I capitolul VI secțiunea 3 subsecțiunile 1, 2 și 3 cu privire la fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate.

2. În cazul în care un holding de asigurare intermediar deține creanțe subordonate sau alte fonduri proprii eligibile supuse limitelor conform dispozițiilor articolului 98, acestea sunt considerate drept fonduri proprii eligibile până la concurența valorilor calculate prin aplicarea limitelor stabilite la articolul 98 la totalul fondurilor proprii eligibile existente la nivel de grup în raport cu cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup.

Orice fonduri proprii eligibile ale unui holding de asigurare intermediar, care, dacă ar fi deținute de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, ar trebui aprobate în prealabil de către autoritatea de supraveghere conform articolului 89, pot fi incluse în calculul solvabilității la nivel de grup numai în măsura în care au fost aprobate corespunzător de către supraveghetorul grupului.

Articolul 225Întreprinderile de asigurare și de reasigurare afiliate din țări terțe

1. La calcularea solvabilității la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o întreprindere participativă într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, aceasta din urmă este tratată, exclusiv în scopul acestui calcul, drept o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată.

Cu toate acestea, în cazul în care țara terță în care are sediul central întreprinderea respectivă o obligă pe aceasta din urmă să obțină o autorizație și îi impune un regim de solvabilitate cel puțin echivalent cu cel stabilit în titlul I capitolul VI, statele membre pot prevedea ca, în ceea ce privește întreprinderea respectivă, calculul să ia în considerare cerința de capital de solvabilitate și fondurile proprii eligibile pentru acoperirea acestei cerințe, astfel cum sunt definite în țara terță în cauză.

2. Supraveghetorul grupului verifică, la cererea întreprinderii participative sau din proprie inițiativă, dacă regimul țării terțe este cel puțin echivalent.

Înainte de a lua o decizie cu privire la echivalență, supraveghetorul grupului consultă celelalte autorități de supraveghere interesate și Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale.

3. După consultarea Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale și în conformitate cu procedura menționată la articolul 304 alineatul (2), Comisia adoptă o decizie cu privire la echivalența dintre regimul de solvabilitate dintr-o țară terță și regimul stabilit în titlul I capitolul VI.

Aceste decizii sunt reexaminate în mod regulat pentru a ține seama de orice modificări aduse regimului de solvabilitate stabilit în titlul I capitolul VI și regimului de solvabilitate din respectiva țară terță.

4. Alineatul (2) nu se aplică atunci când o decizie adoptată de către Comisie în conformitate cu alineatul (3) constată echivalența regimului de solvabilitate dintr-o țară terță.

Atunci când o decizie adoptată de către Comisie în conformitate cu alineatul (3) constată că regimul de solvabilitate dintr-o țară terță nu este echivalent, nu se aplică opțiunea menționată la alineatul (1) al doilea paragraf de a se lua în considerare cerința de capital de solvabilitate și fondurile proprii eligibile, astfel cum sunt definite în țara terță în cauză, iar întreprinderea de asigurare sau de reasigurare din respectiva țară terță este tratată exclusiv în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf.

Articolul 226Instituții de credit, întreprinderi de investiții și instituții financiare afiliate

La calcularea solvabilității la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o întreprindere participativă într-o instituție de credit, într-o întreprindere de investiții sau într-o instituție financiară, statele membre autorizează întreprinderile lor de asigurare sau de reasigurare participative să aplice mutatis mutandis metodele 1 sau 2 enunțate în anexa I la Directiva 2002/87/CE. Cu toate acestea, metoda 1 enunțată în anexa menționată se aplică doar dacă supraveghetorul grupului se declară mulțumit de nivelul de gestiune integrată și de control intern al entităților care fac obiectul consolidării. Metoda aleasă se aplică în mod coerent de-a lungul timpului.

Cu toate acestea, statele membre autorizează autoritățile lor de supraveghere, în cazul în care acestea își asumă rolul de supraveghetor de grup în raport cu un anumit grup, să decidă, la cererea întreprinderii participative sau din proprie inițiativă, deducerea oricărei participații în conformitate cu alineatul (1) din fondurile proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup a întreprinderii participative.

Articolul 227Indisponibilitatea informațiilor necesare

În cazul în care autoritățile de supraveghere interesate nu dispun de informațiile necesare în vederea calculării solvabilității la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, referitoare la o întreprindere afiliată cu sediul central într-un stat membru sau într-o țară terță, valoarea contabilă a respectivei întreprinderii în întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă se scade din fondurile proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup.

În acest caz, câștigurile nerealizate aferente unei astfel de participații nu sunt recunoscute drept fonduri proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup.

SUBSECţIUNEA 4 – METODE DE CALCUL

ARTICOLUL 228 METODA 1 (METODA IMPLICITă): METODA BAZATă PE CONSOLIDAREA CONTABILă

1. Calculul solvabilității la nivel de grup a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative se efectuează pe baza conturilor consolidate.

Solvabilitatea la nivel de grup a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative este egală cu diferența dintre următoarele:

(a) fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate, calculate pe baza datelor consolidate;

(b) cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup, calculată pe baza datelor consolidate.

Normele stabilite în titlul I capitolul VI secțiunea 3 subsecțiunile 1, 2 și 3 și în titlul I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 1, 2 și 3 se aplică la calcularea fondurilor proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate și pentru cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup pe baza datelor consolidate.

2. Cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup bazată pe date consolidate (cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului) se calculează fie pe baza unei formule standard, fie a unui model intern aprobat, într-un mod compatibil cu principiile generale cuprinse în titlul I capitolul VI secțiunea 3 subsecțiunile 1 și 2 și în titlul I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 1 și 3.

Cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului este cel puțin egală cu suma elementelor următoare:

(a) cerința minimă de capital (cerința minimă de capital), menționată la articolul 127, a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative;

(b) cota proporțională a cerinței de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate.

Acest minim trebuie să fie acoperit de fondurile proprii eligibile în sensul articolului 98 alineatul (5).

Cu scopul de a determina dacă fondurile proprii eligibile menționate sunt admisibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului, se aplică mutatis mutandis principiile enunțate la articolele 219-227. Dispozițiile articolului 137 alineatele (1) și (2) se aplică prin analogie.

Articolul 229Modelul intern al grupului

1. În cazul în care se solicită permisiunea de a calcula cerința capital de solvabilitate pe bază consolidată a unui grup, precum și cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din grup pe baza unui model intern de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și întreprinderile sale afiliate ori, în comun, de către întreprinderile afiliate unui holding de asigurare, autoritățile de supraveghere în cauză cooperează pentru a decide dacă acordă sau nu această permisiune și, după caz, pentru a stabili condițiile unei astfel de permisiuni.

Cererea menționată la primul paragraf se adresează doar supraveghetorului grupului.

Supraveghetorul grupului informează fără întârziere celelalte autorități de supraveghere interesate.

2. Autoritățile de supraveghere interesate depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la respectiva cerere în termen de șase luni de la data la care supraveghetorul grupului primește cererea completă.

Supraveghetorul grupului înaintează fără întârziere cererea completă celorlalte autorități de supraveghere interesate.

3. În perioada menționată la alineatul (2), supraveghetorul grupului consultă Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale, la cererea întreprinderii participative sau a oricărei dintre celelalte autorități de supraveghere interesate. Supraveghetorul grupului poate consulta comitetul din proprie inițiativă.

Atunci când este consultat comitetul, perioada menționată la alineatul (2) se prelungește cu două luni.

4. Atunci când este consultat Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale, autoritățile de supraveghere interesate țin seama în mod corespunzător de avizul acestuia înainte de a lua decizia comună.

Supraveghetorul grupului transmite solicitantului decizia comună menționată la alineatul (2) într-un document care cuprinde decizia motivată temeinic și o explicație a oricărei devieri semnificative de la pozițiile adoptate de Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale.

Această decizie comună este considerată determinantă și este aplicată de către autoritățile de supraveghere interesate.

5. În cazul în care nu s-a luat o decizie comună în perioadele prevăzute la alineatele (2) și, respectiv, (3), supraveghetorul grupului adoptă propria decizie cu privire la respectiva cerere.

Atunci când adoptă o decizie, supraveghetorul grupului ține seama în mod corespunzător de:

(a) orice opinii sau rezerve ale celorlalte autorități de supraveghere interesate, formulate în timpul perioadei aplicabile;

(b) avizul Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale, în cazul în care acesta a fost consultat.

Decizia este prezentată într-un document care cuprinde decizia motivată temeinic și o explicație a oricărei devieri semnificative de la pozițiile adoptate de Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale.

Supraveghetorul grupului transmite decizia solicitantului și celorlalte autorități de supraveghere interesate.

Această decizie este considerată determinantă și este aplicată de către autoritățile de supraveghere interesate.

6. În cazul în care una dintre autoritățile de supraveghere interesate consideră că profilul de risc al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative aflate sub supravegherea sa deviază în mod semnificativ de la modelul intern aprobat la nivel de grup și atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorității de supraveghere, respectiva autoritate poate impune, conform articolului 37, o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză, ca urmare a aplicării modelului intern menționat.

În împrejurări excepționale în care această majorare de capital ar fi inadecvată, autoritatea de supraveghere poate să solicite întreprinderii în cauză să își calculeze cerința de capital de solvabilitate pe baza formulei standard menționate în titlul I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 1 și 2.

Autoritatea de supraveghere motivează orice decizie menționată la primul și la al doilea paragraf atât în fața întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, cât și în fața supraveghetorului grupului.

Articolul 230Majorarea de capital al grupului

Pentru a determina dacă cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului, supraveghetorul grupului trebuie să acorde o deosebită atenție următoarelor elemente:

(a) oricăror riscuri specifice existente la nivelul grupului, care nu ar fi acoperite suficient de formula standard sau de modelul intern utilizat, fiind dificil de cuantificat;

(b) oricărei majorări de capital față de cerința de capital de solvabilitate a filialelor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate, impusă de autoritățile de supraveghere interesate, în conformitate cu articolele 37 și 229 alineatul (6).

Dacă profilul de risc al grupului nu se reflectă în mod corespunzător, se poate impune o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului.

Cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului care include majorarea de capital trebuie să înlocuiască cerința necorespunzătoare de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului cu scopul de a se determina dacă nu se respectă cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup.

Articolul 231Metoda 2 (metoda alternativă): Metoda deducerii și agregării

1. Solvabilitatea la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative este reprezentată de diferența între:

(a) fondurile proprii eligibile ale întregului grup, astfel cum se prevede la alineatul (2);

(b) valoarea participațiilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare afiliate și cerința de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, astfel cum se prevede la alineatul (3).

2. Fondurile proprii eligibile ale întregului grup sunt reprezentate de suma dintre:

(a) fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative;

(b) cota proporțională a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative din fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate.

3. Cerința de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului este reprezentată de suma dintre:

(a) cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative;

(b) cota proporțională din cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate.

4. În cazul în care participația în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare afiliate constă, integral sau parțial, într-o proprietate indirectă, atunci valoarea participației întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare afiliate include valoarea unei astfel de proprietăți indirecte, ținându-se seama de interesele succesive relevante, iar elementele menționate la alineatul (2) litera (b) și alineatul (3) litera (b) includ cotele proporționale corespunzătoare din fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate și, respectiv, din cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate.

5. În cazul unei cereri privind permisiunea de a calcula cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din grup pe baza unui model intern, depusă de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și de întreprinderile afiliate acesteia, sau depusă în comun de întreprinderile afiliate unui holding de asigurare, se aplică mutatis mutandis articolul 229.

6. Pentru a determina dacă cerința de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, calculată astfel cum se stabilește la alineatul (3), reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului, autoritățile de supraveghere interesate trebuie să acorde o atenție deosebită oricăror riscuri specifice existente la nivel de grup, care nu ar fi acoperite suficient, fiind dificil de cuantificat.

În cazul în care profilul de risc al grupului deviază în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, se poate impune o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului.

Cerința de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului care include majorarea de capital înlocuiește cerința necorespunzătoare de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului cu scopul de a se determina dacă nu se respectă cerința de capital de solvabilitate a grupului.

Articolul 232Dispoziții de aplicare

Comisia poate adopta dispoziții de aplicare prin care se precizează principiile și metodele tehnice enunțate la articolele 218-227, precum și aplicarea articolelor 228-231, pentru a garanta aplicarea uniformă la nivel comunitar.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

SUBSEC Ț IUNEA 5 – SUPRAVEGHEREA SOLVABILITă Ț II UNUI GRUP DE ÎNTREPRINDERI DE ASIGURARE Ș I DE REASIGURARE CARE SUNT FILIALE ALE UNUI HOLDING DE ASIGURARE

ARTICOLUL 233 SOLVABILITATEA LA NIVEL DE GRUP A UNUI HOLDING DE ASIGURARE

În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare sunt filiale ale unui holding de asigurare, supraveghetorul grupului se asigură că calculul solvabilității grupului se efectuează la nivelul holdingului de asigurare, aplicându-se articolele 218 alineatul (2)-231.

În scopul acestui calcul, întreprinderea-mamă este tratată ca și cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă normelor stabilite în titlul I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 1, 2 și 3 cu privire la cerința de capital de solvabilitate și supusă condițiilor stabilite în titlul I capitolul VI secțiunea 3 subsecțiunile 1, 2 și 3 cu privire la fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate.

SUBSEC Ț IUNEA 6 – SPRIJINUL DIN PARTEA GRUPULUI

ARTICOLUL 234 FILIALELE UNEI ÎNTREPRINDERI DE ASIGURARE SAU DE REASIGURARE: CONDIțII

Statele membre prevăd că normele stabilite la articolele 236-241 se aplică oricărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este filiala unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, la cererea acesteia din urmă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) filiala, în privința căreia supraveghetorul grupului nu a luat nicio decizie în temeiul articolului 212 alineatul (2), se include în supravegherea de grup efectuată de supraveghetorul grupului la nivelul întreprinderii-mamă, în conformitate cu prezentul titlu;

(b) procesele de gestionare a riscurilor și dispozitivele de control intern ale întreprinderii-mamă acoperă filiala, iar autoritățile de supraveghere interesate se declară satisfăcute în ceea ce privește gestionarea prudentă a filialei;

(c) întreprinderea-mamă a declarat în scris, într-un document obligatoriu din punct de vedere juridic, acceptat de către supraveghetorul grupului în conformitate cu articolul 237, că garantează că fondurile proprii eligibile conform articolului 98 alineatul (5) vor fi transferate atunci când este necesar și până la limita care rezultă din aplicarea articolului 237;

(d) întreprinderea-mamă a depus o cerere privind posibilitatea de a intra sub incidența articolelor 236-241 și respectiva cerere i s-a aprobat, în conformitate cu procedura enunțată la articolul 235.

Articolul 235Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: decizia privind cererea

1. În cazul cererilor privind posibilitatea de a intra sub incidența normelor stabilite la articolele 236-241, autoritățile de supraveghere interesate trebuie să coopereze, într-un proces de consultare deplină, pentru a decide dacă acordă sau nu permisiunea solicitată și pentru a determina, dacă este cazul, celelalte condiții necesare pentru obținerea unei astfel de permisiuni.

Cererea menționată la primul paragraf se adresează doar supraveghetorului grupului. Supraveghetorul grupului informează fără întârziere celelalte autorități de supraveghere interesate.

2. Autoritățile de supraveghere interesate depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la respectiva cerere în termen de șase luni de la data la care supraveghetorul grupului primește cererea completă.

Supraveghetorul grupului înaintează fără întârziere cererea completă celorlalte autorități de supraveghere interesate.

Decizia comună se redactează într-un document care cuprinde decizia motivată temeinic care va fi transmisă solicitantului de către supraveghetorul grupului. Decizia comună susmenționată este considerată determinantă și este aplicată de către autoritățile de supraveghere din statul membru în cauză.

3. În cazul în care nu s-a luat nicio decizie comună de către autoritățile de supraveghere în termen de șase luni, supraveghetorul grupului adoptă propria decizie cu privire la respectiva cerere. Decizia se redactează într-un document care cuprinde decizia motivată temeinic și ia în considerare opiniile și rezervele exprimate în termen de șase luni de celelalte autorități de supraveghere interesate. Supraveghetorul grupului transmite decizia solicitantului și celorlalte autorități de supraveghere interesate. Această decizie este considerată determinantă și este aplicată de către autoritățile de supraveghere interesate.

Articolul 236Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: determinarea cerinței de capital de solvabilitate

1. Prin derogare de la articolele 37 și 229, cerința de capital de solvabilitate a filialei se calculează astfel cum se prevede la alineatele (2), (3) și (4).

2. În cazul în care cerința de capital de solvabilitate a filialei se calculează pe baza unui model intern aprobat la nivel de grup în conformitate cu articolul 229 și autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala consideră că profilul de risc al acesteia deviază în mod semnificativ de la acest model intern și atâta timp cât respectiva întreprindere nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorității de supraveghere, autoritatea respectivă poate propune supraveghetorului grupului să impună, în cazurile menționate la articolul 37, ca urmare a aplicării acestui model, o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate a acelei filiale sau, în împrejurări excepționale în care această majorare de capital ar fi inadecvată, să solicite întreprinderii în cauză să calculeze cerința de capital de solvabilitate pe baza formulei standard. Autoritatea de supraveghere comunică motivele unor astfel de propuneri atât filialei, cât și supraveghetorului grupului.

3. În cazul în care cerința de capital de solvabilitate a filialei se calculează pe baza formulei standard și autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala consideră că profilul de risc al acesteia deviază în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard și atâta timp cât respectiva întreprindere nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorității de supraveghere, autoritatea respectivă poate, în cazurile menționate la articolul 37, propune supraveghetorului grupului să impună o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate a acelei filiale.

Autoritatea de supraveghere comunică motivele unei astfel de propuneri atât filialei, cât și supraveghetorului grupului.

4. În cazul în care autoritatea de supraveghere și supraveghetorul grupului nu sunt de acord sau în cazul în care supraveghetorul grupului nu a luat nicio decizie în termen de o lună de la propunerea autorității de supraveghere, chestiunea se trimite, spre consultare, Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale, care se pronunță în termen de două luni.

Supraveghetorul grupului ține seama în mod corespunzător de respectivul aviz înainte de a lua o decizie finală. Decizia se transmite filialei și autorității de supraveghere de către supraveghetorul grupului. În cazul în care supraveghetorul grupului nu a luat o decizie finală în termen de o lună de la data avizului Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale, propunerea autorității de supraveghere se consideră ca fiind acceptată.

Articolul 237Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: acoperirea cerinței de capital de solvabilitate

1. Prin derogare de la articolul 98 alineatul (4), orice diferență între cerința de capital de solvabilitate și cerința minimă de capital a filialei se acoperă fie din fondurile proprii eligibile în temeiul articolului 98 alineatul (4), fie din sprijinul din partea grupului, fie din amândouă.

În scopul clasificării fondurilor proprii pe niveluri, în conformitate cu articolele 93-96, sprijinul din partea grupului se consideră ca fiind fonduri proprii auxiliare.

2. Sprijinul din partea grupului constă într-o declarație către supraveghetorul grupului, exprimată într-un document obligatoriu din punct de vedere juridic, care constituie un angajament de a transfera fondurile proprii eligibile în conformitate cu articolul 98 alineatul (5).

3. Înainte de a accepta declarația menționată la alineatul (2), supraveghetorul grupului se asigură că:

(a) grupul are fonduri proprii eligibile suficiente pentru a-și acoperi cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată la nivel de grup;

(b) nu există niciun obstacol major, practic sau juridic, prezent sau preconizat, în calea transferului prompt al fondurilor proprii eligibile menționate la alineatul (2);

(c) documentul care conține declarația privind sprijinul din partea grupului îndeplinește toate cerințele existente în temeiul legislației aplicabile întreprinderii-mamă, necesare pentru ca respectivul document să fie recunoscut ca un angajament legal și pentru ca orice acțiune în fața unui organ juridic sau administrativ să nu aibă efect suspensiv.

Articolul 238Filiale ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: monitorizarea cerinței de capital de solvabilitate

1. Prin derogare de la articolul 136, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala nu este responsabilă de îndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate prin luarea unor măsuri la nivel de filială.

Cu toate acestea, autoritatea de supraveghere continuă să monitorizeze cerința de capital de solvabilitate a filialei, astfel cum se prevede la alineatele (2) și (3).

2. În cazul în care cerința de capital de solvabilitate nu se mai acoperă în întregime din combinația dintre fondurile proprii eligibile în temeiul articolului 98 alineatul (4) și valoarea sprijinului din partea grupului, declarată în conformitate cu articolul 237, însă fondurile proprii eligibile în temeiul articolului 98 alineatul (5) sunt suficiente pentru a acoperi cerința minimă de capital, autoritatea de supraveghere poate solicita ca întreprinderea-mamă să furnizeze o nouă declarație care să aducă sprijinul din partea grupului la valoarea necesară pentru a garanta că cerința de capital de solvabilitate este din nou acoperită în întregime.

3. În cazul în care cerința de capital de solvabilitate nu se mai acoperă în întregime din combinația dintre fondurile proprii eligibile în temeiul articolului 98 alineatul (4) și valoarea sprijinului din partea grupului, declarată în conformitate cu articolul 237, iar fondurile proprii eligibile în temeiul articolului 98 alineatul (5) nu sunt suficiente pentru a acoperi cerința minimă de capital, autoritatea de supraveghere poate solicita ca întreprinderea-mamă să transfere, din fondurile proprii eligibile în conformitate cu articolul 98 alineatul (5), valoarea necesară pentru a garanta că cerința minimă de capital este din nou acoperită și să furnizeze o nouă declarație care să aducă sprijinul din partea grupului la valoarea necesară pentru a garanta că cerința de capital de solvabilitate este din nou acoperită în întregime.

4. Înainte de a accepta orice nouă declarație menționată la alineatele (2) sau (3), supraveghetorul grupului se asigură că sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 237.

În cazul în care întreprinderea-mamă nu furnizează noua declarație care i-a fost solicitată sau în cazul în care noua declarație furnizată nu este acceptată, nu se mai aplică derogările prevăzute la articolele 236 și 237 și la alineatul (1).

Autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala își asumă din nou întreaga responsabilitate pentru fixarea cerinței de capital de solvabilitate a filialei și pentru luarea măsurilor potrivite pentru a garanta că respectiva cerință este îndeplinită în mod corespunzător prin intermediarul fondurilor proprii eligibile, în temeiul articolului 98 alineatul (4). Întreprinderea-mamă nu este însă eliberată de angajamentul care rezultă din cea mai recentă declarație acceptată.

Articolul 239Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: lichidarea

În momentul lichidării unei filiale și dacă se stabilește că aceasta este insolvabilă, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala solicită, din proprie inițiativă sau la cererea oricărei alte autorități competente în materie de proceduri de lichidare, prin aplicarea titlului IV, ca întreprinderea-mamă să transfere filialei fonduri proprii eligibile, în măsura în care acestea sunt necesare pentru a-și acoperi obligațiile față de titularii polițelor de asigurare, în limita sprijinului din partea grupului care rezultă din cea mai recentă declarație acceptată.

Articolul 240Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: transferul de fonduri proprii

1. În cazurile menționate la articolele 238 și 239, autoritatea de supraveghere adresează solicitarea sa întreprinderii-mamă și informează de îndată supraveghetorul grupului cu privire la aceasta.

În cazul în care întreprinderea-mamă nu transferă rapid fonduri proprii eligibile către filială, supraveghetorul grupului face uz de toate competențele disponibile, inclusiv cea conferită prin articolul 142, pentru a se asigura că grupul efectuează transferul solicitat de îndată ce acest lucru este posibil.

2. Sprijinul din partea grupului se poate acorda din fondurile proprii eligibile prezente la nivelul întreprinderii-mamă sau al oricărei filiale, cu condiția ca respectiva filială, dacă este vorba despre o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, să aibă fonduri proprii eligibile care să-i depășească cerința minimă de capital. Autoritatea de supraveghere care a autorizat respectiva filială nu împiedică transferul unor asemenea fonduri proprii eligibile excedentare.

Dacă însă în urma unui astfel de transfer cerința de capital de solvabilitate a filialei în cauză nu ar mai fi îndeplinită, transferul este condiționat de o declarație din partea întreprinderii-mamă cu privire la nivelul necesar al sprijinului din partea grupului și de acordul supraveghetorului grupului.

3. Înainte de a accepta orice nouă declarație efectuată în conformitate cu alineatul (2), supraveghetorul grupului verifică dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 237. Cu toate acestea, în cazul efectuării unui transfer în conformitate cu alineatul (1), supraveghetorul grupului verifică dacă grupul continuă să aibă fonduri proprii suficiente pentru a-și acoperi cerința de capital de solvabilitate. În cazul în care această cerință nu mai este îndeplinită, supraveghetorul grupului ia măsurile adecvate pentru a se asigura că grupul întreprinde acțiunile necesare într-o perioadă de timp acceptabilă.

Articolul 241Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: informarea

Existența declarațiilor privind sprijinul din partea grupului, precum și orice utilizare a acestuia, trebuie făcute publice atât de către întreprinderea-mamă, cât și de către filiala interesată.

Articolul 242Filiale ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: încetarea aplicării derogărilor pentru o filială

1. Derogările prevăzute la articolele 236, 237 și 238 încetează să se aplice în următoarele cazuri:

(a) condiția menționată la articolul 234 litera (a) nu mai este îndeplinită;

(b) condiția menționată la articolul 234 litera (b) nu mai este îndeplinită și grupul nu ia măsurile necesare pentru ca ea să fie din nou îndeplinită într-un termen adecvat.

În cazul menționat la primul paragraf litera (a), supraveghetorul grupului, dacă decide să nu mai includă filiala în supravegherea grupului pe care o efectuează, trebuie să informeze de îndată autoritatea de supraveghere cu privire la aceasta.

În sensul primului paragraf litera (b), întreprinderea-mamă are responsabilitatea de a garanta că această condiție este îndeplinită în permanență. În cazul nerespectării condiției, întreprinderea-mamă informează fără întârziere supraveghetorul grupului și supraveghetorul filialei în cauză cu privire la aceasta. Întreprinderea-mamă prezintă un plan de restabilire a conformității cu respectiva condiție într-un termen adecvat.

Fără a aduce atingere celui de-al treilea paragraf, supraveghetorul grupului verifică cel puțin o dată pe an, din proprie inițiativă, dacă condiția menționată la articolul 234 litera (b) este respectată în continuare. Supraveghetorul grupului efectuează o asemenea verificare și la cererea autorității de supraveghere interesate, în cazul în care aceasta din urmă are serioase îndoieli cu privire la respectarea în permanență a respectivei condiții. În cazul în care verificarea efectuată identifică puncte slabe, supraveghetorul grupului solicită ca întreprinderea-mamă să prezinte un plan de restabilire a conformității cu respectiva condiție într-un termen adecvat.

Dacă supraveghetorul grupului consideră că planul menționat la al treilea sau al patrulea paragraf este insuficient sau că, ulterior, acesta nu este implementat în termenul convenit, supraveghetorul grupului trage concluzia că condiția menționată la articolul 234 litera (b) nu mai este îndeplinită și informează imediat autoritatea de supraveghere interesată cu privire la aceasta.

2. În momentul în care derogările prevăzute la articolele 236, 237 și 238 încetează să se aplice, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala își asumă din nou întreaga responsabilitate pentru fixarea cerinței de capital de solvabilitate a filialei și pentru luarea măsurilor adecvate pentru a garanta că respectiva cerință este îndeplinită în mod corespunzător prin intermediul fondurilor proprii eligibile, în temeiul articolului 98 alineatul (4). Întreprinderea-mamă nu este însă eliberată de angajamentele care rezultă din cele mai recente declarații acceptate în conformitate cu articolele 237, 238 și 240.

Articolul 243Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: încetarea aplicării derogărilor pentru toate filialele

1. Pe lângă cazurile menționate la articolul 242, derogările prevăzute la articolele 236, 237 și 238 încetează să se aplice în următoarele cazuri:

(a) dacă oricare dintre condițiile menționate la articolul 237 alineatul (3) nu mai sunt respectate și conformitatea cu acestea nu este restabilită într-o perioadă de timp adecvată, astfel cum se precizează la alineatul (2);

(b) dacă grupul nu mai are suficiente fonduri proprii eligibile pentru a acoperi cerința minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului menționată la articolul 228 alineatul (2).

2. În cazul menționat la alineatul (1) litera (a), întreprinderea-mamă are responsabilitatea de a garanta că toate condițiile sunt îndeplinite în permanență. În cazul nerespectării uneia dintre respectivele condiții, întreprinderea-mamă informează fără întârziere supraveghetorul grupului și supraveghetorul filialei în cauză cu privire la aceasta. Ea prezintă un plan de restabilire a conformității cu respectivele condiții într-un termen adecvat.

Fără a aduce atingere primului paragraf, supraveghetorul grupului verifică cel puțin o dată pe an, din proprie inițiativă, dacă sunt respectate în continuare condițiile menționate la articolul 237 alineatul (3). În cazul în care verificarea efectuată identifică deficiențe, supraveghetorul grupului solicită ca întreprinderea-mamă să prezinte un plan de restabilire a conformității cu respectivele condiții într-o perioadă de timp adecvată.

Dacă supraveghetorul grupului consideră că planul menționat la primul sau al doilea paragraf este insuficient sau că, ulterior, acesta nu este implementat în termenul convenit, supraveghetorul grupului trage concluzia că nu mai sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 237 alineatul (3) și informează imediat autoritatea de supraveghere interesată cu privire la aceasta.

În cazul menționat la alineatul (1) litera (b), supraveghetorul grupului informează imediat celelalte autorități de supraveghere interesate cu privire la aceasta.

3. În momentul în care derogările prevăzute la articolele 236, 237 și 238 încetează să se aplice, autoritățile de supraveghere care au autorizat orice filială căreia i se aplică normele stabilite la articolele 236-241 își asumă din nou întreaga responsabilitate pentru fixarea cerinței de capital de solvabilitate a acestor filiale și pentru luarea măsurilor adecvate pentru a garanta că respectiva cerință este îndeplinită în mod corespunzător prin intermediul fondurilor proprii eligibile, în temeiul articolului 98 alineatul (4). Întreprinderea-mamă nu este însă eliberată de angajamentele care rezultă din cele mai recente declarații acceptate în conformitate cu articolele 237, 238 și 240.

4. În cazul în care grupul dispune din nou de suficiente fonduri proprii eligibile pentru a acoperi cerința minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului menționată la articolul 228 alineatul (2), derogările prevăzute la articolele 236, 237 și 238 se aplică doar dacă întreprinderea-mamă depune o nouă cerere și obține un răspuns favorabil în conformitate cu procedura enunțată la articolul 235.

Articolul 244Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: reducerea sprijinului din partea grupurilor

1. În cazul în care mai multe cereri de a transfera fonduri proprii eligibile sunt adresate întreprinderii-mamă și supraveghetorului grupului în conformitate cu articolele 238 sau 239, iar grupul nu are suficiente fonduri proprii eligibile pentru a le îndeplini pe toate în același timp, sumele care rezultă din cele mai recente declarații acceptate se reduc atunci când este necesar.

Reducerea se calculează pentru fiecare filială în scopul de a garanta că fiecare filială este supusă aceluiași raport între, pe de o parte, suma activelor sale disponibile și orice transfer dinspre grup și, pe de altă parte, suma provizioanelor sale tehnice și cerința sa minimă de capital.

2. Statele membre se asigură că obligațiile care rezultă din contractele de asigurare încheiate de către întreprinderea-mamă nu sunt tratate mai favorabil decât obligațiile care rezultă din contractele de asigurare încheiate de orice filială care este supusă normelor stabilite la articolele 236-241.

Articolul 245Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: dispoziții de aplicare

În scopul unei aplicări uniforme a articolelor 234-244, Comisia adoptă dispoziții de aplicare în care se stabilesc următoarele:

(a) criteriile care trebuie aplicate în momentul în care se evaluează dacă condițiile menționate la articolul 234 sunt satisfăcute;

(b) criteriile care trebuie aplicate în momentul în care se verifică dacă cerințele menționate la articolul 237 sunt îndeplinite;

(c) mijloacele care trebuie utilizate în momentul comunicării informațiilor menționate la articolul 241;

(d) procedurile care trebuie urmate de către autoritățile de supraveghere în momentul schimbului de informații, a exersării drepturilor lor și a îndeplinirii datoriilor lor în conformitate cu articolele 235-240 și cu articolele 242, 243 și 244.

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Articolul 246Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: revizuirea

Comisia înaintează Comitetului european de asigurări și pensii profesionale, în termen de cel mult cinci ani de la data menționată la articolul 310 alineatul (1), un raport cu privire la normele statelor membre și practicile autorităților de supraveghere adoptate în temeiul prezentei subsecțiuni.

Acest raport indică în special nivelul adecvat de fonduri proprii pe care o filială trebuie să le dețină în cazul în care aparține unui grup care îndeplinește condițiile prezentei subsecțiuni, forma pe care trebuie să o ia sprijinul din partea grupului, valoarea admisibilă a sprijinului din partea grupului și nivelul fondurilor proprii la care derogările prevăzute la articolele 236, 237 și 238 încetează să se aplice.

Articolul 247Filialele unui holding de asigurare

Articolele 234-246 se aplică mutatis mutandis întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care sunt filiale ale unui holding de asigurare.

Sec Ț IUNEA 2 – CONCENTRAREA RISCURILOR Ș I TRANZAC Ț IILE INTRAGRUP

Articolul 248Supravegherea concentrării riscurilor

1. Supravegherea concentrării riscurilor la nivel de grup se exercită conform dispozițiilor articolului 250 alineatele (2) și (3) și ale capitolului III.

2. Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare sau holdingurilor de asigurare să transmită rapoarte periodice, cel puțin anual, supraveghetorului grupului cu privire la orice concentrare semnificativă a riscurilor la nivel de grup.

Informațiile necesare se transmit supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care se află în fruntea grupului sau, în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, ele se transmit de către holdingul de asigurare sau de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aparținând grupului, care este numită de către supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului.

Concentrările riscurilor sunt supuse procesului de supraveghere efectuat de către supraveghetorul grupului.

3. Supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului, identifică tipul de riscuri pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare dintr-un anumit grup trebuie să le declare în orice circumstanțe.

În momentul în care supraveghetorul grupului și celelalte autorități de supraveghere interesate definesc sau emit o opinie cu privire la tipul de riscuri, aceștia țin seama de un anumit grup și de structura sa de gestionare a riscurilor.

Pentru a identifica concentrările semnificative de riscuri care trebuie declarate, supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului, impune pragurile adecvate pe baza capitalului de solvabilitate, a provizioanelor tehnice sau a ambelor.

În momentul în care supraveghetorul grupului examinează concentrările riscurilor, acesta monitorizează în special riscul potențial de contaminare în cadrul grupului, riscul de conflicte de interese și nivelul sau volumul riscurilor.

4. Comisia poate adopta dispoziții de aplicare în ceea ce privește definirea și identificarea unei concentrări semnificative de riscuri, precum și întocmirea de rapoarte cu privire la o asemenea concentrare de riscuri, în sensul alineatelor (2) și (3).

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Articolul 249Supravegherea tranzacțiilor intragrup

1. Supravegherea tranzacțiilor intragrup se exercită conform dispozițiilor articolului 250 alineatele (2) și (3) și ale capitolului III.

2. Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare sau holdingurilor de asigurare să transmită rapoarte în mod regulat, cel puțin anual, supraveghetorului grupului cu privire la orice tranzacție intragrup efectuată în cadrul grupului de către întreprinderi de asigurare și de reasigurare.

În plus, statele membre impun furnizarea de rapoarte cu privire la tranzacțiile intragrup extrem de importante de îndată ce acest lucru este posibil.

Informațiile necesare se transmit supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care se află în fruntea grupului sau, în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, ele se transmit de către holdingul de asigurare sau de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aparținând grupului, care este numită de către supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului.

Tranzacțiile intragrup sunt supuse procesului de supraveghere efectuat de către supraveghetorul grupului.

3. Supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului, identifică tipul de tranzacții intragrup pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare dintr-un anumit grup trebuie să le notifice în orice circumstanțe. Articolul 248 alineatul (3) se aplică prin analogie.

4. Comisia poate adopta dispoziții de aplicare în ceea ce privește definirea și identificarea unei tranzacții intragrup semnificative, precum și întocmirea de rapoarte cu privire la o asemenea tranzacție intragrup, în sensul alineatelor (2) și (3).

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Sec Ț IUNEA 3 – GESTIONAREA RISCURILOR Ș I CONTROLUL INTERN

Articolul 250Supravegherea sistemului de guvernanță

1. Cerințele enunțate în titlul I capitolul IV secțiunea 2 se aplică mutatis mutandis la nivel de grup.

Fără a aduce atingere primului paragraf, sistemele de gestionare a riscurilor și de control intern și procedurile de raportare se pun în aplicare în mod coerent în toate întreprinderile incluse în domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 211 alineatul (2) literele (a) și (b), astfel încât respectivele sisteme și proceduri de raportare să poată fi controlate la nivel de grup.

2. Fără a aduce atingere alineatului (1), mecanismele de control intern ale unui grup cuprind cel puțin următoarele:

(a) mecanisme adecvate în ceea ce privește solvabilitatea grupului pentru identificarea și măsurarea tuturor riscurilor importante suportate și pentru a asocia în mod corespunzător fondurile proprii eligibile și riscurile;

(b) proceduri riguroase de raportare și de contabilitate, pentru a monitoriza și a gestiona tranzacțiile intragrup și concentrarea riscurilor.

3. Sistemele și procedurile de raportare menționate la alineatele (1) și (2) sunt supuse procesului de supraveghere efectuat de supraveghetorul grupului conform normelor stabilite în capitolului III.

4. Statele membre impun întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative sau holdingului de asigurare să efectueze, la nivelul grupului, evaluarea prevăzută de articolul 44. Evaluarea propriilor riscuri și a solvabilității, realizată la nivelul grupului, este supusă procesului de supraveghere efectuat de supraveghetorul grupului, conform capitolului III.

În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare sau holdingul de asigurare decide astfel, și sub rezerva acordului din partea supraveghetorului grupului, ea poate efectua toate evaluările prevăzute de articolul 44 la nivelul grupului și la nivelul oricărei filiale din cadrul grupului, în același timp, și poate întocmi un singur document care să cuprindă toate evaluările.

În cazul în care grupul alege opțiunea prevăzută la al doilea paragraf, acesta transmite documentul tuturor autorităților de supraveghere interesate, în același timp. Alegerea acestei opțiuni nu scutește filialele interesate de obligația de a se asigura că sunt îndeplinite cerințele articolului 44.

CAPITOLUL III - MĂSURI PENTRU FACILITAREA SUPRAVEGHERII LA NIVEL DE GRUP

Articolul 251Supraveghetorul grupului

1. Se desemnează un singur supraveghetor, responsabil cu coordonarea și exercitarea supravegherii la nivel de grup, dintre autoritățile de supraveghere ale statelor membre interesate (denumit în continuare „supraveghetorul grupului”).

2. În cazul în care aceeași autoritate de supraveghere este competentă pentru toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare dintr-un grup, sarcina de supraveghetor al grupului este îndeplinită de respectiva autoritate de supraveghere.

În toate celelalte cazuri și sub rezerva alineatului (3), sarcina de supraveghetor al grupului este îndeplinită de:

(a) autoritatea de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, în cazul în care grupul este condus de respectiva întreprindere;

(b) autoritatea de supraveghere identificată în conformitate cu următoarele elemente, în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare:

(i) în cazul în care întreprinderea-mamă a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare este un holding de asigurare, este vorba despre autoritatea de supraveghere care a autorizat respectiva întreprindere de asigurare sau de reasigurare;

(ii) în cazul în care cel puțin două întreprinderi de asigurare sau de reasigurare având sediul central pe teritoriul Comunității au drept întreprindere-mamă același holding de asigurare, iar una dintre aceste întreprinderi a fost autorizată în statul membru în care holdingul de asigurare are sediul central, este vorba despre autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau reasigurare autorizată în statul membru respectiv;

(iii) în cazul în care grupul este condus de cel puțin două holdinguri de asigurare având sediul central în state membre diferite și dacă există o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în fiecare dintre aceste state, este vorba despre autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare având cel mai mare total al bilanțului;

(iv) în cazul în care cel puțin două întreprinderi de asigurare sau de reasigurare având sediul central pe teritoriul Comunității au drept întreprindere-mamă același holding de asigurare și niciuna dintre aceste întreprinderi nu a fost autorizată în statul membru în care holdingul de asigurare are sediul central, este vorba despre autoritatea de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cu cel mai mare total al bilanțului;

(v) în cazul în care grupul este un grup care nu are întreprindere-mamă sau în toate celelalte cazuri, este vorba despre autoritatea de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cu cel mai mare total al bilanțului.

3. În anumite cazuri, autoritățile de supraveghere interesate pot să acorde derogări de la criteriile enunțate la alineatul (2), dacă aplicarea acestora ar fi nepotrivită, ținându-se seama de structura grupului și de importanța relativă a activităților întreprinderilor de asigurare și de reasigurare în diferite țări, și să numească o altă autoritate de supraveghere drept supraveghetor al grupului.În acest scop, oricare dintre autoritățile de supraveghere interesate pot solicita deschiderea unei discuții pentru a stabili dacă criteriile menționate la alineatul (2) sunt adecvate. O astfel de discuție nu poate avea loc mai mult de o dată pe an.

Autoritățile de supraveghere interesate fac tot ce le stă în putere pentru a ajunge la o decizie comună privind alegerea supraveghetorului grupului în termen de trei luni de la solicitarea discuției. Înainte de a lua o decizie, autoritățile de supraveghere interesate oferă grupului posibilitatea de a-și exprima opinia.

4. Dacă în termen de trei luni nu s-a ajuns la o decizie comună, rolul de supraveghetor al grupului este exercitat de către autoritatea de supraveghere a statului membru în care grupul desfășoară cele mai importante activități de asigurare și de reasigurare.

Cu toate acestea, în cazul în care majoritatea celorlalte autorități de supraveghere interesate se opun acestui rezultat, sarcina de a lua decizia finală privind desemnarea supraveghetorului grupului îi revine, în termen de o lună de la desemnarea din oficiu, Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale, care ajunge la o decizie în termen de o lună de la primirea respectivei sarcini.

5. Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale informează Comisia, cel puțin o dată pe an, cu privire la orice dificultăți majore în legătură cu aplicarea alineatelor (2), (3) și (4).

6. În cazul în care un stat membru are cel puțin două autorități de supraveghere prudențială a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, statul membru respectiv ia măsurile necesare pentru a asigura coordonarea între autoritățile în cauză.

Articolul 252Drepturi și obligații ale supraveghetorului grupului – Proceduri de coordonare

1. Drepturile și obligațiile care îi revin supraveghetorului grupului în ceea ce privește supravegherea la nivel de grup cuprind următoarele:

(a) coordonarea culegerii și diseminării informațiilor pertinente sau esențiale, atât pentru desfășurarea obișnuită a activităților, cât și pentru situații urgente, inclusiv diseminarea informațiilor care sunt importante pentru sarcina de supraveghere a autorității de supraveghere;

(b) procesul de supraveghere și evaluarea situației financiare a grupului;

(c) evaluarea conformității grupului cu normele privind solvabilitatea, precum și a concentrării riscurilor și a tranzacțiilor intragrup, astfel cum se prevede la articolele 216-249;

(d) evaluarea sistemului de guvernanță a grupului, astfel cum se prevede la articolul 250, precum și a îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolele 42 și 261 de către membrii organului administrativ sau de conducere a întreprinderii participative;

(e) planificarea și coordonarea, prin întâlniri obișnuite sau prin alte mijloace adecvate, a activităților de supraveghere atât pentru desfășurarea obișnuită a activităților, cât și pentru situații urgente, în colaborare cu autoritățile de supraveghere interesate;

(f) alte sarcini, măsuri și decizii atribuite supraveghetorului grupului de către prezenta directivă sau care rezultă din aplicarea prezentei directive, în special sarcina de a dirija procesul de validare a oricărui model intern la nivel de grup, astfel cum se prevede la articolele 229 și 231, precum și aceea de a dirija procesul de autorizare a sprijinului din partea grupului, astfel cum se prevede la articolul 235.

2. În scopul de a facilita supravegherea la nivel de grup, supraveghetorul grupului și celelalte autorități de supraveghere interesate stabilesc proceduri de coordonare.

Respectivele proceduri de coordonare pot atribui sarcini suplimentare supraveghetorului grupului și pot preciza, fără a aduce atingere oricăror măsuri adoptate în temeiul prezentei directive, procedurile pe care trebuie să le urmeze, în procesul de luare a deciziilor, autoritățile de supraveghere interesate, astfel cum se menționează la articolul 211 alineatul (3), articolul 212 alineatul (2), articolul 213 alineatul (2), articolul 214, articolul 215, articolul 217, articolul 218 alineatul (2), articolul 219 alineatul (2), articolul 225 alineatul (2), articolul 236, articolul 248, articolul 249, articolul 251 alineatele (3) și (4), articolul 254, articolul 263 și articolul 264, precum și procedurile privind cooperarea cu alte autorități de supraveghere.

3. Comisia adoptă dispoziții de aplicare pentru coordonarea supravegherii la nivel de grup în sensul alineatelor (1) și (2).

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Articolul 253Cooperarea și schimbul de informații între autoritățile de supraveghere

1. Autoritățile responsabile cu supravegherea fiecărei întreprinderi de asigurare și de reasigurare dintr-un grup colaborează îndeaproape cu supraveghetorul grupului, inclusiv în cazurile în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare întâmpină dificultăți financiare.

Fără a aduce atingere responsabilităților lor, respectivele autorități, fie că sunt sau nu stabilite în același stat membru, își furnizează reciproc informații esențiale sau pertinente care pot permite sau facilita realizarea sarcinilor de supraveghere ale celorlalte autorități vizate de prezenta directivă. Astfel, autoritățile de supraveghere interesate și supraveghetorul grupului își comunică, la cerere, orice informație pertinentă și, din proprie inițiativă, orice informație esențială.

Informațiile menționate la al doilea paragraf sunt considerate esențiale dacă pot influența substanțial evaluarea solidității financiare a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare.

2. Comisia adoptă dispoziții de aplicare prin care se determină elementele care trebuie culese sistematic de către supraveghetorul grupului și diseminate altor autorități de supraveghere interesate sau care trebuie transmise supraveghetorului grupului de către celelalte autorități de supraveghere interesate.

Comisia adoptă dispoziții de aplicare prin care se precizează elementele esențiale sau pertinente pentru supravegherea la nivel de grup în scopul de a ameliora convergența raportării în scopuri de supraveghere.

Dispozițiile menționate la primul și al doilea paragraf, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

Articolul 254Consultarea între autoritățile de supraveghere

1. În cazul în care o decizie este importantă pentru sarcinile de supraveghere ale altor autorități de supraveghere, autoritățile de supraveghere interesate se consultă reciproc, înaintea luării deciziei, în legătură cu următoarele elemente:

(a) schimbări în structura acționarilor, în structura organizațională sau managerială a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare dintr-un grup, care necesită aprobarea sau autorizarea autorităților de supraveghere;

(b) sancțiuni majore sau măsuri excepționale luate de autoritățile de supraveghere, inclusiv impunerea unei majorări de capital față de cerința de capital de solvabilitate în temeiul articolului 37 și impunerea oricărei limitări a utilizării unui model intern pentru calcularea cerinței de capital de solvabilitate în temeiul titlului I capitolul IV secțiunea 4 subsecțiunea 3.

În sensul literei (b), supraveghetorul grupului trebuie întotdeauna consultat.

Pe lângă acestea, în cazul în care o decizie se bazează pe informațiile primite de la alte autorități de supraveghere, autoritățile de supraveghere interesate se consultă reciproc înaintea luării deciziei.

2. O autoritate de supraveghere poate decide să nu apeleze la consultare în cazuri de urgență sau în cazul în care o asemenea consultare ar putea pune în pericol eficacitatea deciziei. În acel caz, autoritatea de supraveghere informează fără întârziere celelalte autorități de supraveghere interesate.

Articolul 255Cereri din partea supraveghetorului grupului adresate altor autorități de supraveghere

Supraveghetorul grupului poate invita autoritățile de supraveghere din statul membru în care o întreprindere-mamă își are sediul central, care nu efectuează ele însele supravegherea grupului în temeiul articolului 251, să solicite întreprinderii-mamă orice informații care ar fi pertinente pentru exercitarea drepturilor și obligațiilor de coordonare ale acestuia, astfel cum sunt stabilite la articolul 252, și să transmită respectivele informații supraveghetorului grupului.

Atunci când supraveghetorul grupului are nevoie de informațiile menționate la articolul 258 alineatul (2), care au fost deja date unei alte autorități de supraveghere, acesta contactează respectiva autoritate ori de câte ori acest lucru este posibil, cu scopul de a se evita dublarea raportării către diferitele autorități implicate în supraveghere.

Articolul 256Cooperarea cu autoritățile responsabile de instituțiile de credit și întreprinderile de investiții

În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, precum și o instituție de credit, astfel cum este definită în Directiva nr. 2006/48/CE, și/sau o societate de investiții, astfel cum este definită în Directiva nr. 2004/39/CE a Consiliului, sunt legate direct sau indirect sau au o întreprindere participativă comună, autoritățile de supraveghere interesate și autoritățile responsabile de supravegherea acestor întreprinderi din urmă colaborează strâns.

Fără a aduce atingere responsabilităților pe care le au, respectivele autorități își vor furniza reciproc orice informație care ar putea să le simplifice misiunea, în special astfel cum se prevede în prezentul titlu.

Articolul 257Secretul profesional și confidențialitatea

Statele membre autorizează schimbul de informații între autoritățile lor de supraveghere și între autoritățile lor de supraveghere și alte autorități, astfel cum se menționează la articolele 253-256.

Informațiile primite în cadrul supravegherii la nivel de grup, în special orice schimb de informații între autoritățile de supraveghere și între autoritățile de supraveghere și alte autorități, prevăzut în prezentul titlu, intră sub incidența dispozițiilor privind secretul profesional și comunicarea informațiilor confidențiale stabilite la articolul 297.

Articolul 258Accesul la informații

1. Statele membre se asigură că persoanele fizice și juridice cuprinse în sfera de aplicare a supravegherii la nivel de grup, precum și întreprinderile lor afiliate și cele participative pot face schimb de informații care ar putea fi pertinente pentru exercitarea supravegherii la nivel de grup.

2. Statele membre prevăd ca autoritățile lor responsabile de realizarea supravegherii la nivel de grup să aibă acces la orice informație pertinentă în scopul respectivei supravegheri, indiferent de tipul de întreprindere vizată. Articolul 35 se aplică mutatis mutandis .

Autoritățile de supraveghere interesate pot să se adreseze direct întreprinderilor din cadrul grupului pentru a obține informațiile necesare doar în cazul în care astfel de informații au fost solicitate întreprinderii de asigurare sau întreprinderii de reasigurare care face obiectul supravegherii la nivel de grup și aceasta nu le-a furnizat într-un termen rezonabil.

Articolul 259Verificarea informațiilor

1. Statele membre se asigură că autoritățile lor de supraveghere pot să desfășoare pe teritoriul lor, direct sau prin intermediul unor persoane pe care le desemnează în acest scop, verificări la fața locului ale informațiilor menționate la articolul 258 în incinta oricăror dintre următoarele întreprinderi:

(a) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care face obiectul supravegherii la nivel de grup;

(b) întreprinderi afiliate respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;

(c) întreprinderi-mamă ale respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;

(d) întreprinderi afiliate unei întreprinderi-mamă a respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare.

2. În cazul în care, în anumite cazuri, autoritățile de supraveghere doresc să verifice informațiile cu privire la o întreprindere, reglementată sau nu, care face parte dintr-un grup și este situată într-un alt stat membru, acestea solicită autorităților de supraveghere din acel alt stat membru să efectueze verificarea.

Autoritățile care primesc o astfel de cerere îi dau curs, în limita competențelor lor, fie efectuând verificarea direct, fie acordând unui auditor sau unui expert permisiunea de a efectua verificarea, fie acordând autorității care a solicitat verificarea permisiunea de a o efectua ea însăși. Supraveghetorul grupului este informat cu privire la demersurile întreprinse.

În cazul în care dorește acest lucru, autoritatea de supraveghere care a prezentat cererea poate participa la verificare, în cazul în care nu o realizează direct.

Articolul 260Raportul privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup

1. Statele membre solicită întreprinderilor de asigurare și de reasigurare participative sau holdingurilor de asigurare să facă public, anual, un raport privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup. Articolele 50 și 52-54 se aplică mutatis mutandis .

2. În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă sau un holding de asigurare decide astfel, și sub rezerva acordului supraveghetorului grupului, aceasta poate furniza un singur raport privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup, care cuprinde următoarele:

(a) informațiile la nivel de grup care trebuie făcute publice în conformitate cu alineatul (1);

(b) informațiile pentru oricare dintre filialele din cadrul grupului, care trebuie făcute publice în conformitate cu articolele 50 și 52-54.

3. În cazul în care raportul menționat la alineatul (2) nu include informațiile pe care autoritatea de supraveghere care a autorizat o filială din cadrul grupului le solicită întreprinderilor asemănătoare și în cazul în care omisiunea este importantă, autoritatea de supraveghere în cauză este abilitată să solicite filialei vizate să facă publice informațiile suplimentare necesare.

Articolul 261Organul administrativ sau de conducere al holdingurilor de asigurare

Statele membre impun tuturor persoanelor care conduc efectiv holdingul de asigurare să respecte cerințele de competență și onorabilitate în îndeplinirea obligațiilor care le revin.

Dispozițiile enunțate la articolul 42 se aplică prin analogie.

Articolul 262Măsuri de punere în aplicare

1. Dacă întreprinderile de asigurare sau de reasigurare dintr-un grup nu respectă cerințele menționate la articolele 216-250 sau în cazul în care cerințele sunt îndeplinite, însă solvabilitatea poate fi totuși pusă în pericol sau în cazul în care tranzacțiile intragrup sau concentrările riscurilor reprezintă o amenințare la adresa situației financiare a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare, măsurile necesare pentru a redresa situația cât de repede posibil sunt impuse de către:

(a) supraveghetorul grupului, în cazul holdingurilor de asigurare;

(b) autoritățile de supraveghere, în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare.

În cazul în care, în situațiile menționate la primul paragraf litera (a), supraveghetorul grupului nu este una dintre autoritățile de supraveghere din statul membru în care holdingul de asigurare își are sediul central, supraveghetorul grupului informează respectivele autorități de supraveghere cu privire la concluziile sale, pentru ca acestea să poată lua măsurile necesare.

În cazul în care, în situațiile menționate la primul paragraf litera (b), supraveghetorul grupului nu este una dintre autoritățile de supraveghere din statul membru în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare își are sediul central, supraveghetorul grupului informează respectivele autorități de supraveghere cu privire la concluziile sale, pentru ca acestea să poată lua măsurile necesare.

Fără a aduce atingere alineatului (2), statele membre determină măsurile care pot fi luate de către autoritățile lor de supraveghere cu privire la holdingurile de asigurare.

Autoritățile de supraveghere interesate, inclusiv supraveghetorul grupului, își coordonează, dacă este cazul, măsurile de punere în aplicare.

2. Fără a aduce atingere dispozițiilor lor de drept penal, statele membre se asigură că pot fi impuse sancțiuni sau măsuri holdingurilor de asigurare care încalcă actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în aplicarea prezentului titlu, precum și persoanei care administrează efectiv respectivele societăți. Autoritățile de supraveghere colaborează îndeaproape pentru a garanta că astfel de sancțiuni sau măsuri sunt efective, mai ales atunci când administrația centrală sau punctul de lucru principal al unui holding de asigurare nu se află la sediul său central.

3. Comisia poate adopta dispoziții de aplicare pentru coordonarea măsurilor de punere în aplicare menționate la alineatele (1) și (2).

Aceste dispoziții, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 304 alineatul (3).

CAPITOLUL IV – ȚĂRI TERȚE

Articolul 263Întreprinderi-mamă din afara Comunității: verificarea echivalenței

1. În cazul menționat la articolul 211 alineatul (2) litera (c), autoritățile de supraveghere interesate verifică dacă întreprinderile de asigurare și de reasigurare a căror întreprindere-mamă își are sediul central în afara Comunității fac obiectul unei supravegheri efectuate de către autoritatea de supraveghere a țării terțe, echivalente supravegherii la nivel de grup prevăzute de prezentul titlu în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare menționate la articolul 211 alineatul (2) literele (a) și (b).

Verificarea se efectuează de către autoritatea de supraveghere care ar fi supraveghetorul grupului dacă s-ar aplica criteriile enunțate la articolul 251 alineatul (2), fie la cererea întreprinderii-mamă sau a oricăror întreprinderi de asigurare și de reasigurare autorizate în Comunitate, fie din proprie inițiativă. Înainte de a lua o decizie, autoritatea de supraveghere consultă celelalte autorități de supraveghere interesate și Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale.

2. După consultarea Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale și în conformitate cu procedura menționată la articolul 304 alineatul (2), Comisia poate adopta o decizie cu privire la echivalența dintre regimul prudențial, dintr-o țară terță, de supraveghere a grupurilor și regimul stabilit prin prezentul titlu. Aceste decizii sunt reexaminate în mod regulat pentru a se lua în considerare orice schimbări aduse regimului prudențial de supraveghere a grupurilor stabilit prin prezentul titlu sau regimului prudențial de supraveghere a grupurilor existent în țara terță.

Atunci când o decizie a fost adoptată de Comisie, în conformitate cu primul paragraf, în legătură cu o țară terță, respectiva decizie este considerată determinantă în scopul verificării menționate la alineatul (1).

Articolul 264Întreprinderi-mamă din afara Comunității: lipsa echivalenței

1. În lipsa unei supravegheri echivalente menționate la articolul 263, statele membre aplică întreprinderilor de asigurare și de reasigurare fie articolele 216-262, prin analogie și cu excepția articolelor 234-247, fie una dintre metodele enunțate la alineatul (2).

Principiile generale și metodele prevăzute la articolele 216-262 se aplică la nivelul holdingului de asigurare, al întreprinderii de asigurare dintr-o țară terță sau al întreprinderii de reasigurare dintr-o țară terță.

Exclusiv în scopul calculării solvabilității grupului, întreprinderea-mamă este tratată ca și cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă acelorași condiții precum cele stabilite în titlul I capitolul VI secțiunea 3 subsecțiunile 1, 2 și 3, în ceea ce privește fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate, și oricăreia dintre următoarele:

(a) o cerință de capital de solvabilitate determinată în conformitate cu principiile articolului 224, în cazul unui holding de asigurare;

(b) o cerință de capital de solvabilitate determinată în conformitate cu principiile articolului 225, în cazul unei întreprinderi de asigurare dintr-o țară terță sau al unei întreprinderi de reasigurare dintr-o țară terță.

2. Statele membre îngăduie autorităților lor de supraveghere să aplice alte metode care să asigure o supraveghere adecvată a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care fac parte dintr-un grup. Aceste metode trebuie aprobate de supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate.

Autoritățile de supraveghere pot, în mod special, să solicite înființarea unui holding de asigurare cu sediul central în Comunitate și să aplice prezentul titlu întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din grupul condus de respectivul holding de asigurare.

Metodele alese permit realizarea obiectivelor supravegherii la nivel de grup, astfel cum sunt definite în prezentul titlu, și trebuie notificate celorlalte autorități de supraveghere interesate și Comisiei.

Articolul 265Întreprinderi-mamă din afara Comunității: niveluri

În cazul în care întreprinderea-mamă menționată la articolul 263 este ea însăși filiala unui holding de asigurare cu sediul central în afara Comunității sau a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, statele membre aplică verificarea prevăzută la articolul 263 doar la nivelul ultimei întreprinderi-mamă care este un holding de asigurare, o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță sau o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță.

Cu toate acestea, statele membre permit autorităților lor de supraveghere să decidă, în lipsa unei supravegheri echivalente menționate la articolul 263, să realizeze o nouă verificare la un nivel inferior, la care se află o întreprindere-mamă a unor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, fie că este vorba despre un holding de asigurare dintr-o țară terță, de o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță sau de o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță.

Într-un astfel de caz, autoritatea de supraveghere menționată la articolul 263 alineatul (1) al doilea paragraf explică grupului decizia sa.

Articolul 264 se aplică mutatis mutandis .

Articolul 266Cooperarea cu autoritățile de supraveghere din țările terțe

1. Comisia poate prezenta propuneri Consiliului în vederea negocierii unor acorduri cu una sau mai multe țări terțe privind modalitățile de efectuare a supravegherii la nivel de grup în ceea ce privește:

(a) întreprinderile de asigurare sau de reasigurare având ca întreprinderi participative întreprinderile definite la articolul 211 al căror sediu central se află într-o țară terță; și

(b) întreprinderile de asigurare dintr-o țară terță sau întreprinderile de reasigurare dintr-o țară terță având ca întreprinderi participative întreprinderile definite la articolul 211, al căror sediu central se află în Comunitate.

2. Acordurile prevăzute la alineatul (1) vizează, în special, să asigure:

(a) că autoritățile de supraveghere din statele membre pot obține informațiile necesare pentru supravegherea la nivel de grup a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare al căror sediu central se află în Comunitate și care au filiale sau dețin participații în întreprinderi stabilite în afara Comunității; și

(b) că autoritățile de supraveghere din țările terțe pot obține informațiile necesare pentru supravegherea la nivel de grup a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din țări terțe al căror sediu central se află pe teritoriile acestora și care au filiale sau dețin participații în întreprinderi dintr-unul sau mai multe state membre.

3. Fără a aduce atingere articolului 300 alineatele (1) și (2) din tratat, Comisia, sprijinită de Comitetul european pentru asigurări și pensii ocupaționale, examinează rezultatul negocierilor prevăzute la alineatul (1).

CAPITOLUL V – HOLDINGURILE MIXTE DE ASIGURARE

Articolul 267Tranzacțiile intragrup

1. Statele membre se asigură că, în cazul în care întreprinderea-mamă a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare este un holding mixt de asigurare, autoritățile de supraveghere responsabile de supravegherea acestor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare efectuează o supraveghere generală a tranzacțiilor dintre aceste întreprinderi de asigurare sau de reasigurare și holdingul mixt de asigurare și întreprinderile afiliate acesteia.

2. Articolele 249, 253-259 și 262 se aplică mutatis mutandis .

Articolul 268Cooperarea cu țările terțe

În ceea ce privește cooperarea cu țările terțe, articolul 266 se aplică mutatis mutandis .

⎢ 2001/17/CE art. 1 (adaptat)

TITLUL I V – √ REORGANIZAREA ȘI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE Õ

CAPITOLUL I - DOMENIUL DE APLICARE ȘI DEFINIȚIILE

Articolul 269Domeniul de aplicare √ al prezentului titlu Õ

Prezenta directivă √ Prezentul titlu Õ se aplică măsurilor de reorganizare și procedurilor de lichidare în ceea ce privește √ următoarele: Õ

(1) întreprinderile de asigurare.;

(2.) Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în măsura prevăzută la articolul 30, măsurilor de reorganizare și procedurilor de lichidare în ceea ce privește sucursalele √ situate Õ de pe teritoriul Comunității ale întreprinderilor de asigurare care au sediul central în afara Comunității.

⎢ 2001/17/CE art. 2 (adaptat)

Articolul 270Definițiile

1. În sensul prezentei directive √ prezentului titlu, se aplică următoarele definiții Õ :

(ga) „ autorități competente ” înseamnă autoritățile administrative și judiciare ale statelor membre care sunt competente în ceea ce privește scopurile măsurilor de reorganizare sau procedurilor de lichidare;

(a) „întreprindere de asigurare” înseamnă o întreprindere care a primit o autorizație oficială în conformitate cu articolul 6 din Directiva 73/239/CEE sau articolul 6 din Directiva 79/267/CEE;

(b) „ sucursală ” înseamnă orice prezență permanentă a unei întreprinderi de asigurare pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru de origine, care exercită activități de asigurare;

(c) „ măsuri de reorganizare ” înseamnă măsuri care implică orice intervenție din partea organismelor administrative sau autorităților judiciare √ autorităților competente Õ , care sunt destinate să mențină sau să restaureze situația financiară a unei întreprinderi de asigurare și care afectează drepturile preexistente ale părților, altele decât întreprinderea de asigurare, inclusiv, dar nu numai, măsuri care presupun posibilitatea unei suspendări a plăților, unei suspendări a măsurilor de aplicare sau a unei reduceri a creanțelor;

(d) „ proceduri de lichidare ” înseamnă proceduri colective care implică realizarea activelor unei întreprinderi de asigurare și distribuirea profiturilor între creditori, acționari și asociați, după caz, care implică în mod necesar orice intervenție din partea autorităților √ competente Õ administrative sau judiciare dintr-un stat membru, inclusiv în cazul în care procedurile colective sunt încheiate printr-un concordat sau altă măsură analoagă, în care se bazează sau nu pe insolvabilitate sau sunt voluntare sau obligatorii;

(e) „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care o întreprindere de asigurare a fost autorizată în conformitate cu articolul 6 din Directiva 73/239/CEE sau articolul 6 din Directiva 79/267/CEE;

(f) „stat membru gazdă” înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care întreprinderea de asigurare are o sucursală;

(h) ,,autorități de supraveghere” înseamnă autoritățile competente în sensul articolului 1 litera (k) din Directiva 92/49/CEE și articolului 1 litera (l) din Directiva 92/96/CEE;

(ie) ,, administrator ” înseamnă orice persoană sau organism desemnat de către autoritățile competente în vederea gestionării măsurilor de reorganizare;

(jf) ,, lichidator ” înseamnă orice persoană sau organism desemnat de către autoritățile competente sau de către organele de conducere ale unei întreprinderi de asigurare, după caz, în vederea gestionării unor proceduri de lichidare;

(kg) ,, creanțe de asigurare ” înseamnă orice sumă care este datorată de către întreprinderea de asigurare unor asigurați, titulari de polițe de asigurare, beneficiari sau oricărei părți vătămate având drept direct de acțiune împotriva întreprinderii de asigurare și care rezultă dintr-un contract de asigurare sau din orice operațiune prevăzută la articolul 2 alineatul (3) literele (b) și (c) 1 alineatele (2) și (3) din Directiva 79/267/CEE din activitatea de asigurare directă, inclusiv sume rezervate pentru persoanele √ respective Õ menționate anterior, în cazul în care unele elemente ale datoriei nu sunt încă cunoscute.

Primele datorate de către întreprinderea de asigurare rezultate din neîncheierea sau anularea acestor contractelor de asigurare sau operațiunilor √ menționate la primul paragraf litera (g) Õ , în conformitate cu legea aplicabilă pentru astfel de contracte sau operațiuni înaintea deschiderii procedurilor de lichidare, se consideră de asemenea ca fiind creanțe de asigurare.

⎢ 2001/17/CE art. 30 (adaptat)

12. Sub rezerva definițiilor prevăzute la articolul 2 literele (e), (f) și (g) și îÎn scopul aplicării dispozițiilor prezentului titlu prezentei directive la măsurilore de reorganizare și la procedurilore de lichidare privind o sucursală situată într-un stat membru a unei întreprinderi de asigurare al cărei sediu central este localizat în afara Comunității √ se aplică următoarele definiții Õ :

(a) ,, stat membru de origine ” desemnează statul membru în care sucursala a primit autorizația în conformitate cu articoleleul 23 din Directiva 73/239/CEE și articolul 27 din Directiva 79/267/CEE 143-147; și

(b) ,, autorități de supraveghere ” și ,,autorități competente” desemnează autoritățile √ de supraveghere ale Õ statului membru în care sucursala a primit autorizația.;

√ (c) „ autorități competente ” desemnează autoritățile competente ale statului membru în care sucursala a primit autorizația. Õ

CAPITOLUL II – MĂSURILE DE REORGANIZARE

Articolul 3

Domeniul de aplicare

Prezentul titlu se aplică măsurilor de reorganizare definite la articolul 2 litera (c).

⎢ 2001/17/CE art. 4 (adaptat)

Articolul 271Adoptarea măsurilor de reorganizare – Legea aplicabilă

1. Numai autoritățile competente din statul membru de origine sunt abilitate să decidă aplicarea măsurilor de reorganizare în ceea ce privește o întreprindere de asigurare, inclusiv sucursalele sale stabilite în alte state membre.

2. Măsurile de reorganizare nu împiedică deschiderea unei proceduri de lichidare de către statul membru de origine.

23. Măsurile de reorganizare sunt reglementate de actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile aplicabile în statul membru de origine, cu excepția unei dispoziții contrare prevăzute la articolele 19-26 287-294.

34. Măsurile de reorganizare √ luate în conformitate cu legislația statului membru de origine Õ au efect în întreaga Comunitate, în conformitate cu legislația statului membru de origine, fără alte formalități, inclusiv în ceea ce privește terții din alte state membre, chiar dacă legislația acelor state membre nu prevede astfel de măsuri de reorganizare sau subordonează aplicarea lor unor condiții care nu sunt îndeplinite.

45. Măsurile de reorganizare au efect în întreaga Comunitate din momentul în care acestea au efect în statul membru √ de origine Õ în care s-au adoptat.

⎢ 2001/17/CE art. 5 (adaptat)

Articolul 272Informarea autorităților de supraveghere

Autoritățile competente din statul membru de origine informează de urgență autoritățile de supraveghere din statul membru de origine √ respectiv Õ cu privire la decizia lor privind orice măsură de reorganizare, dacă se poate, înainte de adoptarea unei astfel de măsuri sau imediat după aceea.

Autoritățile de supraveghere din statul membru de origine informează de urgență autoritățile de supraveghere din toate celelalte state membre cu privire la decizia de a adopta măsuri de reorganizare, inclusiv efectele concrete posibile ale unor astfel de măsuri.

⎢ 2001/17/CE art. 6 (adaptat)

Articolul 273Publicarea √ deciziilor privind măsurile de reorganizare Õ

1. Când este posibil un apel în statul membru de origine împotriva unei măsuri de reorganizare, autoritățile competente din statul membru de origine, administratorul sau orice persoană abilitată să facă acest lucru în statul membru de origine face publică decizia sa cu privire la o măsură de reorganizare în conformitate cu procedurile de publicare prevăzute în statul membru de origine și, în plus, publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Comunităților Europene cât mai repede posibil un extras din documentul de stabilire a măsurii de reorganizare.

Autoritățile de supraveghere ale tuturor celorlalte state membre care au fost informate cu privire la decizia privind măsura de reorganizare, în conformitate cu articolul 5 272, pot asigura publicarea unei astfel de decizii pe propriul teritoriu în modul pe care îl consideră adecvat.

2. Publicarea prevăzută la alineatul (1) menționează de asemenea autoritatea competentă din statul membru de origine, legea aplicabilă prevăzută la articolul 271 4 alineatul (3) (2) și lichidatorul desemnat, dacă există. Publicarea se efectuează în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru în care este publicată informația.

3. Măsurile de reorganizare se aplică indiferent de dispozițiile privind publicarea stabilite la alineatele (1) și (2) și au efect în ceea ce privește creditorii, numai în cazul în care autoritățile competente ale statului membru de origine sau legislația statului √ membru Õ respectiv nu prevăd altfel.

4. În cazul în care măsurile de reorganizare afectează exclusiv drepturile acționarilor, asociaților sau angajaților unei întreprinderi de asigurare, considerați ca atare, prezentul articol alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică, cu excepția cazului în care legea aplicabilă acestor măsurilor de reorganizare nu prevede altfel.

Autoritățile competente stabilesc modul în care părțile √ menționate la primul paragraf Õ interesate afectate de asemenea măsuri de reorganizare sunt √ trebuie să fie Õ informate în conformitate cu legislația corespunzătoare √ aplicabilă Õ .

⎢ 2001/17/CE art. 7 (adaptat)

Articolul 274Informarea creditorilor cunoscuți – Dreptul de a prezenta creanțe

1. În cazul în care legislația statului membru de origine solicită prezentarea unei creanțe în vederea recunoașterii sale sau prevede notificarea obligatorie a măsurii de reorganizare creditorilor care își au rezidența obișnuită, domiciliul sau sediul central în statul respectiv, autoritățile competente din statul membru de origine sau administratorul informează de asemenea creditorii cunoscuți care au rezidența obișnuită, domiciliul sau sediul central în alt stat membru, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 15 și 17 283 și 285 alineatul (1).

2. În cazul în care legislația statului membru de origine prevede dreptul creditorilor, care își au rezidența obișnuită, domiciliul sau sediul central în statul √ membru Õ respectiv, de a prezenta creanțe sau de a prezenta observații privind creanțele lor, creditorii care își au rezidența obișnuită, domiciliul sau sediul central în alt stat membru au același drept de a prezenta creanțe sau de a prezenta observații în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 16 și 17 284 și 285 alineatul (2).

⎢ 2001/17/CE art. 8 (adaptat)

TITLUL CAPITOLUL III – PROCEDURILE DE LICHIDARE

Articolul 275Deschiderea procedurii de lichidare – Informarea autorităților de supraveghere

1. Numai autoritățile competente ale statului membru de origine sunt abilitate să ia o decizie privind deschiderea procedurii de lichidare în ceea ce privește o întreprindere de asigurare, inclusiv sucursalele sale din alte state membre. Prezenta decizie se poate adopta în absența sau în urma adoptării măsurilor de reorganizare.

2. O decizie adoptată conform legislației statului membru de origine privind deschiderea procedurii de lichidare în ceea ce privește o întreprindere de asigurare, inclusiv sucursalele sale din alte state membre, √ adoptată în conformitate cu legislația statului membru de origine Õ este recunoscută, fără o altă formalitate, √ pe întregul teritoriu comunitar Õ teritoriile tuturor celorlalte state membre și are efect în √ întreaga Comunitate Õ aceste state, de îndată ce decizia are efect în statul membru în care se deschide procedura.

3. Autoritățile de supraveghere √ competente Õ din statul membru de origine √ informează Õ sunt informate de urgență √ autoritățile de supraveghere din respectivul stat membru Õ cu privire la decizia de a deschide o procedură de lichidare, dacă se poate, înainte de deschiderea procedurii sau, în caz contrar, imediat după aceea.

Autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine informează de urgență autoritățile de supraveghere din toate celelalte state membre despre decizia de a deschide procedura de lichidare, inclusiv efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri.

⎢ 2001/17/CE art. 9 (adaptat)

Articolul 276Legea aplicabilă

1. Decizia de a deschide procedurile de lichidare în ceea ce privește o întreprindere de asigurare, procedurile de lichidare și efectele lor sunt reglementate de √ legislația Õ actele cu putere de lege și actele administrative aplicabilăe în statul membru de origine, cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute la articolele 19-26 287-294.

2. Legislația statului membru de origine determină în special √ cel puțin următoarele Õ :

(a) bunurile care fac obiectul reorganizării și tratarea bunurilor dobândite de către întreprinderea de asigurare sau a căror proprietate i-a fost transferată după deschiderea procedurii de lichidare;

(b) puterile respective ale întreprinderii de asigurare și ale lichidatorului;

(c) condițiile în care poate fi invocată o compensare;

(d) efectele procedurii de lichidare asupra contractelor actuale, la care întreprinderea de asigurare este parte;

(e) efectele procedurii de lichidare asupra acțiunilor creditorilor individuali, cu excepția unui proces în curs prevăzut √ menționat Õ la articolul 26 294;

(f) creanțele care urmează să fie prezentate în pasivul întreprinderii de asigurare și tratarea creanțelor rezultate în urma deschiderii procedurii de lichidare;

(g) normele care reglementează prezentarea, verificarea și admiterea creanțelor;

(h) normele care reglementează distribuirea profiturilor din realizarea bunurilor, clasificarea creanțelor și drepturile creditorilor care au obținut o satisfacție parțială după deschiderea procedurii de lichidare pe baza unui drept real sau printr-o compensare;

(i) condițiile și efectele încheierii procedurii de lichidare, în special prin concordat;

(j) drepturile creditorilor după încheierea procedurii de lichidare;

(k) √ partea care Õ cine trebuie să suporte costul și cheltuielile rezultate din procedurile de lichidare;

(l) normele privind nulitatea, anularea sau neaplicabilitatea actelor legale prejudiciabile tuturor creditorilor.

⎢ 2001/17/CE art. 10 (adaptat)

Articolul 277Tratarea creanțelor de asigurare

1. Statele membre se asigură că creanțele de asigurare au prioritate față de alte creanțe asupra întreprinderii de asigurare, în √ modul sau în modurile Õ conformitate cu una sau ambele metode următoare:

(a) în ceea ce privește activele reprezentând provizioane tehnice, creanțele de asigurare au prioritate absolută față de alte creanțe asupra întreprinderii de asigurare;

(b) în ceea ce privește totalitatea activelor întreprinderii de asigurare, creanțele de asigurare au prioritate față de orice altă creanță asupra întreprinderii de asigurare cu singura excepție posibilă a:

(i) creanțelor angajaților rezultate din contractele de muncă și relațiile de muncă;

(ii) creanțelor deținute de organismele publice privind impozitele;

(iii) creanțelor deținute de sistemele de asigurare socială;

(iv) creanțelor pe activele subordonate drepturilor reale.

2. Fără să aducă atingere alineatului (1), statele membre pot prevedea ca totalitatea sau o parte din cheltuielile rezultate din procedura de lichidare, în conformitate cu legislația lor internă, să aibă prioritate față de creanțele de asigurare.

3. Statele membre care au optat pentru metoda √ ales opțiunea Õ prevăzută la alineatul (1) litera (a) solicită ca întreprinderile √ întreprinderilor Õ de asigurare să creeze și să țină la zi un registru special în conformitate cu dispozițiile stabilite în anexă articolul 278.

ê 2001/17/CE anexă (adaptat)

Articolul 278Registrul special menționat în articolul 10 alineatul (3)

1. Fiecare întreprindere de asigurare √ ține Õ trebuie să țină la sediul ei central un registru special al activelor folosite pentru a acoperi provizioanele tehnice calculate și plasate în conformitate cu √ legislația Õ reglementările statului membru de origine.

2. În cazul în care o întreprindere de asigurare exercită atât activități de asigurare generală, cât și de asigurare de viață, aceasta √ ține Õ trebuie să țină la sediul ei central registre separate pentru fiecare tip de activitate.

Cu toate acestea, în cazul în care statul membru autorizează întreprinderile de asigurare să exercite activități de asigurare de viață și să acopere riscurile enumerate la punctele √ clasele Õ 1 și 2 de la punctul A din anexăa A la Directiva 73/239/CEE I, acesta poate prevedea că acele întreprinderi de asigurare trebuie să țină un registru unic pentru totalitatea activităților lor.

3. În orice moment, valoarea totală a activelor înscrise, evaluate în conformitate cu reglementările √ legislația Õ aplicabilăe în statul membru de origine, trebuie să fie cel puțin egală cu valoarea provizioanelor tehnice.

4. În cazul în care un activ înscris în registru este supus unui drept real în favoarea unui creditor sau a unui terț, cu rezultatul că se face indisponibilă pentru acoperirea angajamentelor o parte din valoarea activului, această situație se înscrie în registru, iar suma indisponibilă nu este inclusă √ se include Õ în valoarea totală menționată la alineatul (3).

5. √ În următoarele cazuri, tratamentul unui activ în cazul lichidării întreprinderii de asigurare, în cadrul opțiunii prevăzute la articolul 277 alineatul (1) litera (a), se determină de către legislația statului membru de origine, cu excepția cazului în care articolele 288, 289 și 300 se aplică respectivului activ: Õ

(a) Îîn cazul în care un activ √ activul Õ utilizat pentru a acoperi provizioanele tehnice este supus unui drept real în favoarea unui creditor sau a unui terț, fără a îndeplini condițiile stabilite la alineatul de la punctul (4),;

(b) sau în √ cazul în Õ care un astfel de activ este supus unei rezerve de proprietate în favoarea unui creditor sau a unui terț;

(c) sau în √ cazul în Õ care un creditor are dreptul de a cere compensarea creanței sale cu creanța întreprinderii de asigurare, în caz de lichidare a întreprinderii de asigurare, tratarea activului respectiv în ceea ce privește metoda prevăzută la articolul 10 alineatul (1) litera (a) se determină prin legislația statului membru de origine, cu excepția cazului în care articolele 20, 21 și 22 se aplică acelui activ.

6. √ O dată Odată ce procedurile de lichidare au fost deschise, Õ Ccompoziția activelor înscrise în registru în conformitate cu alineatele (1)-(5) punctele 1-5, în momentul deschiderii procedurii de lichidare, nu trebuie să se repună în cauză și nu se poate opera nicio nici o modificare în registre, cu excepția corectării erorilor pur materiale, decât având autorizația autorității competente.

7. Sub rezerva punctului 6 √ Cu toate acestea Õ, lichidatorii trebuie să adauge activelor respective produsul lor financiar, precum și valoarea primelor pure încasate în activitatea √ clasa de asigurare Õ în cauză între deschiderea procedurii de lichidare și plata creanțelor de asigurare sau până la efectuarea unui transfer de portofoliu.

87. În cazul în care produsul realizării unor active este mai mic decât valoarea lor estimată în registre, lichidatorii sunt obligați să furnizeze √ furnizează Õ o justificare privind acest lucru autorităților √ de supraveghere Õ competente ale statului membru de origine.

9. Autoritățile de supraveghere ale statelor membre trebuie să adopte măsurile adecvate pentru a asigura că întreprinderile de asigurare aplică în totalitate dispozițiile din prezenta anexă.

⎢ 2001/17/CE art. 11

Articolul 279Subrogarea la un sistem de garantare

Statul membru de origine poate prevedea că, în cazul în care drepturile creditorilor de asigurare au fost subrogate unui sistem de garantare stabilit în statul membru respectiv, creanțele deținute de sistemul respectiv nu beneficiază de dispozițiile articolului 10 277 alineatul (1).

⎢ 2001/17/CE art. 12 (adaptat)

Articolul 280Reprezentarea creanțelor preferențiale prin active

Prin derogare de la articolul 18 din Directiva 73/239/CEE și articolul 21 din Directiva 79/267/CEE, sStatele membre care aplică metoda √ aleg opțiunea Õ prevăzută la articolul 10 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă 277 alineatul (1) litera (b) solicită fiecărei întreprinderi de asigurare să reprezinte, oricând și independent de o eventuală lichidare, √ se asigure că Õ creanțele care pot avea prioritate față de creanțele de asigurare în temeiul articolului 277 10 alineatul (1) litera (b) și care sunt înregistrate în conturile întreprinderii de asigurare √ sunt reprezentate, în orice moment și independent de o eventuală lichidare Õ , prin active. menționate la articolul 21 din Directiva 92/49/CEE și articolul 21 din Directiva 92/96/CEE.

⎢ 2001/17/CE art. 13 (adaptat)

Articolul 281Retragerea autorizației

1. În cazul în care se decide deschiderea procedurii de lichidare a unei întreprinderi de asigurare, autorizația întreprinderii de asigurare √ respective Õ este retrasă, √ în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 142, Õ cu excepția necesităților prevăzute la alineatul (2), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 din Directiva 73/239/CEE și articolul 26 din Directiva 79/267/CEE, în cazul în care autorizația nu a fost retrasă anterior.

2. Retragerea autorizației în conformitate cu alineatul (1) nu împiedică lichidatorul sau orice altă persoană împuternicită √ desemnată Õ în acest sens de către autoritățile competente să desfășoare unele dintre activitățile întreprinderii de asigurare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat în scopul lichidării.

Statul membru de origine poate prevedea ca astfel de activități să se desfășoare cu acordul și sub supravegherea autorităților de supraveghere ale statului membru √ respectiv Õ de origine.

⎢ 2001/17/CE art. 14 (adaptat)

Articolul 282Publicarea √ deciziilor privind procedurile de lichidare Õ

1. Autoritatea competentă, lichidatorul sau orice altă persoană desemnată în acest scop de către autoritatea competentă publică decizia de a deschide procedura de lichidare, în conformitate cu modalitățile prevăzute în statul membru de origine în materie de publicare și de asemenea publică un extras din decizia de lichidare în Jurnalul Oficial al Comunităților Uniunii Europene .

Autoritățile de supraveghere din toate celelalte state membre care au fost informate cu privire la decizia de a deschide procedura de lichidare în conformitate cu articolul 8 275 alineatul (3) pot asigura publicarea unei astfel de decizii pe teritoriile lor în modul pe care îl consideră adecvat.

2. Publicarea deciziei de a deschide o procedură de lichidare prevăzută la alineatul (1) menționează de asemenea autoritatea competentă a statului membru de origine, legea aplicabilă și lichidatorul desemnat. Publicarea se face în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se publică informația.

⎢ 2001/17/CE art. 15 (adaptat)

Articolul 283Informarea creditorilor cunoscuți

1. În cazul în care se deschide o procedură de lichidare, autoritățile competente din statul membru de origine, lichidatorul sau orice persoană desemnată în acel scop de către autoritățile competente informează fără întârziere și individual prin notă scrisă fiecare creditor cunoscut care are rezidența obișnuită, domiciliul sau sediul central în alt stat membru.

2. Nota menționată la alineatul (1) se referă în special la termenele, sancțiunile prevăzute în ceea ce privește acele termene, organismul sau autoritatea abilitată să accepte prezentarea creanțelor sau observațiile referitoare la creanțe și √ la orice Õ alte măsuri prevăzute.

Nota indică, de asemenea, dacă creditorii, ale căror creanțe sunt garantate preferențial sau cu garanții reale, trebuie să își prezinte creanțele.

În cazul creanțelor de asigurare, nota indică în plus efectele generale ale procedurii de lichidare privind contractele de asigurare, în special, data la care contractele de asigurare sau operațiunile vor înceta să aibă efect și drepturile și îndatoririle persoanelor asigurate în ceea ce privește contractul sau operațiunea.

⎢ 2001/17/CE art. 16 (adaptat)

Articolul 284Dreptul de a prezenta creanțe

1. Orice creditor √ , inclusiv autoritățile publice ale statului membru, a cărui Õ care are rezidențăa obișnuită, domiciliul sau sediul central √ este situat Õ într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, inclusiv autoritățile publice ale statelor membre, are dreptul de a prezenta creanțe sau de a prezenta observații scrise referitoare la creanțe.

2. Creanțele tuturor creditorilor care își au rezidența obișnuită, domiciliul sau sediul central într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, inclusiv autoritățile menționate anterior, √ menționați la alineatul (1) Õ beneficiază de aceeași tratare și de același rang ca și creanțele de natură echivalentă susceptibile să fie √ care pot fi Õ prezentate de creditori care au rezidența obișnuită, domiciliul sau sediul central în statul membru de origine.

3. Cu excepția cazurilor în care legea statului membru de origine prevede altfel, un creditor trimite √ autorității competente Õ copii ale √ oricăror Õ documentelor justificative, dacă acestea există, și indică:

(a) natura √ și valoarea Õ creanței,;

(b) data apariției sale √ creanței Õ și valoarea sa,;

(c) dacă revendică o preferință, o garanție reală sau o rezervă de proprietate în ceea ce privește creanța;

(d) și √ dacă este cazul, Õ care sunt bunurile acoperite de asigurarea sa.

Nu trebuie să se indice prioritatea acordată creanțelor de asigurare în conformitate cu articolul 10 277.

⎢ 2001/17/CE art. 17 (adaptat)

Articolul 285Limbile și forma

1. Informația din nota menționată la articolul 15 283 alineatul (1) se furnizează în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine.

În acest scop se folosește un formular, √ având unul dintre următoarele titluri Õ în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, cu titlul:

(a) „Invitație de a prezenta o creanță; termene ce trebuie respectate”;

(b) sau, în cazul în care legea statului membru de origine prevede prezentarea observațiilor referitoare la creanțe, titlul ,,Invitație de a prezenta observații referitoare la o creanță; termene ce trebuie respectate”.

În orice caz, în cazul în care un creditor cunoscut deține o creanță de asigurare, informația din nota menționată la articolul 15 283 alineatul (1) este furnizată în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statelor membre în care creditorul are rezidența obișnuită, domiciliul sau sediul central.

2. Orice creditor √ Creditorii Õ care √ au Õ are rezidența obișnuită, domiciliul sau sediul central într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, își √ pot Õ poate prezenta creanța √ creanțele Õ sau prezenta observațiile referitoare la creanță √ creanțe Õ în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acelui alt stat membru.

Oricum, în acest caz prezentarea creanței sale √ creanțelor lor Õ sau prezentarea observațiilor referitoare la creanța sa √ creanțele lor Õ poartă titlul ,,Prezentarea creanței” sau ,,Prezentarea observațiilor referitoare la creanțe”, după caz, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine.

⎢ 2001/17/CE art. 18 (adaptat)

Articolul 286Informarea regulată a creditorilor

1. Lichidatorii informează cu regularitate creditorii, într-o formă adecvată, √ cu privire la Õ în special în ceea ce privește evoluția lichidării.

2. Autoritățile de supraveghere ale statelor membre pot solicita informații privind evoluția procedurii de lichidare de la autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine.

⎢ 2001/17/CE art. 19 (adaptat)

TITLUL CAPITOLUL IV – DISPOZIȚII COMUNE ALE MĂSURILOR DE REORGANIZARE ȘI PROCEDURILOR DE LICHIDARE

Articolul 287Efectele asupra anumitor contracte și drepturi

Prin derogare de la articolele √ Fără a aduce atingere articolelor Õ 4 271 și 9 276, efectele adoptării măsurilor de reorganizare sau ale deschiderii unei proceduri de lichidare asupra contractelor și drepturilor menționate în continuare sunt sub incidența următoarelor norme √ reglementate după cum urmează Õ :

(1a) √ în cazul Õ contractelore de muncă și al relațiilore de muncă, sunt reglementate numai de legea statului membru aplicabilă contractului de muncă sau relațiilor de muncă;

(2b) un contract √ în cazul contractelor Õ care oferă dreptul de a folosi sau a dobândi o proprietate imobiliară, este reglementat numai de legea statului membru pe teritoriul căruia este situată proprietatea imobiliară;

(3c) √ în cazul Õ drepturilore întreprinderii de asigurare privind o proprietate imobiliară, o navă sau aeronavă supuseă înscrierii într-un registru public, sunt reglementate numai de legea statului membru sub a cărui autoritate se ține registrul.

⎢ 2001/17/CE art. 20 (adaptat)

Articolul 288Drepturile reale ale terților

1. Adoptarea măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii de lichidare nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terților în ceea ce privește bunurile corporale sau necorporale, activele mobiliare sau imobiliare – atât bunuri determinate, cât și ansambluri de bunuri nedeterminate a căror compoziție se schimbă din timp în timp – care aparțin întreprinderii de asigurare și care sunt situate pe teritoriul altui stat membru în momentul adoptării acestor măsuri sau deschiderii procedurii.

2. Drepturile menționate la alineatul (1) √ cuprind cel puțin Õ înseamnă în special:

(a) dreptul de a realiza bunul sau de a îi asigura realizarea și de a beneficia de profitul sau venitul generat de acest bun, în special pe baza unui gaj sau unei ipoteci;

(b) dreptul exclusiv de a recupera o creanță, în special un drept garantat prin depunerea unui gaj sau prin cesiunea acestei creanțe cu titlu de garanție;

(c) dreptul de a revendica bunul și √ sau Õ de a cere restituirea acestuia de la oricine îl posedă sau îl folosește contra voinței titularului de drept;

(d) dreptul real de a percepe fructele unui bun.

3. √ Un drept, în temeiul căruia se poate obține un drept în sensul alineatului (1), se consideră un drept real dacă este Õ Dreptul, înscris într-un registru public și aplicabil pentru terți, conform căruia se poate obține un drept real în sensul alineatului (1), se consideră un drept real.

4. Alineatul (1) nu împiedică acțiunile privind nulitatea, anularea sau neaplicabilitatea, prevăzute la articolul 9 276 alineatul (2) litera (l).

⎢ 2001/17/CE art. 21 (adaptat)

Articolul 289Rezerva de proprietate

1. Adoptarea măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii de lichidare contra unei întreprinderi de asigurare ce cumpără un bun nu afectează drepturile vânzătorului √ unui vânzător, care sunt Õ bazate pe o rezervă de proprietate în cazul în care, în momentul adoptării unor asemenea măsuri sau deschiderii unei asemenea proceduri, bunul se află pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul √ membru Õ în care măsurile au fost adoptate sau procedura a fost deschisă.

2. Adoptarea măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii de lichidare √ după livrarea unui bun, Õ contra unei întreprinderi de asigurare ce vinde un √ acel Õ bun, după livrarea acestui bun, nu constituie o cauză de rezoluție sau reziliere a vânzării și nu împiedică achiziția de către cumpărător a proprietății bunului vândut, în cazul în care acest bun se află, în momentul adoptării unor asemenea măsuri sau al deschiderii unei asemenea proceduri, pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care măsurile au fost adoptate sau procedura a fost deschisă.

3. Alineatele (1) și (2) nu împiedică acțiunile privind nulitatea, anularea sau neaplicabilitatea, prevăzute la articolul 9 276 alineatul (2) litera (l).

⎢ 2001/17/CE art. 22

Articolul 290Compensarea

1. Adoptarea măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii de lichidare nu afectează dreptul creditorilor de a cere compensarea creanțelor lor cu creanțele întreprinderii de asigurare, în cazul în care o asemenea compensare este permisă de legea aplicabilă pentru creanța întreprinderii de asigurare.

2. Alineatul (1) nu împiedică acțiunile privind nulitatea, anularea sau neaplicabilitatea, prevăzute la articolul 9 276 alineatul (2) litera (l).

⎢ 2001/17/CE art. 23

Articolul 291Piețele reglementate

1. Fără să aducă atingere articolului 20 288, efectele unei măsuri de reorganizare sau ale deschiderii unei proceduri de lichidare asupra drepturilor și obligațiilor participanților la o piață reglementată se află numai sub incidența legii aplicabile pieței respective.

2. Alineatul (1) nu împiedică acțiunile privind nulitatea, anularea sau neaplicabilitatea, prevăzute la articolul 9 276 alineatul (2) litera (l), care pot fi adoptate pentru a nu ține seama de plățile sau tranzacțiile în conformitate cu legea aplicabilă pieței respective.

⎢ 2001/17/CE art. 24 (adaptat)

Articolul 292Acte prejudiciabile

Articolul 9 276 alineatul (2) litera (l) nu se aplică, în cazul în care o persoană care a beneficiat de un act juridic √ care este Õ prejudiciabil tuturor creditorilor aduce dovada că: (a) actul menționat √ respectivul act Õ este sub incidența legii unui stat membru, altul decât statul membru de origine și (b) √ că Õ legea nu permite nici un niciun mijloc de atacare a actului respectiv în cazul în cauză.

⎢ 2001/17/CE art. 25 (adaptat)

Articolul 293Protecția achizitorilor terți

√ Se aplică legislația următoare, Õ Îîn cazul în care, printr-un act încheiat după adoptarea măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii de lichidare, o întreprindere de asigurare alienează, cu titlu oneros √ , oricare dintre următoarele Õ :

(1a) √ în cazul unui Õ un activ imobiliar √ , se aplică legislația statului membru pe al cărui teritoriu este stabilit activul imobiliar; Õ

(2b) √ în cazul unei nave sau aeronave supuse Õ o navă sau aeronavă supusă înscrierii într-un registru public, sau √ se aplică legislația statului membru sub a cărui autoritate se ține registrul Õ;

(3c) √ în cazul unor Õ valori mobiliare sau √ al altor Õ titluri a căror existență sau transfer presupune introducerea într-un registru sau cont stabilit prin lege sau care sunt plasate într-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, √ se aplică legislația statului membru sub a cărui autoritate se ține registrul, contul sau sistemul Õ .

validitatea actului respectiv se află sub incidența legii statului membru pe teritoriul căruia se află activul imobiliar sau sub autoritatea căruia se ține registrul, contul sau sistemul.

⎢ 2001/17/CE art. 26 (adaptat)

Articolul 294Procese în curs

Efectele măsurilor de reorganizare sau ale procedurii de lichidare asupra unui proces în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată întreprinderea de asigurare sunt reglementate √ exclusiv Õ de legea statului membru în care procesul este în curs.

⎢ 2001/17/CE art. 27 (adaptat)

Articolul 295Administratorii și lichidatorii

1. Desemnarea administratorului sau a lichidatorului se stabilește printr-o copie legalizată a originalului deciziei de desemnare a sa sau prin orice alt certificat emis de autoritățile competente ale statului membru de origine.

√ Statul membru pe al cărui teritoriu administratorul sau lichidatorul dorește să funcționeze poate solicita Õ Se poate solicita o traducere în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru √ respectiv Õ pe teritoriul căruia lichidatorul sau administratorul dorește să funcționeze. Nu se cere legalizarea √ autentificarea oficială a respectivei traduceri și nicio Õ sau orice altă formalitate similară.

2. Administratorii și lichidatorii sunt abilitați să exercite pe teritoriul tuturor statelor membre toate competențele pe care au fost abilitați să le exercite în statul membru de origine.

Se pot desemna persoane care să îi asiste sau, după caz, să îi reprezinte pe administratori sau lichidatori, în conformitate cu legislația statului membru de origine, în desfășurarea măsurilor de reorganizare sau a procedurii de lichidare, mai ales în statele membre gazde și, în special, pentru a ajuta la rezolvarea dificultăților întâmpinate de creditori în statul membru gazdă √ statele respective Õ .

3. În exercitarea competențelor sale √ lor Õ în conformitate cu legislația statului membru de origine, administratorul √ administratorii Õ sau lichidatorul √ lichidatorii Õ respectă legea statelor membre pe teritoriul cărora dorește √ doresc Õ să funcționeze, mai ales în ceea ce privește modalitățile de realizare a bunurilor și informarea salariaților.

Competențele respective pot să nu includă √ nu includ Õ folosirea forței sau dreptul de a hotărî într-un litigiu sau diferend.

⎢ 2001/17/CE art. 28 (adaptat)

Articolul 296Înscrierea într-un registru public

1. Administratorul, lichidatorul sau orice altă autoritate sau persoană abilitată corespunzător în statul membru de origine poate cere ca o măsură de reorganizare sau decizia de a deschide o procedură de lichidare să se înscrie în registrul de cadastru, registrul de comerț și orice alt registru public √ cu relevanță Õ ținut în celelalte state membre.

Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru prevede o înscriere obligatorie, persoana sau autoritatea menționată în primul paragraf adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura înscrierea respectivă.

2. Costurile înscrierii se consideră drept costuri și cheltuieli ale procedurii.

⎢ 2001/17/CE art. 29 (adaptat)

Articolul 297Secretul profesional

Toate persoanele care trebuie să primească sau să transmită informații în cadrul procedurilor de comunicare prevăzute la articolele 5 272, 8 275 și 30 298 sunt obligate prin secretul profesional, în modul prevăzut la articolele 63-68 articolul 16 din Directiva 92/49/CEE și articolul 15 din Directiva 92/96/CEE, cu excepția autorităților judiciare la care se aplică dispozițiile de drept intern în vigoare.

⎢ 2001/17/CE art. 30 (adaptat)

Articolul 298√ Tratamentul Õ Ssucursalelore întreprinderilor de asigurare din țările terțe

2. În cazul în care o întreprindere de asigurare al cărei sediu central se află în afara Comunității are sucursale stabilite în mai mult de un stat membru, fiecare sucursală beneficiază de un tratament independent în ceea ce privește aplicarea prezentei directive prezentului titlu.

Autoritățile competente și autoritățile de supraveghere ale acestor respectivelor state membre depun eforturi pentru a-și coordona acțiunile.

De asemenea, administratorii sau lichidatorii depun eforturi pentru a-și coordona acțiunile.

ê 88/357/CEE

Articolul 6

În vederea aplicării articolului 15 alineatul (2) primul paragraf și articolului 24 din prima directivă, statele membre se conformează anexei 1 din prezenta directivă în ceea ce privește normele de congruență.

⎢ 92/49/CEE

Articolul 36

Orice modificare pe care întreprinderea intenționează să o aducă informațiilor menționate la articolul 14 se supune procedurii prevăzute la articolele 14 și 16.

⎢ 88/357/CEE

Articolul 26

1. Riscurile care pot fi acoperite prin coasigurare comunitară, în sensul Directivei 78/473/CEE, sunt definite la articolul 5 litera (d) din prima directivă

2. Dispozițiile prezentei directive privind riscurile definite la articolul 5 litera (d) din prima directivă se aplică asigurătorului principal.

⎢ 2002/83/CE art. 61 (adaptat)

? nou

TITLUL V - √ ALTE DISPOZIȚII Õ

Articolul 299Dovada √ îndeplinirii cerințelor de competență și onorabilitate Õ bunei reputații

1. În cazul în care un stat membru solicită propriilor resortisanți dovada ð îndeplinirii cerințelor menționate la articolul 42 ï bunei reputații și a faptului că nu au înregistrat un faliment anterior sau oricare dintre acestea, acel stat √ membru Õ acceptă ca dovadă suficientă, în ceea ce privește cetățenii altor state membre, prezentarea unui extras din „cazierul judiciar” sau, dacă acest lucru nu este posibil, a unui document echivalent emis de către o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul membru de origine sau de proveniență, prin care atestă îndeplinirea acestor condiții.

2. În cazul în care statul membru de origine sau de proveniență nu emite documentul menționat la alineatul (1), această dovadă poate fi înlocuită printr-o declarație sub prestare de jurământ – sau, în statele √ membre Õ în care nu există o astfel de declarație sub prestare de jurământ, printr-o declarație solemnă – dată √ de către resortisantul străin Õ în fața unei autorități judiciare sau administrative competente sau, după caz, în fața unui notar, în statul membru de origine sau de proveniență √ al respectivului resortisant Õ ;.

aAceastă autoritate sau notarul emite un certificat care să ateste autenticitatea declarației prestate sub jurământ sau a declarației solemne.

Declarația √ menționată la primul paragraf Õ privind inexistența unui faliment anterior poate fi, de asemenea, dată în fața unui organism profesional sau comercial competent din statul √ membru Õ în cauză.

3. Termenul de prezentare a documentelor √ și a certificatelor Õ prevăzute la alineatele (1) și (2) nu trebuie să depășească trei luni de la data emiterii acestora.

4. Statele membre desemnează autoritățile și organismele competente să emită aceste documentele în termenul stabilit √ menționate Õ la alineatele (1) și (2) și informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.

Fiecare stat membru informează, de asemenea, celelalte state membre și Comisia cu privire la autoritățile sau organismele cărora urmează să li se prezinte documentele menționate în prezentul articol la alineatele (1) și (2) pentru susținerea unei cereri de a desfășura pe teritoriul statului membru în cauză activitățile menționate la articolul 2.

⎢ 2005/68/CE art. 53 (adaptat)

Articolul 300Dreptul de cale de atac jurisdicțională

Statele membre se asigură că deciziile adoptate în ceea ce privește o întreprindere de √ asigurare sau de Õ reasigurare în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative de aplicare a prezentei directive pot face obiectul unei căi de atac jurisdicționale.

⎢ 2002/83/CE art. 62

Articolul 301Cooperarea între statele membre și Comisie

⎢ 2005/68/CE art. 54 (adaptat)

1. Statele membre colaborează între ele în vederea facilitării supravegherii √ asigurării și Õ reasigurării în Comunitate, precum și a aplicării prezentei directive.

2. Comisia și autoritățile competente √ de supraveghere Õ ale statelor membre colaborează strâns √ unele cu altele Õ pentru a facilita supravegherea √ asigurării și Õ reasigurării în Comunitate și examinarea dificultăților √ pentru a examina Õ care ar putea apărea în aplicarea prezentei directive.

⎢ 2002/83/CE art. 62 (adaptat)

3. Fiecare stat membru √ Statele membre Õ informează Comisia cu privire la orice dificultăți majore care rezultă din aplicarea prezentei directive, inter alia, orice dificultăți care apar în cazul în care unui stat membru i se aduce la cunoștință un transfer anormal cu privire la activitățile menționate de prezenta directivă în detrimentul întreprinderilor înființate pe teritoriul său și în beneficiul agențiilor și sucursalelor localizate în afara granițelor sale.

Comisia și autoritățile competente √ de supraveghere Õ din statele membre în cauză examinează aceste dificultăți cât mai repede posibil pentru a găsi soluția adecvată.

Ori de câte ori este necesar, Comisia prezintă Consiliului propuneri corespunzătoare.

⎢ 88/357/CEE art. 30 (adaptat)

Articolul 302√ Euro Õ

Ori de câte ori prezenta directivă face referire la ECU Euro, contravaloarea în monedă națională ce urmează a fi luată în considerare începând cu data 31 de decembrie a fiecărui an este valoarea care se aplică în ultima zi a lunii octombrie precedente pentru care contravalorile pentru ECU euro sunt disponibile în toate monedele Comunității.

Articolul 2 din Directiva 76/580/CEE[86] se aplică numai articolelor 3, 16 și 17 din prima directivă.

⎢ 2002/83/CE art. 68 (adaptat)

? nou

Articolul 303Revizuirea valorilor exprimate în euro

1. Comisia prezintă Consiliului până la 15 mai 1985 un raport privind efectele cerințelor financiare impuse de prezenta directivă asupra situației de pe piețele asigurărilor din statele membre.

21. Consiliul, la propunerea Comisiei, √ În ceea ce privește asigurările de viață, o dată la doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia Õ procedează la examinarea, o dată la doi ani, și, după caz, la ð înaintează Parlamentului European și Consiliului o revizuire a ï revizuirea valorilor exprimate în EUR euro în prezenta directivă, având în vedere √ ținând cont de evoluția Õ modul în care a evoluat situațieia economiceă și monetareă a Comunității √ și adăugând, dacă este cazul, propunerile necesare Õ .

⎢ 88/357/CEE art. 31 (adaptat)

? nou

2. √ În ceea ce privește asigurarea generală, Õ Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, examinează √ Comisia, după intrarea în vigoare a prezentei directive Õ ð înaintează Parlamentului European și Consiliului, ï la fiecare cinci ani √ , o revizuire a Õ și, după caz, revizuiește orice valorilorare exprimateă în ECU euro din prezenta directivă, ținând seama de evoluția situației economice și monetare înregistrate în Comunitate √ și adăugând, dacă este cazul, propunerile necesare Õ .

⎢ 2002/83/CE (adaptat)

Articolul 63

Rapoarte privind evoluția pieței pe baza libertății de a presta servicii

Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului rapoarte regulate, primul la 20 noiembrie 1995, privind evoluția pieței în asigurări și operații tranzacționate pe baza condițiilor libertății de a presta servicii.

⎢ 88/357/CEE (adaptat)

Articolul 29

Comisia transmite periodic Consiliului, începând cu 1 iulie 1993, un raport consacrat evoluției pieței de asigurări exercitate în condițiile libertății de a presta servicii.

⎢ 2005/1/CE art. 7.2

5. Până la 1 ianuarie 2006, Comisia publică un raport privind aplicarea prezentei directive și, după caz, privind necesitatea unei armonizări ulterioare.

⎢ 2002/83/CE art. 65

Articolul 304Procedura comitetului

ê 2005/1/CE art. 8.3 și 2005/68/CE art. 55

1. Comisia este sprijinită de Comitetul european de pentru asigurări și pensii ocupaționale profesionale, instituit de Decizia 2004/9/CE a Comisiei[87].

∫ nou

2. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din respectiva decizie.

ê 2002/83/CE art. 65 și 2005/68/CE art. 55 (adaptat)

? nou

3. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 ð articolul 5a alineatele (1)-(4) ï din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este stabilită la trei luni.

3. Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.

⎢ 2002/83/CE art. 64 (adaptat)

Articolul 64 Adaptare tehnică

Următoarele adaptări tehnice, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 65 alineatul (2):

- extinderea formularelor juridice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (a);

- modificările aduse listei stabilite în anexa I la sau adaptarea terminologiei utilizate în lista în cauză pentru a lua în considerare evoluția piețelor asigurărilor;

- clarificarea elementelor care constituie marja de solvabilitate, enumerate la articolul 27 pentru a lua în considerare crearea de noi instrumente financiare;

- modificarea fondului de garantare minim prevăzut la articolul 29 alineatul (2) pentru a lua în considerare evoluțiile economice și financiare;

- modificări, pentru a lua în considerare crearea de noi instrumente financiare, aduse listei de active acceptate ca acoperire pentru provizioanele tehnice stabilite la articolul 23 și normelor privind repartizarea investițiilor stabilite la articolul 24;

- schimbări privind flexibilitatea normelor de congruență stabilite în anexa II, pentru a lua în considerare crearea de noi instrumente pentru riscul de schimb valutar sau progresul înregistrat în uniunea economică și monetară;

- clarificarea definițiilor pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive pe întreg teritoriul Comunității;

- adaptările tehnice necesare aduse normelor pentru stabilirea valorilor maxime care se aplică ratelor dobânzii, în conformitate cu articolul 20, în special pentru a lua în considerare progresul înregistrat în uniunea economică și monetară.

⎢ 2005/68/CE art. 56 (adaptat)

Măsurile de punere în aplicare ale prezentei directive, expuse în continuare, se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 55 alineatul (2):

(a) extinderea listei formelor juridice prevăzute în anexa I;

(b) clarificarea elementelor constitutive ale marjei de solvabilitate, enumerate la articolul 36, pentru a ține seama de crearea noilor instrumente financiare;

(c) majorarea, cu până la 50 %, a sumelor primelor sau cererilor de despăgubire utilizate pentru calcularea marjei de solvabilitate minime prevăzute la articolul 37 alineatele (3) și (4), în alte clase decât clasele 11, 12 și 13 prevăzute la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE, în cazul operațiunilor sau al unor tipuri de contracte de reasigurare specifice, pentru a ține seama de acest specific;

(d) modificarea valorii minime a fondului de garanție prevăzut la articolul 40 alineatul (2) pentru a ține seama de evoluțiile economice și financiare;

(e) clarificarea definițiilor enunțate la articolul 2 pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentei directive în întreaga Comunitate.

⎢ 2007/44/CE art. 8 (adaptat)

Articolul 305Intrarea în vigoare √ Notificări depuse înainte de intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru respectarea articolelor 56-62 Õ

(2) Procedura de evaluare aplicată în cazul proiectelor de achiziție pentru care notificările prevăzute la articolul 56 1 alineatul (2), articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (2), articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 alineatul (2) au fost transmise autorităților competente înainte de intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru respectarea prezentei directive articolelor 56-62, este aplicată în conformitate cu legislația internă a statelor membre în vigoare în momentul notificării.

⎢ 2002/83/CE art. 60 (adaptat)

TITLUL VI I – DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE ALTE DISPOZIȚII

√ CAPITOLUL I – DISPOZIȚII TRANZITORII Õ

√ SEC Ț IUNEA 1 - ASIGURăRI Õ

Articolul 306Derogări și eliminarea măsurilor restrictive

⎢ 73/239/CEE art. 30 (nou)

1. Statele membre acordă întreprinderilor menționate la titlul II și care, în momentul intrării în vigoare a măsurilor de punere în aplicare a prezentei directive, practică pe teritoriul lor una sau mai multe dintre clasele de asigurare menționate la articolul 1, un termen de cinci ani de la data notificării prezentei directive, pentru a se conforma condițiilor din articolele 16 și 17.

21. În plus, sStatele membre:

(a) pot acorda întreprinderilor menționate la alineatul (1) și care, la expirarea termenului de cinci ani, nu au constituit integral marja de solvabilitate, un termen suplimentar, care nu poate depăși doi ani, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 20, aceste întreprinderi să supună aprobării autorității de control măsurile pe care își propun să le ia în acest sens;

(b) pot exonera întreprinderile √ de asigurare generală Õ menționate la alineatul (1) √ care, la 31 ianuarie 1975, nu au îndeplinit cerințele articolelor 16 și 17 din Directiva 73/239/CEE Õ și care, la expirarea termenului de cinci ani, nu ating √ la 31 iulie 1978, nu au atins Õ un nivel al încasărilor anuale de prime sau cotizații egal cu de șase ori fondul de garantare minim menționat la articolul 17 alineatul (2) √ din Directiva 73/239/CEE Õ , de obligația de a constitui acest fond înainte de sfârșitul exercițiului financiar pentru care primele sau cotizațiile vor atinge de șase ori acest fond de garantare minim. În analizarea rezultatelor examinării prevăzute la articolul 33 301 alineatul (2), Consiliul decide în unanimitate, la propunerea Comisiei, momentul în care statele membre trebuie să elimine această exonerare.

3. Întreprinderile care doresc să își extindă activitatea în înțelesul articolului 8 alineatul (2) sau al articolului 10 nu pot face acest lucru fără a se conforma de îndată normelor prezentei directive. Cu toate acestea, întreprinderile menționate la alineatul (2) litera (b) și care, în interiorul teritoriului național, își extind activitatea în alte branșe sau în alte părți ale acestui teritoriu, pot fi exonerate, termen de zece ani de la notificarea directivei, de obligația de constituire a fondului de garantare minim, menționat la articolul 17 alineatul (2).

42. O întreprindere care are altă formă decât aceea indicată la articolul 8 poate continua să își exercite actuala activitate, timp de trei ani de la notificarea directivei, sub forma juridică pe care o are în momentul acestei notificări. Întreprinderile √ de asigurare generală Õ constituite în Regatul Unit prin „by Royal Charter” sau prin „by private Act” sau prin „by special public Act” își pot menține activitățile sub forma √ în care au fost înființate la 31 iulie 1973 Õ actuală pentru o perioadă nedeterminată.

Întreprinderile din Belgia care practică, în conformitate cu obiectul lor de activitate, împrumuturile ipotecare prin intervenție sau efectuează operațiuni de economisire în conformitate cu punctul 4 din articolul 15 din dispozițiile privind controlul caselor de economii private, coordonate prin „arrêté royal” din 23 iunie 1967, pot continua să desfășoare astfel de activități termen de trei ani de la notificarea prezentei directive.

Statele membre în cauză întocmesc lista acestor întreprinderi și o comunică celorlalte state membre și Comisiei.

⎢ 2002/83/CE art. 60 (adaptat)

1. Întreprinderile √ de asigurare de viață Õ înființate în Regatul Unit prin Cartă regală sau prin Royal charter sau prin private Act sau special Public Act își pot continua activitatea în forma legală în care au fost constituite la 15 martie 1979 pentru o perioadă nelimitată.

Regatul Unit elaborează o listă a întreprinderilor în cauză √ menționate la primul și al doilea paragraf Õ pe care o comunică celorlalte state membre și Comisiei.

23. Societățile înregistrate în Regatul Unit în conformitate cu Friendly Societies Acts pot continua activitățile de asigurare de viață și operațiunile de economii pe care, în conformitate cu obiectele lor de activitate, le desfășurau la 15 martie 1979.

⎢ 73/239/CEE art. 30 (5) (adaptat)

54. La cererea întreprinderilor √ de asigurare generală Õ care îndeplinesc condițiile din Titlul I Capitolul VI Secțiunile 2, 4 și 5 de la articolele 15, 16 și 17, statele membre elimină măsurile restrictive cum sunt cele privind ipotecile, depozitele sau garanțiile constituite în temeiul reglementării actuale.

⎢ 2002/83/CE art. 66 (adaptat)

Articolul 307Drepturile dobândite de sucursalele și întreprinderile de asigurare existente

1. Se consideră că sucursalele care și-au început activitatea în conformitate cu dispozițiile în vigoare în statul membru al sucursalei √ în care se află sucursala Õ înainte de 1 iulie 1994, au fost supuse procedurii stabilite la articolul 40 alineatele (1)-(5) articolele 143 și 144.

Acestea sunt reglementate, de la acea dată, de articolele 13, 20, 37, 39 și 46.

2. Articolele 41 145 și 42 146 nu afectează drepturile dobândite de întreprinderile de asigurare care își desfășurau activitatea pe baza libertății de a furniza servicii înainte de 1 iulie 1994.

⎢ 73/239/CEE (adaptat)

Articolul 31

Statele membre acordă agențiilor și sucursalelor menționate la titlul III și care, în momentul intrării în vigoare a măsurilor de punere în aplicare a prezentei directive, activează în una sau mai multe clase de asigurare menționate la articolul 1 și nu își extind activitatea în înțelesul articolului 10 alineatul (2), un termen de maximum cinci ani de la notificarea prezentei directive pentru a se conforma condițiilor articolului 25.

Articolul 32

Pe durata unei perioade care se încheie la intrarea în vigoare a unui acord încheiat cu o țară terță în conformitate cu articolul 29 și cel mai târziu la expirarea termenului de patru ani de la notificarea prezentei directive, fiecare stat membru poate menține, în favoarea întreprinderilor din această țară stabilite pe teritoriul său, regimul aplicabil acestora la 1 ianuarie 1973 în ceea ce privește congruența și localizarea rezervelor tehnice, cu condiția de a informa în acest sens celelalte state membre și Comisia, precum și de a nu depăși limitele de flexibilizare acordate în temeiul articolului 15 alineatul (2) întreprinderilor statelor membre stabilite pe teritoriul său.

⎢ 73/239/CEE (adaptat)

Articolul 34

1. Comisia prezintă Consiliului, în termen de șase ani de la notificarea prezentei directive, un raport privind efectele cerințelor financiare stabilite de prezenta directivă asupra situației piețelor de asigurare din statele membre.

2. În cazul în care este necesar, Comisia prezintă Consiliului rapoarte interimare înainte de încheierea perioadei tranzitorii prevăzute la articolul 30 alineatul (1).

⎢ 92/49/CEE (adaptat)

Articolul 51

Următoarele modificări tehnice la Directivele 73/239/CEE și 88/357/CEE și la prezenta directivă se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută de Directiva 91/675/CEE:

- extinderea formelor juridice prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (a) din Directiva 73/239/CEE;

- modificări la lista prevăzută de anexa la Directiva 73/239/CEE sau adaptarea terminologiei folosite în listă pentru a ține seama de dezvoltarea piețelor de asigurări;

- clarificarea elementelor care constituie marja de solvabilitate, enumerate la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 73/239/CEE pentru a ține seama de crearea de instrumente financiare noi;

- modificarea valorii minime a fondului de garantare prevăzut la articolul 17 alineatul (2) din Directiva 73/239/CEE pentru a ține seama de dezvoltarea financiară și economică;

- modificări ale listei activelor acceptabile drept acoperire pentru provizioanele tehnice prevăzute la articolul 21 din prezenta directivă și ale reglementărilor privind dispersia investițiilor prevăzute la articolul 22 din prezenta directivă, pentru a ține seama de crearea de noi instrumente financiare;

- modificări ale flexibilității reglementărilor de armonizare prevăzute de anexa I la Directiva 88/357/CEE, pentru a ține seama de dezvoltarea de noi instrumente de acoperire a riscurilor de modificare sau progresele făcute în uniunea economică și monetară;

- clarificări ale definițiilor pentru a asigura aplicarea uniformă a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE și a prezentei directive în întreaga Comunitate.

Articolul 52

1. Filialele care și-au început activitatea, în conformitate cu prevederile în vigoare în statul membru de stabilire, înainte de intrarea în vigoare a prevederilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, se consideră că s-au aflat sub incidența procedurii stabilite la articolul 10 alineatele (1) – (5) din Directiva 73/239/CEE. De la intrarea în vigoare a directivei menționate anterior, acestea sunt reglementate de articolele 15, 19, 20 și 22 din Directiva 73/239/CEE și articolul 40 din prezenta directivă.

2. Articolele 34 și 35 din prezenta directivă nu aduc atingere drepturilor obținute de întreprinderile de asigurare care desfășoară activități în conformitate cu libertatea de a presta servicii înaintea intrării în vigoare a dispozițiilor de aplicare a prezentei directive.

⎢ 2002/83/CE art. 71

Articolul 71 Perioada de tranziție pentru articolul 3 alineatul (6), articolele 27, 28, 29, 30 și 38

1. Statele membre pot acorda întreprinderilor de asigurare care la 20 martie 2002 ofereau servicii de asigurare pe teritoriul lor în una sau mai multe dintre clasele menționate în anexa I un termen de cinci ani, începând de la acea dată, pentru a respecta cerințele stabilite la articolul 3 alineatul (6), articolele 27, 28, 29, 30 și 38.

2. (a) pot acorda întreprinderilor menționate la alineatul (1) și care, la expirarea termenului de cinci ani, nu au constituit integral marja de solvabilitate, un termen suplimentar, care nu poate depăși doi ani, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 37, aceste întreprinderi să supună aprobării autorității de control măsurile pe care își propun să le ia în acest sens;

⎢ 2005/68/CE art. 63 (adaptat)

√ SECţIUNEA 2 - REASIGURăRI Õ

Articolul 308Perioada tranzitorie pentru articolul 57 alineatul (3) și articolul 60 alineatul (6) din Directiva 2005/68/CE

Un stat membru poate amâna aplicarea dispozițiilor articolului 57 alineatul (3) din prezenta directivă Directiva 2005/68/CE de modificare a articolului 15 alineatul (3) din Directiva 73/239/CEE și a dispozițiilor articolului 60 alineatul 6 din prezenta directivă Directiva 2005/68/CE până la 10 decembrie 2008.

⎢ 2005/68/CE art. 61 (adaptat)

Articolul 309Drepturi dobândite de întreprinderile de reasigurare existente

1. Întreprinderile de reasigurare care intră sub incidența prezentei directive, care au fost autorizate sau împuternicite să desfășoare activități de reasigurare în conformitate cu dispozițiile statului membru în care își au sediul social înainte de 10 decembrie 2005, sunt considerate a fi autorizate în conformitate cu articolul 3 14.

Cu toate acestea, respectivele întreprinderi au obligația de a respecta dispozițiile prezentei directive privind exercitarea activității de reasigurare, precum și cerințele enunțate la articolul 18 alineatul (1) 6 literele (b) și (d)-(g) (a), (c) și (d), articolele 7, 8 și 12 19, 20 și 24 și articolele 32-41 titlul I capitolul VI secțiunile 2, 3 și 4 începând cu 10 decembrie 2007.

2. Statele membre pot acorda întreprinderilor de reasigurare prevăzute la alineatul (1) care, la 10 decembrie 2005, nu √ au respectat Õ respectă articolul 18 alineatul (1) litera (b), articolele 19 și 20 6 litera (a) și articolele 7, 8 și 32-40 titlul I capitolul VI secțiunile 2, 3 și 4, un termen pentru îndeplinirea respectivelor cerințe până la 10 decembrie 2008.

∫ nou

CAPITOLUL II – DISPOZI ȚII FINALE

Articolul 310Transpunerea

1. Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 4, 6-8, 10, 13, 14, 18, 23, 26-31, 34-54, 66, 67, 70, 71, 73-140, 142, 144, 146, 150, 160-165, 170, 171, 176, 188, 190, 208-268, 280, 299, 306 și anexelor III, IV și V până cel târziu la 31 octombrie 2012. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestor trimiteri și modalitatea de formulare a acestei mențiuni.

2. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 311Abrogarea

1. Directivele 73/239/CEE, 78/473/CEE, 88/357/CEE, 92/49/CEE, 98/78/CE, 2001/17/CE, 2002/83/CE, 2005/68/CE și 2007/44/CE, astfel cum au fost modificate de directivele enumerate la anexa VI partea A, se abrogă din ziua următoare datei stabilite la articolul 310 alineatul (1), fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor prevăzute în anexa VI partea B.

Trimiterile la directivele abrogate se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VI.

2. Directivele 64/225/CEE, 73/240/CEE, 76/580/CEE, 84/641/CEE și 87/344/CEE, astfel cum au fost modificate de directivele enumerate în anexa VI partea A, se abrogă din ziua următoare datei stabilite la articolul 310 alineatul (1), fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor prevăzute în anexa VI partea B.

Articolul 312Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Articolele 1-3, 5, 9, 11, 12, 15-17, 19-22, 24-25, 32, 33, 55-65, 68, 69, 72, 141, 143, 145, 147- 149, 151-159, 166-169, 172-175, 177-187, 189, 191-207, 269-279, 281-298, 300-305, 307-313 și anexele I și II, V, VI și VII se aplică de la 1 noiembrie 2012.

Articolul 313Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

⎢ 73/239/CEE (adaptat)

ð nou

ANEXĂA I

√ CLASE DE ASIGURăRI GENERALE Õ

A. CLASIFICAREA RISCURILOR PE CLASE DE ASIGURARE

1. Accidente (inclusiv accidentele de muncă și bolile profesionale):

- despăgubiri financiare forfetare;

- despăgubiri în natură;

- despăgubiri mixte;

- persoane transportate.

2. Boală :

- despăgubiri financiare forfetare;

- despăgubiri în natură;

- despăgubiri mixte.

3. Vehicule terestre (altele decât feroviare) :

Orice daună survenită la:

- autovehicule terestre;

- vehicule terestre, altele decât autovehiculele.

4. Vehicule feroviare:

Orice daună survenită la vehiculele feroviare.

5. Vehicule aeriene :

Orice daună survenită la vehiculele aeriene.

6. Vehicule maritime, lacustre și fluviale:

Orice daună survenită la:

- vehicule fluviale;

- vehicule lacustre;

- vehicule maritime.

7. Mărfuri transportate (inclusiv mărfurile, bagajele și orice alte bunuri):

Orice daună suferită de mărfuri transportate sau bagaje, indiferent de mijlocul de transport.

8. Incendiu și elemente naturale:

Orice daună suferită de bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 și 7), cauzată de:

- incendiu;

- explozie;

- furtună;

- alte elemente naturale cu excepția furtunii;

- energie nucleară;

- surpare de teren.

9. Alte daune ale bunurilor :

Orice pagubă suferită de bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 și 7), în cazul în care această daună este provocată de grindină sau îngheț, ca și de orice eveniment, de exemplu zborul ð furtul ï, altul decât cele prevăzute la punctul 8.

10. Răspundere civilă pentru autovehicule terestre :

Orice responsabilitate rezultată din folosirea autovehiculelor terestre (inclusiv responsabilitatea transportatorului).

11. Răspundere civilă pentru vehicule aeriene :

Orice responsabilitate rezultată din folosirea vehiculelor aeriene (inclusiv responsabilitatea transportatorului).

12. Răspundere civilă pentru vehicule maritime, lacustre și fluviale:

Orice responsabilitate rezultată din folosirea vehiculelor fluviale, lacustre și maritime (inclusiv responsabilitatea transportatorului).

13. Răspundere civilă generală :

Orice responsabilitate, alta decât cele men ționate la numerele 10, 11 și 12.

14. Credit :

- insolvabilitate generală;

- credit la export;

- vânzare în rate;

- credit ipotecar;

- credit agricol.

15. Garan ție:

- garan ție (directă);

- garanție (indirectă).

16. Pierderi financiare diverse :

- riscuri de șomaj;

- insuficiența veniturilor (generale);

- condiții meteorologice nefavorabile;

- pierderi de beneficii;

- persistența cheltuielilor generale;

- cheltuieli comerciale neprevăzute;

- deprecierea valorii de piață;

- deprecierea rentei sau a veniturilor;

- pierderi comerciale indirecte, altele decât cele menționate anterior;

- pierderi financiare (necomerciale);

- alte pierderi financiare.

17. Protec ție juridică:

Protec ție juridică.

⎢ 84/641/CEE art. 14 (adaptat)

18. Asisten ță

Asistența persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absențelor de la domiciliu sau de la locul de reședință permanentă √ obișnuit Õ.

⎢ 73/239/CEE (adaptat)

Riscurile cuprinse într-o clasă de asigurare nu pot fi clasificate într-o altă clasă de asigurare, cu excepția cazului menționat la punctul C.

B. Denumirea autoriza Ţ IEI ACORDATE SIMULTAN PENTRU MAI MULTE CLASE DE ASIGURARE

Atunci când autorizația √ Următoarele denumiri se acordă autorizațiilor care Õ vizează √ clasele următoare Õ:

(a) clasele nr. 1 și 2,: se acordă sub denumirea „Asigurare de accidente și boală”;

(b) clasele nr. 1 (a patra liniuță), 3, 7 și 10:, se acordă sub denumirea „Asigurare auto”;

(c) clasele nr. 1 (a patra liniuță), 4, 6, 7 și 12:, se acordă sub denumirea „Asigurare maritimă și de transport”;

(d) clasele nr. 1 (a patra liniuță), 5, 7 și 11:, se acordă sub denumirea „Asigurare de aviație”;

(e) clasele nr. 8 și 9,: se acordă sub denumirea „Asigurare de incendii și alte daune ale bunurilor”;

(f) clasele nr. 10, 11, 12 și 13,: se acordă sub denumirea „Asigurare de răspundere civilă”;

(g) clasele nr. 14 și 15,: se acordă sub denumirea „Asigurare de credit și garanții”;

(h) toate clasele, se acordă denumirea aleasă de statul membru interesat √ denumirile alese de statele membre Õ, care va fi comunicată √ vor fi comunicate Õ celorlalte state membre și Comisiei.

C. RISCURI AUXILIARE

Întreprinderea care obține autorizația pentru un risc principal dintr-o clasă de asigurare sau dintr-o grupă de clase de asigurare poate garanta și riscurile cuprinse într-o altă clasă de asigurare, fără a fi necesară autorizația pentru aceste riscuri, în cazul în care acestea:

- sunt legate de riscul principal;

- privesc obiectul care se află sub incidența riscului principal și

- sunt garantate prin contractul care reglementează riscul principal.

⎢ 87/344/CEE art. 9

Cu toate acestea, riscurile cuprinse în clasele 14, 15 și 17 prevăzute la punctul A nu pot fi considerate drept riscuri auxiliare pentru alte clase de asigurare.

Riscul cuprins în clasa 17 (asigurarea de protecție juridică) poate fi considerat însă drept un risc auxiliar clasei 18, în cazul în care sunt întrunite condițiile prevăzute la primul paragraf și în care riscul principal se referă numai la asistența furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absențelor de la domiciliu sau de la reședința permanentă.

Asigurarea de protecție juridică poate fi, de asemenea, considerată drept un risc auxiliar, potrivit condițiilor descrise la primul paragraf, în cazul în care privește litigii sau riscuri care decurg sau sunt în legătură cu utilizarea navelor maritime.

⎢ 2002/83/CE (adaptat)

ANEXA I I

CLASE DE ASIGURARE GENERALă √ ASIGURăRI DE VIA Ţ ă Õ

I. ASIGURăRILE √ de viață Õ menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctele (i), (ii) și (iii) (1) literele (a), (b) și (c), cu excepția celor menționate la punctele II și III;

II. Asigurare de căsătorie, asigurare de naștere;

III. Asigurările menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctele (i) și (ii) (1) literele (a) și (b), care sunt legate de fondurile de investiții;

IV. Asigurarea „permanent health insurance” √ permanentă de sănătate Õ menționată la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctul (iv);(1) litera (d)

V. Tontinele menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctul (i); (2) litera (a)

VI. Operații √ Operațiunile Õ de capitalizare menționate la articolul 2 alineatul (3)(2) litera (b) punctul (ii);

VII. Gestionarea fondurilor colective de pensii menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctele (iii) și (iv); (2) literele (c) și (d)

VIII. Operațiunile menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctul (iii); (2) litera (e)

IX. Operațiunile menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (c);

ê 87/343/CEE art. 1.8 și anexa

D. METODE DE CALCULARE A REZERVEI DE EGALIZARE PENTRU CLASA DE ASIGURARE DE CREDIT

Metoda nr. 1

1. În ceea ce privește riscurile incluse în clasa de asigurare clasificată la punctul (A) la numărul 14 (denumită în continuare „asigurarea de credit”), este necesar ca întreprinderea de asigurare să constituie o rezervă de egalizare, pentru compensarea pierderii tehnice eventuale rezultate în clasa de asigurare respectivă la sfârșitul exercițiului financiar.

2. Această rezervă primește în fiecare exercițiu financiar cu retragere de 75 % din orice excedent tehnic eventual rezultat din activitatea de asigurare de credit, această retragere nefiind mai mare 12 % din primele sau cotizațiile nete, până când rezerva ajunge la 150 % din valoarea anuală cea mai ridicată a primelor și cotizațiilor nete din cursul celor cinci exerciții financiare anterioare.

Metoda nr. 2

1. Ținând cont de riscurile incluse în clasa de asigurare clasificată la punctul A la numărul 14 (denumită în continuare „asigurarea de credit”), este necesar să se constituie un provizion de egalizare care servește la compensarea pierderii tehnice eventuale rezultate în clasa de asigurare respectivă la sfârșitul exercițiului financiar.

2. Valoarea minimă a provizionului de egalizare va fi de 134% din media primelor sau cotizațiilor încasate anual, pe durata celor cinci exerciții financiare anterioare, după deducerea cesiunilor și adăugarea acceptărilor de reasigurare.

3. În fiecare dintre exercițiile financiare succesive se va adăuga la provizion o retragere de 75% din excedentul tehnic eventual rezultat în clasa respectivă, până când provizionul este egal sau mai mare decât minimul calculat în conformitate cu alineatul (2).

4. Statele membre vor putea stabili norme speciale de calculare a valorii provizionului și a nivelului retragerii anuale ce depășește valorile minime prevăzute în prezenta directivă.

Metoda nr. 3

1. Se constituie o rezervă de egalizare pentru clasa de asigurare clasificată la punctul A la numărul 14 (denumită în continuare „asigurare de credit”), pentru a compensa rata cererilor de despăgubire ce depășesc media în exercițiul financiar, în cadrul clasei de asigurare respective.

2. Rezerva de egalizare trebuie calculată pe baza următoarei metode:

Toate calculele trebuie să privească veniturile și cheltuielile pentru contul propriu al asigurătorului.

La rezerva de egalizare se va adăuga valoarea bonificațiilor pentru cererile de despăgubire pentru fiecare exercițiu financiar, până la atingerea sau restabilirea valorii necesare.

Se acordă o bonificație pentru cererile de despăgubire în cazul în care rata cererilor de despăgubire dintr-un exercițiu este mai mică decât rata medie a cererilor de despăgubire din perioada de referință. Valoarea bonificației este echivalentă cu diferența dintre aceste două rate înmulțită cu primele încasate în exercițiul respectiv.

Valoarea teoretică a rezervei este egală cu de șase ori diferența standard dintre rata cererilor de despăgubire din perioada de referință și rata medie a cererilor de despăgubire, înmulțită cu primele încasate în exercițiu

În cazul în care cererile de despăgubire dintr-un exercițiu financiar sunt excedentare, din rezerva de egalizare trebuie să se scadă valoarea corespunzătoare excedentului. Se consideră că cererile de despăgubire sunt excedentare în cazul în care rata cererilor de despăgubire dintr-un exercițiu financiar este mai mare decât rata medie a cererilor de despăgubire. Valoarea acestui excedent se calculează înmulțind diferența dintre cele două rate cu primele din exercițiul financiar respectiv.

Independent de evoluția cererilor de despăgubire, în fiecare an financiar trebuie să se verse la rezerva de egalizare 3,5% din valoarea teoretică, până la atingerea sau restabilirea valorii necesare.

Durata perioadei de referință nu trebuie să fie mai mică de 15 ani și mai mare de 30 de ani. Nu este necesar să se constituie o rezervă de egalizare în cazul în care în perioada de referință nu s-a înregistrat nicio pierdere actuarială.

Valoarea teoretică a rezervei de egalizare și retragerile din aceasta se pot diminua în cazul în care rata medie a cererilor de despăgubire în perioada de referință, împreună cu rata cheltuielilor, indică că primele includ o marjă de siguranță.

Metoda nr. 4

1. Se constituie o rezervă de egalizare pentru clasa de asigurare clasificată la punctul A la numărul 14 (denumită în continuare „asigurare de credit”), în scopul compensării ratei cererilor de despăgubire peste medie în exercițiul financiar, în cadrul clasei de asigurare respective.

2. Rezerva de egalizare trebuie calculată pe baza următoarei metode:

Toate calculele se referă la veniturile și cheltuielile pentru contul propriu al asigurătorului.

La rezerva de egalizare se va adăuga valoarea bonificațiilor pentru cererile de despăgubire sub medie în fiecare exercițiu financiar, până la atingerea sau restabilirea valorii necesare.

Se acordă o bonificație în cazul în care rata cererilor de despăgubire dintr-un exercițiu financiare este mai mică decât rata medie a cererilor de despăgubire din perioada de referință. Valoarea bonificației este echivalentă cu diferența dintre aceste două rate înmulțită cu primele încasate în exercițiul respectiv.

Valoarea teoretică maximă a rezervei este egală cu de șase ori diferența standard dintre rata cererilor de despăgubire din perioada de referință și rata medie a cererilor de despăgubire, înmulțită cu primele din exercițiu.

În cazul în care cererile de despăgubire dintr-un an financiar sunt excedentare, din rezerva de egalizare trebuie să se scadă valoarea corespunzătoare excedentului până când rezerva atinge valoarea teoretică minimă. Se consideră că cererile de despăgubire sunt excedentare în cazul în care rata cererilor de despăgubire dintr-un exercițiu financiar este mai mare decât rata medie a cererilor de despăgubire. Valoarea acestui excedent se calculează înmulțind diferența dintre cele două rate cu primele din exercițiul financiar respectiv.

Valoarea teoretică minimă a rezervei este egală cu de trei ori abaterea standard dintre rata cererilor de despăgubire din perioada de referință și rata medie a cererilor de despăgubire, înmulțită cu primele din exercițiu.

Durata perioadei de referință nu trebuie să fie mai mică de 15 ani și mai mare de 30 de ani. Nu este necesar să se constituie o rezervă de egalizare în cazul în care în perioada de referință nu s-au înregistrat pierderi actuariale.

Ambele valori teoretice ale rezervei de egalizare, precum și depunerile și retragerile, pot fi reduse în cazul în care rata medie a cererilor de despăgubire din perioada de referință împreună cu rata cheltuielilor indică că primele includ o marjă de siguranță și că marja de siguranță este cu peste o dată și jumătate mai mare decât abaterea medie a ratei cererii de despăgubire din perioada de referință. În această situație, valorile respective se înmulțesc cu coeficientul sau cu o dată și jumătate abaterea standard și marja de siguranță.

⎢ 88/357/CEE anexa 1

ANEXA 1

NORME DE CONGRUENȚĂ

Moneda în care sunt exigibile angajamentele asigurătorului este stabilită în conformitate cu următoarele norme:

1. În cazul în care garanțiile unui contract sunt exprimate într-o monedă stabilită, angajamentele asigurătorului se consideră ca fiind exigibile în această monedă.

2. În cazul în care garanțiile unui contract nu sunt exprimate într-o monedă, angajamentele asigurătorului sunt considerate ca fiind exigibile în moneda țării în care este situat riscul. Cu toate acestea, asigurătorul poate alege moneda în care prima este exprimată dacă există cazuri care justifică o astfel de alegere.

Acesta poate fi cazul atunci când, din momentul subscrierii contractului, este posibil ca o cerere de despăgubire să fie plătită în moneda primei și nu în moneda țării în care este situat riscul.

3. Statele membre pot autoriza asigurătorul să considere că moneda în care el va trebui să realizeze garanția va fi cea pe care acesta o va utiliza conform experienței dobândite sau, în lipsa unei astfel de experiențe, în moneda țării în care este stabilit:

- pentru contractele care garantează riscurile clasificate în clasele de asigurare 4, 5, 6, 7, 11, 12 și 13 (numai responsabilitatea civilă a producătorilor) și

- pentru contractele care garantează riscurile clasificate în celelalte clase de asigurare în cazul în care, în funcție de natura riscurilor, garanțiile urmează să fie realizate într-o altă monedă decât cea care ar rezulta din aplicarea procedurilor precedente.

4. În cazul în care o cerere de despăgubire a fost raportată unui asigurător și serviciile sunt plătibile într-o monedă determinată, alta decât cea care rezultă din aplicarea procedurilor precedente, angajamentele asigurătorului se consideră ca fiind exigibile în această monedă, în special cea în care compensația ce urmează a fi plătită de către asigurător a fost stabilită printro decizie judecătorească sau printr-un acord între asigurător și asigurat.

5. În cazul în care o cerere de despăgubire este evaluată într-o monedă cunoscută dinainte de către asigurător, dar diferită de cea care rezultă din aplicarea procedurilor precedente, asigurătorii pot să-și considere angajamentele ca fiind exigibile în această monedă.

6. Statele membre pot autoriza întreprinderile să nu acopere rezervele lor tehnice prin active congruente în cazul în care din aplicarea procedurilor precedente rezultă că întreprinderea – sediul sau sucursala – ar trebui, pentru a corespunde principiului congruenței, să dețină elemente ale activului într-o monedă de o valoare care nu este mai mare de 7 % din elementele activului existente în alte monede.

Cu toate acestea:

(a) în ceea ce privește congruența în drahme grecești, în lire irlandeze și în scuzi portughezi, această valoare nu poate depăși

- 1 milion ECU pe timpul unei perioade tranzitorii care se termină la 31 decembrie 1992;

- 2 milioane ECU pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1993 și 31 decembrie 1998;

(b) în ceea ce privește congruența în franci belgieni, în franci luxemburghezi și în pesetas spanioli, această valoare nu poate fi mai mare de 2 milioane ECU pe o perioadă care se termină la 31 decembrie 1996.

Începând cu sfârșitul perioadelor tranzitorii definite la literele (a) și (b), acestor monede li se aplică sistemul general, cu excepția unei decizii contrare a Consiliului.

⎢ 2002/83/CE anexa II

3. Statele membre pot alege să nu ceară întreprinderilor de asigurare să pună în aplicare principiul de congruență când angajamentele se plătesc într-o altă monedă decât moneda unuia dintre statele membre, în cazul în care investițiile în moneda în cauză sunt reglementate, în cazul în care moneda se află sub rezerva restricțiilor de transfer sau în cazul în care, din motive similare, nu este adecvată pentru acoperirea provizioanelor tehnice.

⎢ 92/49/CEE art. 23

8. Întreprinderile de asigurare pot deține active non congruente pentru a acoperi o sumă mai mică de 20 % din angajamentele într-o monedă determinată.

⎢ 2002/83/CE anexa II

Cu toate acestea, activele totale în toate monedele combinate trebuie să fie cel puțin egale cu totalul angajamentelor în toate monedele combinate.

⎢ 92/49/CEE art. 23

9. Fiecare stat poate prevedea că, în cazul în care angajamentele trebuie reprezentate de active exprimate în moneda unui stat membru în conformitate cu procedura menționată anterior, această obligație este de asemenea considerată a fi respectată în cazul în care activele sunt exprimate în ECU.

⎢ 88/357/CEE

ANEXA 2A

Contul de gestionare tehnică

1. Totalul primelor brute obținute

2. Costul total al cererilor de despăgubire

3. Comisioane

4. Rezultat tehnic brut

ANEXA 2B

Contul de gestionare tehnică

1. Prime brute pentru ultima perioadă de exercitare a subscrierii

2. Cereri de despăgubire brute în ultima perioadă de exercitare a subscrierii (inclusiv rezerva la sfârșitul perioadei de exercitare a subscrierii)

3. Comisioane

4. Rezultat tehnic brut

⎢ 2002/83/CE (adaptat)

ANEXA III Informații pentru asigurați

Următoarele informații, care trebuie comunicate asiguraților înainte de încheierea contractului (A) sau pe durata contractului (B), trebuie formulate în mod clar și exact, în scris, într-o limbă oficială a statului membru al angajamentului. Cu toate acestea, aceste informații pot fi redactate într-o altă limbă în cazul în care asiguratul solicită și în care legislația statului membru permite acest lucru sau în cazul în care asiguratul este liber să aleagă dreptul aplicabil.

A. ÎNAINTE DE ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI

Informații privind întreprinderea de asigurare | Informații privind angajamentul |

(a) 1. Numele întreprinderii și forma sa juridică (a) 2. Numele statului membru în care se află sediul social și, după caz, agenția sau sucursala care încheie contractul (a) 3. Adresa sediului social și, după caz, a agenției sau a sucursalei care încheie contractul | (a) 4. Definiția fiecărei garanții și a fiecărei opțiuni (a) 5. Durata contractului (a) 6. Metode de reziliere a contractului (a) 7. Metode de plată a primelor și durata plăților (a) 8. Metode de calculare și atribuire a participațiilor (a) 9. Indicarea valorilor de răscumpărare și a celor vărsate și măsura în care sunt garantate (a) 10. Informații privind primele pentru fiecare garanții, atât pentru cele principale, cât și pentru cele suplimentare, după caz (a) 11. Pentru polițele pe bază de unități, definiția unităților pe care sunt bazate beneficiile (a) 12. Indicarea naturii activelor care acoperă contracte cu capital variabil (a) 13. Modalități de exercitare a dreptului de reziliere (a) 14. Informații generale privind regimul fiscal care se aplică tipului de poliță (a) 15. Aranjamentele pentru examinarea contestațiilor cu privire la contracte formulate de titularii polițelor de asigurare, asigurați sau beneficiarii contractelor, inclusiv, după caz, existența unui serviciu de contestații, fără a aduce atingere dreptului de a iniția procedurile judiciare (a) 16. Dreptul care se aplică contractului în cazul în care părțile nu au dreptul de a alege sau, în care părțile au dreptul de a alege legea aplicabilă, dreptul pe care îl propune asigurătorul |

B. PE DURATA CONTRACTULUI

ÎN AFARA CONDI țiilor generale și speciale care trebuie comunicate titularului, acesta trebuie să primească următoarele informații în cursul întregii durate a contractului.

Informații privind întreprinderea de asigurare | Informații privind angajamentul |

(b) 1. Orice modificare a numelui întreprinderii, a formei sale juridice, aadresei sediului social și, după caz, a agenției sau a sucursalei care a încheiat contractul | (b) 2. Toate informațiile enumerate la punctele (a)4-(a)12 din titlul A, în cazul unei schimbări a condițiilor de asigurare sau a unei modificări a legislației aplicabile contractului (b) 3. În fiecare an, informații privind situația participării la beneficii |

ANEXA IV

1. SECRETUL PROFESIONAL

Până la 17 noiembrie 2002, statele membre pot încheia acorduri de colaborare, prevăzând schimburi de informații cu autoritățile competente ale țărilor terțe numai dacă informațiile divulgate se află sub rezerva garantărilor secretului profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 16 din prezenta directivă.

2. ACTIVITă Ţ I, ÎNTREPRINDERI Ş I ORGANISME EXCLUSE DIN PREZENTA DIRECTIVă

Până la 1 ianuarie 2004, prezenta directivă nu privește asociațiile mutuale, în cazul în care:

- statutul conține dispoziții pentru colectarea de contribuții suplimentare sau reducerea beneficiilor acestora sau pentru solicitarea de asistență din partea altor persoane care s-au angajat să ofere această asistență;

- valoarea anuală a cotizațiilor pentru activitățile reglementate de prezenta directivă este de maximum 500 000 EUR pentru trei ani consecutivi. În cazul în care această valoare este depășită timp de trei ani consecutivi, prezenta directivă se aplică și produce efecte începând cu al patrulea an.

3. PÂNă LA 1 IANUARIE 2004, STATELE MEMBRE APLICă URMăTOARELE DISPOZ Ţ II:

A. Marja de solvabilitate

Fiecare stat membru cere tuturor întreprinderilor de asigurare al căror sediu social se află pe teritoriul său o marjă de solvabilitate adecvată cu privire la întreaga sa activitate.

Marja de solvabilitate constă în:

1. Patrimoniul întreprinderii de asigurare libere de orice obligații previzibile, cu excepția elementelor necorporale. În special, sunt incluse următoarele:

- capitalul social vărsat sau, în cazul unei asociații mutuale, fondul inițial efectiv vărsat, plus oricare dintre conturile membrilor care îndeplinesc următoarele criterii:

(a) statutul trebuie să stipuleze că plățile către membri pot fi făcute din conturile în cauză numai în măsura în care acest lucru nu duce la scăderea marjei de solvabilitate sub nivelul cerut sau, după dizolvarea întreprinderii, în cazul în care restul datoriilor întreprinderii au fost achitate;

(b) statutul trebuie să stipuleze, cu privire la toate aceste plăți din alte motive decât rezilierea individuală a calității de membru, necesitatea de a notifica autoritățile competente cu cel puțin o lună înainte și că acestea pot interzice plata în perioada în cauză;

(c) dispozițiile relevante ale statutului pot fi modificate numai după ce autoritățile competente au declarat că nu au nici o obiecție împotriva modificării, fără a aduce atingere criteriilor stabilite la literele (a) și (b);

- jumătate din capitalul social sau fondul inițial nevărsat, odată ce partea vărsată reprezintă 25 % din capitalul social sau fondul în cauză;

- rezervele (rezerve legale sau rezerve libere) care nu corespund angajamentelor;

- orice profit reportat;

- capital din acțiuni preferențiale cumulative și capital din împrumuturi subordonate pot fi incluse, dar până la 50 % din marjă, din care maximum 25 % constă în împrumuturi subordonate cu scadență fixă sau capital din acțiuni preferențiale cumulative cu termen fix, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții minime:

(a) în cazul falimentului sau lichidării întreprinderii de asigurare, trebuie să existe acorduri legale pe baza cărora capitalul din împrumuturi subordonate sau capitalul din acțiuni preferențiale urmează ca prioritate după revendicările tuturor celorlalți creditori și nu se rambursează decât după ce au fost plătite toate datoriile scadente la momentul respectiv.

Capitalul din împrumuturi subordonate trebuie să mai îndeplinească și următoarele condiții:

(b) numai fondurile vărsate integral pot fi luate în considerare;

(c) pentru credite cu scadență fixă, scadența originală trebuie să fie de minimum cinci ani. Cu maximum un an înainte de data rambursării, întreprinderea de asigurare trebuie să prezinte autorităților competente pentru aprobare un plan care arată modul în care marja de solvabilitate disponibilă va fi menținută sau adusă la nivelul cerut la scadență, cu excepția cazului în care măsura în care împrumutul se poate clasifica drept componentă a marjei de solvabilitate disponibile se reduce gradual pe durata cel puțin a ultimilor cinci ani înainte de data rambursării. Autoritățile competente pot autoriza rambursarea anticipată a împrumuturilor în cauză înainte de termen cu condiția ca întreprinderea de asigurare emitentă să solicite acest lucru și ca marja de solvabilitate disponibilă a acesteia să nu coboare sub nivelul cerut;

(d) împrumuturile care nu au scadența fixă trebuie să fie rambursabile numai pe baza unei notificări de cinci ani, cu excepția cazului în care creditele nu mai sunt considerate parte componentă a marjei de solvabilitate disponibile sau în care se cere în mod specific acordul prealabil al autorităților competente pentru rambursarea înainte de termen. În acest ultim caz, întreprinderea de asigurare trebuie să informeze autoritățile competente cu minimum șase luni înainte de data rambursării propuse, specificând marja de solvabilitate disponibilă și cerută atât înainte, cât și după rambursarea în cauză. Autoritățile competente autorizează rambursarea numai dacă marja de solvabilitate a întreprinderii de asigurare nu va coborî sub nivelul cerut;

(e) contractul de împrumut nu trebuie să includă nici o clauză care să prevadă că în împrejurări specificate, altele decât lichidarea întreprinderii de asigurare, datoria va trebui rambursată înainte de datele de rambursare convenite;

(f) contractul de împrumut poate fi modificat numai după ce autoritățile competente declară că nu au nici o obiecție față de modificarea în cauză;

- titlurile de valoare fără o dată de scadență specificată și alte instrumente care îndeplinesc următoarele condiții, inclusiv acțiunile preferențiale cumulative, altele decât cele menționate la a cincea liniuță, până la 50 % din marja pentru toate titlurile de valoare în cauză și capitalul din împrumuturi subordonate menționate la a cincea liniuță:

(a) nu pot fi rambursate la inițiativa titularului sau fără acordul prealabil al autorității competente;

(b) contractul de emisiune trebuie să permită întreprinderii de asigurare să amâne plata dobânzilor la credit;

(c) creanțele împrumutătorului privind întreprinderea de asigurare trebuie clasificate întotdeauna după cele ale tuturor creditorilor nesubordonați;

(d) documentele care reglementează emisiunea de titluri de valoare trebuie să prevadă capacitatea de absorbție de pierderi pentru credit și dobânzile neplătite, permițând, în același timp, întreprinderii de asigurare să își continue activitatea;

(e) numai sumele vărsate integral pot fi luate în considerare.

2. În măsura în care dreptul intern permite, rezervele de profit care apar în bilanț, în cazul în care pot fi folosite pentru a acoperi orice pierderi care pot apărea și în care nu au fost puse la dispoziție pentru distribuirea către asigurați.

3. La solicitarea întreprinderii de asigurare adresată, cu documente justificative, autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia se află sediul său social și cu acordul autorității în cauză:

(a) o valoare egală cu 50 % din profiturile viitoare ale întreprinderii; valoarea profiturilor viitoare se obține înmulțind profitul anual estimat cu un factor care reprezintă perioada medie rămasă din derularea contractelor; factorul utilizat poate fi de maximum 10; factorul utilizat poate fi de maximum 10; profitul anual estimat este media aritmetică a profiturilor obținute în ultimele cinci exerciții financiare din activitățile enumerate în articolul 2 din prezenta directivă.

Bazele pentru calcularea factorului cu care trebuie înmulțit profitul anual estimat și elementele care includ profiturile realizate se definesc de comun acord de către autoritățile competente ale statelor membre în colaborare cu Comisia. În așteptarea acestui acord, elementele în cauză se determină în conformitate cu legislația statului membru de origine.

Când autoritățile competente au definit conceptul de profituri realizate, Comisia prezintă propuneri pentru armonizarea acestui concept printr-o directivă privind armonizarea rapoartelor anuale ale întreprinderilor de asigurare și prevăzând coordonarea stabilită la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 78/660/CEE;

b) în cazul în care nu se practică ajustarea actuarială sau în care, dacă se practică, este mai mică decât sarcina pentru costuri de achiziție inclusă în primă, diferența dintre un provizion matematic neajustat actuarial sau parțial ajustat actuarial și un provizion matematic ajustat actuarial la o rată egală cu sarcina pentru costuri de achiziție inclusă în primă; această cifră nu poate depăși, cu toate acestea, 3,5 % din suma diferențelor dintre sumele capitale relevante ale activităților de asigurare de viață și provizioanele matematice pentru toate contractele pentru care este posibilă ajustarea actuarială; diferența se reduce cu valoarea tuturor costurilor de achiziție neamortizate înregistrate ca active;

(c) când există o aprobare dată de autoritățile competente ale statelor membre în cauză în care întreprinderea de asigurare își desfășoară activitățile, orice rezerve fundamentale care rezultă din subestimarea activelor și supraestimarea altor pasive decât provizioanele matematice, în măsura în care aceste rezerve fundamentale nu au o natură excepțională.

B. Marja de solvabilitate minimă

Sub rezerva secțiunii C, marja de solvabilitate minimă se determină conform indicațiilor următoare, în funcție de clasele de asigurări subscrise.

(a) Pentru tipurile de asigurare menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din prezenta directivă, altele decât asigurările pe bază de fonduri de investiții, și pentru operațiunile menționate la articolul 2 alineatul (3) din prezenta directivă, trebuie să fie egală cu suma următoarelor două rezultate:

- primul rezultat:

o fracție de 4 % din provizioanele matematice privind activitatea directă și valoarea acceptărilor din reasigurare fără deducerea cedărilor în reasigurare se înmulțește cu raportul, pentru ultimul exercițiu financiar, dintre provizioanele matematice totale din care se scad cedările în reasigurare și provizioanele matematice totale brute. Raportul nu poate fi în nici un caz mai mic de 85 %;

- al doilea rezultat:

pentru contractele la care capitalul expus riscului nu este o valoare negativă, o fracție de 0,3 % din capitalul subscris de întreprinderea de asigurare se înmulțește cu raportul, pentru ultimul exercițiu financiar, dintre capitalul total expus riscului reținut ca obligația întreprinderii după cedările în reasigurare și retrocedările la capitalul total expus riscului din care se scade reasigurarea; raportul nu poate fi în nici un caz mai mic de 50 %.

Pentru asigurarea temporară pentru deces cu un termen maximum de trei ani, fracția este de 0,1 %; pentru o astfel de asigurare cu un termen mai mare de trei ani și maximum de cinci ani, fracția în cauză este de 0,15 %.

(b) Pentru asigurarea suplimentară menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din prezenta directivă, este egală cu rezultatul următoarelor calcule:

- primele sau contribuțiile (inclusiv taxele suplimentare la prime sau contribuții) datorate cu privire la activitatea directă în ultimul exercițiu financiar cu privire la toate exercițiile financiare se cumulează;

- acestui cumul i se adaugă valoarea primelor acceptate pentru toate reasigurările în ultimul exercițiu financiar;

- apoi, din această sumă se deduce valoarea totală a primelor sau a contribuțiilor anulate în ultimul exercițiu financiar, precum și valoarea totală a impozitelor și taxelor care aparțin de primele sau contribuțiile incluse în cumul.

Suma astfel obținută se împarte în două părți, prima de maximum 10 milioane EUR, iar a doua incluzând restul; se calculează 18 % și, respectiv, 16 % din aceste părți și se adună.

Rezultatul se obține prin înmulțirea sumei astfel calculate cu raportul care există cu privire la ultimul exercițiu financiar între valoarea revendicărilor care urmează a fi acoperite de întreprinderea de asigurare după deducerea transferurilor pentru reasigurare și valoarea brută a revendicărilor; acest raport nu poate fi în nici un caz mai mic de 50 %.

În cazul asociației de subscriptori cunoscută sub numele de Lloyd's, calcularea marjei de solvabilitate se face pe baza primelor nete, care se înmulțesc cu procentul forfetar stabilit anual de autoritatea competentă a statului membru al sediului social. Acest procent forfetar trebuie calculat pe baza celor mai recente date statistice privind comisioanele plătite. Detaliile, împreună cu calculele relevante, se transmit autorităților competente ale țărilor pe teritoriul cărora se află Lloyd's.

(c) Pentru asigurările de sănătate permanente care nu sunt sub rezerva anulării menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din prezenta directivă și pentru operațiunile de capitalizare menționate în articolul 2 alineatul (2) litera (b), este egală cu o fracție de 4 % din provizioanele matematice calculate în conformitate cu condițiile stabilite în primul rezultat la litera (a) din prezentul articol.

(d) Pentru tontinele menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (a) din prezenta directivă, este egală cu 1 % din activele acestora.

(e) Pentru asigurările reglementate de articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din prezenta directivă, legate de fondurile de investiții, și pentru operațiunile menționate în articolul 2 alineatul (2) literele (c), (d) și (e) din prezenta directivă, este egală cu:

- o fracție de 4 % din provizioanele matematice, calculată în conformitate cu condițiile stabilite în primul rezultat la litera (a) din prezenta secțiune, în măsura în care întreprinderea de asigurare are un risc de investiții și o fracție de 1 % din provizioane, calculată în același fel, în măsura în care întreprinderea de asigurare nu are un risc de investiții, cu condiția ca durata contractului să depășească cinci ani și alocația pentru acoperirea cheltuielilor de gestionare stabilită în contract să fie fixată pentru o perioadă mai mare de cinci ani; plus

- o fracție de 0,3 % din capitalul expus riscului, calculată în conformitate cu condițiile stabilite în primul rezultat la litera (a) din prezenta secțiune, în măsura în care întreprinderea de asigurare acoperă un risc de deces.

C. Fondul de garantare

1. O treime din marja de solvabilitate cerută, specificată în secțiunea B, reprezintă fondul de garantare. Sub rezerva alineatului (2) din prezenta directivă, cel puțin 50 % din acest fond constă în elementele enumerate în secțiunea A punctele 1 și 2.

2.

(a) Fondul de garantare nu poate fi mai mic de o valoare minimă de 800000 EUR.

(b) Toate statele membre pot prevedea o reducere a valorii minime a fondului de garantare la 600000 EUR în cazul asociațiilor mutuale și al asociațiilor de tip mutual și al tontinelor.

(c) Pentru asociațiile mutuale menționate la articolul 3 alineatul (6) a doua liniuță a două teză din prezenta directivă, imediat ce intră în sfera de aplicare a prezentei directive, și pentru tontine, toate statele membre pot permite ca stabilirea unei valori minime a fondului de garantare de 100000 EUR să crească progresiv până la suma fixată la litera (b) din prezenta secțiune prin tranșe succesive de 100000 EUR, în cazul în care valoarea contribuțiilor crește cu 500000 EUR.

(d) Valoarea minimă a fondului de garantare menționată la literele (a), (b) și (c) din prezenta secțiune trebuie să constea în elementele enumerate la secțiunea A punctele 1 și 2.

3. Asociațiile mutuale care doresc să își extindă activitatea în sensul articolului 6 alineatul (4) sau articolului 40 din prezenta directivă nu pot face acest lucru decât în cazul în care respectă de îndată cerințele din alineatul (2) literele (a) și (b) din prezenta secțiune.

⎢ 2005/68/CE (adaptat)

ANEXA I III

√ FORME JURIDICE ALE ÎNTREPRINDERILOR Õ

⎢ 92/49/CEE art. 6 (adaptat)

1. Statul membru de origine cere √ A. Forme de Õ întreprinderilor de asigurare √ generală Õ care solicită autorizația:

(a) să adopte una dintre următoarele forme în ceea ce privește:

(1) în cazul Regatului Belgiei: „société anonyme —naamloze vennootschap” — , „société en commandite par actions —commanditaire vennootschap op aandelen” — , „association d'assurance mutuelle —onderlinge verzekeringsvereniging” — , „société coopérative —coöperatieve vennootschap”;

ê 2006/101/CE art. 1 și anexa pct. 1

(2) în cazul Republicii Bulgariaei: „акционерно дружество”;

ê art. 20 și anexa II, p. 335

(3) în cazul Republicii Cehe: „akciová společnost”, „družstvo” ;

⎢ 92/49/CEE art. 6

(4) în cazul Regatului Danemarcei: „aktieselskaber”, „gensidige selskaber”;

(5) în cazul Republiciia Federaleă Germania: „Aktiengesellschaft”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”, „Öffentlich-rechtliches Wettbewerbsversicherungsunternehmen”;

ê art. 20 și anexa II, p. 335

(6) pentru în cazul Republiciia Estonia: „aktsiaselts” ;

⎢ 92/49/CEE art. 6

(7) în cazul Irlandeia: „incorporated companies limited by shares or by guarantee or unlimited”;

(8) în cazul Republiciia Eleneă: „ανώνυμη εταιρία”, „αλληλασφαλιστικός συνεταιρισμός”;

(9) în cazul Regatului Spanieia: „sociedad anónima”, „sociedad mutua”, „sociedad cooperativa”;

(10) în cazul Republiciia Francezeă: „société anonyme”, „société d'assurance mutuelle”, „institution de prévoyance régie par le code de la sécurité sociale”, „institution de prévoyance régie par le coe rural” și „mutuelles régies par le code de la mutualité”;

(11) în cazul Republiciia Italieneană: „società per azioni”, „società cooperativa”, „mutua di assicurazione”;

ê art. 20 și anexa II, p. 335 (adaptat)

(12) în cazul Republicii Cipru: „Εταιρεία περιορισμένης ευθύνης με μετοχές ή εταιρεία περιορισμένης ευθύνης χωρίς μετοχικό κεφάλαιο ”;

(13) în cazul Republicii Letonia: „ apdrošināšanas akciju sabiedrība ”, „ savstarpējās apdrošināšanas kooperatīvā biedrība ”;

(14) în cazul Republicii Lituania: „ akcinės bendrovės ”, „ uždarosios √ uždaroji Õ akcinės bendrovės ”;

⎢ 92/49/CEE art. 6

(15) în cazul Mareluie Ducat al Luxemburgului: „société anonyme”, „société en commandite par actions”, „association d'assurances mutuelles”, „société coopérative”;

ê art. 20 și anexa II, p. 335

? nou

(16) în cazul Republicii Ungare: „ biztosító részvénytársaság ”, „ biztosító szövetkezet ”, „ biztosító egyesület ”, „ külföldi székhelyű biztosító magyarországi fióktelepe ”;

(17) în cazul Republicii Malta: „kumpanija pubblika”, „kumpanija privata”, „fergħa”, „Korp ta' l Assikurazzjoni Rikonnoxxut” ð „limited liability company/ kumpannija b` responsabbilta` limitata” ï;

⎢ 92/49/CEE art. 6

(18) în cazul Regatului Țărilor de Jos: „naamloze vennootschap”, „onderlinge waarborgmaatschappij”;

ê Actul de aderare a Austriei, Suediei și Finlandei art. 29 și anexa I, p. 197

(19) în cazul Republicii Austria: „Aktiengesellschaft”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”;

ê art. 20 și anexa II, p. 335

(20) în cazul Republicii Polone: „ spółka akcyjna ”, „ towarzystwo ubezpieczeń wzajemnych ”;

⎢ 92/49/CEE art. 6

(21) în cazul Republiciia Portughezeă: „sociedade anónima”, „mútua de seguros”;

ê 2006/101/CE art. 1 și anexa pct. 1

(22) în cazul României: „societăți pe acțiuni”, „societăți mutuale”.

ê art. 20 și anexa II, p. 335

(23) în cazul Republicii Slovenia: „ delniška družba ”, „ družba za vzajemno zavarovanje ”;

(24) în cazul Republicii Slovace: „ akciová spoločnost ”;

ê Actul de aderare a Austriei, Suediei și Finlandei art. 29 și anexa I, p. 197

(25) în cazul Republicii Finlanda: „keskinäinen vakuutusyhtiö —ömsesidigt försäkringsbolag” — , „vakuutusosakeyhtiö —försäkringsaktiebolag” — , „vakuutusyhdistys —försäkringsförening”;

(26) în cazul Regatului Suediei: „försäkringsaktiebolag”, „ömsesidiga försäkringsbolag”, „understödsföreningar”;

⎢ 92/49/CEE art. 6

(27) în cazul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: „incorporated companies limited by shares or by guarantee or unlimited”, „societies registered under the Industrial and Provident Societies Acts”, „societies registered under the Friendly Societies Acts”, „the association of underwriters known as Lloyd's”;

⎢ 92/49/CEE art. 6 (adaptat)

(28) Întreprinderea de asigurare va putea, de asemenea, să adopte √ în oricare dintre cazuri și ca alternativă la formele enumerate la punctele (1) – (27), Õ forma de întreprindere √ societate Õ europeană (SE), atunci când aceasta va fi creată √ în sensul Regulamentului (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului Õ[88] .

⎢ 2002/83/CE art. 6 (adaptat)

1. Statul membru de origine cere fiecărei întreprinderi de asigurare care solicită autorizația:

B. (a) să adopte una dintre următoarele fForme √ de întreprinderi de asigurări de viață Õ:

(1) în cazul Regatului Belgiei: „société anonyme/naamloze vennootschap”, „société en commandite par actions/commanditaire vennootschap op aandelen”, „association d'assurance mutuelle/onderlinge verzekeringsvereniging”, „société coopérative/coöperatieve vennootschap”;

ê 2006/101/CE art. 1 și anexa pct. 3

(2) în cazul Republicii Bulgareiei: „акционерно дружество”, „взаимозастрахователна кооперация”;

ê 2004/66/CE art. 1 și anexa

(3) în cazul Republicii Cehe: „akciová společnost”, „družstvo” ;

⎢ 2002/83/CE

(4) în cazul Regatului Danemarcei: „aktieselskaber”, „gensidige selskaber”, „pensionskasser omfattet af lov om forsikringsvirksomhed (tværgående pensionskasser)”;

(5) în cazul Republicii Federale Germania: „Aktiengesellschaft”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”, „öffentlich-rechtliches Wettbewerbsversicherungsunternehmen”;

ê 2004/66/CE art. 1 și anexa

(6) în cazul Republicii Estonia: „aktsiaselts” ;

⎢ 2002/83/CE

(7) în cazul Irlandei: „incorporated companies limited by shares or by guarantee or unlimited”, „societies registered under the Industrial and Provident Societies Acts” și „societies registered under the Friendly Societies Acts”;

(8) în cazul Republicii Elene: „ανώνυμη εταιρία”;

(9) în cazul Regatului Spaniei: „sociedad anónima”, „sociedad mutual”, „sociedad cooperative”;

(10) în cazul Republicii Franceze: „société anonyme”, „société d'assurance mutuelle”, „institution de prévoyance régie par le code de la sécurité sociale”, „institution de prévoyance régie par le code rural” și „mutuelles régies par le code de la mutualité”;

(11) în cazul Republicii Italiene: „societá per azioni”, „societá cooperativa”, „mutua di assicurazione”;

ê 2004/66/CE art. 1 și anexa (adaptat)

(12) în cazul Republicii Cipru: „Εταιρεία περιορισμένης ευθύνης με μετοχές ή εταιρεία περιορισμένης ευθύνης με εγγύηση”;

(13) în cazul Republicii Letonia: „apdrošināšanas akciju sabiedrība”, „savstarpējās apdrošināšanas kooperatīvā biedrība”;

(14) în cazul Republicii Lituania: „ akcinės bendrovės ”, „ uždarosios √ uždaroji Õ akcinės bendrovės ”;

⎢2002/83/CE

(15) în cazul Marelui Ducat al Luxemburgului: „société anonyme”, „société en commandite par actions”, „association d'assurances mutuelles”, „société coopérative”;

ê2004/66/CE art. 1 și anexa

? nou

(16) în cazul Republicii Ungareia: „«biztosító részvénytársaság»”, „«biztosító szövetkezet»”, „«biztosító egyesület»”, „«külföldi székhelyű biztosító magyarországi fióktelepe»”,;

(17) în cazul Republicii Malta: «kumpanija pubblika», «kumpanija privata», «fergha», «Korp ta’ l- Assikurazzjoni Rikonnoxxut» ð „limited liability company/ kumpannija b` responsabbilta` limitata” ï

⎢2002/83/CE

(18) în cazul Regatului Țărilor de Jos: „naamloze vennootschap”, „onderlinge w0061arborgmaatschappij”;

⎢2002/83/CE

(19) în cazul Republicii Austria: „Aktiengesellschaft”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”;

ê2004/66/CE art. 1 și anexa

(20) în cazul Republicii Poloniaă: «„spółka akcyjna”», «„towarzystwo ubezpieczeń wzajemnych”»,;

⎢2002/83/CE

(21) în cazul Republicii Portugalia Portugheze: „sociedade anónima”, „mútua de seguros”;

ê 2006/101/CE art. 1 și anexa pct. 3

(22) în cazul României: „societăți pe acțiuni”, „societăți mutuale”;

ê 2004/66/CE art. 1 și anexa

(23) în cazul Republicii Slovenia: „«delniška družba»”, „«družba za vzajemno zavarovanje»”,;

(24) în cazul Republicii Slovace: „«akciová spoločnost»”;

ê 2002/83/CE (adaptat)

(25) în cazul Republicii Finlanda: „keskinäinen vakuutusyhtiö/ömsesidigt försäkringsbolag”, „vakuutusosakeyhtiö/försäkringsaktiebolag”, „vakuutusyhdistys/försäkringsförening”;

(26) în cazul Regatului Suediei: „försäkringsaktiebolag”, „ömsesidiga försäkringsbolag”, „understödsföreningar”.;

(27) în cazul Marii Britanii Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: „incorporated companies limited by shares or by guarantee or unlimited”, „societes registered under the Industrial and Provident Societes Acts”, „societes registered or incorporated under the Friendly Societes Acts”, „the association of underwriters known as Lloyd’s”;.

(28) O întreprindere de asigurare poate lua și √ în oricare dintre cazuri și ca alternativă la formele enumerate la punctele (1)-(27), Õ forma unei societăți europene √ (SE), în sensul Regulamentului (CE) nr. 2157/2001 Õ , în cazul în care acest lucru a fost stabilit.

⎢2005/68/CE

ANEXA I

C. Formele de întreprinderilor de reasigurare:

(1) pentru în cazul Regatului Belgiei: „société anonymenaamloze vennootschap”, „société en commandite par actionscommanditaire vennootschap op aandelen”, „association d'assurance mutuelleonderlinge verzekeringsvereniging”, „société coopérativecoöperatieve vennootschap”;

∫ nou

(2) în cazul Republicii Bulgaria: „акционерно дружество”;

⎢2005/68/CE

(3) pentru în cazul Republiciia Ceheă: „akciová spoločnost”;

(4) pentru în cazul Regatului Danemarcei: „aktieselskaber”, „gensidige selskaber”;

(5) pentru în cazul Republiciia Federaleă Germania: „Aktiengesellschaft”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”, „Öffentlich-rechtliches Wettbewerbsversicherungsunternehmen”;

(6) pentru în cazul Republiciia Estonia: „aktsiaselts”;

(7) pentru în cazul Irlandeia: „incorporated companies limited by shares or by guarantee or unlimited”;

(8) pentru în cazul Republiciia Eleneă: „ανώνυμη εταιρία”, „αλληλασφαλιστικός συνεταιρισμός”;

(9) pentru în cazul Regatului Spanieia: „sociedad anónima”;

(10) pentru în cazul Republiciia Francezeă: „société anonyme”, „société d'assurance mutuelle”, „institution de prévoyance régie par le code de la sécurité sociale”, „institution de prévoyance régie par le code rural” și „mutuelles régies par le code de la mutualité”;

(11) pentru în cazul Republiciia Italieneană: „società per azioni”;

(12) pentru în cazul Republiciia Cipru: „Εταιρεία Περιορισμένης Ευθύνης με μετοχές” ή „Εταιρεία Περιορισμένης Ευθύνης με εγγύηση”;

(13) pentru în cazul Republiciia Letonia: „akciju sabiedrība”, „sabiedrība ar ierobežotu atbildību”;

(14) pentru în cazul Republiciia Lituania: „akcinė bendrovė”, „uždaroji akcinė bendrovė”;

(15) pentru în cazul Mareluie Ducat al Luxemburgului: „société anonyme”, „société en commandite par actions”, „association d'assurances mutuelles”, „société coopérative”;

(16) pentru în cazul Republiciia Ungareă: „biztosító részvénytársaság”, „biztosító szövetkezet”, „harmadik országbeli biztosító magyarországi fióktelepe”;

(17) pentru în cazul Republiciia Malta: „limited liability company/kumpannija tà responsabbiltà limitata”;

(18) pentru în cazul Regatului Țărilor de Jos: „naamloze vennootschap”, „onderlinge waarborgmaatschappij”;

(19) pentru în cazul Republiciia Austria: „Aktiengesellschaft”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”;

(20) pentru în cazul Republiciia Poloneă: „spółka akcyjna”, „towarzystwo ubezpieczeń wzajemnych”;

(21) pentru în cazul Republiciia Portughezeă: „sociedade anónima”, „mútua de seguros”;

∫ nou

(22) în cazul României: „societate pe acțiuni”;

⎢ 2005/68/CE (adaptat)

(23) pentru în cazul Republiciia Slovenia: „delniška družba”;

(24) pentru în cazul Republiciia Slovaceă: „akciová spoločnost”;

(25) pentru în cazul Republiciia Finlanda: „keskinäinen vakuutusyhtiö/ömsesidigt försäkringsbolag”, „vakuutusosakeyhtiö/försäkringsaktiebolag”, „vakuutusyhdistys/försäkringsförening”;

(26) pentru în cazul Regatului Suediei: „försäkringsaktiebolag”, „ömsesidigt försäkringsbolag”;

(27) pentru în cazul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: „incorporated companies limited by shares or by guarantee or unlimited, societies registered under the Industrial and Provident Societies Acts, societies registered or incorporated under the Friendly Societies Acts, «„the association of underwriters known as Lloyd's»”.

√ (28) în oricare dintre cazuri și ca alternativă la formele enumerate la punctele (1)-(27), forma de societate europeană (SE), în sensul Regulamentului (CE) nr. 2157/2001. Õ

⎢ 2001/17/CE

ANEXĂ

REGISTRUL SPECIAL MEN ȚIONAT ÎN ARTICOLUL 10 ALINEATUL (3)

1. FIECARE ÎNTREPRINDERE DE ASIGURARE TREBUIE Să țină la sediul ei central un registru special al activelor folosite pentru a acoperi provizioanele tehnice calculate și plasate în conformitate cu reglementările statului membru de origine.

2. În cazul în care o întreprindere de asigurare exercită atât activități de asigurare generală, cât și de asigurare de viață, aceasta trebuie să țină la sediul ei central registre separate pentru fiecare tip de activitate. Cu toate acestea, în cazul în care statul membru autorizează întreprinderile de asigurare să exercite activități de asigurare de viață și să acopere riscurile enumerate la punctele 1 și 2 din Anexa A la Directiva 73/239/CEE, acesta poate prevedea că acele întreprinderi de asigurare trebuie să țină un registru unic pentru totalitatea activităților lor.

3. În orice moment, valoarea totală a activelor înscrise, evaluate în conformitate cu reglementările aplicabile în statul membru de origine, trebuie să fie cel puțin egală cu valoarea provizioanelor tehnice.

4. În cazul în care un activ înscris în registru este supus unui drept real în favoarea unui creditor sau a unui terț, cu rezultatul că se face indisponibilă pentru acoperirea angajamentelor o parte din valoarea activului, această situație se înscrie în registru, iar suma indisponibilă nu este inclusă în valoarea totală menționată la alineatul (3).

5. În cazul în care un activ utilizat pentru a acoperi provizioanele tehnice este supus unui drept real în favoarea unui creditor sau a unui terț, fără a îndeplini condițiile de la punctul 4, sau în care un astfel de activ este supus unei rezerve de proprietate în favoarea unui creditor sau a unui terț sau în care un creditor are dreptul de a cere compensarea creanței sale cu creanța întreprinderii de asigurare, în caz de lichidare a întreprinderii de asigurare, tratarea activului respectiv în ceea ce privește metoda prevăzută la articolul 10 alineatul (1) litera (a) se determină prin legislația statului membru de origine, cu excepția cazului în care articolele 20, 21 și 22 se aplică acelui activ.

6. Compoziția activelor înscrise în registru în conformitate cu punctele 1-5, în momentul deschiderii procedurii de lichidare, nu trebuie să se repună în cauză și nu se poate opera nici o modificare în registre, cu excepția corectării erorilor pur materiale, decât având autorizația autorității competente.

7. Sub rezerva punctului 6, lichidatorii trebuie să adauge activelor respective produsul lor financiar, precum și valoarea primelor pure încasate în activitatea în cauză între deschiderea procedurii de lichidare și plata creanțelor de asigurare sau până la efectuarea unui transfer de portofoliu.

8. În cazul în care produsul realizării unor active este mai mic decât valoarea lor estimată în registre, lichidatorii sunt obligați să furnizeze o justificare privind acest lucru autorităților competente ale statului membru de origine.

9. Autoritățile de supraveghere ale statelor membre trebuie să adopte măsurile adecvate pentru a asigura că întreprinderile de asigurare aplică în totalitate dispozițiile din prezenta anexă.

ê 2005/68/CE art. 59.9 și anexa II

ANEXA I

CALCULUL SOLVABILITĂȚII AJUSTATE A ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE ȘI DE REASIGURARE

1. SELECTAREA METODEI DE CALCUL ȘI PRINCIPIILE GENERALE

A. Statele membre adoptă dispoziții astfel încât calculul solvabilității ajustate a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare menționate la articolul 2 alineatul (1) să fie efectuat în conformitate cu una dintre metodele descrise la punctul 3. Cu toate acestea, un stat membru poate dispune ca autoritățile competente să autorizeze sau să impună aplicarea uneia dintre metodele descrise la punctul 3, diferită de cea aleasă de statul membru.

B. Proporționalitate

Calculul solvabilității ajustate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare ține seama de cota proporțională deținută de întreprinderea participativă în întreprinderile sale afiliate.

„Cota proporțională” înseamnă fie partea de capital subscris deținută direct sau indirect de către întreprinderea participativă, în cazul în care se utilizează metoda nr. 1 sau metoda nr. 2 descrise la punctul 3, fie procentele folosite pentru stabilirea conturilor consolidate, în cazul în care se utilizează metoda nr. 3 descrisă la punctul 3.

Cu toate acestea, indiferent de metoda folosită, în cazul în care întreprinderea afiliată este o filială ce are un deficit de solvabilitate, se ia în considerare totalul deficitului de solvabilitate al filialei.

În cazul în care, în opinia autorităților competente, responsabilitatea întreprinderii-mamă care deține o parte din capital se limitează strict și fără ambiguitate la acea cotă de capital, autoritățile competente respective pot permite, cu toate acestea, ca deficitul de solvabilitate al filialei să fie luat în calcul pe o bază proporțională.

În cazul în care nu există legături de capital între anumite întreprinderi ce aparțin grupului de asigurare sau de reasigurare, autoritățile competente stabilesc cota proporțională ce trebuie luată în considerare.

C.Eliminarea dublei utilizări a elementelor marjei de solvabilitate

C.1.Tratamentul general al elementelor marjei de solvabilitate

Indiferent de metoda folosită pentru calculul solvabilității ajustate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, trebuie eliminată dubla utilizare a elementelor ce pot intra în compoziția marjei de solvabilitate a diferitelor întreprinderi de asigurare și de reasigurare luate în considerare la acest calcul.

În acest scop, la calcularea solvabilității ajustate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare și în cazul în care metodele descrise la punctul 3 nu prevăd acest lucru, următoarele valori se elimină:

- valoarea oricărui activ al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare respective care reprezintă finanțarea elementelor eligibile pentru marja de solvabilitatea a uneia dintre întreprinderile sale de asigurare sau de reasigurare afiliate;

- valoarea oricărui activ al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate acestei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, care reprezintă finanțarea elementelor eligibile pentru marja de solvabilitate a respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;

- valoarea oricărui activ al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care reprezintă finanțarea elementelor eligibile pentru marja de solvabilitate a oricărei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare respective.

C.2.Tratamentul anumitor elemente

Fără a aduce atingere dispozițiilor punctului C.1:

- rezervele de beneficii și beneficiile viitoare ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare de viață afiliată unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru care se calculează solvabilitatea ajustată și

- părțile subscrise, dar nevărsat, din capitalul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru care se calculează solvabilitatea ajustată,

pot fi luate în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru a acoperi marja de solvabilitate minimă a întreprinderii afiliate respective. Cu toate acestea, orice capital subscris, dar nevărsat, ce reprezintă o obligație potențială pentru întreprinderea participativă se exclude integral din calcul.

Orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative ce reprezintă o obligație potențială pentru o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată se exclude, de asemenea, din calcul.

Orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate ce reprezintă o obligație potențială pentru o altă întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată a aceleiași întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative se exclude din calcul.

C.3.Transferabilitate

În cazul în care autoritățile competente consideră că anumite elemente eligibile pentru marja de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, altele decât cele menționate la punctul C.2, nu pot fi disponibile în mod efectiv pentru a acoperi marja de solvabilitate minimă a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea ajustată, elementele respective pot fi incluse în calcul numai în măsura în care ele pot folosi pentru a acoperi marja de solvabilitate minimă a întreprinderii afiliate.

C.4. Suma elementelor prevăzute la punctele C.2 și C.3 nu poate depăși marja de solvabilitate minimă a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare afiliate.

D.Eliminarea creării de capital intragrup

La calcularea solvabilității ajustate, nu se ține seama de nici un element care poate alcătui marja de solvabilitate, dar care rezultă din finanțarea reciprocă dintre întreprinderea de asigurare sau de reasigurare și:

- o întreprindere afiliată;

- o întreprindere participativă;

- o altă întreprindere afiliată a oricăreia dintre întreprinderile sale participative.

În plus, nu se ține seama de nici un element eligibil pentru marja de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru care se calculează solvabilitatea ajustată, în cazul în care elementul în cauză rezultă din finanțarea reciprocă cu o altă întreprindere afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare respective.

În mod special, finanțarea reciprocă există în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau oricare dintre întreprinderile sale afiliate deține acțiuni sau acordă împrumuturi altei întreprinderi care, direct sau indirect, deține un element eligibil pentru marja de solvabilitate a celei dintâi.

E. Autoritățile competente se asigură că solvabilitatea ajustată se calculează cu frecvența prevăzută de Directivele 73/239/CEE, 91/674/CEE, 2002/83/CE și 2005/68/CE privind calcularea marjei de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare. Valoarea activelor și pasivelor se evaluează în conformitate cu dispozițiile relevante ale Directivelor 73/239/CEE, 91/674/CEE, 2002/83/CE și 2005/68/CE.

2. APLICAREA METODELOR DE CALCUL

2.1.Întreprinderile de asigurare și de reasigurare afiliate

Calculul solvabilității ajustate se face în conformitate cu principiile și metodele generale prevăzute în prezenta anexă.

În toate metodele, în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are mai multe întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, calculul solvabilității ajustate se face prin integrarea fiecăreia dintre aceste întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate.

În cazurile participațiilor succesive (de exemplu: o întreprindere de asigurare sau de reasigurare este o întreprindere participativă într-o altă întreprindere de asigurare sau de reasigurare care este, la rândul său, o întreprindere participativă într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare), calculul solvabilității ajustate se face la nivelul fiecărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative care are cel puțin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată.

Statele membre pot renunța la calculul solvabilității ajustate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare:

- în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare este afiliată altei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate în același stat membru, iar întreprinderea afiliată respectivă este luată în considerare în calculul solvabilității ajustate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative sau

- în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare este afiliată unui holding de asigurare cu sediul social în același stat membru și holdingul de asigurare și întreprinderea de asigurare sau de reasigurare afiliată sunt luate în considerare în efectuarea calculului.

Statele membre pot, de asemenea, să renunțe la calculul solvabilității ajustate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, în cazul în care este vorba despre o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată altei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau unui holding de asigurare cu sediul social într-un alt stat membru, și în cazul în care autoritățile competente din statele membre respective au convenit să acorde autorităților competente ale celui din urmă responsabilitatea de a exercita o supraveghere suplimentară.

În toate cazurile, derogarea se acordă numai în cazul în care elementele eligibile pentru marja de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare luate în calcul sunt, în conformitate cu cerințele autorităților competente, repartizate în mod corespunzător între întreprinderile respective.

Statele membre pot prevedea ca, în situația în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare afiliată are sediul social într-un alt stat membru decât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru care se face calculul solvabilității ajustate, calculul respectiv ține seama de nivelul de solvabilitate al întreprinderii afiliate, astfel cum este evaluat acesta de autoritățile competente ale celuilalt stat membru.

2.2.Holdinguri de asigurare intermediare

La calcularea solvabilității ajustate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care deține o participație într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată sau o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță prin intermediul unui holding de asigurare, se ține seama de situația holdingului de asigurare intermediar. Exclusiv în scopurile acestui calcul, care trebuie efectuat în conformitate cu metodele și principiile generale descrise în prezenta anexă, acest holding de asigurare este tratat ca și cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă unei cerințe de solvabilitate zero și condițiilor stabilite la articolul 16 din Directiva 73/239/CEE, la articolul 27 din Directiva 2002/83/CE sau la articolul 36 din Directiva 2005/68/CE cu privire la elementele eligibile pentru marja de solvabilitate.

2.3.Întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, cu sediul social în țări terțe

La calcularea solvabilității ajustate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o întreprindere participativă într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, aceasta din urmă este tratată, exclusiv în scopurile calculului, prin analogie cu o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată, prin aplicarea principiilor și a metodelor generale descrise în prezenta anexă.

Cu toate acestea, în cazul în care țara terță în care întreprinderea respectivă are sediul social o obligă pe aceasta din urmă să obțină o autorizație și îi impune o solvabilitate minimă cel puțin comparabilă cu cea prevăzută de Directivele 73/239/CEE, 2002/83/CE sau 2005/68/CE, ținând seama de elementele de acoperire a acestei solvabilități minime, statele membre pot prevedea ca, în ceea ce privește întreprinderea respectivă, calculul să ia în considerare solvabilitatea minimă și elementele eligibile pentru acoperirea acesteia, prevăzute de țara terță în cauză.

2.4.Instituții de credit, întreprinderi de investiții și alte instituții financiare afiliate

La calcularea solvabilității ajustate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o întreprindere participativă într-o instituție de credit, o întreprindere de investiții sau o altă instituție financiară, se aplică mutatis mutandis normele privind deducerea acestor participații, astfel cum s-au enunțat la articolul 16 din Directiva 73/239/CEE, la articolul 27 din Directiva 2002/83/CE și la articolul 36 din Directiva 2005/68/CE, precum și dispozițiile în temeiul cărora statele membre pot autoriza, în anumite situații, utilizarea altor metode și nededucerea acestor participații.

2,5.Indisponibilitatea informațiilor necesare

În cazul în care autoritățile competente nu dispun, din diferite motive, de informațiile necesare în vederea calculării solvabilității ajustate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, referitoare la o întreprindere afiliată cu sediul social într-un stat membru sau într-o țară terță, valoarea contabilă a întreprinderii respective afiliate în întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă se scade din elementele eligibile pentru marja de solvabilitate ajustată. În această situație, câștigurile nerealizate aferente unei astfel de participații nu sunt admise ca element eligibil pentru marja de solvabilitate ajustată.

3. METODELE DE CALCUL

Metoda nr. 1:Deducere și agregare

Solvabilitatea ajustată a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative este egală cu diferența dintre:

(i) suma:

(a) elementelor eligibile pentru marja de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative și

(b) cota proporțională deținută de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă în elementele eligibile pentru marja de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare afiliate

și

(ii) suma:

(a) valorii contabile a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare afiliate în întreprinderea de asigurare participativă;

(b) solvabilitatea minimă a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative și

(c) cota proporțională a solvabilității minime a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare afiliate.

În cazul în care participația în întreprinderea de asigurare sau de reasigurare afiliată constă, integral sau parțial, într-o proprietate indirectă, atunci punctul (ii) litera (a) încorporează valoarea elementelor deținute indirect, ținând seama de interesele succesive relevante, iar punctul (i) litera (b) și punctul (ii) litera (c) includ, respectiv, cotele proporționale corespunzătoare elementelor eligibile pentru marja de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare afiliate.

Metoda nr. 2:Deducerea cerinței

Solvabilitatea ajustată a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative este egală cu diferența dintre:

(i) suma elementelor eligibile pentru marja de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative

și

(ii) suma:

(a) solvabilității minime a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative și

(b) cota proporțională a solvabilității minime a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare afiliate.

La evaluarea elementelor eligibile pentru marja de solvabilitate, participațiile în sensul prezentei directive sunt evaluate prin metoda punerii în echivalență, în conformitate cu opțiunea prevăzută la articolul 59 alineatul (2) litera (b) din Directiva 78/660/CEE.

Metoda nr. 3:Consolidarea contabilă

Calculul solvabilității ajustate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative se face pe baza conturilor consolidate. Solvabilitatea respectivă este egală cu diferența dintre elementele eligibile pentru marja de solvabilitate, calculate pe baza datelor consolidate și:

(a) fie suma solvabilității minime a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative și a cotei proporționale a solvabilității minime a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate ce corespunde procentelor folosite pentru stabilirea conturilor consolidate;

(b) fie solvabilitatea minimă calculată pe baza datelor consolidate.

Dispozițiile Directivelor 73/239/CEE, 91/674/CEE, 2002/83/CE și 2005/68/CE se aplică la calcularea elementelor eligibile pentru marja de solvabilitate și solvabilitatea minimă, pe baza datelor consolidate.

ANEXA II

SUPRAVEGHEREA SUPLIMENTARĂ A ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE SAU DE REASIGURARE CARE SUNT FILIALE ALE UNUI HOLDING DE ASIGURARE SAU ALE UNEI ÎNTREPRINDERI DE ASIGURARE SAU DE REASIGURARE DINTR-O ȚARĂ TERȚĂ

1. În cazul mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare prevăzute la articolul 2 alineatul (2) care sunt filiale ale unui holding de asigurare sau ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță și care sunt stabilite în state membre diferite, autoritățile competente se asigură că metoda descrisă de prezenta anexă este aplicată în mod consecvent.

Autoritățile competente exercită supravegherea suplimentară cu aceeași frecvență ca cea prevăzută de Directivele 73/239/CEE, 91/674/CEE, 2002/83/CE și 2005/68/CE pentru calcularea marjei de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare.

2. Statele membre pot renunța la calculul prevăzut de prezenta anexă cu privire la o întreprindere de asigurare sau de reasigurare:

- în cazul în care această întreprindere de asigurare sau de reasigurare respectivă este o întreprindere afiliată altei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare și în cazul în care este luată în calculul prevăzut în prezenta anexă efectuat pentru cealaltă întreprindere în cauză;

- în cazul în care această întreprindere de asigurare sau de reasigurare respectivă și una sau mai multe alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate din același stat membru au drept întreprindere-mamă același holding de asigurare sau aceeași întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o terță țară, iar întreprinderea de asigurare sau de reasigurare este luată în calculul prevăzut în prezenta anexă efectuat pentru una din aceste alte întreprinderi;

- în cazul în care această întreprindere de asigurare sau de reasigurare și una sau mai multe alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate în alte state membre au drept întreprindere-mamă același holding de asigurare sau aceeași întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o terță țară și în cazul în care s-a încheiat un acord de atribuire a exercitării supravegherii suplimentare prevăzute în prezenta anexă autorităților de supraveghere din alt stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (2).

În cazul unor participații succesive (de exemplu: un holding de asigurare sau o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță care este, la rândul său, proprietatea altui holding de asigurare sau altei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță), statele membre pot aplica calculele prevăzute în prezenta anexă numai la nivelul întreprinderii-mamă de bază a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care este un holding de asigurare sau o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță.

3. Autoritățile competente se asigură că aceste calcule analoge cu cele descrise în anexa I se efectuează la nivelul holdingului de asigurare sau al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță.

Analogia constă în aplicarea principiilor și a metodelor generale descrise în anexa I la nivelul holdingului de asigurare sau al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță.

Exclusiv în scopul acestui calcul, întreprinderea-mamă este tratată ca și cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care trebuie să respecte:

- o solvabilitate minimă egală cu zero, în cazul în care este un holding de asigurare;

- o solvabilitate minimă calculată în conformitate cu principiile enunțate la punctul 2.3 din anexa I, în cazul în care este vorba de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță

și condițiile definite la articolul 16 din Directiva 73/239/CEE, articolul 27 din Directiva 2002/83/CE sau articolul 36 din Directiva 2005/68/CE în ceea ce privește elementele eligibile pentru marja de solvabilitate.

4.Indisponibilitatea informațiilor necesare

În cazul în care autoritățile competente nu dispun, din diferite motive, de informațiile necesare pentru calculul prevăzut în prezenta anexă, referitoare la o întreprindere afiliată cu sediul social într-un stat membru sau într-o țară terță, valoarea contabilă a întreprinderii respective în întreprinderea participativă se deduce din elementele eligibile pentru calculul prevăzut în prezenta anexă. În această situație, câștigurile nerealizate aferente unei astfel de participații nu sunt admise ca element eligibil pentru calcul.”»

∫ nou

ANEXA IV

Formula standard a cerin Ţ EI DE CAPITAL DE SOLVABILITATE (SCR)

1. Calcularea cerinței de capital de solvabilitate de bază

Cerința de capital de solvabilitate de bază prevăzută la articolul 104 alineatul (1) este egală cu:

[pic]

unde SCR i este modulul de risc i , iar SCR j este modulul de risc j și unde „ i,j ” înseamnă că suma diverșilor termeni ar trebui să acopere toate combinațiile posibile de i și j . La efectuarea calculului, SCR i și SCR j se înlocuiesc cu următoarele:

- SCR asigurare generală este modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală”;

- SCR asigurare de viață este modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de viață”;

- SCR asigurare specială de sănătate este modulul „risc de subscriere pentru asigurarea specială de sănătate”;

- SCR piață este modulul „risc de piață”;

- SCR insolvență este modulul „risc de contrapartidă”.

Factorul Corr i,j este elementul prezent pe rândul i și în coloana j în următoarea matrice de corelare:

j i | Piață | Insolvență | Viață | Special sănătate | General |

Piață | 1 | 0,25 | 0,25 | 0,25 | 0,25 |

Insolvență | 0,25 | 1 | 0,25 | 0,25 | 0,5 |

Viață | 0,25 | 0,25 | 1 | 0,25 | 0 |

Special sănătate | 0,25 | 0,25 | 0,25 | 1 | 0 |

General | 0,25 | 0,5 | 0 | 0 | 1 |

2. Calcularea modulului „risc de subscriere pentru asigurarea generală”

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală” prevăzut la articolul 105 alineatul (2) este egal cu:

[pic]

unde SCR i este submodulul i , iar SCR j este submodulul j și unde „ i,j ” înseamnă că suma diverșilor termeni ar trebui să acopere toate combinațiile posibile de i și j . La efectuarea calculului, SCR i și SCR j se înlocuiesc cu următoarele:

- SCR primă și rezervă general este submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea generală”;

- SCR catastrofă general este submodulul risc „catastrofă în asigurarea generală”.

3. Calcularea modulului „risc de subscriere pentru asigurarea de viață”

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de viață” prevăzut la articolul 105 alineatul (3) este egal cu:

[pic]

unde SCR i este submodulul i , iar SCR j este submodulul j și unde „ i,j ” înseamnă că suma diverșilor termeni ar trebui să acopere toate combinațiile posibile de i și j . La efectuarea calculului, SCR i și SCR j se înlocuiesc cu următoarele:

- SCR mortalitate este submodulul „risc de mortalitate”;

- SCR longevitate este submodulul „risc de longevitate”;

- SCR invaliditate este submodulul „risc de invaliditate-morbiditate”;

- SCR cheltuieli cu asigurarea de viață este submodulul „risc de cheltuieli cu asigurarea de viață”;

- SCR revizuire este submodulul „risc de revizuire”;

- SCR reziliere este submodulul „risc de reziliere”;

- SCR catastrofă în asigurarea de viață este submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de viață”;

4. Calcularea modulului „risc de subscriere pentru asigurarea specială de sănătate”

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea specială de sănătate” prevăzut la articolul 105 alineatul (4) este egal cu:

[pic]

unde SCR i este submodulul i , iar SCR j este submodulul j și unde „ i,j ” înseamnă că suma diverșilor termeni ar trebui să acopere toate combinațiile posibile de i și j . La efectuarea calculului, SCR i și SCR j se înlocuiesc cu următoarele:

- SCR primă și rezervă sănătate este submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate”;

- SCR cheltuieli cu asigurarea de sănătate este submodulul „risc de cheltuieli cu asigurarea de sănătate”;

- SCR epidemie în asigurarea de sănătate este submodulul „risc de epidemie în asigurarea de sănătate”;

5. Calcularea modulului „risc de piață”

Modulul „risc de piață” prevăzut la articolul 105 alineatul (5) este egal cu:

[pic]

unde SCR i este submodulul i , iar SCR j este submodulul j și unde „ i,j ” înseamnă că suma diverșilor termeni ar trebui să acopere toate combinațiile posibile de i și j . La efectuarea calculului, SCR i și SCR j se înlocuiesc cu următoarele:

- SCR rata dobânzii este submodulul „risc al ratei dobânzii”;

- SCR acțiuni este submodulul „risc al acțiunilor”;

- SCR bunuri imobiliare este submodulul „risc al bunurilor imobiliare”;

- SCR dispersie este submodulul „risc de dispersie”;

- SCR concentrări este submodulul „concentrări ale riscurilor de piață”;

- SCR valutar este submodulul „risc valutar”;

ê 92/49/CEE art. 44(2) (adaptat)

ANEXA V

√ GRUPURI DE CLASE DE ASIGURăRI GENERALE ÎN SENSUL ARTICOLULUI 157 Õ

Grupurile de clase sunt definite după cum urmează:

1. accidente și boli (clasele 1 și 2 din anexa I);

2. asigurări auto (clasele 3, 7 și 10 din anexa I, cu specificarea √ separată a Õ cifrelor privind clasa 10, cu excepția exclusiv răspunderea √ responsabilității Õ transportatorului);

3. incendii și alte daune materiale (clasele 8 și 9 din anexa I);

4. asigurări aviatice, maritime și de transport (clasele 4, 5, 6, 7, 11 și 12 din anexa I);

5. răspundere civilă generală (clasa 13 din anexa I);

6. credit și garanții (clasele 14 și 15 din anexa I);

7. alte clase (clasele 16, 17 și 18 din anexa I).

⎢

ANEXA VI

Partea A

Directive abrogate și lista modificărilor lor ulterioare(menționate la articolul 312)

Directiva 64/225/CEE a Consiliului (JO 56, 4.4.1964, p. 878) |

Actul de aderare din 1973, Anexa I Punctul III(G)(1) (JO L 236, 23.9.2003, p. 342) |

Prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului (JO L 228, 16.8.1973, p. 3) |

Directiva 76/580/CEE a Consiliului (JO L 189, 13.7.1976, p. 13) | exclusiv articolul 1 |

Directiva 84/641/CEE a Consiliului (JO L 339, 27.12.1984, p. 21) | exclusiv articolele 1-14 |

Directiva 87/343/CEE a Consiliului (JO L 185, 4.7.1987, p. 72) |

Directiva 87/344/CEE a Consiliului (JO L 185, 4.7.1987, p. 77) | exclusiv articolul 9 |

A doua Directivă 88/357/CEE a Consiliului (JO L 172, 4.7.1988, p. 1) | exclusiv articolele 9, 10 și 11 |

Directiva 90/618/CEE a Consiliului (JO L 330, 29.11.1990, p. 44) | exclusiv articolele 2, 3 și 4 |

Directiva 92/49/CEE a Consiliului (JO L 228, 11.8.1992, p. 1) | exclusiv articolele 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 13, 14, 17, 18, 24, 32, 33 și 53 |

Directiva 95/26/CEE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 168, 18.7.1995, p. 7) | exclusiv articolul 2 alineatul (2) a treia liniuță și articolul 3 alineatul (1) |

Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 181, 20.7.2000, p. 65) | exclusiv articolul 8 |

Directiva 2002/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 77, 20.3.2002, p. 17) |

Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1) | exclusiv articolul 22 |

Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 79, 24.3.2005, p. 9) | exclusiv articolul 4 |

Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p. 1) | exclusiv articolul 57 |

Directiva 2006/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 238) | exclusiv punctul I din anexă |

Directiva 73/240/CEE a Consiliului (JO L 228, 16.8.1973, p. 20) |

Directiva 76/580/CEE a Consiliului (JO L 189, 13.7.1976, p. 13) |

Directiva 78/473/CEE a Consiliului (JO L 151, 7.6.1978, p. 25) |

Directiva 84/641/CEE a Consiliului (JO L 339, 27.12.1984, p. 21) |

Directiva 87/344/CEE a Consiliului (JO L 185, 4.7.1987, p. 77) |

A doua Directivă 88/357/CEE a Consiliului (JO L 172, 4.7.1988, p. 1) |

Directiva 90/618/CEE a Consiliului (JO L 330, 29.11.1990, p. 44) | exclusiv articolele 5-10 |

Directiva 92/49/CEE a Consiliului (JO L 228, 11.8.1992, p. 1) | exclusiv articolul 12 alineatul (1), articolele 19, 23, 27, 30, 34, 35, 36, 37, 39, 40, 42, 43, 44, 45 și 46. |

Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 181, 20.7.2000, p. 65) | exclusiv articolul 9 |

Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 149, 11.6.2005, p. 14) | exclusiv articolul 3 |

Directiva 92/49/CEE a Consiliului (JO L 228, 11.8.1992, p. 1) |

Directiva 95/26/CEE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 168, 18.7.1995, p. 7) | exclusiv articolul 2 alineatul (1) prima liniuță, articolul 4 alineatele (1), (3) și (5) și articolul 5 a doua liniuță |

Directiva 2000/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 290, 17.11.2000, p. 27) | exclusiv articolul 2 |

Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1) | exclusiv articolul 24 |

Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 79, 24.3.2005, p. 9) | exclusiv articolul 6 |

Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p. 1) | exclusiv articolul 58 |

Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 1) | exclusiv articolul 1 |

Directiva 98/78/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 330, 5.12.1998, p. 1) |

Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1) | exclusiv articolul 28 |

Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 79, 24.3.2005, p. 9) | exclusiv articolul 7 |

Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p. 1) | exclusiv articolul 59 |

Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 110, 20.4.2001, p. 28) |

Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 345, 19.12.2002, p. 1) |

Directiva 2004/66/CE a Consiliului (JO L 168, 1.5.2004, p. 35) | exclusiv punctul II din anexă |

Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 79, 24.3.2005, p. 9) | exclusiv articolul 8 |

Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p. 1) | exclusiv articolul 60 |

Directiva 2006/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 238) | exclusiv punctul III din anexă |

Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 1) | exclusiv articolul 2 |

Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p. 1) |

Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 1) | exclusiv articolul 4 |

Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 1) |

Partea B

Lista termenelor de transpunere în dreptul intern(menționate la articolul 312)

Directiva | Termen de transpunere | Termen de aplicare |

64/225/CEE | 17 noiembrie 2002 |

73/239/CEE | 31 ianuarie 1975 |

73/240/CEE | 31 decembrie 1976 |

76/580/CEE | 31 decembrie 1976 |

78/473/CEE | 3 decembrie 1979 | 3 iunie 1980 |

84/641/CEE | 30 iunie 1987 | 1 ianuarie 1988 |

87/343/CEE | 1 ianuarie 1990 | 1 iulie 1990 |

87/344/CEE | 1 ianuarie 1990 | 1 iulie 1990 |

88/357/CEE | 30 decembrie 1989 | 30 iunie 1990 |

90/618/CEE | 20 mai 1992 | 20 noiembrie 1992 |

92/49/CEE | 31 decembrie 1993 | 1 iulie 1994 |

95/26/CEE | 18 iulie 1996 | 18 iulie 1996 |

98/78/CE | 5 iunie 2000 |

2000/26/CE | 17 noiembrie 2002 | 17 noiembrie 2002 |

2000/64/CE | 17 noiembrie 2002 | 17 noiembrie 2002 |

2001/17/CE | 20 aprilie 2003 |

2002/13/CE | 20 septembrie 2003 |

2002/83/CE | 20 septembrie 2003 |

2004/66/CE | 1 mai 2004 |

2002/87/CE | 10 august 2004 |

2005/1/CE | 13 mai 2005 |

2005/14/CE | 11 mai 2005 |

2005/68/CE | 10 decembrie 2007 |

2006/101/CE | 1 ianuarie 2007 |

2007/44/CE | 21 martie 2009 |

〉

ANEXA VII

Tabel de coresponden Ț ă

Directiva

73/239/CEE | Directiva

78/473/CEE | Directiva

87/344/CEE | Directiva

88/357/CEE | Directiva

92/49/CEE | Directiva

98/78/CEE | Directiva

2001/17/CE | Directiva

2002/83/CE | Directiva

2005/68/CE | Directiva 2007/44/CE | Prezenta directivă | |Articolul 1 alineatul (1) | | | |Articolul 2 | |Articolul 1 alineatul (1) |Articolul 2 prima teză |Articolul 1 alineatul (1) | |Articolul 1, articolul 2 alineatul (2), articolul 269 | |Articolul 1 alineatul (2) | | | | | | | | | |Articolul 2 alineatul (2) | |Articolul 1 alineatul (3) | | | | | | | | | |--- | |Articolul 2 alineatul (1) literele (a)-(c) | | | | | | | | | |--- | |Articolul 2 alineatul (1) litera (d) | | | | | | |Articolul 3 alineatul (4) | | |Articolul 3 | |Articolul 2 alineatul (1) litera (e) | | | | | | | | | |--- | |Articolul 2 alineatul (2) litera (a) | | | | | | | | | |Articolul 5 alineatul (1) | |Articolul 2 alineatul (2) litera (b) | | | | | | | | | |Articolul 5 alineatul (2) | |Articolul 2 alineatul (2) litera (c) | | | | | | | | | |Articolul 5 alineatul (3) | |Articolul 2 alineatul (2) litera (d) | | | | | | | | | |Articolul 5 alineatul (4) | |Articolul 2 alineatul (3) de la primul la al patrulea paragraf | | | | | | | | | |Articolul 6 | |Articolul 2 alineatul (3) al cincilea paragraf | | | | | | | | | |Articolul 15 alineatul (4) | |Articolul 3 alineatul (1) primul și al doilea paragraf | | | | | | | | | |--- | |Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf | | | | | | | | | |Articolul 14 alineatul (3) | |Articolul 3 alineatul (2) | | | | | | | | | |Articolul 7 | |Articolul 4 prima teză | | | | | | | | | |Articolul 8 prima teză | |Articolul 4 litera (a) | | | | | | | | | |Articolul 8 alineatul (2) | |Articolul 4 litera (b) | | | | | | | | | |--- | |Articolul 4 litera (c) | | | | | | | | | |Articolul 8 alineatul (3) | |Articolul 4 litera (d) | | | | | | | | | |Articolul 8 alineatul (5) | |Articolul 4 litera (e) | | | | | | | | | |--- | |Articolul 4 litera (f) | | | | | | | | | |Articolul 8 alineatul (1) | |

Articolul 4 litera (g) | | | | | | | | | |Articolul 8 alineatul (4) | |Articolul 5 litera (a) | | | | | | | | | |--- | |Articolul 5 litera (b) | | | | | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (o) | | |--- | |Articolul 5 litera (c) | | | | | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (p) | | |Articolul 132 alineatul (1) al treilea paragraf | |Articolul 5 litera (d) | | | | | | | | | |--- | |Articolul 6 | | | |Articolul 4 | | |Articolul 4 |Articolul 3 | |Articolul 14 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a) și (b) | |Articolul 7 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf | | | |Articolul 5 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf | | |Articolul 5 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf | | |-Articolul 15 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf | |Articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) | | | |Articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) | | | | | |-Articolul 15 alineatul (3) primul paragraf | |Articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) | | | |Articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) | | | | | |--- | |Articolul 8 alineatul (1) litera (a) | | | |Articolul 6 alineatul (1) litera (a) | | |Articolul 6 alineatul (1) litera (a) |Anexa I | |Anexa IIIA și B | |Articolul 8 alineatul (1) litera (a) ultimul paragraf | | | | | | | | | |Articolul 17 alineatul (2) | |Articolul 8 alineatul (1) litera (b) | | | |Articolul 6 alineatul (1) litera (b) | | |Articolul 6 alineatul (1) litera (b) |Articolul 6 litera (a) | |Articolul 18 alineatul (1) litera (a) | |Articolul 8 alineatul (1) litera (c) | | | |Articolul 6 alineatul (1) litera (c) | | |Articolul 6 alineatul (1) litera (c) |Articolul 6 litera (b) | |Articolul 18 alineatul (1) litera (c) | |Articolul 8 alineatul (1) litera (d) | | | |Articolul 6 alineatul (1) litera (d) | | |Articolul 6 alineatul (1) litera (d) |Articolul 6 litera (c) | |Articolul 18 alineatul (1) litera (d) | |Articolul 8 alineatul (1) litera (e) | | | |Articolul 6 alineatul (1) litera (e) | | |Articolul 6 alineatul (1) litera (e) |Articolul 6 litera (d) | |Articolul 18 litera (g) | |Articolul 8 alineatul (1) litera (f) | | | | | | | | | |Articolul 18 litera (h) | |Articolul 8 alineatul (1) de la al doilea la al patrulea paragraf | | | | | | |Articolul 6 alineatul (2) |Articolul 7 | |Articolul 19 | |Articolul 8 alineatul (1a) | | | | | | |Articolul 6 alineatul (3) |Articolul 8 | |Articolul 20 | |Articolul 8 alineatul (2) | | | |Articolul 6 alineatul (2) | | |Articolul 6 alineatul (4) | | |Articolul 18 alineatul (2) | |Articolul 8 alineatul (3) primul paragraf | | | |Articolul 6 alineatul (3) primul paragraf | | |Articolul 6 alineatul (5) al treilea paragraf |Articolul 9 alineatul (1) | |Articolul 21 alineatul (4) | |Articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf | | | |Articolul 6 alineatul (3) al doilea paragraf și articolul 29 primul paragraf prima teză | | |Articolul 6 alineatul (5) primul paragraf |Articolul 9 alineatul (2) | |Articolul 21 alineatul (1), primul paragraf | |Articolul 8 alineatul (3) al treilea paragraf | | | |Articolul 6 alineatul (3) al treilea paragraf și articolul 29 al doilea paragraf | | | | | |Articolul 21 alineatul (2) | |Articolul 8 alineatul (3) al patrulea paragraf | | | |Articolul 6 alineatul (3) al patrulea paragraf | | | | | |Articolul 21 alineatul (3) | |Articolul 8 alineatul (4) | | | |Articolul 6 alineatul (4) | | |Articolul 6 alineatul (6) |Articolul 10 | |Articolul 22 | |Articolul 9 literele (a)-(d) | | | |Articolul 7 literele (a)-(d) | | |Articolul 7 literele (a)-(d) |Articolul 11 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e) | |Articolul 23 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e) | |Articolul 9 literele (e) și (f) | | | |Articolul 7 literele (e) și (f) | | | |Articolul 11 alineatul (2) literele (a) și (b) | |Articolul 23 alineatul (2) litera (e) | |Articolul 9 literele (g) și (h) | | | |Articolul 7 literele (g) și (h) | | |Articolul 7 literele (f) și (g) |Articolul 11 alineatul (2) literele (c) și (d) | |Articolul 23 alineatul (2) literele (a) și (d) | |Articolul 10 alineatul (1) | | | |Articolul 32 alineatul (1) | | |Articolul 40 alineatul (1) | | |Articolul 143 alineatul (1) primul paragraf | |Articolul 10 alineatul (2) primul paragraf | | | |Articolul 32 alineatul (2) primul paragraf | | |Articolul 40 alineatul (2) | | |Articolul 143 alineatul (2) | |Articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf | | | |Articolul 32 alineatul (2) al doilea paragraf | | | | | |Articolul 143 alineatul (3) | |Articolul 10 alineatul (3) | | | |Articolul 32 alineatul (3) | | |Articolul 40 alineatul (3) | | |Articolul 144 alineatele (1) și (2) | |Articolul 10 alineatul (4) | | | |Articolul 32 alineatul (4) | | |Articolul 40 alineatul (4) | | |Articolul 144 alineatul (3) primul paragraf | |Articolul 10 alineatul (5) | | | |Articolul 32 alineatul (5) | | |Articolul 40 alineatul (5) | | |Articolul 144 alineatul (3) al doilea paragraf | |Articolul 10 alineatul (6) | | | |Articolul 32 alineatul (6) | | |Articolul 40 alineatul (6) | | |Articolul 143 alineatul (4)- | |Articolul 11 | | | |Articolul 33 | | | | | |--- | |Articolul 12 | | | |Articolul 56 | | |Articolul 9 |Articolul 13 | |Articolul 25 | |Articolul 12a | | | | | | |Articolul 9a |Articolul 14 și articolul 60 alineatul (2) | |Articolul 26 | |Articolul 13 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf | | | |Articolul 9 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf | | |Articolul 10 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf |Articolul 15 alineatele (1) și (2) | |Articolul 29 alineatul (1), alineatul (2) primul paragraf și alineatul (3) | |Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf | | | |Articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf | | | | | |Articolul 29 alineatul (2) al doilea paragraf | |Articolul 13 alineatul (2) al treilea paragraf | | | | | | |Articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf |Articolul 60 alineatul (3) | |Articolul 31 alineatul (1) | |Articolul 13 alineatul (3) | | | |Articolul 9 alineatul (3) | | |Articolul 10 alineatul (3) |Articolul 15 alineatul (4) | |--- | |Articolul 14 | | | |Articolul 10 | | |Articolul 11 |Articolul 16 | |Articolul 32 | |Articolul 15 alineatul (1), alineatul (2) și alineatul (3) al doilea paragraf | | | |Articolul 17 | | |Articolul 20 alineatele (1)-(3) și alineatul (4) al doilea paragraf |Articolul 32 alineatele (1) și (3) | |Articolele 75-85 | |Articolul 15 alineatul (3) primul paragraf | | | | | | |Articolul 20 alineatul (4) primul paragraf |Articolul 32 alineatul (2) | |Articolul 132 alineatul (2) și articolul 171 | |Articolul 15a | | | |Articolul 18 | | | |Articolul 33 | |--- | |Articolul 16 | | | | | | |Articolul 27 |Articolul 35, articolul 36, articolul 60 alineatul (8) | |Articolele 86-99 | |Articolul 16a | | | | | | |Articolul 28 |Articolele 37-39, articolul 60 alineatul (9) | |Articolele 100-125 | |Articolul 17 alineatul (1) | | | | | | |Articolul 29 alineatul (1) |Articolul 40 alineatul (1) | |Articolul 126, articolul 127 alineatul (1) literele (a)-(c) și alineatul (2) | |Articolul 17 alineatul (2) | | | | | | |Articolul 29 alineatul (2) |Articolul 40 alineatul (2) | |Articolul 127 alineatul (1) litera (d) | |Articolul 17a | | | | | | |Articolul 30 |Articolul 41 | |--- | |Articolul 17b | | | | | | |Articolele 28 și 28a |Articolul 60 alineatul (10) | |--- | |Articolul 18 | | | | | | |Articolul 31 | | |--- | |Articolul 19 alineatul (1) | | | | | | |Articolul 13 alineatul (1) |Articolul 17 alineatul (1) | |Articolul 33 alineatul (1) | |Articolul 19 alineatul (1a) | | | | | | | | | |Articolul 33 alineatul (2) | |Articolul 19 alineatul (2) | | | |Articolul 11 alineatul (2) | | |Articolul 13 alineatul (2) |Articolul 17 alineatul (2) | |Articolul 33 alineatul (3) | |Articolul 19 alineatul (3) primul paragraf și al doilea paragraf literele (a) și (b) | | |Articolul 10 |Articolul 11 alineatul (3) primul paragraf și al doilea paragraf literele (a) și (b) | | |Articolul 13 alineatul (3) primul paragraf și al doilea paragraf literele (a) și (b) |Articolul 17 alineatul (3) și alineatul (4) primul paragraf literele (a) și (b) | |Articolul 34 alineatele (1)-(3), (5), (6) și (7) | |Articolul 19 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c) | | |Articolul 10 |Articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c) | | |Articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c) |Articolul 17 alineatul (4) primul paragraf litera (c) | |Articolul 34 alineatul (8) | |Articolul 19 alineatul (3) al treilea paragraf | | |Articolul 10 |Articolul 11 alineatul (3) al treilea paragraf | | |Articolul 13 alineatul (3) al treilea paragraf |Articolul 17 alineatul (4) al doilea paragraf | |Articolul 35 alineatul (2) litera (b) | |Articolul 20 alineatul (1) | | | | | | |Articolul 37 alineatul (1) |Articolul 42 alineatul (1) | |Articolul 135 | |Articolul 20 alineatul (2) primul paragraf | | | |Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf | | |Articolul 37 alineatul (2) primul paragraf |Articolul 42 alineatul (2) primul paragraf | |--- | |Articolul 20 alineatul (2) al doilea paragraf | | | |Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf | | |Articolul 37 alineatul (2) al doilea paragraf |Articolul 42 alineatul (2) al doilea paragraf | |Articolul 136 alineatul (4) | |Articolul 20 alineatul (3) primul paragraf | | | |Articolul 13 alineatul (3) primul paragraf | | |Articolul 37 alineatul (3) primul paragraf |Articolul 42 alineatul (3) primul paragraf | |--- | |Articolul 20 alineatul (3) al doilea paragraf | | | |Articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf | | |Articolul 37 alineatul (3) al doilea paragraf |Articolul 42 alineatul (3) al doilea paragraf | |Articolul 137 alineatul (3) | |Articolul 20 alineatul (4) | | | |Articolul 13 alineatul (4) | | | | | |--- | |Articolul 20 alineatul (5) | | | |Articolul 13 alineatul (5) | | |Articolul 37 alineatul (5) |Articolul 42 alineatul (4) | |Articolul 138 | |Articolul 20a alineatul (1) primul paragraf prima teză | | | | | | |Articolul 38 alineatul (1) prima teză |Articolul 43 alineatul (1) | |Articolul 136 alineatul (2), articolul 137 alineatul (2) | |Articolul 20a alineatul (1) primul paragraf a doua teză literele (a)-(d) | | | | | | |Articolul 38 alineatul (1) a doua teză literele (a)-(d) |Articolul 43 alineatul (2) literele (a)-(d) | |Articolul 140 alineatul (1) | |Articolul 20a alineatul (1) primul paragraf a doua teză litera (e) | | | | | | |Articolul 38 alineatul (1) a doua teză litera (e) |Articolul 43 alineatul (2) litera (e) | |--- | |Articolul 20a alineatul (2) | | | | | | |Articolul 38 alineatul (2) | | |--- | |Articolul 20a alineatul (3) | | | | | | |Articolul 38 alineatul (3) |Articolul 43 alineatul (4) | |Articolul 140 alineatul (2) | |Articolul 20a alineatul (4) | | | | | | |Articolul 38 alineatul (4) |Articolul 43 alineatul (5) | |--- | |Articolul 20a alineatul (5) | | | | | | |Articolul 38 alineatul (5) |Articolul 43 alineatul (6) | |Articolul 140 alineatul (3) | |Articolul 21 | | |Articolul 11 alineatul (1) | | | | | | |--- | |Articolul 22 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (d) | | | |Articolul 14 | | |Articolul 39 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (d) |Articolul 44 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (d) | |Articolul 142 alineatul (1) literele (a), (b) și (d) | |Articolul 22 alineatul (1) primul paragraf litera (c) | | | | | | |Articolul 39 alineatul (1) primul paragraf litera (c) |Articolul 44 alineatul (1) primul paragraf litera (c) | |Articolul 142 alineatul (1) litera (c) | |Articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză | | | | | | |Articolul 39 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză |Articolul 44 alineatul (1) al doilea paragraf | |Articolul 142 alineatul (2) primul paragraf | |Articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf a doua teză | | | | | | |Articolul 39 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză | | |Articolul 142 alineatul (2) al doilea paragraf | |Articolul 22 alineatul (2) | | | | | | |Articolul 39 alineatul (2) |Articolul 44 alineatul (2) | |Articolul 142 alineatul (3) | |Articolul 23 alineatul (1) | | | | | | |Articolul 51 alineatul (1) | | |Articolul 160 alineatul (1) | |Articolul 23 alineatul (2) literele (a)-(f) și (h) | | | | | | |Articolul 51 alineatul (2) | | |Articolul 160 alineatul (2) literele (a)-(f) și (h) | |Articolul 23 alineatul (2) litera (h) | | | | | | | | | |Articolul 161 alineatul (2) litera (g) | |Articolul 24 primul paragraf prima teză | | | | | | |Articolul 54 primul paragraf prima teză | | |Articolul 163 prima teză | |Articolul 24 primul paragraf a doua teză-al treilea paragraf | | | | | | |Articolul 54 primul paragraf a doua teză-al treilea paragraf | | |--- | |Articolul 25 | | | | | | |Articolul 55 | | |Articolul 164 | |Articolul 26 | | | | | | |Articolul 56 | | |Articolul 165 | |Articolul 27 primul paragraf | | | | | | |Articolul 52 alineatul (2) primul paragraf | | |Articolul 166 primul paragraf | |Articolul 27 al doilea paragraf | | | | | | | | | |Articolul 166 al doilea paragraf | |Articolul 28 | | | | | | |Articolul 52 alineatul (3) | | |Articolul 168 | |Articolul 28a | | | |Articolul 53 | | |Articolul 53 | | |Articolul 162 | |Articolul 29 | | | | | | |Articolul 57 | | |Articolul 169 | |Articolul 29a alineatul (1) | | | | | | |Articolul 58 primul paragraf | | |Articolul 174 primul paragraf, al doilea paragraf, al treilea paragraf | |Articolul 29a alineatul (2) | | | | | | |Articolul 58 al doilea paragraf | | |--- | |Articolul 29b alineatele (1) și (2) | | | | | | |Articolul 59 alineatele (1) și (2) |Articolul 52 alineatele (1) și (2) | |Articolul 175 alineatele (1) și (2) | |Articolul 29b alineatele (3)-(6) | | | | | | |Articolul 59 alineatele (3)-(6) |Articolul 52 alineatele (3) și (4) | |--- | |Articolul 30 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) | | | | | | | | | |--- | |Articolul 30 alineatul (2) litera (b) | | | | | | | | | |Articolul 306 alineatul (1) | |Articolul 30 alineatele (3) și (4) | | | | | | | | | |Articolul 306 alineatul (2) | |Articolul 30 alineatul (5) | | | | | | | | | |Articolul 306 alineatul (4) | |Articolul 31 | | | | | | | | | |--- | |Articolul 32 | | | | | | | | | |--- | |Articolul 33 | | |Articolul 28 | | | |Articolul 62 |Articolul 54 alineatul (2) | |Articolul 301 alineatele (2) și (3) | |Articolul 34 |Articolul 9 | |Articolul 29 | |Articolul 11 alineatul (5) | |Articolul 6 alineatul (5), al patrulea paragraf | |Articolul 6 |--- | |Articolul 35 |Articolul 10 |Articolul 10 |Articolul 32

|Articolul 57 alineatul (1) |Articolele 11 alineatele (1)-(3) |Articolul 31 alineatele (1) și (2) |Articolul 69 alineatele (1)-(4) |Articolul 64 alineatul (1) |Articolul 7 alineatul (1) |Articolul 310 alineatul (1) | |Articolul 36 |Articolul 11 |Articolul 11 |Articolul 33

|Articolul 57 alineatul (2) |Articolul 11 alineatul (4) |Articolul 31 alineatul (3) |Articolul 70 |Articolul 64 alineatul (2) |Articolul 7 alineatul (2) |Articolul 310 alineatul (2) | |Articolul 37 | | |Articolul 34 | | | | | | |--- | |Articolul 38 |Articolul 12 |Articolul 12

|Articolul 35 |Articolul 58 |Articolul 13 |Articolul 33 |Articolul 74 |Articolul 66 |Articolul 9 |Articolul 313 | |Anexa punctul A | | | | | | | | | |Articolul 15 alineatul (2) al doilea paragraf și anexa I | |Anexa punctele A și B | | | | | | | | | |Anexa I | |Anexa punctul C | | | | | | | | | |Articolul 16 | |Anexa punctul D | | | | | | | | | |--- | | |Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf | | | | | | | | |Articolul 188 alineatul (1) | | |Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf | | | | | | | | |Articolul 188 alineatul (2) | | |Articolul 1 alineatul (2) | | | | | | | | |--- | | |Articolul 2 alineatul (1) | | | | | | | | |Articolul 188 alineatul (1) | | |Articolul 2 alineatul (2) | | | | | | | | |Articolul 188 alineatul (4) | | |Articolul 3 | | | | | | | | |Articolul 189 | | |Articolul 4 alineatul (1) | | | | | | | | |Articolul 190 primul și al doilea paragraf | | |Articolul 4 alineatul (2) | | | | | | | | |--- | | |Articolul 5 | | | | | | | | |Articolul 191 | | |Articolul 6 | | | | | | | | |Articolul 193 | | |Articolul 7 | | | | | | | | |Articolul 192 | | |Articolul 8 | | | | | | | | |Articolul 194 | | | |Articolul 1 | | | | | | | |--- | | | |Articolul 2 | | | | | | | |Articolul 196 | | | |Articolul 3 alineatul (1) | | | | | | | |Articolul 197 | | | |Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf prima teză | | | | | | | |Articolul 198 alineatul (1) primul paragraf | | | |Articolul 3 alineatul (2) literele (a)-(c) | | | | | | | |Articolul 198 alineatele (2)-(4) | | | |Articolul 3 alineatul (3) | | | | | | | |Articolul 198 alineatul (1) al doilea paragraf | | | |Articolul 4 | | | | | | | |Articolul 199 | | | |Articolul 5 | | | | | | | |Articolul 200 | | | |Articolul 6 | | | | | | | |Articolul 201 | | | |Articolul 7 | | | | | | | |Articolul 202 | | | |Articolul 8 | | | | | | | |Articolul 203 | | | |Articolul 9 | | | | | | | |Articolul 16 alineatul (2) | | | | |Articolul 1 | | | | | | |--- | | | | |Articolul 2 literele (a), (b) și (e) | | | | | | |--- | | | | |Articolul 2 litera (c) | | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (c) |Articolul 2 alineatul (1) litera (e) | |--- | | | | |Articolul 2 litera (d) | | | | | | |Articolul 13 alineatul (10) | | | | |Articolul 2 litera (f) |Articolul 1 litera (e) | | |Articolul 1(1) litera (h) | | |--- | | | | |Articolul 3 | | | |Articolul 1 litera (b) a doua teză | | |Articolul 143 alineatul (1) al doilea paragraf | | | | |Articolul 4 | | | | | | |Articolul 185 | | | | |Articolul 6 | | | | | | |--- | | | | |Articolul 7 alineatul (1) literele (a)-(e) | | | | | | |--- | | | | |Articolul 7 alineatul (1) litera (f) |Articolul 27 | | | | | |--- | | | | |Articolul 7 alineatul (1) litera (g) – articolul 7 alineatul (3) | | | | | | |--- | | | | |Articolul 8 alineatele (1) și (2) | | | | | | |Articolul 177 alineatele (1) și (2) | | | | |Articolul 8 alineatul (3) | | | | | | |--- | | | | |Articolul 8 alineatul (4) literele (a) și (c) |Articolul 30 alineatul (1) | | | | | |--- | | | | |Articolul 8 alineatul (4) litera (d) | | | | | | |Articolul 177 alineatul (3) | | | | |Articolul 8 alineatul (5) | | | | | | |Articolul 177 alineatele (4) și (5) | | | | |Articolul 12 | | | | | | |--- | | | | |Articolul 12a alineatele (1)-(3) | | | | | | |Articolul 148 | | | | |Articolul 12a alineatul (4) primul paragraf | | | | | | |Articolul 149 | | | | |Articolul 12a alineatul (4) de la al doilea la al șaselea paragraf | | | | | | |Articolul 150 | | | | |Articolul 14 |Articolul 34 | | |Articolul 41 | | |Articolul 145 | | | | |Articolul 16 alineatul (1) primul și al doilea paragraf |Articolul 35 | | |Articolul 42 | | |Articolul 146 alineatele (1), (3) și (4) | | | | |Articolul 16 alineatul (1) al treilea paragraf |Articolul 35 | | | | | |Articolul 146 alineatul (2) | | | | |Articolul 17 |Articolul 36 | | |Articolul 43 | | |Articolul 147 | | | | |Articolul 26 | | | | | | |--- | | | | |Articolul 27 | | | | | | |--- | | | | |Articolul 31 | | | | | | |Articolul 302 | | | | |Articolul 31 | | | |Articolul 68 alineatul (2) | | |Articolul 303 | | | | |Anexa I |Articolul 23 | | |Anexa II | | |--- | | | | |Anexa 2A | | | | | | |--- | | | | |Anexa 2B | | | | | | |--- | | | | |Articolele 5, 9, 10, 11 | | | | | | |--- | | | | | |Articolul 1 litera (a) |Articolul 1 litera (a) |Articolul 2 litera (a) |Articolul 1 alineatul (1) litera (a) | | |Articolul 13 alineatul (1) | | | | | |Articolul 1 litera (b) | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (b) |Articolul 2 alineatul (1) litera (d) | |Articolul 13 alineatul (9) | | | | | |Articolul 1 litera (c) | |Articolul 2 litera (e) |Articolul 1 alineatul (1) litera (e) |Articolul 2 alineatul (1) litera (f) | |Articolul 13 alineatul (6) litera (a) | | | | | |Articolul 1litera (d) | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (f) |Articolul 2 alineatul (1) litera (g) | |--- | | | | | |Articolul 1 litera (f) | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (i) |Articolul 2 alineatul (1) litera (i) | |Articolul 13 alineatul (14) | | | | | |Articolul 1 litera (g) | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (j) |Articolul 2 alineatul (1) litera (j) | |Articolul 13 alineatul (17), articolul 24 alineatul (2) și articolul 62 | | | | | |Articolul 1 litera (h) |Articolul 1 litera (d) | |Articolul 1 alineatul (1) litera (k) |Articolul 2 alineatul (1) litera (k) | |Articolul 13 alineatul (12) | | | | | |Articolul 1 litera (i) |Articolul 1 litera (e) | |Articolul 1 alineatul (1) litera (l) |Articolul 2 alineatul (1) litera (l) | |Articolul 13 alineatul (13) | | | | | |Articolul 1 litera (j) | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (m) | | |Articolul 13 alineatul (18) | | | | | |Articolul 1 litera (k) |Articolul 1 litera (k) |Articolul 2 litera (h) |Articolul 1 alineatul (1) litera (n) |Articolul 2 alineatul (1) litera (m) | |Articolul 13 alineatul (8) | | | | | |Articolul 1 alineatul (l) | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (r) |Articolul 2 alineatul (1) litera (n) | |Articolul 13 alineatul (15) | | | | | |Articolul 1 alineatul (l) litera (a) |Articolul 1 litera (f) | |Articolul 1 alineatul (1) litera (r) punctul (i) |Articolul 2 alineatul (1) litera (n) punctul (i) | |Articolul 13 alineatul (16) | | | | | |Articolul 1 alineatul (l) litera (b) | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (r) punctul (ii) |Articolul 2 alineatul (1) litera (n) punctul (ii) | |Articolul 13 alineatul (14) | | | | | |Articolul 3 | | | | | |Articolul 186 | | | | | |Articolul 8 | | | | | |Articolul 24 alineatul (1) | | | | | |Articolul 12 alineatul (2) | | |Articolul 14 alineatul (1) |Articolul 18 | |Articolul 39 alineatul (1) | | | | | |Articolul 12 alineatele (3)-(6) | | |Articolul 14 alineatele (2)-(5) | | |Articolul 39 | | | | | |Articolul 15 alineatele (1) și (2) | | |Articolul 15 alineatele (1) și (2) |Articolul 19 alineatul (1) | |Articolul 56 | | | | | |Articolul 15 alineatul (3) | | |Articolul 15 alineatul (3) |Articolul 22 | |Articolul 60 | | | | | |Articolul 15 alineatul (4) | | |Articolul 15 alineatul (4) |Articolul 23 | |Articolul 61 | | | | | |Articolul 15a | | |Articolul 15a |Articolul 19 alineatele (2)-(8) | |Articolul 57 alineatele (1)-(7) | | | | | |Articolul 15b | | |Articolul 15b |Articolul 19a | |Articolul 58 | | | | | |Articolul 15c | | |Articolul 15c |Articolul 20 | |Articolul 59 | | | | | |Articolul 16 alineatul (1) | | |Articolul 16 alineatul (1) |Articolul 24 | |Articolul 63 | | | | | |Articolul 16 alineatul (2) | | |Articolul 16 alineatul (2) |Articolul 25 | |Articolul 64 | | | | | |Articolul 16 alineatul (3) | | |Articolul 16 alineatul (3) |Articolul 26 | |Articolul 65 | | | | | |Articolul 16 alineatul (4) | | |Articolul 16 alineatul (4) |Articolul 27 | |Articolul 66 | | | | | |Articolul 16 alineatul (5) | | |Articolul 16 alineatul (5) |Articolul 28 alineatul (1) | |Articolul 67 alineatul (1) | | | | | |Articolul 16 alineatul (5b) de la primul la al patrulea paragraf | | |Articolul 16 alineatul (7) de la primul la al patrulea paragraf |Articolul 28 alineatul (3) de la primul la al patrulea paragraf | |Articolul 67 alineatul (3) | | | | | |Articolul 16 alineatul (5b) al cincilea paragraf | | |Articolul 16 alineatul (7) al cincilea paragraf |Articolul 28 alineatul (3) al cincilea paragraf | |Articolul 67 alineatul (4) | | | | | |Articolul 16 alineatul (7) al șaselea paragraf | | |Articolul 16 alineatul (7) al șaselea paragraf | | |Articolul 66 alineatul (4) | | | | | |Articolul 16 alineatul (5c) | | |Articolul 16 alineatul (8) |Articolul 29 | |Articolul 69 | | | | | |Articolul 16 alineatul (6) | | |Articolul 16 alineatul (6) |Articolul 28 alineatul (2) | | Articolul 67 alineatul (2) | | | | | |Articolul 16a alineatul (1) litera (a) | | |Articolul 17 alineatul (1) litera (a) |Articolul 31 alineatul (1) primul paragraf | |Articolul 71 alineatul (1) literele (a)-(c) | | | | | |Articolul 16a alineatul (1) litera (b) | | |Articolul 17 alineatul (1) litera (b) |Articolul 31 alineatul (1) al doilea paragraf | |Articolul 71 alineatul (1) al doilea paragraf | | | | | |Articolul 16a alineatul (2) | | |Articolul 17 alineatul (2) |Articolul 31 alineatul (2) | |Articolul 71 alineatul (2) | | | | | |Articolul 20 | | |Articolul 22 | | |--- | | | | | |Articolul 21 | | |Articolul 23 |Articolul 34 alineatele (1)-(3) | |--- | | | | | |Articolul 22 | | |Articolul 24 |Articolul 34 alineatul (4) | |--- | | | | | |Articolul 25 | | | | | |--- | | | | | |Articolul 28 | | |Articolul 33 | | |Articolul 178 | | | | | |Articolul 29 | | | | | |Articolul 179 alineatele (1) și (3) | | | | | |Articolul 30 alineatul (2) | | | | | |Articolul 179 alineatul (2) | | | | | |Articolul 31 | | | | | |Articolul 181 | | | | | |Articolul 38 | | |Articolul 44 | | |Articolul 151 | | | | | |Articolul 39 alineatele (2) și (3) | | |Articolul 45 | | |Articolul 152 | | | | | |Articolul 40 alineatul (2) | | |Articolul 46 alineatul (1) | | |Articolul 153 alineatul (8) | | | | | |Articolul 40 alineatul (3) | | |Articolul 46 alineatul (2) | | |Articolul 153 alineatul (1) | | | | | |Articolul 40 alineatele (4), (6)-(8) și (10) | | |Articolul 46 alineatele (3), (5)-(7) și (9) | | |Articolul 153 alineatele (2), (4)-(6) și (9) | | | | | |Articolul 40 alineatul (5) | | |Articolul 46 alineatul (4) | | |Articolul 153 alineatul (3) | | | | | |Articolul 40 alineatul (9) | | |Articolul 46 alineatul (8) | | |Articolul 153 alineatul (7) | | | | | |Articolul 41 | | |Articolul 47 | | |Articolul 154 | | | | | |Articolul 42 alineatul (2) | | |Articolul 48 | | |Articolul 158 | | | | | |Articolul 43 alineatele (2) și (3) | | | | | |Articolul 182 | | | | | |Articolul 44 alineatul (2) | | |Articolul 49 | | |Articolul 157 și anexa V | | | | | |Articolul 45 alineatul (2) | | | | | |Articolul 187 | | | | | |Articolul 46 alineatul (2) | | |Articolul 50 | | |Articolul 155 | | | | | |Articolele 47-50 | | | | | |--- | | | | | |Articolul 51 | | |Articolul 64 |Articolul 56 | |--- | | | | | |Articolul 51 ultima liniuță | | | | |Articolul 1 alineatul (4) |Articolul 57 alineatul (8) | | | | | |Articolul 52 | | | | | |--- | | | | | |Articolul 54 | | | | | |Articolul 204 | | | | | |Articolul 55 | | | | | |Articolul 205 | | | | | |Articolele 24 și 26 | | | | | |--- | | | | | |Articolul 12 alineatul (1), articolul 19, articolul 33, articolul 37, articolul 39 alineatul (1), articolul 40 alineatul (1), articolul 42 alineatul (1), articolul 43 alineatul (1), articolul 44 alineatul (1), articolul 45 alineatul (1), articolul 46 alineatul (1) | | | | | |--- | | | | | | |Articolul 1 litera (b) | | | | |Articolul 13 alineatul (2) | | | | | | |Articolul 1 litera (c) | |Articolul 1 alineatul (1) litera (s) |Articolul 2 alineatul (1) litera (c) | |Articolul 13 alineatul (3) | | | | | | |Articolul 1 litera (g) | | | | |Articolul 210 alineatul (1) litera (a) | | | | | | |Articolul 1 litera (h) | | | | |Articolul 210 alineatul (1) litera (b) | | | | | | |Articolul 1 litera (i) | | |Articolul 59 alineatul (2) litera (a) litera (i) | |Articolul 210 alineatul (1) litera (e) | | | | | | |Articolul 1 litera (j) | | |Articolul 59 alineatul (2) litera (a) litera (j) | |Articolul 210 alineatul (1) litera (f) | | | | | | |Articolul 1 alineatul (l) | | |Articolul 59 alineatul (2) litera (b) | |Articolul 13 alineatul (4) | | | | | | |Articolul 2 | | |Articolul 59 alineatul (3) | |Articolul 211 | | | | | | |Articolul 3 | | |Articolul 59 alineatul (3) | |Articolul 212 | | | | | | |Articolul 4 | | |Articolul 59 alineatul (3) | |Articolul 251 | | | | | | |Articolul 5 alineatul (1) | | |Articolul 59 alineatul (4) | |Articolul 250 | | | | | | |Articolul 5 alineatul (2) | | | | |Articolul 258 alineatul (1) | | | | | | |Articolul 6 | | |Articolul 59 alineatul (5) | |Articolul 258 alineatul (2), articolul 259 alineatele (1) și (2) | | | | | | |Articolul 7 | | |Articolul 59 alineatul (5) | |Articolul 253 alineatul (1), articolul 256, articolul 257 | | | | | | |Articolul 8 | | |Articolul 59 alineatul (5) | |Articolul 249, articolul 250, articolul 262 alineatul (1) | | | | | | |Articolul 9 | | |Articolul 59 alineatul (6) | |Articolul 216, articolul 217, articolul 262 alineatul (1) | | | | | | |Articolul 10 | | |Articolul 59 alineatul (7) | |Articolul 216, articolul 217, articolul 262 alineatul (1), articolele 263-265 | | | | | | |Articolul 10a | | |Articolul 59 alineatul (8) | |Articolele 266 | | | | | | |Articolul 10b | | | | |Articolul 261 | | | | | | |Articolul 12 |Articolul 32 |Articolul 73 |Articolul 65 |Articolul 8 alineatul (1) |Articolul 312 | | | | | | |Anexa I | | |Articolul 59 alineatul (9) și anexa II | |Articolele 213-215, articolele 218-246 | | | | | | |Anexa II | | |Articolul 59 alineatul (9) și anexa II | |Articolele 213-215, articolele 218-247 | | | | | | | |Articolul 1 alineatul (2) | | | |Articolul 269

| | | | | | | |Articolul 2 litera (b) | | | |Articolul 270 alineatul (1) litera (b)

| | | | | | | |Articolul 2 litera (c) | | | |Articolul 270 alineatul (1) litera (c) | | | | | | | |Articolul 2 litera (d) | | | |Articolul 270 alineatul (1) litera (d) | | | | | | | |Articolul 2 litera (f) | |Articolul 2 alineatul (1) litera (h) | |Articolul 13 alineatul (7) | | | | | | | |Articolul 2 litera (g) | | | |Articolul 270 alineatul (1) litera (a) | | | | | | | |Articolul 2 litera (i) | | | |Articolul 270 alineatul (1) litera (e) | | | | | | | |Articolul 2 litera (j) | | | |Articolul 270 alineatul (1) litera (f) | | | | | | | |Articolul 2 litera (k) | | | |Articolul 270 alineatul (1) litera (g) | | | | | | | |Articolul 3 | | | |--- | | | | | | | |Articolul 4 | | | |Articolul 271 | | | | | | | |Articolul 5 | | | |Articolul 272 | | | | | | | |Articolul 6 | | | |Articolul 273 | | | | | | | |Articolul 7 | | | |Articolul 274 | | | | | | | |Articolul 8 | | | |Articolul 275 | | | | | | | |Articolul 9 | | | |Articolul 276 | | | | | | | |Articolul 10 | | | |Articolul 277 | | | | | | | |Articolul 11 | | | |Articolul 279 | | | | | | | |Articolul 12 | | | |Articolul 280 | | | | | | | |Articolul 13 | | | |Articolul 281 | | | | | | | |Articolul 14 | | | |Articolul 282 | | | | | | | |Articolul 15 | | | |Articolul 283 | | | | | | | |Articolul 16 | | | |Articolul 284 | | | | | | | |Articolul 17 | | | |Articolul 285 | | | | | | | |Articolul 18 | | | |Articolul 286 | | | | | | | |Articolul 19 | | | |Articolul 287 | | | | | | | |Articolul 20 | | | |Articolul 288 | | | | | | | |Articolul 21 | | | |Articolul 289 | | | | | | | |Articolul 22 | | | |Articolul 290 | | | | | | | |Articolul 23 | | | |Articolul 291 | | | | | | | |Articolul 24 | | | |Articolul 292 | | | | | | | |Articolul 25 | | | |Articolul 293 | | | | | | | |Articolul 26 | | | |Articolul 294 | | | | | | | |Articolul 27 | | | |Articolul 295 | | | | | | | |Articolul 28 | | | |Articolul 296 | | | | | | | |Articolul 29 | | | |Articolul 297 | | | | | | | |Articolul 30 alineatul (1) | | | |Articolul 270 alineatul (2) | | | | | | | |Articolul 30 alineatul (2) | | | |Articolul 298 | | | | | | | |Anexa | | | |Articolul 278 | | | | | | | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (d) | | |--- | | | | | | | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (g) | | |Articolul 13 alineatul (11) | | | | | | | | |Articolul 1 alineatul (1) litera (q) | | |--- | | | | | | | | |Articolul 1 alineatul (2) |Articolul 2 alineatul (3) | |--- | | | | | | | | |Articolul 2 | | |Articolul 2 alineatul (3) | | | | | | | | |Articolul 3 alineatele (1), (2), (3) și (8) | | |Articolul 9 | | | | | | | | |Articolul 3 alineatele (5) și (7) | | |Articolul 10 | | | | | | | | |Articolul 3 alineatul (6) | | |--- | | | | | | | | |Articolul 5 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf | | |Articolul 15 alineatul (2) al treilea paragraf și alineatul (3) al doilea paragraf | | | | | | | | |Articolul 6 alineatul (5) al doilea paragraf | | |Articolul 21 alineatul (1) al doilea paragraf | | | | | | | | |Articolul 7 litera (e) | | |Articolul 23 alineatul (2) litera (f) | | | | | | | | |Articolul 8 |Articolul 12 | |Articolul 24 alineatul (1) | | | | | | | | |Articolul 12 | | |Articolul 206 | | | | | | | | |Articolul 16 alineatul (9) |Articolul 30 | |Articolul 68 | | | | | | | | |Articolul 18 alineatele (1)-(6) | | |Articolul 72 | | | | | | | | |Articolul 18 alineatul (7) | | |---- | | | | | | | | |Articolul 19 alineatul (1) primul paragraf prima liniuță | | |Articolul 73 alineatul (1) | | | | | | | | |Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf a doua liniuță | | |Articolul 73 alineatul (3) al doilea paragraf | | | | | | | | |Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf – articolul 19 alineatul (3) | | |Articolul 73 alineatele (4) – (7) | | | | | | | | |Articolul 21 | | |Articolul 207 | | | | | | | | |Articolul 25 | | |--- | | | | | | | | |Articolul 26 | | |--- | | | | | | | | |Articolul 32 | | |--- | | | | | | | | |Articolul 34 | | |Articolul 180 | | | | | | | | |Articolul 35 | | |Articolul 184 | | | | | | | | |Articolul 36 alineatul (1) | | |Articolul 183 alineatul (1) | | | | | | | | |Articolul 36 alineatul (2) | | |Articolul 183 alineatul (4) prima teză | | | | | | | | |Articolul 36 alineatul (3) | | |Articolul 183 alineatul (6) | | | | | | | | |Articolul 36 alineatul (4) | | |Articolul 183 alineatul (7) | | | | | | | | |Articolul 41 | | |Articolul 145 | | | | | | | | |Articolul 42 alineatele (1)-(3) | | |Articolul 146 alineatele (1), (3) și (4) | | | | | | | | |Articolul 43 | | |Articolul 147 | | | | | | | | |Articolul 45 | | |--- | | | | | | | | |Articolul 48 | | |Articolul 158 | | | | | | | | |Articolul 49 | | |Articolul 157 | | | | | | | | |Articolul 51 alineatul (2) literele (a)-(g) | | |Articolul 160 alineatul (2) literele (a)-(e), (g) și (h) | | | | | | | | |Articolul 51 alineatele (3) și (4) | | |Articolul 161 | | | | | | | | |Articolul 52 alineatul (1) | | |Articolul 167 | | | | | | | | |Articolul 55 alineatele (1) și (2) | | |Articolul 164 alineatele (1) și (2) | | | | | | | | |Articolul 56 | | |Articolul 165 | | | | | | | | |Articolul 59 alineatele (1) și (2) |Articolul 52 alineatele (1) și (2) | |Articolul 175 alineatele (1) și (2) | | | | | | | | |Articolul 59 alineatele (3) și (6) |Articolul 52 alineatele (3) și (4) | |--- | | | | | | | | |Articolul 60 alineatul (1) | | |Articolul 306 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf | | | | | | | | |Articolul 60 alineatul (2) | | |Articolul 306 alineatul (3) | | | | | | | | |Articolul 61 | | |Articolul 299 | | | | | | | | |Articolul 65 |Articolul 55 | |Articolul 304 | | | | | | | | |Articolul 66 | | |Articolul 307 | | | | | | | | |Articolul 67 |Articolul 53 | |Articolul 300 | | | | | | | | |Articolul 68 alineatul (1) | | |--- | | | | | | | | |Articolul 71 | | |--- | | | | | | | | |Articolul 72 | | |Articolul 311 | | | | | | | | |Anexa I | | |Anexa II | | | | | | | | |Anexa III | | |Articolul 183 alineatele (2)- (5) | | | | | | | | |Anexa IV | | |--- | | | | | | | | |Anexa V | | |Anexa VI | | | | | | | | |Anexa VI | | |Anexa VII | | | | | | | | | |Articolul 1 alineatul (2) | |Articolul 11 | | | | | | | | | |Articolul 2 alineatul (1) litera (a) | |Articolul 13 alineatul (5) | | | | | | | | | |Articolul 2 alineatul (1) litera (b) | |--- | | | | | | | | | |Articolul 2 alineatul (1) litera (h) | |Articolul 13 alineatul (7) | | | | | | | | | |Articolul 2 alineatul (1) litera (o) | |Articolul 13 alineatul (21) | | | | | | | | | |Articolul 2 alineatul (1) litera (p) | |Articolul 13 alineatul (22) | | | | | | | | | |Articolul 2 alineatul (1) litera (q) | |Articolul 208 alineatul (3) | | | | | | | | | |Articolul 2 alineatul (2) | |--- | | | | | | | | | |Articolul 4 alineatul (2) | |Articolul 15 alineatul (5) | | | | | | | | | |Articolul 5 | |Articolul 17, anexa IIIC | | | | | | | | | |Articolul 9 alineatul (1) | |Articolul 21 alineatul (4) | | | | | | | | | |Articolul 11 alineatul (1) litera (b) | |Articolul 23 alineatul (1) litera (b) | | | | | | | | | |Articolul 15 alineatul (3) | |Articolul 31 alineatul (2) | | | | | | | | | |Articolul 21 | |---- | | | | | | | | | |Articolul 45 | |---- | | | | | | | | | |Articolul 46 | |Articolul 209 | | | | | | | | | |Articolul 47 | |Articolul 156 | | | | | | | | | |Articolul 48 | |Articolul 159 | | | | | | | | | |Articolul 50 | |Articolul 173 | | | | | | | | | |Articolul 51 | |Articolul 174 | | | | | | | | | |Articolul 54 alineatul (1) | |Articolul 301 alineatul (1) | | | | | | | | | |Articolul 61 | |Articolul 309 | | | | | | | | | |Articolul 62 | |Articolul 12 | | | | | | | | | |Articolul 63 | |Articolul 308 | | | | | | | | | |Articolele 57, 58, 59 și 60, anexa II | |--- | | | | | | | | | | |Articolul 1 alineatul (4), articolul 2 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (6) |Articolul 57 alineatul (8) | | | | | | | | | | |Articolul 8 alineatul (2) |Articolul 315 | |

[1] JO L 247, 21.9.2007, p. 1.

[2] JO 56, 4.4.1964, p. 878. Directivă modificată prin Actul de Aderare din 1972.

[3] JO L 228, 16.8.1973, p. 3. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p. 1).

[4] JO L 228, 16.8.1973, p. 20.

[5] JO L 189, 13.7.1976, p. 13.

[6] JO L 151, 7.6.1978, p. 25.

[7] JO L 339, 27.12.1984, p. 21.

[8] JO L 185, 4.7.1987, p. 77.

[9] JO L 172, 4.7.1988, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 149, 11.6.2005, p. 14).

[10] JO L 228, 11.8.1992, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).

[11] JO L 330, 5.12.1998, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/68/CE (JO L 323, 9.12.2005, p. 1).

[12] JO L 110, 20.4.2001, p. 28.

[13] JO L 345, 19.12.2002, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).

[14] JO L 323, 9.12.2005, p. 1. Directivă modificată prin Directiva 2007/44/CE (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).

[15] JO L 247, 21.9.2007, p. 1.

[16] JO L 235, 23.9.2003, p. 10.

[17] JO C […].

[18] JO C […].

[19] JO C […].

[20] JO C […].

[21] JO L 228, 16.8.1973, p. 3. Directivă, modificată ultima dată prin Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 323, 9.12.2005, p. 1).

[22] JO L 151, 7.6.1978, p. 25.

[23] JO L 185, 4.7.1987, p. 77.

[24] JO L 172, 4.7.1988, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 149, 11.6.2005, p. 14).

[25] JO L 228, 11.8.1992, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).

[26] JO L 330, 5.12.1998, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/68/CE (JO L 323, 9.12.2005, p. 1).

[27] JO L 110, 20.4.2001, p. 28.

[28] JO L 345, 19.12.2002, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/44/CE (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).

[29] JO L 323, 9.12.2005, p. 1. Directivă modificată prin Directiva 2007/44/CE (JO L 247, 21.9.2007, p. 1).

[30] JO L 247, 21.9.2007, p. 1.

[31] JO L 103, 2.5.1972, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/14/CE (JO L 149, 11.6.2005, p. 14).

[32] JO L 193, 18.7.1983, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/99/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 137).

[33] JO L 8, 11.1.1984, p. 17. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/14/CE (JO L 149, 11.6.2005, p. 14).

[34] JO L 145, 30.4.2004, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/31/CE (JO L 114, 27.4.2006, p. 60).

[35] JO L 177, 30.6.2006, p. 1. Directivă modificată prin Directiva 2007/18/CE a Comisiei (JO L 87, 28.3.2007, p. 9).

[36] JO L 181, 20.7.2000, p. 65. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/14/CE (JO L 149, 11.6.2005, p. 14).

[37] JO L 35, 11.2.2003, p. 1. Directivă modificată prin Directiva 2005/1/CE (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).

[38] JO L 3, 7.1.2004, p. 30.

[39] JO L 157, 9.6.2006, p. 87.

[40] JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

[41] JO 56, 4.4.1964, p. 878. Directivă modificată prin Actul de Aderare din 1972.

[42] JO L 228, 16.8.1973, p. 20.

[43] JO L 189, 13.7.1976, p. 13.

[44] JO L 339, 27.12.1984, p. 21.

[45] JO L 193, 18.7.1983, p. 1.

[46] JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

[47] JO L 327, 19.12.1975, p. 4.

[48] JO L 103, 2.5.1972, p. 1.

[49] JO L 8, 11.1.1984, p. 17.

[50] Directiva 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare) (JO L 126, 26.5.2000, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.

[51] JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

[52] JO L 35, 11.2.2002, p. 1.

[53] Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (JO L 235, 23.9.2003, p. 10).

[54] Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori și informațiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare (JO L 184, 6.7.2001, p. 1), directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.

[55] JO L 181, 20.7.2000, p. 65.

[56] JO L 375, 31.12.1985, p. 3.

[57] JO L 3, 7.1.2004, p. 30.

[58] JO L 126, 12.5.1984, p. 20.

[59] JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

[60] JO L 126, 26.5.2000, p. 1. Directivă modificată prin Directiva 2000/28/CE (JO L 275, 27.10.2000, p. 37).

[61] JO L 322, 19.12.1975, p. 30. Directivă modificată ultima dată de Directiva 89/646/CEE (JO L 386, 30.12.1989, p. 1).

[62] JO L 386, 30.12.1989, p. 14.

[63] JO L 374, 31.12.1991, p. 7.

[64] JO L 330, 5.12.1998, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).

[65] JO L 126, 26.5.2000, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.

[66] JO L 141, 11.6.1993, p. 27. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/87/CE (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).

[67] JO L 141, 11.6.1993, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.

[68] JO L 35, 11.2.2003, p. 1. JO L 141, 11.6.1993, p. 27. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.

[69] JO L 35, 11.2.2003.

[70] JO 374, 31.12.1991, p. 32.

[71] Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea directă (a treia directivă privind «asigurarea generală») (JO L 228, 11.8.1992, p. 1). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.

[72] JO L 181, 20.7.2000, p. 65.

[73] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

[74] JO L 228, 16.8.1973, p. 3.

[75] JO L 78, 26.3.1977, p. 17.

[76] Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare (JO L 141, 11.6.1993, p. 27), directivă astfel cum a fost modificată ultima oară prin Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).

[77] Directiva 93/6/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (JO L 141, 11.6.1993, p. 1), directivă astfel cum a fost modificată ultima oară prin Directiva 2005/1/CE.

[78] JO L 323, 09.12.2005, p. 1.

[79] A șaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 în sensul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat cu privire la conturile consolidate (JO L 193, 18.7.1983, p. 1). Directivă modificată ultima dată de Actul de Aderare din 1994.

[80] A patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în baza articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat cu privire la conturile anuale ale anumitor categorii de societăți (JO L 222, 14.8.1978, p. 11). Directivă modificată ultima dată de Actul de Aderare din 1994.

[81] JO L 35, 11.2.2003, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/1/CE (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).

[82] JO L 345, 19.12.2002, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.

[83] JO L 126, 26.5.2000, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.

[84] JO L 141, 11.6.1993, p. 27. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/87/CE.

[85] JO L 228, 11.8.1992, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.

[86] JO L 189, 13. 9. 1976, p. 13.

[87] JO L 3, 7.1.2004, p. 34.

[88] JO L 294, 10.11.2001, p. 1.