„ANEXĂ

PARAMETRII MENȚIONAȚI LA ARTICOLUL 2

A.   DEFINIȚII

Sisteme de antene active (AAS) înseamnă o stație de bază și un sistem de antene în care amplitudinea și/sau faza dintre elementele antenei sunt ajustate continuu, obținând astfel o diagramă a antenei care variază ca răspuns la variațiile pe termen scurt ale mediului radio. Această ajustare exclude reglarea fasciculului pe termen lung, cum ar fi înclinarea electrică fixă în jos. În stațiile de bază AAS, sistemul de antene este integrat în cadrul sistemului sau al produsului stației de bază.

Sisteme de antene inactive (non-AAS) înseasmnă o stație de bază și un sistem de antene care furnizează unul sau mai mulți conectori de antenă, care sunt conectați la unul sau mai multe elemente de antene pasive, concepute separat, pentru a emite unde radio. Spectrul de amplitudini și spectrul de faze ale semnalelor către elementele antenei nu sunt ajustate continuu ca răspuns la variațiile pe termen scurt ale mediului radio.

Funcționarea sincronizată înseamnă funcționarea a două sau mai multe rețele duplex cu diviziune în timp (TDD), în care nu se produc simultan transmisii în legătură ascendentă (UL) și transmisii în legătură descendentă (DL), ceea ce înseamnă că, în orice moment, toate rețelele transmit fie în legătură descendentă, fie în legătură ascendentă. Acest lucru necesită alinierea tuturor transmisiilor DL și UL ale tuturor rețelele TDD implicate, precum și sincronizarea începutului cadrului pentru toate rețelele.

Funcționarea nesincronizată înseamnă operarea a două sau mai multe rețele TDD dintre care, în orice moment, cel puțin o rețea transmite în DL și cel puțin o rețea transmite în UL. Acest lucru se poate întâmpla dacă rețelele TDD fie nu aliniază toate transmisiile DL și UL, fie nu se sincronizează la începutul cadrului.

Funcționarea semisincronizată înseamnă funcționarea a două sau mai multe rețele TDD, atunci când o parte a cadrului corespunde funcționării sincronizate, iar cealaltă parte corespunde funcționării nesincronizate. Acest lucru necesită adoptarea aceleiași structuri a cadrului pentru toate rețelele TDD implicate, inclusiv a intervalelor în care nu se specifică direcția UL/DL, precum și sincronizarea începutului cadrului pentru toate rețelele.

Puterea echivalentă izotropic radiată (EIRP) este produsul dintre puterea furnizată antenei și câștigul antenei într-o direcție dată, pentru o antenă izotropă (câștig absolut sau izotrop).

Puterea totală radiată (PTR) reprezintă puterea radiată de o antenă compozită. Aceasta este egală cu puterea totală de intrare condusă în setul de antene, din care se scad pierderile eventuale din setul de antene. PTR este integrala puterii emise în diferite direcții din întreaga sferă de radiație, după cum se arată în formula următoare:

unde P(θ,φ) este puterea radiată de un set de antene în direcția (θ, φ), dată de formula:

unde PTx reprezintă puterea condusă (măsurată în wați), care este introdusă în sistemul rețelei, și g(θ, φ) reprezintă câștigul direcțional al sistemului rețelei de-a lungul direcției (θ, φ).

B.   PARAMETRI GENERALI

1.

Lărgimile blocurilor alocate sunt multipli de 5,0 MHz;

2.

În banda de frecvențe 2 500-2 690 MHz, ecartul duplex în modul duplex cu diviziune în frecvență (FDD – Frequency Division Duplex) este de 120 MHz, transmisia stației terminale (legătura ascendentă) fiind situată în partea inferioară a benzii care începe la 2 500 MHz și se termină la 2 570 MHz, iar transmisia stației de bază (legătura descendentă) fiind situată în partea superioară a benzii care începe la 2 620 MHz și se termină la 2 690 MHz;

3.

Subbanda de frecvențe 2 570-2 620 MHz se utilizează pentru modul duplex cu diviziune în timp sau a transmisiei stației de bază („exclusiv legătură descendentă”). Orice bandă de gardă necesară pentru a asigura compatibilitatea utilizării frecvențelor fie la limita de 2 570 MHz, fie la cea de 2 620 MHz se stabilește la nivel național și se alege în subbanda de frecvențe 2 570-2 620 MHz.

C.   CONDIȚII TEHNICE PENTRU STAȚIILE DE BAZĂ – MASCA DE SPECTRU FAȚĂ DE MARGINEA BLOCULUI

Următorii parametri tehnici pentru stațiile de bază, denumiți măști de spectru față de marginea blocului (Block Edge Mask – BEM), reprezintă o componentă esențială a condițiilor necesare pentru a garanta coexistența dintre rețele învecinate în absența unor acorduri bilaterale sau multilaterale între operatorii unor astfel de rețele vecine. De asemenea, se pot utiliza parametri tehnici mai puțin stricți, conveniți de toți operatorii afectați ai rețelelor vizate, dacă acești operatori continuă să respecte condițiile tehnice aplicabile pentru protecția celorlalte servicii, aplicații sau rețele și obligațiile care derivă din coordonarea transfrontalieră.

BEM cuprinde mai multe elemente, prezentate în tabelul 1. Limita de putere în interiorul blocului se aplică unui bloc alocat unui operator. Limita de putere de referință, destinată protejării spectrului altor operatori în cadrul benzii de frecvențe de 2,6 GHz, și limitele de putere ale regiunilor de tranziție, care permit accesul filtrului din interiorul blocului la limita de putere de referință, reprezintă elemente din afara blocului.

Limitele de putere sunt prezentate separat pentru non-AAS și AAS. În cazul non-AAS, limitele de putere se aplică valorilor medii ale puterii echivalente izotropic radiate (EIRP). În cazul AAS, limitele de putere se aplică valorilor medii ale PTR (1). Media EIRP sau media PTR se măsoară prin calcularea mediei într-un interval mediu de timp și într-o lărgime de bandă de frecvențe de măsurat. În domeniul timp, media EIRP sau media PTR este calculată pe porțiunile active ale emisiilor de semnal și corespunde unui reglaj unic al comenzii de putere. În domeniul frecvenței, media EIRP sau media PTR se determină în lărgimea de bandă de frecvențe de măsurat, astfel cum este indicată în tabelele 2-8 de mai jos (2). În general și în absența unor dispoziții contrare, limitele de putere BEM corespund puterii totale radiate de dispozitivul în cauză, inclusiv de toate antenele de transmisie, cu excepția cazului cerințelor de bază și de tranziție pentru stațiile de bază non-AAS, care sunt determinate pentru fiecare antenă.

Limita de referință suplimentară pentru stațiile de bază AAS FDD este o limită de putere în afara blocului care poate fi aplicată pentru a reduce zona de coordonare cu serviciul de radioastronomie (SRA) în banda de frecvențe adiacentă de 2 690-2 700 MHz în zone geografice specifice.

Măsurile aplicabile la nivel național, cum ar fi limitele dfp, în scopul protejării diferitelor tipuri de radare care funcționează la o frecvență mai mare de 2 700 MHz ar fi în continuare aplicabile, avându-se însă în vedere că ar putea să fie mai complicat pentru operatori să respecte limitele dfp deoarece sistemele AAS nu pot fi echipate cu filtre externe suplimentare.

Echipamentele care operează în această bandă pot utiliza, de asemenea, alte limite EIRP sau PTR decât cele stabilite mai jos, cu condiția să se aplice tehnici de atenuare corespunzătoare, conforme cu Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) și care oferă cel puțin un nivel de protecție echivalent cu cel prevăzut de cerințele esențiale ale directivei respective.

Notă explicativă la figură

Limita BEM aplicabilă este întotdeauna cea situată imediat deasupra numărului respectiv (și anume de la 1 la 5).

Tabelul 1

Definițiile elementelor BEM

Element BEM	Definiție
În interiorul blocului	Se referă la blocul pentru care se stabilește BEM.
Referință	Spectrul din banda de frecvențe 2 500-2 690 MHz utilizat pentru WBB ECS, cu excepția blocului alocat operatorului și a regiunilor de tranziție corespunzătoare.
Regiunea de tranziție	Spectru cuprins între 0 și 5,0 MHz sub blocul alocat operatorului și între 0 și 5,0 MHz peste blocul alocat operatorului. Regiunile de tranziție nu se aplică blocurilor TDD alocate altor operatori, cu excepția cazului în care rețelele sunt sincronizate. Regiunile de tranziție nu se aplică sub 2 500 MHz sau peste 2 690 MHz.
Limita de referință suplimentare	Spectru cuprins între 2 690 și 2 700 MHz.

Coexistența rețelelor adiacente din punct de vedere geografic care utilizează și blocuri de frecvențe adiacente în banda de frecvențe 2,6 GHz ar putea necesita măsuri specifice de atenuare a interferențelor radio. De regulă, în cazul a două rețele TDD adiacente nesincronizate sau al unei rețele TDD adiacente unei rețele FDD, ar trebui aplicată o separare a frecvenței de cel puțin 5 MHz. O astfel de separare ar trebui să fie pusă în aplicare fie prin lăsarea unui bloc de 5 MHz nefolosit ca bloc de gardă, fie prin utilizarea unui astfel de bloc de 5 MHz cu parametri BEM mai restrictivi (bloc de frecvențe restricționat). Orice utilizare a unui bloc de gardă de 5 MHz ar prezenta un risc sporit de interferențe.

Pentru a realiza coexistența unor rețele FDD și TDD adiacente, ar trebui introdus blocul de frecvențe restricționat 2 570-2 575 MHz (cu excepția funcționării exclusive în modul de operare în legătură descendentă TDD) pentru toate configurațiile adiacente (i) FDD-AAS cu TDD-non-AAS și (ii) FDD-non-AAS cu TDD-AAS. Mai mult, blocul de frecvențe 2 615-2 620 MHz, imediat adiacent legăturii descendente FDD, poate prezenta un risc crescut de interferențe din cauza emisiilor generate de legătura descendentă FDD.

BEM pentru un bloc de frecvențe, altul decât un bloc de frecvențe restricționat, se construiește prin combinarea tabelelor 2, 3 și 4 astfel încât limita pentru fiecare frecvență să fie dată de valoarea mai ridicată dintre valorile limitelor de referință și de putere în interiorul blocului.

BEM pentru un bloc de frecvențe restricționat se construiește prin combinarea tabelelor 3 și 5 în așa fel încât limita pentru fiecare frecvență să fie dată de valoarea mai ridicată dintre valorile limitelor de referință și de putere în interiorul blocului.

Mai mult, în cazul stațiilor de bază cu restricții privind poziționarea antenei, adică atunci când antenele stației de bază sunt amplasate în interior sau unde înălțimea antenei este inferioară unei anumite valori, un stat membru poate utiliza limite de putere BEM alternative. În aceste cazuri, BEM pentru un bloc de frecvențe restricționat pentru stații non-AAS poate fi în conformitate cu tabelul 6, cu condiția ca la frontierele geografice alte state membre să se aplice tabelul 3, iar tabelul 5 să rămână valabil la nivel național. Pentru stațiile AAS cu restricții privind poziționarea antenei, pot fi necesare, de la caz la caz, măsuri alternative la nivel național față de cele menționate în tabelul 3 sau în tabelul 5.

Tabelul 2

Limita de putere în interiorul blocului pentru stațiile de bază non-AAS și AAS

Element BEM	Limita E.I.R:P. în cazul non-AAS	Limita PTR în cazul AAS
În interiorul blocului	Nu este obligatorie. În cazul în care un stat membru stabilește o limită superioară, se poate aplica o valoare între 61 dBm/5 MHz și 68 dBm/5 MHz pe antenă.	Nu este obligatorie. În cazul în care un stat membru stabilește o limită superioară, se poate aplica o valoare între 53 dBm/5 MHz și 60 dBm/5 MHz pe celulă  (*1).

Tabelul 3

Limitele de putere de referință pentru stațiile de bază non-AAS și AAS

Element BEM	Gama de frecvențe	Limita maximă a EIRP medii în cazul non-AAS per antenă	Limita maximă a PTR medii non-AAS per celulă  (*2) )
Referință	Legătură descendentă FDD; blocuri TDD sincronizate cu blocul TDD avut în vedere; blocuri TDD utilizate exclusiv pentru legătura descendentă  (*3); Spectru cuprins între 2 615 și 2 620 MHz.	+ 4 dBm/MHz	+ 5 dBm/MHz  (*4)
	Frecvențele din banda 2 500-2 690 MHz care nu sunt cuprinse în definiția din rândul de mai sus.	– 45 dBm/MHz	– 52 dBm/MHz

Notă explicativă la tabelul 3

Ambele limite – EIRP și PTR – sunt integrate într-o lățime de bandă de 1 MHz.

Tabelul 4

Limitele de putere în regiunea de tranziție pentru stațiile de bază non-AAS și AAS

Element BEM	Gama de frecvențe	Limita maximă a EIRP medii în cazul non-AAS per antenă	Limita maximă a PTR medii în cazul AAS per celulă  (*5)
Regiunea de tranziție	Ecart între –5,0 și 0 MHz față de marginea inferioară a blocului sau între 0 și +5,0 MHz față de marginea superioară a blocului	+ 16 dBm/5 MHz  (*6)	+ 16 dBm/5 MHz  (*6)

Tabelul 5

Limita de putere în interiorul blocului pentru stațiile de bază non-AAS și AAS în cazul blocurilor restricționate

Element BEM	Gama de frecvențe	Limita EIRP medii în cazul non-AAS per antenă	Limita PTR în cazul AAS per celulă  (*7)
În interiorul blocului	Frecvențele blocului restricționat	+ 25 dBm/5 MHz	+ 22 dBm/5 MHz  (*8)

Tabelul 6

Limitele de putere pentru blocurile restricționate pentru stațiile de bază non-AAS cu restricții suplimentare privind poziționarea antenei

Element BEM	Gama de frecvențe	Limita maximă a EIRP medii
Referință	La marginea inferioară a benzii de 2 500 MHz, un ecart de –5,0 MHz față de marginea inferioară a blocului sau un ecart de +5,0 MHz față de marginea superioară a blocului până la limita superioară de 2 690 MHz	– 22 dBm/MHz
Regiunea de tranziție	Ecart între –5,0 și 0 MHz față de marginea inferioară a blocului sau între 0 și +5,0 MHz față de marginea superioară a blocului	– 6 dBm/5 MHz

Tabelul 7

Limita de referință suplimentară pentru stațiile de bază AAS FDD în ceea ce privește serviciul de radioastronomie

Element BEM	Gama de frecvențe	Cazul	Limita PTR per celulă
Limita de referință suplimentară	2 690-2 700 MHz	A	+ 3 dBm/10 MHz
		B	Nu se aplică
Cazul A: Această limită creează o zonă de coordonare redusă față de stațiile SRA. Cazul B: În situațiile în care statul membru nu consideră necesară o limită de referință suplimentară (de exemplu, acolo unde nu există în apropiere o stație SRA sau o situație în care nu este necesară o zonă de coordonare).

Notă explicativă la tabelul 7

Aceste limite de putere pot fi aplicate pentru a reduce dimensiunea zonei de coordonare cu SRA în zone geografice specifice. În funcție de dimensiunea zonei de coordonare necesare pentru protejarea stației (stațiilor) SRA, ar putea fi necesară și o coordonare transfrontalieră. La nivel național pot fi necesare măsuri suplimentare în vederea protejării stațiilor SRA.

D.   CONDIȚII TEHNICE PENTRU STAȚIILE TERMINALE

Tabelul 8

Limitele de putere în interiorul blocului pentru stațiile terminale

Element BEM	Limita maximă a EIRP medii (inclusiv gama de control automat al puterii emițătorului)	Limita maximă a TRP medii (inclusiv gama de control automat al puterii emițătorului)
În interiorul blocului	+ 35 dBm/5 MHz	+ 31 dBm/5 MHz
Notă: Pentru stațiile terminale fixe sau instalate ar trebui să se utilizeze EIRP, iar pentru stațiile mobile sau nomade ar trebui să se utilizeze PTR.