(1)

La 30 noiembrie 2021, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o investigație antidumping cu privire la importurile de acizi grași originari din Indonezia (denumită în continuare „țara în cauză”) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis investigația în urma unei plângeri depuse la 18 octombrie 2021 de Coalition against Unfair Trade in Fatty Acid (Coaliția împotriva comerțului inechitabil cu acizi grași, denumită în continuare „reclamantul” sau „CUTFA”). Plângerea a fost depusă în numele industriei acizilor grași din Uniune în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceasta conținea elemente de probă referitoare la existența dumpingului și a unui prejudiciu important rezultat din acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea investigației.

(3)

La 13 mai 2022, Comisia a deschis o investigație antisubvenție cu privire la importurile de acizi grași originari din Indonezia Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3).

(4)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la investigație. În plus, Comisia a informat în mod specific reclamantul, alți producători din Uniune cunoscuți, producătorii-exportatori cunoscuți și autoritățile din Indonezia, importatorii și utilizatorii cunoscuți în legătură cu deschiderea investigației și i-a invitat să participe.

(5)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la deschiderea investigației și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(6)

Au avut loc audieri cu un producător de biomotorină, Campa Iberia SAU (denumit în continuare „Campa”) și cu societatea sa afiliată, IM Biofuel Italy S.r.l. (denumit în continuare „IMBI”), (denumite în mod colectiv „Campa/IMBI”) și cu un producător din Uniune inclus în eșantion, AAK AB (denumit în continuare „AAK”).

(7)

Comisia a primit observații cu privire la deschiderea investigației din partea producătorilor-exportatori P.T. Musim Mas („Musim Mas”) cu exportatorul său afiliat P.T. Intibenua Perkasatama („IBP”) (denumiți în mod colectiv „grupul Musim Mas”), P.T. Wilmar Nabati Indonesia („Wilmar”), P.T. Nubika Jaya și P.T. Permata Hijau Palm Oleo (denumiți în mod colectiv „grupul Permata”), precum și din partea Guvernului Indoneziei (denumit în continuare „GI”).

(8)

Grupul Musim Mas, Wilmar și GI au susținut că definiția din cadrul plângerii a produsului care face obiectul investigației este prea largă, deoarece include acizi grași care nu sunt vizați de plângere (cum ar fi acizii grași utilizați pentru fabricarea biomotorinei, acizii palmitici utilizați pentru hrana animalelor, acidul oleic vegetal utilizat pentru produsele alimentare și acizii grași derivați din ulei din nucă de cocos). GI a susținut că faptul că reclamantul nu a stabilit corect definiția produsului în plângere ar avea un efect asupra validității plângerii și a justificării pentru deschiderea investigației.

(9)

S-a afirmat, de asemenea, că, din cauza definiției largi a produsului care face obiectul investigației, datele din plângere (cum ar fi producția, capacitatea de producție, ocuparea forței de muncă, vânzările, cota de piață, profitul, legătura de cauzalitate și industria Uniunii) au fost incomplete, deoarece au fost compilate numai pentru tipurile de acizi grași vizate de reclamant.

(10)

În plus, grupul Musim Mas și Wilmar au susținut că importurile din Indonezia au fost supraestimate în plângere, deoarece includ și acizii grași importați în Uniune pentru fabricarea biomotorinei și alți acizi grași care nu sunt utilizați în produsele alimentare, cosmetice, de îngrijire personală și în aplicații farmaceutice, cum ar fi acizii palmitici. Prin urmare, consumul și cotele de piață menționate în plângere nu au fost corecte.

(11)

În plus, s-a afirmat că prețul importurilor din Indonezia, menționat în plângere, a fost subestimat, deoarece a inclus acizii grași cu prețuri mai mici, produși din deșeuri și subproduse utilizate pentru fabricarea biomotorinei. În consecință, nici marjele de subcotare nu au fost corecte.

(12)

În cele din urmă, grupul Musim Mas și GI au susținut că, din cauza problemelor legate de produsul în cauză și de produsul similar, deschiderea investigației s-a bazat pe informații nefiabile, incomplete și inexacte. În consecință, și investigația este afectată de aceleași probleme ca și plângerea și, prin urmare, investigația ar trebui încheiată.

(13)

Definiția produsului din plângere și din avizul de deschidere s-a bazat pe informațiile aflate la dispoziția reclamantului la momentul întocmirii și depunerii plângerii. La momentul respectiv, nu exista nicio informație potrivit căreia produsul, astfel cum a fost definit, ar putea cuprinde și tipuri de acizi grași care nu erau produși de industria reclamantă. Această chestiune a ieșit în evidență după deschiderea investigației și a fost abordată în mod adecvat, astfel cum se explică în considerentele 91-102 și 108-124 de mai jos. În ceea ce privește datele referitoare la prejudiciu, menționate în plângere, afirmațiile rezumate în considerentul 9 sunt incorecte din punct de vedere faptic sau se bazează pe o neînțelegere. Într-adevăr, datele din plângere privind prejudiciul se referă la produsul în cauză. Definiția produsului s-a bazat pe produsul fabricat de reclamant și a reflectat definiția produsului vizat. Analiza prejudiciului s-a bazat pe definiția produsului vizat, care era produsul real pe care reclamantul dorea să îl cuprindă. Prin urmare, datele din plângere cu privire la analiza prejudiciului au fost complete, fapt confirmat de investigație.

(14)

Cifrele privind importurile din Indonezia reflectate în plângere s-au bazat pe informațiile aflate la dispoziția reclamantului la momentul respectiv. Comisia a examinat cu atenție exactitatea și caracterul adecvat al informațiilor furnizate de reclamant și a ajuns la concluzia că diferitele tipuri de acizi grași au aceleași caracteristici de bază, ceea ce înseamnă că aparțin aceleiași categorii de produse. În același timp, caracteristicile de bază ale produsului în cauză au permis separarea acestuia de alte tipuri de produs, în măsura în care acestea ar putea fi considerate diferite și ar aparține unei alte categorii de acizi grași. Prin urmare, s-a constatat, în etapa de deschidere, că definiția produsului propusă de reclamant îndeplinea toate cerințele legale relevante.

(15)

Acest lucru nu este pus sub semnul întrebării de faptul că informațiile și elementele de probă colectate după deschiderea investigației au contribuit la o clarificare a definiției produsului după deschiderea investigației, precum și la excluderea adecvată a produselor, astfel cum se menționează în considerentele 94-124. Datele din plângere au fost în concordanță cu clarificările furnizate de Comisie în considerentul 91. Prin urmare, afirmațiile au fost respinse.

(16)

Wilmar a susținut că plângerea conține elemente de probă insuficiente în sprijinul constatării unui prejudiciu important sau a unei amenințări de producere a unui prejudiciu important pentru producătorii din Uniune. În special, s-a afirmat că producția și gradul de utilizare a capacității de producție nu indică existența unui prejudiciu și, de asemenea, că ocuparea forței de muncă și investițiile au crescut și nu reflectă un prejudiciu. În plus, s-a susținut că afirmațiile privind subcotarea prețurilor cuprinse în plângere nu sunt concludente, deoarece producătorii din Uniune și-au majorat substanțial prețurile de vânzare. De asemenea, s-a afirmat că plângerea nu conține nicio mențiune referitoare la datele privind profitabilitatea reclamantului. În plus, s-a afirmat că nu există nicio amenințare de producere a unui prejudiciu, deoarece capacitățile indoneziene au fost supraestimate, iar cererea internă este în creștere.

(17)

Comisia reamintește că, potrivit articolului 5 alineatul (2) din regulamentul de bază, o plângere trebuie să conțină informații privind evoluția volumului importurilor care se presupune că fac obiectul unui dumping, efectul acestor importuri asupra prețurilor produsului similar pe piața Uniunii și efectul acestor importuri asupra industriei Uniunii, demonstrat prin factori și indici pertinenți (nu neapărat prin intermediul tuturor acestor factori și indici) care influențează situația acestei industrii a Uniunii, cum ar fi cei enumerați la articolul 3 alineatele (3) și (5) din regulamentul de bază, aflați în mod rezonabil la dispoziția reclamantului. Nu toți factorii trebuie să indice o deteriorare pentru a se stabili existența unui prejudiciu important.

(18)

În această privință, plângerea a arătat o tendință prejudiciabilă globală atât în ceea ce privește macroindicatorii, cât și microindicatorii. Analiza a indicat o scădere a producției și a gradului de utilizare a capacității de producție. În ceea ce privește creșterea prețurilor de vânzare ale producătorilor din Uniune, Comisia a considerat că astfel de creșteri nu ar fi suficiente pentru a pune sub semnul întrebării afirmațiile reclamanților privind subcotarea și că acestea reflectă parțial creșterea costului materiilor prime. În ceea ce privește informațiile privind profitabilitatea reclamantului, afirmația formulată de Wilmar a fost incorectă din punct de vedere faptic. Plângerea a inclus suficiente informații, sub formă de indici, cu privire la evoluția negativă a marjelor de profit ale industriei Uniunii. Informațiile au fost considerate confidențiale din cauza numărului redus de producători reclamanți și susținători din Uniune, precum și a sensibilității comerciale ridicate a acestor date. În plus, plângerea a arătat că motivul creșterii investițiilor nu a fost legat de consolidarea capacităților, ci de cerințele naționale în materie de mediu. Chiar dacă ocuparea forței de muncă a crescut ușor, Comisia a considerat că, în ansamblu, plângerea a furnizat suficiente elemente de probă care tind să demonstreze existența unei situații prejudiciabile a industriei Uniunii. În cele din urmă, în ceea ce privește capacitățile indoneziene și cererea internă, reclamantul a furnizat dovezi potrivit cărora producția indoneziană a fost mai mare decât cererea și consumul său la nivel local. În plus, un nivel mai scăzut al capacităților și o cerere internă în creștere nu ar fi suficiente pentru a infirma existența unui prejudiciu important. Prin urmare, afirmațiile au fost respinse.

(19)

Grupul Musim Mas și Wilmar au susținut, de asemenea, că plângerea nu este reprezentativă pentru producția de acizi grași din Uniune, deoarece nu include date de la producătorii de biomotorină din Uniune care produc și acizi grași în cantități substanțiale.

(20)

În acest sens, Comisia observă că acizii grași rezultați ca subprodus în procesul de fabricare a biomotorinei nu au fost incluși în domeniul de aplicare al investigației. La 21 ianuarie 2022, Comisia a inclus în dosar o notă care clarifică acest aspect. Prin urmare, nu a existat nicio problemă în ceea ce privește reprezentativitatea industriei Uniunii în cadrul plângerii. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(21)

Grupul Musim Mas și Wilmar au susținut, de asemenea, că producătorii din Uniune care erau afiliați producătorilor indonezieni de acizi grași sau exportatorilor malaysieni de acizi grași către Uniune ar trebui să fie excluși din definiția industriei Uniunii, deoarece aceste societăți fac obiectul unui conflict de interese și, în acest caz, s-a afirmat că Comisia ar trebui să reevalueze dacă ceilalți reclamanți ar atinge pragul necesar pentru plângere.

(22)

Comisia observă că, în analiza anterioară deschiderii investigației, nu a fost identificat niciun motiv pentru excluderea vreunui producător din Uniune. În ceea ce privește producătorii din Uniune afiliați exportatorilor malaysieni de acizi grași, grupul Musim Mas și Wilmar nu au explicat natura presupusului „conflict de interese”, motivul pentru care ar trebui să conducă la excluderea acestor producători din definiția industriei Uniunii și temeiul juridic pentru o astfel de excludere. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(23)

Grupul Musim Mas a susținut, de asemenea, că Guvernul Malaysiei și cel al Indoneziei au adoptat o politică similară privind taxa la export pentru uleiul brut de palmier (crude palm oil – CPO) și uleiul brut de sâmburi de palmier (crude palm kernel oil – CPKO) și că, dacă această politică produce un prejudiciu industriei Uniunii, atunci investigația ar trebui să vizeze și Malaysia. S-a afirmat, de asemenea, că obiectivul reclamantului a fost de a bloca importurile din Indonezia în avantajul societăților malaysiene care sunt afiliate producătorilor din Uniune.

(24)

Plângerea a evaluat importurile din Malaysia. Cu toate acestea, potrivit informațiilor aflate la dispoziția reclamantului, volumul importurilor din Malaysia a fost mult mai mic decât volumul celor din Indonezia și a înregistrat o ușoară scădere din 2018 până în martie 2021. În plus, importurile din Malaysia au fost efectuate la un preț mai mare decât prețul indicativ al industriei Uniunii și nu ar fi putut cauza niciun prejudiciu. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(25)

Grupul Musim Mas și Wilmar au susținut, de asemenea, că reclamantul a atribuit în mod eronat întregul prejudiciu presupus suferit de industria Uniunii importurilor din Indonezia. În plus, grupul Musim Mas a susținut că o eventuală legătură de cauzalitate dintre presupusul prejudiciu suferit de industria Uniunii și importurile din Indonezia a fost, de asemenea, afectată de problemele menționate în considerentul 8. Wilmar a susținut că legătura de cauzalitate pe care plângerea a încercat să o stabilească a fost suprimată de alte cauze ale prejudiciului, cum ar fi: (1) creșterea utilizării principalei materii prime a producătorilor din Uniune, seul, în producția de biocombustibili, (2) impactul pandemiei de COVID-19 asupra sectorului autovehiculelor, (3) ineficiențele din industria Uniunii cauzate de lipsa investițiilor în echipamente noi și superioare, (4) performanța industriei Uniunii în ceea ce privește punctualitatea și calitatea, (5) costurile de producție excesive ca urmare a costurilor exagerate ale forței de muncă, (6) amplasarea dezavantajoasă din punct de vedere geografic a instalațiilor de producție, care a majorat costul accesului la materiile prime și a afectat posibilitățile de export și (7) evoluțiile în materie de reglementare, inclusiv intrarea în vigoare a cerințelor legale referitoare la 3-MCPD.

(26)

Plângerea a inclus și o analiză a altor factori care ar fi putut afecta legătura de cauzalitate dintre presupusele importuri care fac obiectul unui dumping din Indonezia și situația prejudiciabilă a industriei Uniunii, și anume alte importuri, costul materiilor prime și exporturile industriei Uniunii. Totuși, niciunul dintre ceilalți factori nu a atenuat legătura de cauzalitate menționată în plângere. Acestea au constituit suficiente elemente de probă aflate în mod rezonabil la dispoziția reclamantului, care tind să demonstreze că prejudiciul important evident nu a fost cauzat de alți factori. În cursul investigației, părților interesate li se oferă posibilitatea de a prezenta afirmații mai detaliate cu privire la alți factori care ar fi putut afecta legătura de cauzalitate și care sunt evaluați de Comisie.

(27)

Grupul Musim Mas a afirmat, de asemenea, că, din cauza definiției greșite a produsului în cauză și a produsului similar corespunzător, plângerea nu a luat în considerare interesul Uniunii în ceea ce privește producătorii, utilizatorii și importatorii de acizi grași care nu concurează cu acizii grași fabricați de reclamant (cum ar fi industria biomotorinei din Uniune și consumatorii de acizi grași importați care nu sunt utilizați în produse alimentare, cosmetice, de îngrijire personală și aplicații farmaceutice, printre care acizii palmitici și acizii grași produși din ulei de nucă de cocos).

(28)

Articolul 5 alineatul (2) din regulamentul de bază nu impune reclamantului să includă în plângere informații privind interesul Uniunii, iar criteriul privind interesul Uniunii nu este relevant pentru deschiderea investigației. În orice caz, astfel cum se menționează în considerentul 20, acizii grași rezultați ca subprodus în procesul de fabricare a biomotorinei nu au făcut obiectul plângerii/investigației.

(29)

Wilmar a susținut că plângerea nu a inclus suficiente elemente de probă care să justifice aplicarea articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază. În special, s-a afirmat că impunerea la export introdusă în scopul finanțării Fondului pentru plantații de palmieri pentru ulei a servit drept taxă generatoare de venituri legitime pentru produse de bază competitive, iar pretenția reclamantului potrivit căreia impunerea la export a avut un efect de denaturare asupra prețurilor CPO și CPKO este nefondată. În plus, Wilmar a susținut că plângerea nu a demonstrat că taxa la export și impunerea la export funcționează ca un sistem dual care a reprezentat o restricție la export și că presupusul preț maxim al CPO și al CPKO și sistemul de licitații organizate de societățile deținute de stat numite P.T. Perkebunan Nusantara (denumite în continuare, în mod colectiv, „PTPN”) nu au depreciat prețurile interne ale CPO. Prețurile acceptate de PTPN au rezultat din licitații competitive, iar sistemul de licitații a reprezentat un mecanism transparent de stabilire a prețurilor similar altor piețe tranzacționate la bursă. Potrivit Wilmar, nu a existat nicio dovadă că PTPN ar fi stabilit intenționat prețuri scăzute în mod artificial. PTPN vinde ofertantului cu prețul cel mai mare, iar prețurile pe care PTPN le poate obține în cadrul licitațiilor publice vor depinde nu doar de prețul la care PTPN ar dori să vândă, ci și de prețul pe care cumpărătorii sunt dispuși să îl plătească. Prin urmare, Wilmar a susținut că prețul pe care PTPN l-a acceptat în cele din urmă a fost un preț de piață, care a reflectat cererea și oferta din Indonezia. În plus, faptul că prețurile CPO din Indonezia au fost mai scăzute decât pe alte piețe internaționale nu demonstra că prețurile au fost scăzute în mod artificial, deoarece Indonezia era cel mai mare producător de CPO din lume. În cele din urmă, s-a afirmat că presupusele diferențe de preț dintre prețurile interne și prețurile internaționale pentru CPO și CPKO au fost eronate, întrucât reclamantul a utilizat două valori de referință diferite și inconsecvente, și anume pentru CPO prețul intern din Malaysia, iar pentru CPKO prețurile CIF în portul Rotterdam. Wilmar și grupul Musim Mas au afirmat că reclamantul ar fi trebuit să utilizeze o singură valoare de referință atât pentru CPO, cât și pentru CPKO. Wilmar a afirmat că presupusele diferențe de preț de 14 % pentru CPO și de 11 % pentru CPKO s-au situat sub pragul „semnificativ mai redus” prevăzut la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază.

(30)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Reclamantul nu a fost obligat să stabilească faptul că taxa la export și impunerea la export funcționează ca un sistem dual care a reprezentat o restricție la export. Taxa la export este una dintre distorsiunile legate de materiile prime menționate la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază. În ceea ce privește criteriile de referință, reclamantul a utilizat criteriul de referință cel mai reprezentativ pe care l-a avut la dispoziție, care a fost considerat adecvat de către Comisie în etapa plângerii. În plus, Comisia a constatat că diferența de preț în acest caz, astfel cum a fost prezentată în plângere, a fost „semnificativ mai redusă” în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(31)

Grupul Permata a susținut că reclamantul a săvârșit o eroare afirmând că obiectivul taxei la export era de a contribui la politica Indoneziei care vizează tranziția economiei indoneziene către producția de bunuri cu valoare ridicată, cum ar fi produsele oleochimice. Potrivit grupului Permata, taxa de export a fost introdusă cu scopul specific de a asigura cererea locală și stabilitatea prețurilor la uleiul de gătit. Prin urmare, grupul Permata a susținut că nu au existat distorsiuni privind materiile prime în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, deoarece taxa la export nu a fost creată sau introdusă cu scopul de a menține prețurile CPO și CPKO la un nivel scăzut în mod artificial în avantajul produselor oleochimice.

(32)

Comisia a observat că analiza referitoare la existența unor denaturări privind materiile prime ia în considerare efectele distorsiunilor asupra prețului materiilor prime, indiferent de scopul măsurilor care cauzează distorsiunile. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(33)

În concluzie, Comisia a reamintit că standardul juridic al elementelor de probă necesar pentru o plângere arată că, în mod clar, cantitatea și calitatea informațiilor cuprinse în plângere nu sunt cele necesare pentru o determinare definitivă la sfârșitul unei investigații. Astfel cum se explică în considerentul 13, în etapa de deschidere a investigației s-a considerat că definiția produsului, propusă de reclamant, îndeplinește toate cerințele legale relevante. Existența elementelor necesare pentru adoptarea unei măsuri sau pentru încheierea unei proceduri este apoi confirmată treptat pe măsură ce investigația avansează. Prin urmare, nu este exclus să aibă loc modificări între etapa plângerii și încheierea investigației. Având în vedere cele de mai sus, Comisia nu a fost de acord cu pretenția potrivit căreia au existat probleme legate de informațiile furnizate în plângere care ar justifica încheierea investigației.

(34)

În ansamblu, analiza Comisiei a confirmat că niciunul dintre elementele menționate mai sus, indiferent dacă ar fi sau nu corect din punct de vedere factual, nu este suficient pentru a pune sub semnul întrebării concluzia potrivit căreia plângerea conținea suficiente elemente de probă care tind să demonstreze existența unui dumping în ceea ce privește acizii grași importați din Indonezia, care cauzează un prejudiciu industriei Uniunii. Aceste aspecte au fost stabilite pe baza celor mai concludente elemente de probă aflate la dispoziția reclamantului la momentul depunerii plângerii și au fost considerate suficient de reprezentative și de fiabile pentru deschiderea unei investigații.

(35)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion din rândul părților interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(36)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza articolului 17 din regulamentul de bază, stabilind drept criteriu principal reprezentativitatea în ceea ce privește producția și volumul vânzărilor de produs similar în Uniune în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2020 și 30 septembrie 2021. Acest eșantion a fost constituit din patru producători din Uniune, care reprezentau 61 % din volumul total estimat al producției și 63 % din vânzări. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu, dar nu a primit nicio observație. Eșantionul a fost confirmat și considerat reprezentativ pentru industria Uniunii.

(37)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(38)

Niciunul dintre importatorii neafiliați cunoscuți nu a furnizat informațiile solicitate și nu a fost de acord să fie inclus în eșantion. Având în vedere lipsa răspunsurilor, Comisia a decis că nu este necesară constituirea unui eșantion.

(39)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din Indonezia să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. De asemenea, Comisia a solicitat Misiunii Indoneziei să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă este cazul, care ar putea fi interesați să participe la investigație.

(40)

Șaisprezece producători-exportatori din țara în cauză, care fac parte din opt grupuri, au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de trei producători-exportatori, care fac parte din două grupuri, pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care au putut face obiectul investigației, ținând seama de timpul disponibil. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din țara în cauză. Nu s-au primit observații.

(41)

Nouă producători-exportatori din Indonezia, care fac parte din șapte grupuri, au solicitat o examinare individuală în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. Comisia a informat producătorii-exportatori neincluși în eșantion că, dacă doresc să fie examinați în mod individual, trebuie să furnizeze un răspuns la chestionar. Două grupuri de producători-exportatori neincluși în eșantion au furnizat un răspuns la chestionar.

(42)

Din cauza complexității investigației și a structurii complexe a producătorilor-exportatori incluși în eșantion (4) (unul dintre cele două grupuri de producători-exportatori cuprindea doi producători din Indonezia și un comerciant din Singapore, iar celălalt făcea parte dintr-o societate multinațională cu un canal de distribuție complex), Comisia a concluzionat că nu este posibil să se acorde o examinare individuală și să se finalizeze investigația în termenul legal.

(43)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale (astfel cum sunt definite în considerentul 57), grupul Permata a susținut că Comisia a încălcat dispozițiile articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază și ale articolului 6.10.2 din Acordul antidumping al OMC (denumit în continuare „Acordul privind PAD”). În special, grupul Permata a susținut că Comisia a respins cererea sa de examinare individuală pe baza complexității investigației și a structurii complexe a producătorilor-exportatori incluși în eșantion, și nu pe baza numărului de exportatori sau de producători care au solicitat o examinare individuală, care ar complica în mod inutil examinările individuale și ar împiedica finalizarea investigației în timp util. În plus, grupul Permata a susținut că examinarea sa individuală nu ar complica în mod inutil procedura și nu ar împiedica finalizarea la timp a investigației, întrucât Comisia dispune de încă cinci luni până la termenul pentru instituirea măsurilor definitive. De asemenea, grupul Permata a adăugat că întârzierea inițială în cadrul investigației pentru stabilirea definiției produsului nu a fost cauzată de grupul Permata și nu putea duce la privarea acestuia de drepturile sale procedurale.

(44)

Comisia a observat că, într-adevăr, a respins cele două cereri de examinare individuală pe baza faptului că aceste examinări individuale ar fi fost excesiv de împovărătoare. De fapt, în pofida trimiterii greșite la „producătorii-exportatori incluși în eșantion” din considerentul 42, a reieșit în mod clar din context și din tezele imediat anterioare și ulterioare că trimiterea corectă era la cei doi „producători-exportatori neincluși în eșantion” care au solicitat o examinare individuală și considerentul 42 trebuie interpretat ca atare. Teza cuprinsă între paranteze în cadrul aceluiași considerent a clarificat faptul că producătorii-exportatori menționați erau, într-adevăr, grupul Permata („unul dintre cele două grupuri de producători-exportatori includea doi producători din Indonezia și un comerciant din Singapore”) și P.T. Unilever Oleochemical Indonesia („Unilever Indonesia” – „celălalt făcea parte dintr-o corporație multinațională cu un lanț de distribuție complex”), ambele solicitând o examinare individuală. Prin urmare, Comisia a aplicat criteriul juridic corect în evaluarea sa și a confirmat că nu era posibil să se acorde o examinare individuală din cauza complexității investigației și a structurii complexe a producătorilor-exportatori neincluși în eșantion, care au solicitat o examinare individuală, ceea ce ar fi făcut ca examinarea individuală să fie excesiv de împovărătoare, astfel încât finalizarea la timp a investigației ar fi putut fi periclitată.

(45)

De fapt, Comisia a observat, de asemenea, că, deși nu au fost decât două grupuri de producători-exportatori care au transmis răspunsul la chestionar pentru o examinare individuală, structura lor complexă ar fi implicat verificarea mai multor entități. Pentru a acorda o examinare individuală, Comisia ar fi trebuit să verifice toți producătorii, comercianții afiliați și importatorii implicați în vânzarea produsului în cauză către Uniune și să analizeze toate lanțurile lor de distribuție, astfel cum s-a procedat în cazul producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Indiferent de întârzierea inițială a investigației, cauzată de stabilirea definiției produsului, o astfel de verificare și analiză, în special cu privire la mai multe grupuri cu structură complexă, ar fi reprezentat o povară inutilă. Într-adevăr, cele cinci luni menționate de grupul Permata în considerentul 43 nu sunt dedicate în întregime etapei de investigație și de constatări a procedurii, întrucât astfel de proceduri includ câteva luni de proceduri administrative (prelucrarea observațiilor, organizarea de audieri, aprobări interne, consultări cu alte servicii ale Comisiei, traducere etc.). Toți acești factori, precum și complexitatea societăților implicate (care vor impune timpul necesar pentru efectuarea unei analize adecvate a fiecărui producător-exportator) trebuie luate în considerare împreună. În plus, în această privință, trebuie avut în vedere faptul că cele două societăți incluse în eșantion dispuneau, de asemenea, de structuri extrem de complexe care necesitau alocarea unor resurse administrative și de investigare semnificative pentru a le eșantiona și pentru a obține rezultate exacte. Prin urmare, Comisiei nu i se poate reproșa faptul că a decis să nu ia în considerare două grupuri suplimentare riscând să nu poată finaliza și publica la timp rezultatele investigațiilor. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(46)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale suplimentare (astfel cum sunt definite în considerentul 58), grupul Permata a reiterat observațiile anterioare și a susținut că Unilever Indonesia părea să nu își mai continue cererea de examinare individuală. Prin urmare, volumul de muncă al Comisiei ar fi fost și mai limitat.

(47)

Comisia a observat că această afirmație a fost incorectă din punct de vedere factual și, prin urmare, a fost respinsă, întrucât Unilever Indonesia și-a reiterat cererea până la audierea care a urmat comunicării constatărilor finale, astfel cum se reamintește în considerentul următor.

(48)

În cursul audierii care a urmat comunicării constatărilor finale, Unilever Indonesia și Unilever Europe BV („Unilever”) au susținut că, având în vedere efectele negative pe care măsurile antidumping le-ar putea avea asupra activităților comerciale ale Unilever în Europa, calendarul investigației nu putea constitui un motiv de respingere a cererii de examinare individuală formulate de Unilever Indonesia.

(49)

Comisia a remarcat că are dreptul de a respinge cererile de examinare individuală atunci când acestea ar complica inutil procedura și ar împiedica finalizarea investigației în timp util. Astfel cum s-a explicat mai sus, acordarea examinării individuale pentru grupul Permata și pentru Unilever Indonesia ar fi fost într-adevăr împovărătoare în mod inutil, astfel încât finalizarea la timp a investigației ar fi fost periclitată.

(50)

Reclamantul a furnizat în plângere suficiente elemente de probă privind existența unor distorsiuni referitoare la materiile prime din Indonezia în legătură cu produsul în cauză. Prin urmare, după cum s-a anunțat în avizul de deschidere, investigația a vizat aceste distorsiuni legate de materiile prime pentru a determina dacă se aplică dispozițiile articolului 7 alineatele (2a) și (2b) din regulamentul de bază în cazul Indoneziei. Din acest motiv, Comisia a trimis un chestionar suplimentar Guvernului Indoneziei.

(51)

Comisia a publicat online chestionarele (5) pentru producătorii, importatorii, utilizatorii și producătorii-exportatori din Uniune în ziua deschiderii investigației. În plus, Comisia a transmis un chestionar către CUTFA.

(52)

Comisia a primit răspunsuri la chestionar din partea CUTFA, a GI, a patru producători din Uniune: Oleon N.V. („Oleon”), KLK Emmerich GmbH („KLK”), AAK, Cailà & Parés S.A. („Cailà & Parés”), a patru utilizatori: Peter Greven Nederlands C.V., Peter Greven GmbH & Co. KG (denumiți în mod colectiv „grupul Greven”), Schill + Seilacher „Struktol” GmbH și Schill + Seilacher GmbH (denumiți în mod colectiv „grupul Schill + Seilacher”), a trei producători-exportatori incluși în eșantion: Musim Mas, IBP și Wilmar, a comercianților afiliați ai acestora: Inter-Continental Oils & Fats Pte. Ltd. („ICOF Singapore”), Wilmar Trading Pte. Ltd., Volac Wilmar Feed Ingredients Ltd., și a importatorilor afiliați ai acestora: ICOF Europe GmbH, IMBI și Wilmar Europe Trading B.V. („WETBV”).

(53)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare în vederea stabilirii existenței dumpingului, a prejudiciului generat de acesta și a interesului Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare, în conformitate cu articolul 16 din regulamentul de bază, la sediile următoarelor societăți/organizații:

(54)

Investigația privind dumpingul și prejudiciul rezultat din acesta a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2020 și 30 septembrie 2021 (denumită în continuare „perioada de investigație”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și sfârșitul perioadei de investigație (denumită în continuare „perioada examinată”).

(55)

Având în vedere complexitatea tehnică a cazului, Comisia a decis să nu instituie măsuri provizorii și să continue investigația.

(56)

La 1 iulie 2022, în conformitate cu articolul 19a alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a informat statele membre și toate părțile interesate că nu vor fi instituite taxe provizorii la importurile de acizi grași originari din Indonezia și că investigația va continua.

(57)

La 1 august 2022, Comisia a informat toate părțile interesate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de acizi grași originari din Indonezia (informare denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care să poată prezenta observații cu privire la comunicarea constatărilor finale. Comisia a primit observații din partea GI, a producătorilor-exportatori grupul Musim Mas, Wilmar, P.T. Ecogreen Oleochemicals („Ecogreen”), Unilever Indonesia, a utilizatorilor IMBI, Procter & Gamble International Operations SA („P&G”), grupul Greven, grupul Schill + Seilacher, Henkel Global Supply Chain B.V. („Henkel”), Kapachim S.A. („Kapachim”), Evonik Industries AG („Evonik”), Quaker Chemical Corporation („Quaker Houghton”), Omya GmbH („Omya”), Stéarinerie Dubois Fils („Stéarinerie Dubois”), NYCO Group („NYCO”), DHW Deutsche Hydrierwerke GmbH Rodleben („DHW”), E&S Chemie SAS („E&S”) și Unilever.

(58)

Pe baza acestor observații, la 4 octombrie și respectiv 28 noiembrie 2022, Comisia a modificat unele dintre considerațiile pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă, informând toate părțile interesate în acest sens (informări denumite în continuare „comunicarea constatărilor finale suplimentare” și „a doua comunicare a constatărilor finale suplimentare”).

(59)

Au fost primite observații cu privire la comunicarea constatărilor finale suplimentare din partea Wilmar, Musim Mas, grupul Permata, Stéarinerie Dubois și Henkel, iar cu privire la a doua comunicare a constatărilor finale suplimentare au fost primite observații de la Wilmar, Musim Mas și grupul Permata. Deși Comisia a solicitat părților interesate să prezinte observații limitate exclusiv la comunicările constatărilor finale suplimentare, Musim Mas, grupul Permata, Wilmar, Henkel și Stéarinerie Dubois și-au reiterat afirmațiile prezentate după comunicarea constatărilor finale.

(60)

În urma comunicării constatărilor finale, părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a fi audiate în conformitate cu dispozițiile prevăzute la punctul 5.7 din avizul de deschidere. Au avut loc audieri cu privire la comunicarea constatărilor finale cu grupul Musim Mas, Wilmar, Ecogreen, Unilever, grupul Greven, grupul Schill + Seilacher și AAK. În plus, în urma solicitării grupului Greven, a avut loc o audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Consilierul-auditor a constatat că drepturile la apărare ale părților interesate au fost respectate în cadrul prezentei proceduri.

(61)

La 24 august 2022, CUTFA și-a retras plângerea.

(62)

Observații cu privire la retragerea plângerii au fost primite din partea GI, Musim Mas, Wilmar, P.T. Soci Mas și P.T. Energi Sejahtera Mas (denumite în mod colectiv „SOCI/ESM”), Ecogreen, P&G, Omya și Stéarinerie Dubois.

(63)

GI a afirmat că, având în vedere retragerea plângerii, Comisia ar trebui să înceteze imediat investigația din cauza lipsei calității procesuale active. În acest sens, GI a făcut trimitere la articolul 5.4 din Acordul privind PAD al OMC, despre care a afirmat că impune îndeplinirea calității procesuale active pentru a justifica investigația. În plus, potrivit GI, investigația nu ar fi susținută de mai mult de 50 % din producția produsului similar fabricat de industria Uniunii și nici măcar de 25 % din totalul producătorilor de produs similar din Uniune, având în vedere retragerea plângerii și faptul că KLK, unul dintre cei mai mari producători din Uniune, a considerat, într-o primă scrisoare din 15 august 2022, că taxele antidumping propuse ar putea crea perturbări în aprovizionarea cu acizi grași din Asia și, ulterior, s-a opus întru totul instituirii de măsuri antidumping într-o a doua scrisoare din 19 august 2022.

(64)

Pentru început, Comisia observă că articolul 5.4 din Acordul privind PAD al OMC se referă la deschiderea investigației. Prin urmare, Comisia trebuie să aibă calitate procesuală activă numai la deschiderea investigației. În plus, pragul de 50 % și cel de 25 % prevăzute la articolul 5.4 din Acordul privind PAD al OMC se referă la grupuri diferite de producători din Uniune. Contrar celor afirmate de GI în observațiile sale, pragul de 50 % se referă exclusiv la ponderea relativă a producătorilor din Uniune care susțin plângerea în cadrul grupului de producători din Uniune care o susțin sau care se opun acesteia. În schimb, pragul de 25 % se raportează la „producția totală a produsului similar realizată de ramura de producție națională” și se referă la procentul de producători din Uniune care susțin plângerea, din producția totală a Uniunii. În plus, Comisia a reamintit că, în conformitate cu jurisprudența constantă (6), articolul 5.4 din Acordul privind PAD al OMC nu impune nicio obligație autorităților de procedură ale unui membru, în cazul de față Comisiei, de a încheia o investigație antidumping aflată în curs atunci când nivelul de susținere a plângerii scade sub un prag minim de 25 % din producția națională. Într-adevăr, articolul respectiv nu vizează decât gradul de susținere a plângerii necesar pentru a permite Comisiei să deschidă o procedură. A fortiori, acest lucru este valabil și pentru pragul de 50 %. Această interpretare este confirmată de formularea articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază, referitor la retragerea plângerii, care folosește verbul „poate”. Astfel, chiar dacă plângerea este retrasă de industria Uniunii, Comisia nu este supusă unei obligații de a încheia procedura, ci doar are opțiunea de a face acest lucru. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(65)

În plus, GI a susținut că, din cauza retragerii plângerii și a opoziției KLK față de măsuri, analiza prejudiciului efectuată de Comisie nu a acoperit industria Uniunii, înțeleasă ca fiind „ramura de producție națională”, care, în conformitate cu articolul 4.1 din Acordul privind PAD al OMC, ar trebui să se refere la producătorii naționali ai produsului similar în ansamblu sau la proporția majoră din producția națională totală a produsului similar.

(66)

Comisia a observat că noțiunea de „ramură de producție națională” utilizată în scopul stabilirii prejudiciului nu trebuie să cuprindă neapărat aceiași producători naționali care alcătuiesc și industria națională luată în considerare pentru a verifica dacă plângerea beneficiază de suficientă susținere în conformitate cu articolul 5.4 din Acordul privind PAD al OMC. Într-adevăr, articolul 5.4 din Acordul privind PAD al OMC se referă la chestiunea calității procesuale active și nu abordează problema separată a ceea ce constituie o proporție majoră în temeiul articolului 4.1 din Acordul privind PAD al OMC (7). În plus, articolul 4.1 din Acordul privind PAD al OMC nu se opune includerii în definiția ramurii de producție naționale a producătorilor care nu au susținut plângerea sau care nu au cooperat la investigație (8). De asemenea, analiza prejudiciului efectuată de Comisie acoperea întreaga industrie a Uniunii, indiferent de susținerea acordată de fiecare producător din Uniune sau de cooperarea fiecăruia. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(67)

GI, Wilmar, Musim Mas, SOCI/MES, Stéarinerie Dubois, P&G și Omya au susținut că scrisorile transmise de KLK și retragerea plângerii au arătat că instituirea de taxe antidumping ar fi împotriva interesului Uniunii. În special, Wilmar, P&G și Stéarinerie Dubois au susținut că, în urma retragerii plângerii, Comisia ar trebui să încheie investigația în temeiul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază, întrucât instituirea măsurilor ar fi împotriva interesului Uniunii. În plus, Wilmar a făcut referire la două investigații (9) încheiate de Comisie după retragerea plângerii, precum și la cauza privind fibrele discontinue din poliester (PSF) (10), în care Comisia a analizat cinci factori și apoi a concluzionat că nu era în interesul Uniunii să continue investigația. Ecogreen a afirmat că retragerea plângerii a demonstrat că încheierea investigației ar fi în interesul Uniunii. Musim Mas a afirmat că retragerea plângerii și cele două scrisori transmise de KLK, menționate în considerentul 63, care confirmă faptul că KLK nu a fost prejudiciată de importurile din Indonezia, confirmă faptul că industria Uniunii nu a fost prejudiciată de importurile din Indonezia.

(68)

Comisia a reamintit că retragerea unei plângeri antidumping este reglementată de articolul 9 alineatul (1) din regulamentul de bază, care prevede că „[î] n cazul în care o plângere este retrasă, procedura poate fi încheiată, cu excepția cazului în care încheierea ei nu este în interesul Uniunii” (sublinierea noastră). Tribunalul a interpretat dispozițiile articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază, printre altele, în hotărârea pronunțată în cauza Philips Lighting Poland și Philips Lighting/Consiliul, care nu a fost atacată în recurs (11). Tribunalul a recunoscut că instituțiile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere pentru a continua sau a încheia o investigație în urma unei retrageri și a clarificat faptul că interesul Uniunii în sens strict trebuie luat în considerare numai în cazul în care Comisia are în vedere încheierea investigației; în acest caz, Comisia trebuie să verifice dacă încheierea nu este contrară interesului Uniunii. În acest context, investigațiile recente pe care Comisia a decis să le încheie după retragerea plângerii nu au o valoare generală de precedent obligatoriu, ci corespund, în schimb, unei analize de la caz la caz. În plus, analiza interesului Uniunii efectuată de Comisie în cadrul investigației privind fibrele discontinue din poliester nu s-a referit la continuarea cazului, ci mai degrabă la încheierea acestuia. De asemenea, în cadrul prezentei investigații, Comisia a efectuat o analiză a prejudiciului pentru întreaga industrie a Uniunii, iar investigația a arătat că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important cauzat de importurile din Indonezia la prețuri de dumping, astfel cum se menționează în considerentele 180-372. O simplă declarație dintr-o scrisoare transmisă de un producător din Uniune, nesusținută de niciun element de probă, nu contrazice constatările Comisiei din cadrul investigației. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(69)

Pe baza considerațiilor de mai sus, Comisia a decis să continue investigația în pofida retragerii plângerii și să examineze dacă observațiile formulate în urma comunicării constatărilor finale ar invalida constatările sale potrivit cărora au fost îndeplinite condițiile care justifică instituirea măsurilor. Astfel cum se explică în cele ce urmează în prezentul regulament, Comisia a concluzionat că respectivele condiții pentru instituirea de măsuri definitive sunt în continuare îndeplinite.

(70)

Produsul care face obiectul investigației este reprezentat de acizii grași cu o lungime a lanțului de carbon de C6, C8, C10, C12, C14, C16 sau C18, cu un indice de iod sub 105 g/100 g și cu un raport acizi grași liberi/trigliceride (grad de fracționare) de cel puțin 97 %, inclusiv:

cu excepția acizilor grași certificați de un sistem voluntar (12) pentru producția de biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă durabili, recunoscut de Comisia Europeană în temeiul articolului 30 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (13), sau de un sistem național de certificare instituit în temeiul articolului 30 alineatul (6) din directiva menționată, care se încadrează în prezent la codurile NC ex 2915 70 40, ex 2915 70 50, ex 2915 90 30, ex 2915 90 70, ex 2916 15 00, ex 3823 11 00, ex 3823 12 00, ex 3823 19 10 și ex 3823 19 90 (codurile TARIC: 2915704095, 2915705010, 2915903095, 2915907095, 2916150010, 3823110020, 3823110070, 3823120020, 3823120070, 3823191030, 3823191070, 3823199070 și 3823199095).

(71)

În avizul de deschidere, termenul „grad de fracționare” nu a fost inclus în definiția produsului care face obiectul investigației. Însă, în urma observațiilor primite de la părți, astfel cum se explică în considerentele 80-90, la 21 ianuarie 2022, printr-o notă la dosar, Comisia a confirmat definiția produsului, astfel cum este stabilită în avizul de deschidere, clarificând faptul că investigația vizează doar acizii grași cu un grad de fracționare de cel puțin 97 %.

(72)

Acizii grași sunt produși ai transformării chimice a oricărui ulei vegetal, inclusiv a uleiului de sâmburi de palmier și a uleiului de palmier, sau a grăsimii animale. Ca atare, aceștia apar rareori ca molecule libere și sunt obținuți mai degrabă prin distilarea și fracționarea uleiurilor și a grăsimilor.

(73)

Acizii grași sunt utilizați într-o gamă largă de aplicații și, prin urmare, pot fi găsiți în numeroase produse obișnuite, de exemplu mai multe produse alimentare, furaje, săpunuri, detergenți, produse farmaceutice, cosmetice și alte produse de îngrijire personală și a locuinței.

(74)

Produsul în cauză este produsul care face obiectul investigației, originar din Indonezia („produsul în cauză”).

(75)

Investigația a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(76)

Comisia a stabilit în această etapă că produsele respective sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(77)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, Stéarinerie Dubois a susținut că produsul în cauză și produsul fabricat și vândut de industria Uniunii pe piața Uniunii nu sunt produse similare, în special, deoarece nu există o piață a Uniunii pentru produsul care face obiectul investigației fabricat de industria Uniunii conformă cu REACH (14), în conformitate cu cerințele referitoare la alimentele cușer și halal.

(78)

Articolul 1 alineatul (4) din regulamentul de bază prevede că prin „produs similar” se înțelege un produs identic sau care prezintă caracteristici foarte apropiate celor ale produsului în cauză. Comisia a constatat că produsul fabricat și vândut în țara în cauză și produsul fabricat și vândut în Uniune de către industria Uniunii au aceleași caracteristici principale fizice, chimice și tehnice de bază. În plus, industria Uniunii produce cantități mari de acizi grași care sunt în conformitate cu legislația REACH și/sau cu cerințele referitoare la alimentele cușer și/sau halal, astfel cum se menționează în considerentul 337. Prin urmare, Comisia confirmă că produsul în cauză și produsele fabricate și vândute pe piața Uniunii de către industria Uniunii sunt produse similare.

(79)

Comisia a primit observații cu privire la definiția produsului de la grupul Musim Mas, Wilmar, AAK, Campa/IMBI, EBB (European Biodiesel Board – Comitetul European pentru Biomotorină), ASSITOL (Asociația Italiană a Producătorilor de Biomotorină), APPA Biocarburantes (Asociația Spaniolă a Producătorilor de Biocombustibili), Neste (producător de motorină regenerabilă) și de la două societăți afiliate ale Ecogreen, producător indonezian de alcool gras: DHW, producător de polioli, esteri grași, amine grase și alcooli grași nesaturați, și E&S, producător de esteri grași, etoxilați și sulfonați. Solicitantul a prezentat, de asemenea, observații în această privință.

(80)

Neste a solicitat confirmarea din partea Comisiei a faptului că distilatul de acizi grași de palmier (palm fatty acid distillate – PFAD) nu intră în domeniul de aplicare al investigației. PFAD este un biodeșeu și o materie primă biologică reziduală provenită din rafinarea uleiului de palmier de uz alimentar utilizat pentru a produce motorină regenerabilă și alte produse regenerabile.

(81)

Wilmar a solicitat clarificări cu privire la includerea efluentului provenit de la fabricile de ulei de palmier (palm oil mill effluent – POME) în definiția produsului care face obiectul investigației. POME este un flux de ape uzate care rezultă din procesul fizic de măcinare din cadrul producerii uleiului de palmier și este o materie primă utilizată la producerea biocombustibililor. POME este alcătuit în principal din apă și un mic procent de ulei și materie solidă.

(82)

AAK a solicitat excluderea uleiului acid de palmier din domeniul de aplicare al investigației atunci când s-a menționat codul NC 3823 19 90. În special, societatea a susținut că uleiul acid de palmier, care se încadrează la codul NC respectiv, nu este același lucru cu un acid gras, ci conține o parte semnificativă de ulei care îl împiedică să fie utilizat ca acid gras. S-a explicat că uleiul acid de palmier este un subprodus al activității de rafinare din amonte și este utilizat ca factor de producție pentru fabricarea acizilor stearici, care fac obiectul investigației.

(83)

Campa/IMBI și EBB au afirmat că producătorii de biomotorină sunt și producători de acizi grași, deoarece produc acizi grași ca subprodus în timpul procesului de fabricare a biomotorinei. În special, s-a afirmat că procesul de rafinare a uleiului brut generează un deșeu numit „distilat de acizi grași”. În plus, acizii grași se obțin ca reziduuri atunci când biomotorina este fabricată prin transesterificarea uleiului rafinat și a metanolului.

(84)

Ca răspuns la aceste afirmații, reclamantul a confirmat că tipurile de acizi grași utilizate la fabricarea biomotorinei nu ar fi urmat să intre în domeniul de aplicare al investigației. În acest sens, reclamantul a afirmat că acizii grași respectivi pot fi diferențiați ca urmare a diferențelor dintre procesele de producție (scopuri oleochimice, nu legate de fabricarea biomotorinei). Potrivit reclamantului, cele două tipuri de acizi grași sunt produse diferite, care nu sunt în concurență unele cu altele și nu pot face parte din produsul unic în cauză.

(85)

În plus, reclamantul a explicat că producerea de acizi grași oleochimici implică un proces esențial necesar de descompunere a trigliceridelor pentru eliberarea și separarea acizilor grași și a gliceridelor în vederea obținerii unui produs foarte purificat, format în proporție de cel puțin 97 % din acizi grași și doar în proporție de maximum 3 % din grăsimi neseparate. Acest proces se numește „separare”. Pentru a obține un produs cu o puritate de aproape 100 %, acizii grași sunt supuși în continuare unui proces de distilare sau de fracționare, prin care se urmărește eliminarea restului de grăsimi neseparate și a eventualelor impurități rămase. Atât acizii grași distilați, cât și acizii grași fracționați se încadrează în definiția produsului, cu condiția ca aceste produse să respecte pragul de 105 g/100 g al indicelui de iod.

(86)

Reclamantul a explicat, de asemenea, că procesul de fabricare a biomotorinei constă în rafinarea uleiului pentru a elimina impuritățile, dar nu se realizează nicio operațiune de separare. În procesul de fabricare a biomotorinei sunt generate ca subproduse mai multe produse distilate de acizi grași, cum ar fi FAD (fatty acid distillate – distilat de acizi grași), PFAD, PKFAD (palm kernel fatty acid distillate – distilat de acizi grași din sâmburi de palmier).

(87)

Prin urmare, reclamantul a susținut că gradul de fracționare sau indicele de separare, care indică procentul de acizi grași separați din ulei, constituie o linie de demarcație clară și obiectivă pentru a diferenția produsul care face obiectul investigației de alte tipuri de acizi grași care nu fac obiectul investigației. Gradul de fracționare se calculează împărțind indicele de aciditate la indicele de saponificare. Indicele de aciditate (sau indicele de neutralizare) și indicele de saponificare au fost definiți în plângere. Reclamantul a explicat că, deși criteriul gradului de fracționare a fost luat în considerare în etapa plângerii, acesta nu a fost reținut ca atare (exprimat ca indicele de aciditate împărțit la indicele de saponificare) deoarece toți acizii grași oleochimici din definiția produsului au în comun această caracteristică de a avea un conținut de acizi grași de cel puțin 97 %.

(88)

Potrivit reclamantului, acizii grași utilizați la fabricarea biomotorinei au grade de fracționare mult mai scăzute (între 81 % și 97 %). Pe baza celor de mai sus, reclamantul a susținut că valoarea de 97 % a gradului de fracționare ar trebui să fie considerată un criteriu-limită pentru diferențierea acizilor grași.

(89)

AAK și-a exprimat sprijinul față de abordarea reclamantului.

(90)

Wilmar a susținut că indicele de aciditate utilizat la calcularea gradului de fracționare ar fi cea mai adecvată modalitate de a diferenția acizii grași. Societatea a susținut că gradul de fracționare nu este la fel de precis ca o limită fixă bazată pe indicele de aciditate. Wilmar a solicitat Comisiei să includă indicele de aciditate în numărul de control al produsului („NCP”).

(91)

Astfel cum se menționează în considerentul 71, Comisia a luat act de observațiile transmise de părțile interesate cu privire la definiția produsului și a clarificat, printr-o notă la dosar, faptul că numai acizii grași cu un grad de fracționare de cel puțin 97 % fac obiectul investigației. Prin urmare, PFAD, POME, uleiul acid de palmier care se încadrează la codul NC 3823 19 90 și acizii grași obținuți ca subproduse în procesul de fabricare a biomotorinei nu au fost incluși în investigație, deoarece gradul lor de fracționare este mai mic de 97 %. De asemenea, Comisia a invitat părțile interesate să identifice orice cantitate de acizi grași cu gradul de fracționare de cel puțin 97 % importată în scopul fabricării biomotorinei și să specifice caracteristicile fizice, chimice și/sau tehnice distinctive ale acestui tip de acizi grași, spre deosebire de cele ale acizilor grași destinați altor aplicații.

(92)

Wilmar a susținut că, întrucât introducerea pragului de 97 % pentru gradul de fracționare a modificat în mod semnificativ definiția produsului, plângerea ar trebui respinsă pentru că nu ar conține elemente de probă insuficiente privind dumpingul sau prejudiciul. În plus, Wilmar a susținut că datele din plângere s-au bazat pe o definiție a produsului diferită de cea utilizată în scopul prezentei investigații.

(93)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Clarificarea furnizată prin introducerea gradului de fracționare de 97 % în definiția produsului, astfel cum se explică în considerentul 71, nu a modificat nici definiția produsului, nici plângerea, deoarece aceasta doar a clarificat și a descris mai bine produsul vizat de plângere. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(94)

EBB, grupul Musim Mas și Campa/IMBI au afirmat că producătorii de biomotorină utilizează acizi grași produși din deșeuri pentru a fabrica biomotorină. Campa/IMBI și grupul Musim Mas au afirmat că acizii grași utilizați pentru a fabrica biomotorină într-o unitate de producție de esterificare (15) necesită, ca materii prime principale, acizi grași cu un grad de fracționare de cel puțin 97 % și, prin urmare, acizii grași utilizați de Campa/IMBI pentru fabricarea biomotorinei ar fi în continuare incluși în investigație după clarificarea furnizată de Comisie în considerentul 91. Campa/IMBI, grupul Musim Mas și EBB au afirmat că utilizarea finală este singurul criteriu relevant pentru a face distincția între acizii grași care fac obiectul investigației și acizii grași utilizați pentru fabricarea biomotorinei. În plus, s-a afirmat că documentul de certificare este esențial pentru a înțelege utilizarea finală a produsului. În special, acizii grași necesari pentru industria cosmetică, farmaceutică, chimică sau alimentară sunt concepuți astfel încât să îndeplinească diverse cerințe de certificare (cum ar fi cele referitoare la alimentele cușer și halal, BPF+, FSSC 22000, certificarea RSPO, ISO 9001, ISO 14001, ISO 45001), în timp ce producătorii de biomotorină solicită doar o certificare pentru respectarea Directivei (UE) 2018/2001 (RED II) (un sistem voluntar recunoscut de Comisia Europeană în temeiul RED II, cum ar fi ISCC EU sau 2BSVS, sau un sistem național de certificare instituit în temeiul RED II). S-a afirmat, de asemenea, că industria Uniunii nu a produs și nici nu ar fi putut să producă acizi grași cu un grad de fracționare ridicat destinați fabricării biomotorinei, care ar intra sub incidența RED II, ceea ce a încurajat utilizarea unor materii prime avansate în acest sens. Campa/IMBI a declarat, de asemenea, că importă acest tip de acizi grași cu codul TARIC 3823193089, care nu a fost inclus nici în plângere, nici în avizul de deschidere.

(95)

Campa/IMBI și EBB au solicitat Comisiei confirmarea faptului că acizii grași utilizați pentru fabricarea biomotorinei nu fac obiectul investigației. În special, s-a afirmat că definiția produsului include acizii grași utilizați de Campa/IMBI utilizați pentru fabricarea biomotorinei. În plus, s-a afirmat că plângerea nu menționează producătorii de biomotorină din Uniune ca importatori sau utilizatori de acizi grași și că biomotorina nu se numără printre utilizările produsului în cauză enumerate în plângere.

(96)

În mod similar, ASSITOL și APPA Biocarburantes și-au exprimat opoziția față de utilizarea gradului de fracționare pentru definirea acizilor grași care fac obiectul investigației, deoarece definiția nu a exclus toți acizii grași utilizați pentru fabricarea biomotorinei. S-a susținut că ar trebui adoptat un alt mecanism, și anume unul bazat pe utilizarea finală a produsului, în conformitate cu articolul 254 din Codul vamal al Uniunii.

(97)

În acest sens, ASSITOL și Campa/IMBI au solicitat Comisiei să publice un aviz de modificare a avizului de deschidere.

(98)

Comisia nu a putut confirma dacă acizii grași cu un grad de fracționare de cel puțin 97 % produși din deșeuri fac parte din produsul în cauză fără a evalua dacă aceștia au aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice de bază, dacă au aceeași utilizare și dacă sunt în concurență cu produsul similar. În plus, materiile prime nu reprezintă un factor decisiv pentru excluderea unui tip de produs din definiția produsului din cadrul investigației în cazul în care produsele finale sunt aceleași și au aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice de bază.

(99)

Vizita de verificare efectuată la sediul producătorului-exportator din Indonezia a arătat, într-adevăr, că acizii grași distilați importați de IMBI au fost produși fie din subproduse precum PFAD, fie din diferite materii prime din deșeuri de palmier.

(100)

În cursul vizitei de verificare efectuate în Indonezia, Comisia a evaluat caracteristicile fizice ale produsului (precum aspectul, mirosul, titrul, culoarea), caracteristicile tehnice (precum tipul și clasa, calitatea, formele materialului, stabilitatea culorii) și caracteristicile chimice (precum indicele de aciditate, indicele de saponificare, indicele de iod și conținutul de acizi grași) ale acizilor grași distilați produși din deșeuri în comparație cu celălalt tip de acizi grași. Cu toate acestea, investigația a arătat că acizii grași distilați produși din deșeuri au caracteristici fizice, tehnice și chimice foarte asemănătoare cu cele ale acizilor grași produși din CPO și CPKO. Prin urmare, investigația nu a evidențiat nicio caracteristică fizică, tehnică sau chimică de bază care să diferențieze acizii grași distilați produși din deșeuri de celălalt tip de acizi grași.

(101)

În plus, investigația a arătat că acizii grași distilați produși din deșeuri intră sub incidența legislației Uniunii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile [RED II (16)], care stabilește că biomotorina produsă din acizi grași utilizând deșeuri sau subproduse poate fi luată în considerare de statele membre ale UE în ceea ce privește obiectivele stabilite de RED II (17). Potrivit RED II (18), pentru ca biomotorina să poată fi contabilizată de statele membre ale UE în ceea ce privește obiectivele lor de durabilitate, materia primă, în acest caz acizii grași distilați, trebuie să fie certificată pentru a asigura respectarea standardelor chimice și de durabilitate.

(102)

Pe această bază, Comisia a constatat că acizii grași cu un grad de fracționare de cel puțin 97 % produși din deșeuri și certificați printr-un sistem voluntar recunoscut de Comisie în temeiul articolului 30 alineatul (4) din RED II (19) sau printr-un sistem național de certificare instituit în temeiul articolului 30 alineatul (6) din RED II (20), deși au aceleași caracteristici ca și alți acizi grași, au utilizări diferite și nu sunt în concurență cu produsul similar. Comisia a confirmat, de asemenea, că acizii grași produși din deșeuri nu au fost incluși în plângere. În consecință, Comisia a concluzionat că acizii grași respectivi nu fac parte din produsul în cauză și, prin urmare, sunt excluși din investigație. În consecință, s-a constatat că acești acizi grași provenind, printre altele, de la producătorul-exportator IBP inclus în eșantion – care face parte din grupul Musim Mas –, importați de IMBI, nu fac obiectul prezentei investigații.

(103)

Aceste clarificări suplimentare privind definiția produsului, în plus față de cele publicate printr-o notă la dosar menționată în considerentul 71, se reflectă în definiția produsului care face obiectul investigației, stabilită în considerentul 70.

(104)

Filialele Ecogreen, DHW și E&S, au solicitat excluderea acizilor grași C6 (denumirea comercială: Ecoric 6), C8-C10 (denumirea comercială: Ecoric 80), C16-C18, C18 nesaturați (denumirea comercială: Ecoric 68 TA) și C18:1 (denumirea comercială: Ecoric 18W) din definiția produsului. DHW și E&S au susținut că aceste tipuri de acizi grași au fost produse de producătorul-exportator afiliat al lor, Ecogreen, în timpul procesului de fabricare a alcoolului gras, că au anumite caracteristici unice și că nu pot fi produse la aceeași calitate de către producătorii din Uniune. DHW și E&S au declarat că primii trei acizi grași, în special, au fost exportați de Ecogreen către filialele sale din Europa numai pentru prelucrare internă, datorită calității stabile, a continuității aprovizionării și a lanțului de certificare consacrat. În special, DHW și E&S au afirmat că Ecoric 6 poate fi produs numai din CPKO și din ulei de nucă de cocos pur într-un volum foarte mic. În plus, s-a afirmat că există și alți acizi C6 disponibili în Uniune, dar că aceștia sunt produși prin fermentare, ceea ce înseamnă că nu sunt utilizabili pentru Ecogreen. În plus, DHW și E&S au susținut că Ecoric 80 a fost produs în cea mai mare parte din CPKO și din ulei de nucă de cocos și a fost utilizat pentru a produce esteri grași care, după tratarea de către DHW utilizând un anumit brevet, ar conduce la un ester de înaltă calitate în ceea ce privește gustul, mirosul și stabilitatea culorii. Ecoric 68 TA a fost obținut din CPKO, distribuția lanțului de carbon a fost similară cu cea a acizilor grași din seu și a fost utilizat pentru a produce amine grase fără seu. Ecoric 18W a fost utilizat pentru a produce esteri cu un comportament bun la temperaturi scăzute, cu o culoare mai bună a produsului finit și mai puține subproduse. În cele din urmă, DHW și E&S au afirmat că acidul oleic de origine animală este interzis în fabricile lor de esteri din cauza normelor stricte referitoare la alimentele cușer.

(105)

Ca răspuns, reclamantul s-a opus excluderii acestor tipuri de acizi grași, susținând că acest lucru ar afecta întreaga definiție a produsului care face obiectul investigației, întrucât excluderea de produse solicitată de filialele Ecogreen viza întreaga lungime a lanțului acizilor grași în cauză, de la C6 la C18. În plus, reclamantul a susținut că, contrar afirmațiilor formulate de DHW și E&S, producătorii din Uniune sunt capabili să producă și chiar aprovizionează filialele Ecogreen cu acest tip de acizi grași, întrucât aceste produse nu sunt „unicate” ale grupului Ecogreen, ci sunt, de fapt, interschimbabile cu acizii grași produși de industria Uniunii.

(106)

Comisia a concluzionat că industria Uniunii a produs acizi grași similari și, prin urmare, produsele cu privire la care DHW și E&S au solicitat excluderea din definiția produsului erau în concurență cu industria Uniunii și au cauzat un prejudiciu. În consecință, Comisia a respins această cerere de excludere.

(107)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, Ecogreen și-a reiterat cererea de excludere menționată în considerentul 104. Ecogreen a susținut că, în contradicție cu afirmațiile reclamantului, cererea sa de excludere nu a acoperit întreaga lungime a lanțului acizilor grași care fac obiectul investigației, întrucât C12 (acidul lauric), C14 (acidul mistic), C16 (acidul palmitic), C18 saturat (acidul stearic) și produsele în amestec ale acestora nu fac parte din cererea de excludere formulată. În plus, în ceea ce privește produsele incluse în cererea de excludere, Ecogreen a susținut că nu există produse similare fabricate de industria Uniunii. În special, Ecogreen a susținut că produsele sale Ecoric 6 includ un anumit compus organic care nu se găsește în acizii C6 produși de industria Uniunii. În plus, Ecogreen a susținut că industria Uniunii utilizează un proces de producție complet diferit pentru produsele C6, C8-C10, C16-C18 și C18 (nesaturat). În special referitor la C6, Ecogreen a susținut că industria Uniunii utilizează fermentarea și că nici grupul Ecogreen, nici clienții săi nu au aprobat niciodată procesul de fermentare ca proces de fabricare a acizilor grași, deoarece acesta ar putea afecta caracteristicile de bază ale acizilor grași produși. În ceea ce privește produsul său C18:1, Ecogreen a susținut că acesta este de o calitate deosebit de ridicată și că utilizatorii din Uniune ai acestui produs au încheiat acorduri privind calitatea care obligă Ecogreen să aprovizioneze clienții cu esteri produși cu acizi grași C18:1 care respectă specificații stricte.

(108)

Comisia a fost de acord că cererea Ecogreen de excludere a produselor nu acoperă toate lungimile posibile ale lanțului de carbon al acizilor grași în cauză, dar acoperă, totuși, un subset substanțial al acestora. În orice caz, în ceea ce privește produsele care au fost incluse în cererea de excludere, Ecogreen nu și-a demonstrat afirmația potrivit căreia nu există „produse similare” fabricate de industria Uniunii. În ceea ce privește compusul organic care se presupune că diferențiază produsul său C6 de produsele respective fabricate de industria Uniunii, Ecogreen nu a furnizat elemente de probă care să demonstreze relevanța sa, nici măcar în ceea ce privește concentrația substanței în produs și modul în care aceasta îi afectează caracteristicile de bază și utilizările. În plus, întrucât în versiunea deschisă a observațiilor nu a fost dezvăluită nicio informație despre această substanță, nici măcar denumirea sa, alte părți interesate nu au putut să prezinte observații cu privire la aceste aspecte. În ceea ce privește presupusele diferențe existente în procesul de producție, Comisia reamintește că, în principiu, procesele de producție nu sunt relevante atunci când se evaluează dacă produsele sunt „similare”. În acest caz particular, Ecogreen nu a furnizat elemente de probă concrete cu privire la modul în care procesele de producție ar afecta caracteristicile de bază ale produsului final. În special referitor la fermentare, chiar Ecogreen prezintă presupusele diferențe în ceea ce privește caracteristicile de bază ale produsului, care rezultă din acest proces, ca pe o simplă posibilitate, mai degrabă decât ca un fapt dovedit, susținut de elemente de probă. Având în vedere cele de mai sus, Comisia a respins această cerere de excludere.

(109)

AAK a solicitat Comisiei să excludă acidul oleic de uz alimentar din definiția produsului care face obiectul investigației, susținând că, deși acesta face obiectul investigației, se pot distinge două tipuri de acid oleic: acidul oleic de uz industrial și acidul oleic de uz alimentar. AAK a afirmat că, deși cele două clase au aceleași proprietăți chimice de bază, deoarece clasa alimentară este utilizată la fabricarea produselor alimentare, procesul său de producție trebuie să respecte standarde mai stricte, și anume contaminanții prezenți în acid nu trebuie să depășească un anumit nivel, prevăzut de Regulamentul UE privind produsele alimentare (21). AAK a susținut, de asemenea, că acidul oleic de uz alimentar este mult mai scump decât cel de uz industrial, nu poate fi înlocuit cu acesta, iar industria Uniunii nu este în măsură să furnizeze cantități mai mari. AAK a afirmat că au existat doar importuri marginale de acid oleic de uz alimentar din Indonezia și, prin urmare, acestea nu au putut cauza un prejudiciu industriei Uniunii. AAK a afirmat că este, probabil, singurul importator din Uniune de volume semnificative de acid oleic de uz alimentar din alte țări. De asemenea, AAK a afirmat că, potrivit informațiilor sale, în Indonezia nu există plante producătoare de acid oleic care să îndeplinească cerințele stricte privind nivelul maxim de contaminanți din produsele alimentare. AAK a afirmat că prețurile crescute ale potențialelor importuri de acid oleic de uz alimentar din Indonezia ar duce la creșterea prețurilor utilizatorilor din Uniune pentru toate categoriile de acid oleic și din Malaysia, ceea ce ar afecta în mod negativ activitatea AAK. AAK a sugerat că acidul oleic de uz alimentar ar putea fi exclus prin referire la nivelurile maxime de benzo(a)piren și la conținutul de acizi grași trans, care reprezintă praguri sancționate oficial stabilite în Regulamentul UE privind produsele alimentare.

(110)

Ca răspuns la afirmația de mai sus, reclamantul și-a exprimat opoziția față de excluderea acidului oleic de uz alimentar din domeniul de aplicare al investigației. În acest sens, reclamantul a susținut că acidul oleic de uz alimentar are aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază ca și celelalte produse incluse în domeniul de aplicare al investigației și, prin urmare, excluderea acestei grupe de produse ar conduce la un risc ridicat de circumvenție a măsurilor. În plus, reclamantul a susținut că producătorii care utilizează acid oleic de uz alimentar sunt și utilizatori de acid oleic de uz tehnic și, prin urmare, o distincție bazată pe utilizarea finală nu ar evita riscul de circumvenție. De asemenea, reclamantul a susținut că acidul oleic de uz alimentar este disponibil din alte surse de importuri care sunt vizate de investigație și, prin urmare, nu există niciun risc de deficit în aprovizionare.

(111)

În acest sens, Comisia a concluzionat că acidul oleic de uz alimentar are caracteristici fizice, tehnice și chimice de bază similare cu cele ale acidului oleic de uz industrial. Deși acidul oleic de uz alimentar face obiectul unor cerințe mai stricte privind calitatea și puritatea, acesta are aceeași lungime a lanțului de carbon ca și acidul oleic utilizat pentru aplicații industriale. Diferența de preț dintre cele două clase nu este, per se, un element esențial pentru excluderea produselor. În plus, industria Uniunii produce, într-adevăr, acid oleic de uz alimentar și există și alte surse de aprovizionare, cum ar fi Malaysia. Având în vedere cele de mai sus, Comisia a respins cererea de excludere.

(112)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, AAK și-a reiterat solicitarea de a exclude acidul oleic de uz alimentar din definiția produsului care face obiectul investigației. AAK a criticat Comisia pentru că nu a răspuns în mod corespunzător afirmațiilor sale și a susținut că aceasta a utilizat criterii inconsecvente în decizia sa de a exclude acizii grași destinați producției de biomotorină, spre deosebire de acidul oleic de uz alimentar. În special, AAK a susținut că, în considerentul 102, concluzia Comisiei privind excluderea acizilor grași produși din deșeuri s-a bazat pe faptul că acești acizi grași specifici au utilizări diferite și nu erau în concurență cu produsul similar, având totuși aceleași caracteristici ca și alți acizi grași. Pe de altă parte, pentru a nu exclude acidul oleic de uz alimentar din definiția produsului care face obiectul investigației, Comisia a concluzionat în considerentul 111 că acizii oleici de uz alimentar au caracteristici fizice, tehnice și chimice de bază similare cu cele ale acidului oleic de uz industrial cu aceeași lungime a lanțului de carbon. În plus, AAK a afirmat că acidul oleic de uz alimentar și acidul oleic de uz industrial au utilizări diferite și nu se află în concurență unul cu celălalt și că afirmația Comisiei potrivit căreia cele două tipuri prezintă caracteristici fizice, chimice și tehnice similare este nesusținută de fapte și fără temei în regulament. În cele din urmă, AAK a susținut că, dacă Comisia ar fi efectuat o analiză similară pentru acidul oleic de uz alimentar și pentru cel de uz industrial, ar fi constatat diferențe de tip, de clasă și de calitate între cele două tipuri.

(113)

Comisia nu a fost de acord cu aceste afirmații. În primul rând, în ceea ce privește acizii grași fabricați din deșeuri, astfel cum se menționează în considerentul 102, aceștia nu ar fi trebuit să facă obiectul investigației. Totuși, deoarece au aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice ca și alți acizi grași, au fost incluși în mod neintenționat în definiția produsului. Pentru a se asigura că investigația și potențialele măsuri au fost efectuate și aplicate corect, Comisia a investigat în profunzime produsul respectiv înainte de a confirma că, într-adevăr, el nu ar fi trebuit să fie supus investigației/vizat de măsuri, astfel cum se explică în considerentele 98-102. Acesta diferă de acizii grași pentru aplicații alimentare (precum acidul oleic de uz alimentar), care au făcut obiectul plângerii și pentru care reclamanții au furnizat elemente de probă privind dumpingul, prejudiciul și legătura de cauzalitate, care au fost confirmate în cursul investigației. În al doilea rând, criticile formulate de AAK se bazează pe o înțelegere greșită a situației de fapt și de drept în ceea ce privește cererea de excludere a acidului oleic de uz alimentar. Chiar dacă acidul oleic industrial și cel alimentar ar fi considerate două tipuri diferite de acizi grași, astfel cum susține AAK, acest lucru nu ar avea niciun impact asupra constatărilor Comisiei. Industria Uniunii produce și vinde acid oleic de uz alimentar și, întrucât există posibilitatea unor importuri de acid oleic alimentar din Indonezia (22), acesta ar putea fi în concurență directă cu produsul vândut de industria Uniunii și, în consecință, ar putea cauza un prejudiciu. Prin urmare, nu există niciun motiv pentru care Comisia să concluzioneze că s-ar justifica excluderea acidului oleic de uz alimentar. De fapt, concluzia logică trebuie să fie exact contrariul: nu este posibil să se excludă acidul oleic de uz alimentar fără a submina efectele corective ale măsurilor care urmează să fie impuse.

(114)

AAK a afirmat, de asemenea, că producția marginală a Uniunii de acid oleic de uz alimentar și existența unei alte țări terțe care furnizează produsul nu sprijineau includerea în continuare a acidului oleic alimentar în definiția produsului care face obiectul investigației. În special, AAK a afirmat că, la stabilirea definiției produsului, în trecut Comisia a acordat importanță faptului că în Uniune se fabrica un volum mic dintr-un anumit tip de produs. În acest sens, AAK a menționat investigația antidumping privind importurile de fibre sintetice discontinue din poliester („PSF”) originare din Malaysia și Taiwan (23). De asemenea, AAK a menționat o reexaminare a definiției produsului privind măsurile antidumping aplicate importurilor de produse laminate plate din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați („GOES”) originare din Statele Unite ale Americii și din Rusia, susținând că o variantă subțire a acestui produs a fost exclusă, deoarece niciun producător nu avea un interes direct în fabricarea acesteia.

(115)

Pe lângă cele două societăți menționate de AAK în comunicare, mai există un al treilea producător din Uniune care oferă acid oleic de uz alimentar pe piața Uniunii (24). În plus, Comisia a observat că, în ceea ce privește acest produs, aprovizionarea poate fi asigurată și de la furnizori din Malaysia. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(116)

AAK și grupul Musim Mas au solicitat excluderea din definiția produsului a acidului palmitic utilizat pentru hrana animalelor. AAK este un producător de acid palmitic din Uniune, însă cererea sa totală îi depășește capacitatea de producție. S-a afirmat că acidul palmitic pur, cu lungimea lanțului de carbon C16, este produs din CPO și CPKO. Potrivit AAK, seul nu poate fi utilizat ca materie primă pentru producerea acidului palmitic destinat producției de hrană pentru animale, deoarece legislația UE privind hrana pentru animale interzice utilizarea grăsimilor animale în hrana rumegătoarelor (25). S-a afirmat, de asemenea, că producția europeană de acid palmitic este neglijabilă, în Uniune existând doar doi alți producători de acid palmitic, și anume KLK și IOI Oleo GmbH. AAK a estimat că cererea de acid palmitic din Uniune este de 45 000 de tone pe an. AAK a afirmat că acidul palmitic pur nu poate substitui alți acizi grași și nici alți acizi grași nu pot înlocui acidul palmitic. În plus, s-a afirmat că acizii grași produși din rapiță, despre care se presupune că este principala materie primă disponibilă în Uniune, nu sunt adecvați pentru hrana animalelor, deoarece nu sprijină producția de lapte de vacă, așa cum face acidul palmitic. Potrivit AAK, producătorii din Uniune nu sunt stimulați să producă acid palmitic în cantități semnificative din cauza cererii scăzute de acid stearic, cele două produse fiind fabricate în paralel. AAK a sugerat că această excludere ar putea fi pusă în aplicare prin eliminarea C16 din definiția produsului.

(117)

Ca răspuns la aceste afirmații, Cailà & Parés a declarat că ar putea produce 17 000 de tone de acid palmitic pe an după restabilirea condițiilor de concurență echitabile pe piața Uniunii, această cantitate constituind, potrivit Cailà & Parés, o parte semnificativă din cererea de la nivelul Uniunii.

(118)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a acceptat argumentul potrivit căruia profitabilitatea producției de acid palmitic este asociată cu cererea de acid stearic. Totuși, Comisia a considerat că prin restabilirea unor condiții de concurență echitabile în Uniune pentru toți acizii grași, inclusiv pentru acidul palmitic și acidul stearic, ar fi restabilite și stimulentele producătorilor din Uniune de a produce acid palmitic în cantități semnificative, inclusiv acid palmitic adecvat pentru hrana animalelor. În plus, există și alte surse de aprovizionare cu acid palmitic, cum ar fi Malaysia. Pe această bază și ținând seama de informațiile furnizate de Cailà & Parés cu privire la capacitatea sa de producție, care este mai mare decât volumul importurilor din Indonezia și, de asemenea, mai mare decât cererea AAK, Comisia a respins cererea de excludere a acidului palmitic.

(119)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, grupul Musim Mas și AAK și-au reiterat cererea de excludere a acidului palmitic din definiția produsului. Cele două societăți au pus sub semnul întrebării capacitatea Cailà & Parés de a-și spori producția de acid palmitic după instituirea măsurilor antidumping. În special, grupul Musim Mas a afirmat că aceasta este o afirmație speculativă, nesusținută de elemente de probă. AAK a reiterat faptul că producția de acid palmitic a fost asociată cu producția de acid stearic pur și că pentru acesta din urmă nu există piață în Uniune, deoarece principala utilizare a acidului stearic pur este producția de ceară AKD (dimer alchil cetenă), care nu mai este produsă în Uniune.

(120)

Comisia nu a acceptat aceste argumente, nici cu privire la capacitatea tehnică, nici cu privire la stimulentele pentru producerea acidului palmitic. În ceea ce privește capacitatea tehnică, Comisia a confirmat, în cursul vizitei de verificare la sediul Cailà & Parés, că capacitatea totală a societății pentru producția de acizi grași a fost semnificativ mai mare decât capacitatea sa declarată pentru producția de acid palmitic (inclusiv coprodusele sau subprodusele respective) și nu s-a evidențiat niciun blocaj evident care ar putea fi specific pentru o producție sporită de acid palmitic. În ceea ce privește stimulentele, astfel cum se menționează în considerentul 118, investigația a confirmat că producția de acid palmitic este combinată cu producția de acid stearic. Totuși, contrar celor sugerate de AAK, aceasta din urmă nu se limitează la acidul stearic pur. În special în ceea ce privește Cailà & Parés, coprodusele producției de acid palmitic sunt alte tipuri de acid stearic care sunt vândute în cantități semnificative în Uniune. Prin urmare, Comisia susține că instituirea de măsuri privind acizii grași, inclusiv acidul palmitic și acidul stearic, ar restabili probabil și stimulentele pentru producerea de acid palmitic în Uniune.

(121)

Grupul Musim Mas a susținut, de asemenea, că nu se intenționa ca acidul palmitic să facă obiectul plângerii, întrucât aceasta viza acizii grași destinați consumului uman, nu și pe cei utilizați în hrana pentru animale. În plus, potrivit grupului Musim Mas, producția de acid palmitic din Uniune nu este adecvată pentru utilizarea ca hrană pentru animale, deoarece utilizează seu ca materie primă și, prin urmare, nu poate îndeplini anumite cerințe, cum ar fi cele referitoare la alimentele cușer și halal. Grupul Musim Mas a concluzionat că Comisia a respins cererea de excludere doar din cauza posibilității de a transfera aprovizionarea de acid palmitic către Malaysia.

(122)

Comisia nu a acceptat aceste argumente. Pe lângă „produsele alimentare”, plângerea menționează în mod explicit „hrana pentru animale” (26) ca fiind o utilizare a produselor care intră în domeniul său de aplicare. În plus, investigația a arătat că producătorii din Uniune utilizează uleiuri vegetale, inclusiv ulei de palmier, pentru producția de acid palmitic. În cele din urmă, Comisia observă că, astfel cum s-a arătat mai sus, investigația a evaluat și capacitatea și stimulentele industriei Uniunii de a-și spori producția de acid palmitic, în loc să se bazeze doar pe alți producători din afara Uniunii.

(123)

Grupul Musim Mas a afirmat că, întrucât nu a existat nicio taxă la export sau impunere la export pentru uleiul de nucă de cocos, acizii grași produși din ulei de nucă de cocos nu ar trebui să fie vizați de plângere.

(124)

Comisia observă că, deși plângerea susține că există distorsiuni legate de CPO și CPKO datorate taxei la export și impunerii la export în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, plângerea și investigația vizează toate tipurile de acizi grași care intră sub incidența definiției produsului, nu numai tipurile produse din CPO și CPKO. În orice caz, investigația nu a evidențiat niciun tip de acizi grași exportat din Indonezia către UE care să fi fost produs numai din ulei de nucă de cocos. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(125)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, NYCO a solicitat Comisiei să excludă acizii grași C8-C10 din definiția produsului. În acest sens, NYCO a afirmat că acizii grași C8-C10 reprezintă o formă foarte specifică de acizi grași produsă în cantități reduse în Uniune. De asemenea, acești acizi grași au fost importați din Indonezia și din Malaysia. NYCO a susținut că, din septembrie 2021, există un deficit mondial de acizi grași C8-C10 pe piață, ceea ce a dus la o creștere semnificativă a prețului acestora. NYCO a susținut că instituirea de taxe antidumping asupra acestui produs ar avea consecințe negative asupra competitivității și profitabilității sale la nivel mondial și a solicitat Comisiei să excludă acești acizi grași din definiția produsului.

(126)

Comisia a observat că observațiile privind definiția produsului ar fi trebuit să fie prezentate în primele etape ale investigației, pentru a acorda suficient timp pentru evaluarea lor și pentru a oferi altor părți interesate posibilitatea de a reacționa la acestea. În plus, NYCO nu a prezentat caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază care ar putea diferenția acest tip de acizi grași de celelalte tipuri de acizi grași care fac obiectul investigației. În ceea ce privește aspectele de fond ale cererii, în special în legătură cu interesul Uniunii, acestea sunt abordate în considerentul 470. Având în vedere aceste considerații, afirmația a fost respinsă.

(127)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, Wilmar a afirmat că produsul care face obiectul măsurilor ar trebui să excludă în mod explicit orice produse care intră sub incidența codurilor TARIC excluse din calculul importurilor.

(128)

Comisia a confirmat că descrierea produsului în cauză de mai sus este compatibilă cu calculul importurilor. Codurile TARIC utilizate pentru a descrie produsul sunt menționate doar cu titlu informativ.

(129)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază, „valoarea normală se stabilește de obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărători independenți din țara exportatoare”.

(130)

Comisia a verificat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă ale fiecărui producător-exportator cooperant inclus în eșantion a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Pe această bază, vânzările totale pe piața internă ale fiecărui producător-exportator de produs similar inclus în eșantion au fost reprezentative.

(131)

Ulterior, Comisia a identificat tipurile de produs vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produse vândute la export către Uniune pentru ambii producători-exportatori.

(132)

În continuare, Comisia a examinat dacă vânzările pe piața internă ale fiecărui producător-exportator inclus în eșantion pe propria piață internă, pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Comisia a stabilit că vânzările pe piața internă ale anumitor tipuri de produs nu au fost reprezentative pentru ambii producători-exportatori incluși în eșantion.

(133)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs, în cursul perioadei de investigație, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(134)

Valoarea normală se bazează pe prețul efectiv practicat pe piața internă al fiecărui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(135)

În cazul de față, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale produselor de tipul respectiv în cursul PI.

(136)

Valoarea normală este prețul efectiv de pe piața internă al fiecărui tip de produs numai pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor respective de produse în cursul PI, în cazul în care:

(137)

Analiza vânzărilor pe piața internă a arătat că 80 % din vânzările pe piața internă ale fiecărui tip de produs au fost profitabile și că prețul de vânzare mediu ponderat a fost mai mare decât costul de producție. Prin urmare, pentru aceste tipuri de produs, valoarea normală a fost calculată ca o medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor de pe piața internă din cursul perioadei de investigație.

(138)

Pentru anumite tipuri de produse pentru care nu au existat vânzări sau vânzările unui tip de produs al produsului similar au fost insuficiente în cadrul operațiunilor comerciale normale sau în cazul în care un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a construit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază, cu excepția cazului în care s-a considerat mai adecvat să se utilizeze prețul unui tip de produs suficient de comparabil vândut pe piața internă, care putea fi ajustat pentru a ține seama de diferențele de caracteristici fizice în scopul asigurării unei comparații echitabile cu prețul de export relevant, astfel cum se arată în considerentul 145.

(139)

Pentru anumite tipuri de produs, valoarea normală a fost calculată prin adăugarea la costul mediu de producție al produsului similar al producătorilor-exportatori cooperanți incluși în eșantion din cursul perioadei de investigație a următoarelor:

(140)

Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute în cantități reprezentative pe piața internă, s-au adăugat costurile VAG medii și profitul tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă pentru respectivele tipuri de produs. Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute deloc pe piața internă, s-au adăugat costurile VAG medii ponderate și profitul pentru toate tranzacțiile efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă.

(141)

Producătorii-exportatori incluși în eșantion au exportat către Uniune prin intermediul unor societăți afiliate care acționează ca importatori în Uniune.

(142)

Prin urmare, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima oară unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În acest caz, au fost efectuate ajustări ale prețului pentru a ține cont de toate costurile suportate între import și revânzare, inclusiv de costurile VAG, și de profitul acumulat.

(143)

În ceea ce privește marja de profit, din cauza faptului că niciun importator afiliat nu a cooperat, astfel cum se arată în considerentul 38, Comisia a decis să recurgă la marja de profit utilizată într-o procedură anterioară referitoare la un alt produs chimic fabricat de o industrie similară și importat în circumstanțe similare, și anume o marjă de profit de 6,89 % (27) stabilită în cadrul investigației recente referitoare la PVA.

(144)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori incluși în eșantion pe o bază franco fabrică.

(145)

În cazurile justificate de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au efectuat ajustări pentru a ține seama de diferențele în ceea ce privește caracteristicile fizice, cheltuielile de manipulare, de încărcare și auxiliare, de navlul în țara în cauză, de asigurarea internă, de navlul maritim intern, de navlul în Uniune, de costurile de credit, de comisioanele bancare, de navlul maritim, de asigurarea maritimă, de cheltuielile de ambalare, de cheltuielile de garanție, precum și de comisioane.

(146)

Pentru vânzările prin intermediul societăților comerciale afiliate a fost efectuată o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i). S-a constatat că funcțiile comercianților din Singapore și din Regatul Unit erau similare cu cele ale unui agent. Acești comercianți căutau clienți, stabileau contacte cu aceștia, răspundeau pentru procesul de vânzare, primeau o marjă pentru serviciile lor și comercializau o gamă largă de alte produse decât produsul în cauză. Ajustarea a constat în costurile VAG ale societăților comerciale și profitul menționat în considerentul 143.

(147)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, Wilmar a susținut că formează o entitate economică unică împreună cu comerciantul său afiliat din Singapore, WTPL și, prin urmare, nu ar trebui efectuate ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază pentru vânzările efectuate de WTPL. În versiunea confidențială a observațiilor sale, Wilmar a prezentat mai multe detalii cu privire la această afirmație. În plus, Wilmar a susținut că, chiar dacă Wilmar și WTPL nu formează o entitate economică unică, condițiile de aplicare a articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază nu au fost îndeplinite în cazul vânzărilor Wilmar prin intermediul WETBV și Volac Wilmar Feed Ingredients Ltd. („VWFI”). Wilmar a afirmat că WETBV și VWFI – și nu WTPL – sunt cele care au căutat clienți, au stabilit contacte cu aceștia, au fost responsabile de procesul de vânzare și au primit o marjă de profit pentru serviciile lor. Wilmar a făcut referire la contractele de vânzare, ordinele de cumpărare, facturile, conosamentele, documentele de verificare, confirmările de verificare și extrasele de cont care sunt adresate WETBV și VWFI, și nu WTPL. Prin urmare, WTPL nu a fost implicată în vânzări efectuate de WETBV și VWFI către părți neafiliate din Uniune și, ca atare, nu a îndeplinit funcții similare cu cele ale unui agent. În consecință, nu ar trebui să existe nicio ajustare pentru costurile VAG și profitul WTPL pentru vânzările în UE pe care Wilmar le-a realizat prin intermediul WETBV și VWFI. Wilmar a făcut referire, de asemenea, la investigația antidumping privind importurile de amestecuri de uree și de azotat de amoniu originare din Rusia (28). În cadrul investigației respective, un exportator rus a vândut produsul care face obiectul investigației mai întâi unui comerciant afiliat din Elveția, care l-a revândut ulterior importatorului afiliat din UE, iar Comisia a ajustat prețurile de vânzare către un client neafiliat din UE numai pentru costurile VAG și profitul importatorului afiliat din UE în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, nu și pentru profitul comerciantului afiliat din Elveția. În observațiile sale în urma comunicării constatărilor suplimentare, Wilmar a afirmat că, întrucât Comisia a utilizat metodologia din investigația privind biomotorina (menționată în considerentul 163) pentru P.T. Musim Mas pentru calcularea prețului de export, pe baza principiului nediscriminării, Comisia ar trebui să utilizeze metodologia din investigația privind biomotorina și pentru WINA și în special să calculeze un preț de export fără deducerea profitului și costurilor VAG ale WTPL.

(148)

Comisia a analizat cu atenție observațiile primite din partea Wilmar în urma comunicării constatărilor finale și a comunicării constatărilor suplimentare și, pe baza tuturor factorilor relevanți, a considerat că elementele de probă prezentate de Wilmar justificau tratarea Wilmar și WTPL ca entitate economică unică.

(149)

În plus, Wilmar a contestat utilizarea marjei de profit de 6,89 % menționate în considerentul 143, susținând că aceasta este depășită, că nu a ținut seama de evoluțiile recente ale pieței, cum ar fi fluctuațiile semnificative ale prețurilor materiilor prime și ale costurilor de transport, și că nu este aplicabilă produsului în cauză.

(150)

Astfel cum se explică în considerentul 38, niciun importator neafiliat nu a cooperat la prezenta investigație. Prin urmare, în absența unor date alternative la dosar care să poată fi utilizate, Comisia a decis să utilizeze marja de profit stabilită în cadrul investigației recente privind PVA. Această marjă de profit reprezintă baza cea mai obiectivă disponibilă pentru a se ajunge la o estimare satisfăcătoare și, prin urmare, rezonabilă a unui preț de export stabilit în condiții obiective, pe baza datelor detaliate privind vânzările pentru un produs similar. Comisia a observat că Wilmar nu a propus alternative. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(151)

Wilmar a afirmat, de asemenea, că marja de profit stabilită în cadrul investigației privind PVA era pentru un importator neafiliat din Uniune și a susținut că, prin urmare, aceasta nu este aplicabilă în cazul de față pentru ajustarea profiturilor unui comerciant dintr-o țară terță, a cărui activitate este diferită de cea a unui importator din Uniune.

(152)

În absența unor date alternative la dosar care să poată fi utilizate, Comisia recurge, în general, la profitul unui importator neafiliat din Uniune ca substitut pentru profitul unui comerciant dintr-o țară terță. Comisia a observat că Wilmar nu a propus alternative. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(153)

În ceea ce privește construirea valorii normale pentru NCP (numărul de control al produsului) ale cărui vânzări au fost considerate ca nefiind efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale din cauza prețului, potrivit Wilmar, Comisia ar fi trebuit să calculeze marja de profit pe baza tuturor vânzărilor interne, inclusiv a vânzărilor aferente NCP pentru care trebuia construită valoarea normală. Întrucât, în ansamblu, pentru toate NCP-urile cumulate, vânzările interne profitabile reprezintă peste 80 % din totalul vânzărilor interne, Wilmar consideră că toate vânzările interne trebuie considerate ca fiind efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(154)

Comisia a observat că argumentul Wilmar este în mod intrinsec contradictoriu și, în orice caz, combină două dispoziții din regulamentul de bază. În primul rând, în ceea ce privește contradicția intrinsecă, argumentul Wilmar pierde din vedere faptul că testul operațiunilor comerciale normale se efectuează la nivelul fiecărui NCP. Scopul este de a stabili, pentru fiecare NCP în parte, dacă vânzările relevante sunt efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale în raport cu costurile aferente. În cazul de față, valoarea normală a respectivului NCP a trebuit să fie construită deoarece vânzările respectivului NCP nu au fost considerate ca fiind efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale. Deși Wilmar nu contestă această concluzie la care s-a ajuns în temeiul articolului 2 alineatul (4) al treilea paragraf, susține că aceleași vânzări ar trebui totuși utilizate pentru calcularea marjei de profit în cadrul operațiunilor comerciale normale în temeiul articolului 2 alineatul (6). Comisia nu a fost de acord. Vânzările care au fost considerate în mod legal ca nefiind efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale și care, prin urmare, ar putea fi excluse din determinarea valorii normale (fapt necontestat de Wilmar) nu pot fi utilizate ulterior pentru a calcula o marjă de profit în cadrul operațiunilor comerciale normale. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(155)

Wilmar a susținut, de asemenea, că, pentru tipurile de produs vândute atât pe piața internă, cât și pe piața de export, la construirea valorii normale, Comisia ar fi trebuit să utilizeze datele privind costul de producție pentru export (tabelul EUCOP, nu DMCOP). În acest sens, Wilmar a menționat hotărârea pronunțată în cauzele conexate C-273/85 și C-107/86 (29), în care a s-a statuat la punctul 16 că „calcularea valorii normale urmărește să stabilească prețul de vânzare al unui produs, astfel cum ar fi acesta în cazul în care acest produs ar fi vândut în țara de origine sau în țara exportatoare”.

(156)

Comisia a observat că aceeași hotărâre prevede la același punct că „[î]n consecință, trebuie luate în considerare cheltuielile legate de vânzările pe piața internă” și, prin urmare, costul de producție de pe piața internă. În plus, se reamintește faptul că valoarea normală este prețul plătit sau care urmează să fie plătit, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către clienți independenți din țara exportatoare și, prin urmare, pentru construirea valorii normale, Comisia trebuie să utilizeze costul de producție al produsului vândut pe piața internă, și nu al celui exportat. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(157)

Wilmar a susținut, de asemenea, că vânzările către părți afiliate ale importatorului său din Uniune ar trebui excluse din calculul marjei de dumping, argumentând că practica standard a Comisiei este aceea de a exclude din calculul marjei de dumping vânzările efectuate către părți afiliate pentru utilizare captivă, deoarece, în astfel de cazuri, este imposibil să se stabilească un preț de export pe baza prețului cu care produsul importat a fost revândut pentru prima dată unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(158)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Comisia nu are o astfel de practică. De fapt, în conformitate cu raportul privind conformitatea al Organului de apel în cauza CE – Elemente de fixare (DS397) (30), calculele privind dumpingul trebuie să acopere 100 % din tranzacțiile de export. În plus, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, dacă produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent, prețul poate fi stabilit prin orice altă modalitate rezonabilă. Prin urmare, având în vedere faptul că volumul acestor vânzări reprezintă aproximativ 1 % din totalul exporturilor către Uniune și întrucât prețul aferent este puțin mai mic decât prețul neafiliat, Comisia a revizuit calculul prețului de export utilizând prețul pentru clienții neafiliați ca indicator al prețului pentru clienții afiliați cu privire la aceleași tipuri de produse.

(159)

Wilmar a susținut, de asemenea, că costurile VAG ale importatorului său afiliat din Uniune ar trebui să fie stabilite fără costurile financiare. În versiunea confidențială a comunicării sale, Wilmar a detaliat această afirmație.

(160)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Societății Wilmar i-au fost furnizate detalii suplimentare cu privire la evaluarea Comisiei în cadrul comunicării specifice, întrucât acestea includeau informații comerciale confidențiale.

(161)

Wilmar a susținut, de asemenea, că Comisia a dedus de două ori anumite cheltuieli ale WETBV, o dată ca o indemnizație în calculul prețului de export și, ulterior, incluse în costurile VAG. În versiunea confidențială a observațiilor sale, Wilmar a prezentat mai multe detalii cu privire la această afirmație.

(162)

Afirmația a fost considerată justificată și, prin urmare, Comisia a fost de acord să revizuiască în consecință calculul prețului de export.

(163)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, grupul Musim Mas a susținut că, având în vedere faptul că Comisia a concluzionat în considerentele 388-400 că costul de producție al vânzărilor pe piața internă a fost distorsionat de taxele și impunerile la export instituite de Guvernul Indoneziei la uleiul brut de palmier și la uleiul brut de sâmburi de palmier, precum și de un preț maxim, aceasta înseamnă că și marja de profit care rezultă din compararea costului de producție pentru vânzările interne cu vânzările pe piața internă a fost distorsionată și nu putea fi utilizată ca marjă de profit pentru valoarea normală construită. În acest sens, grupul Musim Mas a făcut referire la investigația privind biomotorina (31), în cadrul căreia Comisia nu a utilizat profitul real din vânzările interne. În plus, grupul Musim Mas a afirmat că Comisia a utilizat un profit de 6 % ca valoare de referință pentru analiza industriei Uniunii, în timp ce pentru a construi valoarea normală a utilizat o marjă de profit de nouă ori mai mare. Grupul Musim Mas a afirmat că, prin urmare, Comisia a utilizat o marjă de profit nerezonabilă pentru construirea valorii normale. În plus, grupul Musim Mas a afirmat că, întrucât Comisia a utilizat costuri distorsionate pentru a calcula un profit distorsionat, aceasta a condus la o marjă de dumping distorsionată mai mare decât marja de prejudiciu, fapt care, la rândul său, a creat o situație în care Comisia putea invoca articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază pentru a investiga aceleași costuri și a concluziona că respectivele costuri au fost distorsionate. Grupul Musim Mas a afirmat că, prin urmare, Comisia ar trebui fie să utilizeze o rată de profit nedistorsionată pentru construirea valorii normale în calculul dumpingului înainte de a aplica articolul 7 alineatul (2a), fie să nu aplice deloc articolul 7 alineatul (2a).

(164)

Comisia nu este de acord cu această afirmație. Musim Mas combină dispoziții diferite din regulamentul de bază, și anume articolul 2 alineatele (1)-(7) pentru determinarea valorii normale și articolul 7 alineatul (2a) pentru stabilirea nivelului măsurilor. În mod normal, Comisia nu poate să nu țină seama pentru construirea valorii normale de profitul efectiv al exportatorilor din vânzările interne într-o țară, cu excepția cazului în care poate fi respins în temeiul articolului 2 alineatul (6) sau al articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază. În plus, articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază nu acoperă calculul valorii normale. Articolul 7 alineatul (2a) permite Comisiei să stabilească măsurile la nivelul marjei de dumping în situațiile în care reclamantul a susținut existența unor distorsiuni legate de materiile prime, iar investigația confirmă aceste afirmații. Valoarea normală se calculează separat de această dispoziție. Prin urmare, Comisia nu poate ignora marja de profit a vânzărilor interne efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale. În ceea ce privește metodologia utilizată de Comisie în investigația privind biomotorina, menționată de grupul Musim Mas, se subliniază că această metodologie a fost respinsă atât de Tribunal în cauzele Musim Mas/Consiliul (32), Pelita Agung Agrindustri/Consiliul (33) și Wilmar Bioenergi Indonesia și Wilmar Nabati Indonesia/Consiliul (34), cât și de Grupul special de soluționare a litigiilor al OMC în cauza UE – Biomotorină (Indonezia) (35). În ceea ce privește marja de profit de 6 % menționată de grupul Musim Mas, aceasta este profitul indicativ al industriei Uniunii, care este un concept diferit de marja de profit a vânzărilor interne realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale de exportatori. Profitul indicativ este profitul minim prevăzut în regulamentul de bază pentru calcularea prețului indicativ și a marjei de prejudiciu. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(165)

Grupul Musim Mas a afirmat, de asemenea, că ICOF Singapore servește drept unitate de marketing pentru Musim Mas Holdings („MMH”) și pentru filialele sale. MMH este societatea-mamă finală a mai multor entități. Potrivit grupului Musim Mas, MMH este, prin urmare, o entitate juridică corporativă consolidată care constituie o entitate economică unică. În plus, s-a afirmat că Musim Mas era deținută în proporție de 95 % de Musim Mas Resources, care, la rândul său, este deținută în proporție de 99,95 % de MMH. ICOF Europe este o filială deținută în proporție de 100 % de ICOF Singapore. În plus, grupul Musim Mas a afirmat că toate conturile, inclusiv informațiile privind profitul și pierderile, sunt consolidate în MMH. S-a afirmat că, prin urmare, întrucât MMH este o entitate economică unică, profitul utilizat de Comisie la calcularea ratei de dumping pentru grupul Musim Mas ar trebui să includă toate profiturile pentru MMH și filiala sa, întrucât Musim Mas, ICOF Singapore și ICOF Europe sunt toate filiale ale MMH. Prin urmare, Comisia nu ar trebui să deducă profitul de 6,9 % pentru vânzările realizate prin intermediul ICOF Europe, deoarece acest lucru ar conduce la o ajustare dublă a profitului rezultat din valoarea normală construită sau din profitul generat de vânzările realizate pe piața internă. În plus, s-a afirmat că, în ceea ce privește ICOF Singapore, Comisia nu ar fi trebuit să deducă profitul ipotetic de 6,9 % și costurile VAG efective ale societății respective. În acest sens, grupul Musim Mas a făcut referire la investigația privind biomotorina, în cadrul căreia Comisia a dedus marja de profit efectivă a ICOF Singapore pentru biomotorină.

(166)

Comisia nu a fost de acord cu afirmația grupului Musim Mas potrivit căreia Musim Mas și ICOF Singapore formează o entitate economică unică. Comisia nu a considerat că Musim Mas a demonstrat, pe baza tuturor factorilor relevanți, că Musim Mas și ICOF Singapore formează o entitate economică unică. De fapt, investigația a arătat că vânzările dintre Musim Mas și ICOF Singapore erau reglementate printr-un acord-cadru. În plus, astfel cum se reamintește în considerentul 146, ICOF Singapore a comercializat o gamă largă de produse în afara produsului în cauză și nu a fost parte interesată în niciuna dintre vânzările Musim Mas pe piața internă. Societății Musim Mas i-au fost furnizate detalii suplimentare cu privire la evaluarea Comisiei în cadrul comunicării specifice, întrucât acestea includeau informații comerciale confidențiale.

(167)

Cu toate acestea, având în vedere acordul-cadru respectiv, Comisia a revizuit calculul prețului de export pentru vânzările prin intermediul ICOF Singapore prin deducerea marjei reale din prețul de export în locul profitului importatorului neafiliat și al costurilor VAG ale ICOF Singapore.

(168)

În ceea ce privește vânzările la export prin intermediul importatorului afiliat ICOF Europe, Comisia nu este de acord cu afirmația potrivit căreia profitul importatorului neafiliat și costurile VAG nu ar trebui deduse. Întrucât ICOF Europe este un importator din Uniune, prețul de export al vânzărilor sale în Uniune ar trebui să fie stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(169)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(170)

Pe această bază, marjele de dumping medii ponderate definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(171)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion, Comisia a calculat marja de dumping medie ponderată, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază. Prin urmare, marja respectivă a fost stabilită pe baza marjelor producătorilor-exportatori incluși în eșantion.

(172)

Pe această bază, marja de dumping definitivă a producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion este de 26,6 %.

(173)

În ceea ce-i privește pe toți ceilalți producători-exportatori din Indonezia, Comisia a stabilit marja de dumping pe baza informațiilor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a stabilit nivelul de cooperare al producătorilor-exportatori. Nivelul de cooperare este volumul exporturilor către Uniune ale producătorilor-exportatori cooperanți, exprimat ca proporție din totalul importurilor din țara în cauză către Uniune în cursul PI, care au fost stabilite pe baza metodologiei descrise în considerentul 195.

(174)

În cazul de față, nivelul de cooperare a fost ridicat, întrucât exporturile producătorilor-exportatori cooperanți au reprezentat totalul importurilor din cursul PI. Din aceste motive, Comisia a decis să stabilească marja de dumping pentru producătorii-exportatori necooperanți la nivelul societății incluse în eșantion având marja de dumping cea mai ridicată.

(175)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(176)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, grupul Greven a susținut că Comisia nu a fost suficient de transparentă în ceea ce privește calcularea marjelor de dumping și că ar trebui să se comunice mai multe informații în acest sens.

(177)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Metodologia de calcul este explicată în totalitate în considerentele 129-175. Comisia nu poate însă să comunice altor părți interesate calculele marjelor de dumping individuale ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion, deoarece calculele respective includ informații confidențiale. Comisia a comunicat detaliile calculelor producătorilor-exportatori incluși în eșantion, care au putut să prezinte observații în acest sens. Comisia a abordat aceste observații în considerentele 147-168 și a revizuit calculele atunci când a fost cazul. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(178)

Grupul Greven a susținut, de asemenea, că diferența mare dintre marjele de dumping ale celor doi producători-exportatori incluși în eșantion nu pare rezonabilă.

(179)

Marjele de dumping ale celor doi producători-exportatori incluși în eșantion au fost calculate pe baza datelor proprii ale acestora privind vânzările și costurile, care au fost verificate în cursul vizitei de verificare la fața locului efectuate la sediile lor. Faptul că, pentru un producător-exportator, marja de dumping a fost mai mare decât pentru celălalt este irelevant. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(180)

Investigația a arătat că 15 producători din Uniune fabricau produsul similar în cursul perioadei de investigație. Aceștia constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(181)

Producția totală a Uniunii în cursul perioadei de investigație a fost stabilită la aproximativ 872 000 de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza datelor macroeconomice cuprinse în chestionarul furnizat de CUTFA. Producătorii din Uniune incluși în eșantion au reprezentat aproximativ 61 % din producția totală a Uniunii de produs similar.

(182)

Wilmar și grupul Musim Mas au susținut că anumiți producători din Uniune ar trebui să fie excluși din definiția industriei Uniunii din cauza unei relații cu producători indonezieni și malaysieni ai produsului în cauză. În special, Wilmar și grupul Musim Mas au afirmat că KLK, un producător din Uniune inclus în eșantion, făcea parte dintr-un grup malaysian afiliat unui producător de acizi grași din Indonezia. Wilmar și grupul Musim Mas au afirmat, de asemenea, că Oleon era afiliat unui producător malaysian de acizi grași, Oleon Asia-Pacific Sdn Bhd și Oleon Port Klang Sdn Bhd, care a exportat în Uniune și era în concurență cu importurile din Indonezia. De asemenea, GI a solicitat Comisiei să examineze această afirmație.

(183)

Examinarea afirmației de mai sus a arătat că KLK a importat cantități reduse de acizi grași din Indonezia și că mai puțin de 5 % din vânzările sale în Uniune au fost revânzări de produse importate. În plus, faptul că Oleon era afiliat unei societăți din Malaysia nu este relevant pentru investigația actuală, deoarece aceasta vizează importurile din Indonezia. Prin urmare, Comisia nu a găsit niciun motiv pentru a exclude această societate din definiția industriei Uniunii, nici pe motiv că este un importator de acizi grași, nici din cauza relației sale cu societăți din Indonezia sau Malaysia.

(184)

Wilmar a susținut, de asemenea, că Temix International – Temix Oleo făcea parte din același grup de societăți ca și P.T. Sinar Mas Agro Resources and Technology TbK, care este un producător-exportator indonezian. Golden Agri Resources Ltd deținea 92 % din acțiunile P.T. Sinar Mas și 25 % din Temix Oleo S.r.l. Wilmar a susținut că, prin urmare, pe baza acestei relații, Temix Oleo S.r.l. ar trebui exclusă din definiția industriei Uniunii.

(185)

Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că Temix International – Temix Oleo nu era un producător inclus în eșantion, iar datele referitoare la această societate au fost utilizate doar pentru a stabili tendințele macroeconomice, cum ar fi volumul vânzărilor și al producției. Întrucât aceste date nu au putut fi denaturate de o relație cu un producător-exportator, nu s-a considerat oportun să se aprofundeze examinarea acestei chestiuni.

(186)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza datelor verificate referitoare la industria Uniunii furnizate de CUTFA cu privire la vânzările pe piața liberă a UE și la transferurile pentru utilizare captivă de către toți cei 15 producători incluși în definiția industriei Uniunii. Volumele importurilor din toate țările au fost obținute de la Eurostat.

(187)

Acizii grași sunt comercializați în mod normal pe piața liberă, dar pot fi utilizați și ca material intermediar pentru fabricarea produselor din aval. Comisia a constatat că aproximativ 11 % din producția de produs similar a producătorilor din Uniune a fost destinată utilizării captive. Aceste cantități au fost transferate pur și simplu (fără facturare) și/sau livrate la prețuri de transfer, în cadrul aceleiași societăți sau al aceluiași grup de societăți, în vederea prelucrării ulterioare în aval.

(188)

Pentru a oferi o imagine cât mai completă a industriei Uniunii, Comisia a obținut date pentru întreaga activitate de producție și a determinat producția destinată utilizării captive și producția destinată pieței libere.

(189)

Tabelul 1 de mai jos arată că doar o mică parte din producția totală a industriei Uniunii a fost destinată utilizării captive în cursul perioadei examinate. Tabelul arată, de asemenea, că piața captivă a fost stabilă în perioada respectivă, la un nivel de aproximativ 8 % din consum. Din motive de exhaustivitate și dacă este cazul, cifrele referitoare la piața captivă de mici dimensiuni sunt prezentate și analizate separat în cadrul evaluării globale a indicatorului de prejudiciu relevant. Pentru alți indicatori, cum ar fi producția, capacitatea, productivitatea, ocuparea forței de muncă și salariile, cifrele menționate mai jos se referă la întreaga activitate și nu este necesară separarea cifrelor.

(190)

Consumul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (tone)

(191)

Consumul de pe piața liberă din Uniune a scăzut cu 5 % în cursul perioadei examinate. O analiză detaliată arată că, în perioada 2018-2019, piața Uniunii a crescut cu 1 %, de la aproximativ 1,19 la 1,20 milioane de tone, iar în 2020 a scăzut cu 4 %, ajungând la aproximativ 1,15 milioane de tone. În cursul PI, consumul de pe piața liberă a scăzut cu încă 2,5 %, ajungând la 1,12 milioane de tone.

(192)

Fluctuația și scăderea globală din cursul perioadei examinate s-au datorat dezvoltării anumitor sectoare de utilizatori, cum ar fi sectorul produselor de îngrijire a locuinței, adesea din cauza unor factori legați de pandemia de COVID-19, în special în 2020 și în perioada de investigație. Cu excepția acestui fenomen temporar, producătorii din Uniune au considerat că cererea de acizi grași de pe piața Uniunii a fost, în general, stabilă.

(193)

Tendințele și evoluția pieței totale (inclusiv utilizarea captivă) au fost foarte asemănătoare cu cele observate pe piața liberă.

(194)

Evoluțiile de pe piața captivă sunt prezentate și analizate în tabelul 5 de mai jos.

(195)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza cifrelor furnizate de Eurostat, colectate pentru codurile NC și TARIC, menționate în avizul de deschidere. Pentru a obține date fiabile privind importurile produsului în cauză, cifrele disponibile referitoare la importuri au fost ajustate, deoarece nu toate codurile erau pe deplin legate de produsul în cauză. Pentru codurile de import legate parțial de produsul în cauză, s-a obținut un procent din codurile TARIC stabilite la data avizului de deschidere. Datele au acoperit perioada decembrie 2021-aprilie 2022. Pentru aceste coduri s-a calculat un procent atât pentru importurile din Indonezia, cât și pentru cele din țări terțe. Pentru toate țările, s-a aplicat o deducere suplimentară de 2 % din volumul importurilor pentru a acoperi importurile care au fost înregistrate la codurile relevante, dar al căror grad de fracționare se situa sub 97 %. Procentul de 2 % a fost calculat pe baza răspunsurilor la formularul de eșantionare, formulate de producătorii-exportatori cooperanți, care au revizuit răspunsurile la formularul de eșantionare după ce Comisia a clarificat definiția produsului, astfel cum se menționează în considerentul 71.

(196)

Metodologia de mai sus pentru calcularea importurilor a fost descrisă într-o notă la dosar din data de 2 iunie 2022, iar părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații cu privire la aceasta. Volumul importurilor nu include acizii grași care au fost excluși din definiția produsului care face obiectul investigației.

(197)

Mai multe părți interesate au formulat observații cu privire la notă, dar nu au ridicat obiecții cu privire la metodologie ca atare și nici nu au sugerat o metodologie alternativă pentru a stabili în mod fiabil volumele importurilor de acizi grași care fac obiectul investigației.

(198)

CUTFA a sugerat că ajustarea de 2 % nu este adecvată, argumentând că metodologia Comisiei bazată pe procentaje lua deja în considerare acizii grași cu un grad de fracționare de cel puțin 97 %.

(199)

Comisia a observat că, cel puțin până la sfârșitul lunii aprilie 2022, descrierea codurilor enumerate în plângere nu a acoperit criteriul referitor la gradul de fracționare. Prin urmare, sugestia de a renunța la ajustarea de 2 % nu era justificată și nu a putut fi acceptată.

(200)

Cota de piață a importurilor din toate țările terțe a fost stabilită pe baza importurilor totale stabilite pentru fiecare țară și în comparație cu consumul de pe piața liberă prezentat în tabelul 1 de mai sus.

(201)

Importurile în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul importurilor (tone) și cota de piață

(202)

Volumul importurilor din țara în cauză care au făcut obiectul unui dumping a crescut de la aproximativ 203 000 de tone la aproximativ 228 000 de tone în cursul perioadei examinate, ceea ce reprezintă o creștere globală de 13 %. Cantitățile importate au crescut cu 11 % în 2019, dar ulterior au rămas stabile, la aproximativ 230 000 de tone. Informațiile colectate în cursul investigației au sugerat că unii producători-exportatori s-au confruntat cu probleme ca urmare a pandemiei de COVID-19, inclusiv cu probleme legate de lanțul de aprovizionare (a se vedea, în special, considerentul 266).

(203)

Totuși, cota de piață a acestor importuri a crescut în toți anii, de la 17,1 % la 20,3 % în cursul perioadei examinate, ceea ce reprezintă o creștere globală de 3,2 puncte procentuale sau cu 19 %.

(204)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Importurile relevante au fost identificate utilizând metodologia descrisă în considerentul 195. Aceste cifre au fost comparate încrucișat cu cifrele producătorilor-exportatori incluși în eșantion, confirmând aceleași tendințe.

(205)

Prețul mediu ponderat al importurilor în Uniune provenite din țara în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețuri de import (EUR/tonă)

(206)

Prețurile importurilor din Indonezia au crescut de la 912 la 1 023 EUR/tonă în cursul perioadei examinate, ceea ce reprezintă o creștere de 12 %. Prețurile au scăzut cu 12 % în perioada 2018-2020, dar apoi au crescut cu 27 % în perioada cuprinsă între 2020 și PI. Aceste evoluții trebuie privite prin prisma creșterii prețurilor materiilor prime la nivel mondial în perioada respectivă, care reprezintă principalul motiv al creșterii costurilor. Astfel cum se arată în tabelul 7, creșterea prețurilor materiilor prime a fost principalul motiv pentru creșterea prețurilor la nivelul Uniunii. În mod similar, costurile unitare de producție ale exportatorilor indonezieni au crescut, de asemenea, în cursul PI, în comparație cu 2020, ca urmare a unei creșteri a prețurilor materiilor lor prime.

(207)

Comisia a determinat subcotarea prețurilor în cursul perioadei de investigație, comparând următoarele:

(208)

În cazul în care vânzarea de la producătorii-exportatori indonezieni incluși în eșantion către primul client independent de pe piața Uniunii a fost efectuată prin intermediul unei societăți de vânzări afiliate cu sediul în Uniune, prețul de import a fost stabilit pe o bază CIF, prin ajustarea prețului de vânzare către primul client independent. Au fost luate în considerare toate costurile suportate între import și revânzare, inclusiv costurile VAG ale importatorului afiliat, și marja de profit stabilită în considerentul 143, aplicând prin analogie articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(209)

Prețurile au fost comparate în funcție de tip, având în vedere tranzacții la același nivel comercial, și au fost ajustate în mod adecvat, atunci când a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, înregistrată în cursul perioadei de investigație. Rezultatul a indicat o marjă de subcotare medie ponderată de peste 20 %. Cifrele reale calculate nu sunt înregistrate aici în vederea păstrării confidențialității (deoarece se referă doar la două societăți), dar au fost comunicate producătorilor-exportatori cooperanți în cauză și se situează între 11 % și 29 %. Toate vânzările producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost efectuate direct către clienți independenți, fără entități de vânzare afiliate. Un producător-exportator inclus în eșantion a vândut, de asemenea, direct către clienți independenți din Uniune, fără participarea entităților sale de vânzare afiliate din Uniune. În ceea ce privește celălalt producător-exportator, majoritatea vânzărilor sale au fost efectuate prin intermediul unei entități de vânzare afiliate din Uniune. Nicio parte interesată nu a contestat existența unei subcotări semnificative.

(210)

Comisia a analizat în continuare alte efecte asupra prețurilor, în special existența unei scăderi semnificative a prețurilor. Încă de la începutul perioadei examinate, prețurile de vânzare și profitabilitatea industriei Uniunii erau scăzute (a se vedea cifrele privind profitabilitatea din tabelul 10). În 2019, industria Uniunii a fost obligată să își reducă în continuare prețurile, înregistrând pierderi. În absența importurilor care au făcut obiectul unui dumping, care au înregistrat cea mai mare creștere în 2019 și au rămas la niveluri ridicate în 2020 și în PI, industria Uniunii ar fi reușit, probabil, să își mențină prețurile cel puțin la nivelul necesar pentru a vinde fără pierderi în 2019 și 2020. În cursul anului 2020 și al PI, prețurile de vânzare ale Uniunii au crescut (în paralel cu creșterea costurilor de producție), dar din nou la niveluri care au generat pierderi în 2020 și doar o profitabilitate marginală în cursul PI. Între 2019 și PI, producătorii din Uniune au pierdut în mod constant din cota de piață. Prin urmare, importurile care au făcut obiectul unui dumping au fost în măsură să exercite o presiune semnificativă asupra prețurilor vânzărilor din Uniune, împiedicând producătorii din Uniune să crească prețurile pentru a ține seama de creșterile costurilor într-un mod care le-ar fi permis să obțină profituri rezonabile.

(211)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei Uniunii a inclus o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(212)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsul verificat la chestionarul macro furnizat de CUTFA. Datele se refereau la toți producătorii din Uniune. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsurile la chestionar ale celor patru producători din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(213)

Indicatorii macroeconomici au fost furnizați de CUTFA pe baza unui raport al LMC International Ltd. (36), o societate independentă care desfășoară studii de piață în sectorul agricol și agroalimentar, incluzând și produsele oleochimice cum sunt acizii grași („datele din raport”). Datele din raport au un domeniu de aplicare mai larg decât acizii grași care fac obiectul prezentei investigații și sunt utilizate pe scară largă de industria oleochimică. Pentru a diferenția produsul similar de alte produse, CUTFA a utilizat informații suplimentare privind cantitățile de materii prime utilizate, bazându-se pe faptul că produsul similar a fost fabricat numai cu materii prime specifice, cum ar fi uleiul de palmier, uleiul de sâmburi de palmier sau seul. Produsele care nu fac obiectul investigației utilizează alte materii prime, cum ar fi uleiul de rapiță sau uleiul de soia. Prin utilizarea acestei metodologii, a fost posibilă stabilirea cantității de producție și de vânzări atât pentru produsul care face obiectul investigației, cât și pentru alte produse. Datele din raport au fost disponibile pentru perioada 2018-2020. Datele referitoare la PI au fost estimate proporțional, pe baza evoluțiilor înregistrate de producția și vânzările societăților care și-au pus datele la dispoziția CUTFA în mod direct. Datele referitoare la alți indicatori, menționați mai jos, au fost, de asemenea, stabilite utilizând aceleași date ale societăților. Calculele efectuate de CUTFA au fost verificate, iar macrodatele au fost comparate cu datele colectate de Comisie de la producătorii din Uniune incluși în eșantion, care reprezintă 61 % din producția totală a Uniunii.

(214)

Wilmar a întrebat de ce macrodatele prezentate de CUTFA au indicat un volum mai mic decât datele din raport, care erau disponibile pe scară largă pentru industria oleochimică.

(215)

Acest lucru s-a datorat ajustărilor necesare, explicate în considerentul 213, efectuate de CUTFA pentru a exclude produsele care nu intrau sub incidența definiției produsului.

(216)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, rata de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare.

(217)

Cei patru producători incluși în eșantion au reprezentat sursa de date pentru indicatorii microeconomici.

(218)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul de producție unitar, costul forței de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a atrage capital.

(219)

Producția totală a Uniunii, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității de producție au evoluat în perioada luată în considerare după cum urmează:

Tabelul 4

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

(220)

Din motive de eficiență, producția din Uniune a produsului care face obiectul investigației este planificată pentru 24 de ore pe zi, cu excepția perioadelor de întreținere obișnuită. Cu toate acestea, investigația a arătat că, în unele cazuri și într-o anumită măsură, și alte produse pot fi fabricate în aceleași unități de producție. Producția se bazează pe comenzi. Tabelul 4 indică o capacitate neutilizată de aproximativ 20 % în fiecare an.

(221)

Pe parcursul perioadei examinate, volumul de producție realizat de industria Uniunii a scăzut cu 7 %. O analiză detaliată arată că această scădere a producției a avut loc în principal în 2020.

(222)

Capacitatea de producție a Uniunii a fost calculată pe baza unei producții maxime realizabile pe termen lung, luând în considerare întreținerea. În cursul perioadei examinate, capacitatea de producție a Uniunii a scăzut cu 4 %. Această scădere reflectă o realocare a capacității către alte produse din cauza comenzilor reduse de acizi grași. Cu toate acestea, industria Uniunii nu a reușit să înlocuiască în întregime producția de acizi grași cu alte produse.

(223)

În cursul perioadei examinate, în pofida unei reduceri cu 4 % a capacității de producție, gradul de utilizare a capacității de producție la nivelul Uniunii a scăzut cu 3 %.

(224)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Volumul vânzărilor și cota de piață

(225)

Tendința înregistrată de vânzările industriei Uniunii (inclusiv utilizarea captivă) a fost similară producției în cursul perioadei examinate. Acest lucru se datorează faptului că producția din această industrie se bazează pe comenzi de vânzare. Spațiul de depozitare este, de regulă, limitat, iar stocurile de produse finite pot să se deterioreze în timp sau să nu mai corespundă specificațiilor. Prin urmare, stocurile sunt menținute, în mod normal, la volume foarte mici.

(226)

Pe parcursul perioadei examinate, volumul total al vânzărilor realizate de industria Uniunii în Uniune a scăzut cu 9 %.

(227)

Volumul vânzărilor în Uniune pe piața liberă a scăzut cu 10 % în cursul perioadei examinate. În perioada 2018-2019, volumul vânzărilor Uniune a fost stabil. Cu toate acestea, în perioada cuprinsă între 2019 și PI, aceste volume au scăzut cu 10 %.

(228)

Piața captivă a industriei Uniunii (exprimată ca procent din vânzările sale totale în Uniune, inclusiv utilizarea captivă) a fost de aproximativ 10-11 % pe parcursul perioadei examinate.

(229)

Cota de piață a vânzărilor Uniunii pe piața liberă a scăzut de la 72,1 % la 68,3 % în cursul perioadei examinate, ceea ce a reprezentat o scădere de 3,9 puncte procentuale sau cu 5 %.

(230)

Având în vedere că industria Uniunii a pierdut 5 % din cota de piață în cursul perioadei examinate, iar vânzările sale pe piața liberă au scăzut cu 10 %, este clar că nu s-a înregistrat o creștere economică, ci mai degrabă a fost o perioadă de scădere, atât în termeni absoluți, cât și în raport cu consumul de pe piața liberă.

(231)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(232)

Ocuparea forței de muncă în industria Uniunii, exprimată în echivalent normă întreagă (ENI), a scăzut cu 5 % în cursul perioadei examinate.

(233)

Productivitatea în tone per angajat a scăzut în 2020, dar, în ansamblu, a rămas în mare măsură stabilă în cursul perioadei examinate.

(234)

Toate marjele de dumping au fost semnificativ superioare nivelului de minimis. Impactul amplorii marjelor de dumping efective asupra industriei Uniunii a fost considerat substanțial, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țara în cauză.

(235)

Aceasta este prima investigație antidumping privind acizii grași. Prin urmare, nu există date disponibile pentru a evalua efectele unor eventuale practici de dumping anterioare.

(236)

În perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion către clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 7

Prețurile de vânzare și costul de producție unitar din Uniune

(237)

Vânzările de pe piața Uniunii către clienți neafiliați au fost efectuate atât către comercianți independenți, cât și către utilizatori finali dintr-un număr mare de sectoare de utilizatori. Prețurile pentru ambele tipuri de clienți și pentru diferitele sectoare au fost stabilite în același mod și la un nivel similar.

(238)

Prețurile de vânzare de pe piața Uniunii către părți neafiliate (pe piața liberă) au crescut în cursul perioadei examinate de la 879 EUR/tonă la 1 101 EUR/tonă, ceea ce reprezintă o creștere de 25 %. Aceste prețuri de vânzare au scăzut cu 12 % în 2019, dar au crescut cu 12 % în 2020 și cu 28 % în PI.

(239)

Această tendință pozitivă evidentă ar trebui privită în contextul creșterilor importante ale costurilor materiilor prime. În cursul PI, aceste costuri au reprezentat mai mult de 70 % din costul de producție unitar total. Acest cost de producție unitar a crescut cu 23 % în cursul perioadei examinate, adică într-un ritm similar creșterii prețurilor medii de vânzare pe piața liberă a Uniunii.

(240)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează:

Tabelul 8

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(241)

Costurile medii cu forța de muncă per angajat au crescut cu 8 % în cursul perioadei examinate. Evoluția salariilor a fost negociată cu sindicatele, iar administrațiile naționale au stabilit alte costuri legate de angajați.

(242)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează:

Tabelul 9

Stocurile

(243)

Stocurile producătorilor din Uniune incluși în eșantion au scăzut cu 23 % în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, stocurile finale ca procent din producție au fost scăzute în perioada respectivă. Astfel cum se menționează în considerentul 225 de mai sus, acest lucru se datorează faptului că industria acizilor grași funcționează, în general, pe bază de producție la comandă, iar stocurile sunt menținute la un nivel scăzut, deoarece se pot deteriora în ceea ce privește calitatea sau își pot modifica specificațiile. Acest indicator nu este cu adevărat relevant în analiza prejudiciului global.

(244)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează:

Tabelul 10

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(245)

Comisia a stabilit profitabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune ca procentaj din cifra de afaceri corespunzătoare respectivelor vânzări. Profitabilitatea producătorilor incluși în eșantion a fost scăzută, și anume sub 3 %, pe parcursul întregii perioade examinate și chiar a scăzut de la 1,9 % în 2018 la – 2,1 % în 2020. În perioada de investigație, profitabilitatea s-a redresat la 2,5 %, rămânând totuși la niveluri scăzute. Ușoara redresare din cursul PI s-a datorat faptului că clienții de pe piața Uniunii au fost mai dispuși să accepte creșteri de prețuri din partea producătorilor din Uniune, deoarece producătorii-exportatori au fost afectați de criza din lanțul de aprovizionare în contextul pandemiei de COVID-19.

(246)

Evoluția profitabilității, analizată împreună cu prețurile de vânzare și costul de producție din tabelul 7 și cu prețurile scăzute ale importurilor din Indonezia, prezintă semne ale unei blocări semnificative a prețurilor. Industria Uniunii nu a putut să crească prețurile astfel încât să reflecte suficient creșterile costurilor pentru a vinde la prețuri profitabile în mod rezonabil. Prin urmare, profitabilitatea industriei Uniunii a rămas scăzută pe parcursul perioadei examinate, când importurile din Indonezia care au făcut obiectul unui dumping au pornit deja de la o rată de penetrare ridicată (o cotă de piață de 17,1 %) și au putut să crească în volum cu 22 %, atingând o cotă de piață de 20,3 %, astfel cum se arată în tabelul 2. În plus, în pofida creșterilor semnificative ale prețului materiilor prime, prețul mediu al acestor importuri a crescut cu doar 12 %, astfel cum se arată în tabelul 3. În aceeași perioadă, prețurile industriei Uniunii ar fi trebuit să crească cu 25 % numai pentru a acoperi costurile. Astfel cum s-a concluzionat și în considerentul 210, a existat o presiune descendentă continuă exercitată de importurile din Indonezia (atât în ceea ce privește volumele constant ridicate, cât și în ceea ce privește prețurile scăzute) încă de la începutul perioadei examinate. Într-adevăr, prețurile indoneziene au fost în mod constant mai mici decât prețurile practicate de industria Uniunii începând din 2019 și, eventual, înainte (a se vedea considerentul 302). Acest lucru a condus la niveluri de profit scăzute și inadecvate pe parcursul întregii perioade examinate, în special în cursul perioadei de investigație.

(247)

Wilmar a formulat observații cu privire la lipsa unei blocări a prețurilor, însă concluzia sa s-a bazat pe tendințe indexate, nu pe nivelul real al profitabilității producătorilor din Uniune.

(248)

Comisia a constatat că concluziile la care a ajuns Wilmar au fost incorecte, deoarece nu s-a ținut seama de rata de penetrare a importurilor care au făcut obiectul unui dumping din cursul întregii perioade examinate și de nivelurile de profitabilitate scăzute rezultate pentru industria Uniunii. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(249)

Grupul Musim Mas a prezentat rapoartele anuale a doi producători din Uniune și a susținut că informațiile conținute în acestea, în special indicatorii de profitabilitate din cursul PI, arată o lipsă de prejudiciu pentru societățile respective.

(250)

În acest sens, Comisia observă că domeniul de aplicare al acestor rapoarte este substanțial mai larg decât activitățile celor doi producători din Uniune care au legătură cu produsul care face obiectul investigației. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(251)

Fluxul net de lichidități reflectă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Tendința fluxului net de lichidități a evoluat în mod similar cu randamentul cifrei de afaceri, scăzând în 2019 și 2020 și înregistrând o creștere modestă în cursul PI. În ansamblu, fluxul de lichidități a înregistrat o tendință negativă în cursul perioadei examinate, scăzând cu 16 %.

(252)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat ca procent din valoarea contabilă netă a investițiilor. Tendința randamentului investițiilor a evoluat, de asemenea, în mod similar cu randamentul cifrei de afaceri, scăzând în 2019 și 2020 și înregistrând o creștere modestă în cursul PI.

(253)

Producătorii din Uniune incluși în eșantion au continuat să investească în perioada examinată, după cum o demonstrează cifrele privind investițiile prezentate mai sus. Investițiile s-au situat între 7 și 12 milioane EUR pe an și au fost realizate în principal pentru a spori eficiența și a întreține instalațiile existente. Industria Uniunii deservește o bază de clienți diversă, care are cerințe în continuă evoluție. Industria Uniunii trebuie să rămână flexibilă în ceea ce privește capacitatea sa de a fabrica gama și cantitatea de produse pe care le poate oferi pieței. Aceste investiții sunt afectate de scăderea capacității de a atrage capital.

(254)

Investigația a arătat, de asemenea, că nici alte investiții pentru creșterea capacității nu au continuat conform planificării în cursul perioadei examinate. Deși aceste investiții sunt esențiale pentru a asigura perenitatea industriei, toate societățile incluse în eșantion, inclusiv cele care fac parte din grupuri mai mari, au fost nevoite să amâne investițiile în perioada respectivă. Nivelul inadecvat al randamentului investițiilor periclitează și capacitatea viitoare a industriei Uniunii de a atrage capital și, prin urmare, supraviețuirea acesteia pe termen mediu și lung.

(255)

Evoluția stocurilor și utilizarea captivă au înregistrat o îmbunătățire modestă în perioada examinată. Creșterea consumului captiv s-a limitat la 2 %, iar nivelurile stocurilor au scăzut. Investigația a arătat că utilizarea captivă nu este afectată în mod direct de importurile care fac obiectul unui dumping și că stocurile sunt mai puțin relevante pentru sectorul acizilor grași, care își desfășoară activitatea în principal pe bază de comenzi. Prin urmare, acești factori nu sunt esențiali în analiza prejudiciului.

(256)

Alți indicatori, precum prețurile de vânzare, profitabilitatea, randamentul investițiilor și investițiile, au înregistrat o tendință în mod evident pozitivă în cursul perioadei examinate. Investigația a arătat totuși că evoluția pozitivă a prețurilor de vânzare a fost legată de evoluția prețurilor materiilor prime, care au crescut semnificativ în perioada respectivă. De asemenea, în pofida îmbunătățirii modeste a profitabilității și a randamentului investițiilor, performanța în cursul perioadei examinate a rămas la un nivel inadecvat pentru asigurarea viabilității pe termen mediu și lung a industriei Uniunii (a se vedea, de asemenea, considerentele 266-269).

(257)

De fapt, profitabilitatea scăzută, analizată împreună cu tendința prețurilor de vânzare și a costurilor de producție, demonstrează în mod clar blocarea prețurilor. În special, pe parcursul perioadei examinate, când importurile care fac obiectul unui dumping au rămas la niveluri crescute și la prețuri scăzute, industria Uniunii nu a putut să crească prețurile până la un nivel care i-ar fi permis să își acopere costurile și să atingă marja de profit indicativ (6 %).

(258)

Deși a menținut investițiile la un nivel cât mai ridicat posibil pentru a-și păstra eficiența, în mod clar industria Uniunii nu a realizat profituri suficiente pentru a încuraja investițiile pentru dezvoltarea activităților în cursul perioadei examinate, în special în cursul perioadei de investigație. Deteriorarea situației economice a industriei Uniunii a avut loc pe o piață cu un consum relativ stabil (scăderea consumului în 2020 și în PI a fost în mare parte temporară, cauzată de impactul pandemiei de COVID-19). Cota de piață a industriei Uniunii a scăzut cu 5 % în cursul perioadei examinate, de la 72,1 % în 2018 la 68,3 % în PI.

(259)

Deși prejudiciul din cadrul prezentei investigații a constat în principal în indicatori de preț și de performanță precum profitabilitatea și capacitatea de a atrage capital, industria Uniunii a înregistrat o scădere și la nivelul indicatorilor de volum examinați. Producția, capacitatea, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor și cota de piață pe piața Uniunii, toate acestea au scăzut în cursul perioadei examinate. În plus, au fost observate scăderi și în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și productivitatea, care au fost legate de nivelurile mai scăzute ale producției și ale volumului vânzărilor.

(260)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, GI s-a referit la anumiți indicatori de prejudiciu și a concluzionat că industria Uniunii nu a fost prejudiciată în cursul perioadei examinate. Această opinie s-a bazat pe următoarele elemente: (1) tabelul 4 a arătat o creștere a producției și a capacității între 2020 și perioada de investigație; (2) tabelul 5 a arătat o creștere a cotei de piață, inclusiv a utilizării captive, din 2020 până în perioada de investigație, (3) tabelul 7 a arătat o creștere a prețului de vânzare în cursul perioadei examinate, care a fost urmată de o creștere a profiturilor de la – 2,1 % în 2020 la 2,5 % în PI, (4) tabelul 9 a arătat o scădere a stocurilor în cursul perioadei examinate și (5) tabelul 10 a arătat o creștere a profitabilității, a fluxului de lichidități și a randamentului investițiilor din 2020 până în perioada de investigație. De asemenea, potrivit GI, Comisia a utilizat în mod arbitrar un profit indicativ de 6 %, fără nicio bază, iar creșterea profitului industriei Uniunii de la – 2,1 % în 2020 la 2,5 % în perioada de investigație a fost semnificativă, fără precedent și a fost realizată în timpul pandemiei de COVID-19. Potrivit Wilmar, Comisia nu a analizat tabelul 10, care arată în mod corect că profitabilitatea a crescut în cursul perioadei examinate și a fost ridicată în perioada de investigație.

(261)

Comisia a respins afirmația potrivit căreia datele relevante nu au demonstrat existența unui prejudiciu important. Astfel cum se menționează în considerentul 202, în timp ce în cursul perioadei examinate consumul a scăzut cu 5 %, volumul importurilor din Indonezia a crescut cu 13 %. Importurile din Indonezia au reușit, de asemenea, să își mărească cota de piață într-un astfel de context. În plus, astfel cum se explică în considerentul 192, consumul la nivelul Uniunii este, în general, stabil (37) și se preconizează că se va redresa în urma scăderii temporare din 2020 și din PI, care a fost generată de factori legați de pandemia de COVID-19 (38).

(262)

În mod similar, în ceea ce privește cota de piață a industriei Uniunii, cota de piață, inclusiv utilizarea captivă, a crescut, într-adevăr, de la 70,6 % la 70,8 %. Cu toate acestea, cota de piață a vânzărilor industriei Uniunii pe piața liberă, care este indicatorul relevant, a scăzut de la 68,4 % în 2020 la 68,3 % în perioada de investigație. Pe parcursul întregii perioade examinate, cota de piață a vânzărilor industriei Uniunii pe piața liberă a scăzut în mod constant de la 72,1 % în 2018 la 70,8 % în 2019, la 68,4 % în 2020 și la 68,3 % în PI. Contrar acestui fapt, în același timp, cota de piață a importurilor din Indonezia a crescut în mod continuu de la 17,1 % în 2018 la 19,0 % în 2019, la 20 % în 2020 și la 20,3 % în perioada de investigație.

(263)

De asemenea, afirmația privind creșterea prețului mediu de vânzare trebuie privită în contextul unei creșteri semnificative a costului materiei prime, astfel cum se explică în considerentul 256. În plus, astfel cum se explică în considerentul 243, stocurile finale ca procent din producție au rămas destul de stabile în cursul perioadei examinate, iar industria a funcționat în regim de producție pe bază de comenzi, astfel încât stocurile au fost menținute la un nivel scăzut.

(264)

Afirmația privind indicatorii de performanță din tabelul 10 a ignorat contextul complet. De exemplu, nivelul fluxului de lichidități în perioada examinată a scăzut în mod constant din 2018 până în 2020, devenind negativ în 2020. În cursul perioadei de investigație, fluxul de lichidități a crescut și a devenit pozitiv, întrucât industria Uniunii a reușit să își crească profiturile, astfel cum se explică în considerentele 251 și 266. Cu toate acestea, fluxul de lichidități în cursul PI era în continuare cu mult sub nivelul fluxului de lichidități din 2018. În ansamblu, fluxul de lichidități a scăzut cu 16 %.

(265)

În ceea ce privește nivelul profitului-țintă, Comisia a considerat că utilizarea unui profit minim de 6 % este adecvată. Articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază consideră că 6 % este nivelul minim de profitabilitate de așteptat în condiții normale de concurență pentru calcularea marjei de prejudiciu. Acest nivel a fost stabilit pe baza cifrelor privind profitabilitatea pe termen lung stabilite pentru industriile Uniunii. Nu a fost prezentat niciun element de probă care să ateste că un astfel de nivel a fost în mod evident inadecvat pentru industria în cauză (a se vedea considerentul 268). Prin urmare, această afirmație ar putea fi respinsă pe această bază.

(266)

Cu toate acestea, Comisia a observat că profitul industriei Uniunii a depășit ușor pragul de rentabilitate numai în 2018 (1,9 %) și în PI (2,5 %), înregistrând valori negative în 2019 și 2020 (– 0,5 % și, respectiv, – 2,1 %). În plus, nivelul pozitiv atins în cursul anului 2021, care acoperă nouă luni din perioada de investigație, trebuie privit în contextul perturbărilor semnificative la nivelul lanțului de aprovizionare de pe piață generate de pandemia de COVID-19 și care afectează grav exporturile din Indonezia către Uniune. Aprovizionarea Uniunii cu acizi grași a fost împiedicată de întârzierile navelor din Asia, cauzate de lipsa navelor cargo, a autocisternelor și a lucrătorilor ca urmare a pandemiei de COVID-19, precum și de creșterea excesivă a costurilor de transport (39). Aceste perturbări temporare au afectat prețurile din industrie la nivel mondial, precum și importurile din Indonezia, care au scăzut în termeni absoluți între 2020 și PI. Prin urmare, industria Uniunii a explicat că a putut beneficia de aceste perturbări temporare specifice de pe piață prin creșterea prețurilor la niveluri profitabile pe piața Uniunii fără sacrificii majore în ceea ce privește cota sa de piață. În ansamblu, profitabilitatea industriei Uniunii a oscilat în jurul pragului de rentabilitate în cursul întregii perioade examinate, volumul importurilor din Indonezia a fost însemnat, iar cota lor de piață a crescut semnificativ de la 17,1 % și 20,3 %, în pofida unei ușoare scăderi a consumului. Toți factorii arată în mod clar că profitabilitatea industriei Uniunii a fost afectată în mod negativ pe parcursul perioadei examinate de importurile din Indonezia care fac obiectul unui dumping, iar nivelul maxim al profitabilității, de 2,5 % în cursul PI, a fost atins în contextul problemelor de aprovizionare pentru exportatorii indonezieni, în principal din cauza consecințelor pandemiei de COVID-19.

(267)

Profitabilitatea indicată în tabelul 10 se calculează pe baza costului bunurilor vândute de industria Uniunii fabricate din acizii grași produși și vânduți pe piața Uniunii către clienți neafiliați. În timp ce producția industriei Uniunii se bazează, în general, pe comenzi, există în continuare stocuri mici, astfel cum se indică în tabelul 9. Prin urmare, într-o industrie cu stocuri mici, există o mică diferență între costul de producție unitar și costul unitar al bunurilor vândute. Rezultă că, deși în 2019 și 2020 prețul de vânzare unitar mediu al industriei Uniunii a fost mai mare sau egal cu costul de producție unitar mediu, industria Uniunii a înregistrat pierderi, astfel cum se indică în tabelul 10.

(268)

În ceea ce privește nivelul standard de profit al acizilor grași în condiții normale de concurență, GI nu a explicat motivul pentru care nivelul de profit de 2,5 % realizat de industrie în cursul PI ar fi fost suficient. De asemenea, GI nu a reușit să demonstreze ce nivel de profit ar trebui utilizat în schimb atunci când a criticat pragul de 6 % impus prin lege utilizat de Comisie și, de asemenea, nu a explicat impactul presupus al pandemiei de COVID-19 asupra nivelului de profitabilitate. Comisia a observat că nu există alte elemente de probă la dosar cu privire la nivelul profitabilității istorice a industriei acizilor grași în absența importurilor care fac obiectul unui dumping din Indonezia, care să susțină afirmația GI potrivit căreia profitabilitatea de 2,5 % a fost suficientă sau să submineze alegerea nivelului de profit de 6 % utilizat. În schimb, constatările Comisiei au fost susținute de informații disponibile public și de informații privind dosarul neconfidențial. Comisia a observat că, potrivit unui raport elaborat de Consiliul European al Industriei Chimice (denumit în continuare „CEFIC”) privind, printre altele, profitabilitatea industriei chimice europene în sens larg pentru 2020, excedentul brut de exploatare (40) ca procent din cifra de afaceri a industriei chimice este de aproximativ 11 %. În plus, pe baza statisticilor colectate de CSIMarket (41), marjele înainte de impozitare ale unei industrii producătoare de produse chimice în 2021 au fost de aproximativ 13 %. În plus, în observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, grupul Greven a afirmat că marjele EBIT (câștigurile înainte de dobânzi și impozite) ale industriei chimice din Europa în 2020 au fost de aproximativ 7 % (a se vedea în mod detaliat considerentul 294). Astfel, pe baza elementelor de probă disponibile, Comisia a considerat că industria Uniunii nu a atins un nivel de profitabilitate în conformitate cu condițiile normale de piață pe parcursul întregii perioade examinate.

(269)

Mai cu seamă, Comisia a observat că, astfel cum se explică în considerentele 253 și 254, investițiile realizate de industria Uniunii au fost limitate în cursul perioadei examinate, axându-se pe creșterea eficienței și pe menținerea unei bune funcționări a instalațiilor existente. Din cauza nivelului negativ sau scăzut de profitabilitate pe parcursul perioadei examinate, industria Uniunii nu a fost în măsură să realizeze investițiile necesare pentru a inova și a obține creșteri ale eficienței și productivității necesare pentru a putea concura pe piață. Industria Uniunii deservește o bază de clienți diversă, care are cerințe în continuă evoluție. În cursul perioadei examinate, cheltuielile de amortizare au reprezentat doar aproximativ 2 % din costul de producție. O creștere a cheltuielilor de amortizare ca urmare a investițiilor la 4 % din costul de producție ar face ca industria Uniunii să atingă pragul de rentabilitate chiar și în scenariul în care va reuși să mențină prețurile mai ridicate din perioada de investigație, ceea ce este foarte puțin probabil, având în vedere motivele pentru care aceste prețuri au crescut în cursul PI. Prin urmare, nivelul de profit realizat de industrie pe parcursul perioadei examinate este insuficient pentru a realiza nivelul necesar de investiții în acest sector. Toate aceste elemente au contrazis în mod clar afirmațiile nefondate ale GI cu privire la nivelul necesar de profitabilitate a industriei Uniunii.

(270)

În cele din urmă, Comisia a observat că analiza sa a fost completă și cuprinzătoare, deoarece a acoperit toți cei patru ani și toți indicatorii de prejudiciu prevăzuți la articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază. În plus, Comisia a utilizat toate datele pentru a analiza dacă evoluțiile au fost pozitive sau negative. Prin urmare, Comisia a demonstrat că, în ceea ce privește concluzia sa privind prejudiciul important, aceasta a fost corectă din punct de vedere juridic și economic. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(271)

GI a susținut, de asemenea, că constatarea prejudiciului este incompatibilă cu scrisoarea transmisă de KLK la 19 august 2022, în care au fost prezentate observații cu privire la concurența dintre KLK și producătorii-exportatori indonezieni și cu privire la profitabilitatea KLK.

(272)

Comisia a respins această afirmație, întrucât scrisoarea respectivă provine de la un singur producător din Uniune și nu reprezintă o evaluare completă a prejudiciului. Prin urmare, o astfel de declarație nu poate prevala asupra concluziilor Comisiei privind prejudiciul important.

(273)

GI a susținut, de asemenea, că, deși acizii grași utilizați pentru producția de biomotorină au fost excluși din definiția produsului, Comisia nu a ajustat în consecință statisticile privind importurile.

(274)

Comisia a respins această afirmație, confirmând că statisticile privind importurile nu includ cantitățile importate de acizi grași produși din deșeuri și utilizați pentru producția de biomotorină.

(275)

Wilmar a susținut că evoluțiile producției și ale gradului de utilizare a capacității de producție prezentate în tabelul 4 nu au fost prejudiciabile.

(276)

Comisia a observat că producția a scăzut cu 7 % în cursul perioadei examinate, iar gradul de utilizare a capacității de producție cu 3 %, astfel cum se menționează în tabelul 4. Wilmar nu a evaluat aceste tendințe în contextul adecvat. Pe o piață cu un consum scăzut cu 5 % în perioada examinată, importurile din Indonezia au crescut cu 13 %, iar cota lor de piață a crescut de la 17,1 % în 2018 la 20,3 % în cursul perioadei de investigație. Prin urmare, Comisia a respins afirmațiile privind producția și gradul de utilizare a capacității de producție.

(277)

Wilmar a susținut că Comisia a afirmat în mod eronat că nivelurile stocurilor prezentate în tabelul 9 au avut o importanță mai mică în analiza prejudiciului și a susținut că stocurile mai mici erau un semn de creștere a vânzărilor.

(278)

Comisia a observat că volumul vânzărilor a scăzut pe parcursul perioadei analizate, astfel cum se arată în tabelul 5. De asemenea, având în vedere nivelurile scăzute ale stocurilor finale, care s-au situat sub 4,5 % din volumele de producție pe parcursul întregii perioade, Comisia și-a menținut opiniile cu privire la aspectele legate de stocuri din cadrul analizei generale a prejudiciului.

(279)

Wilmar a susținut că evoluțiile investițiilor și randamentul investițiilor prezentate în tabelul 10 nu au fost prejudiciabile.

(280)

În ceea ce privește investițiile, afirmația a fost abordată în considerentul 269. Randamentul investițiilor este valoarea profitului total al produsului care face obiectul investigației împărțit la valoarea activelor fixe totale utilizate pentru fabricarea produsului care face obiectul investigației. În cursul perioadei examinate, valoarea totală a activelor fixe a fost destul de stabilă. Prin urmare, tendința randamentului investițiilor urmează tendința profitabilității. Rezultă că, între 2018 și 2020, randamentul investițiilor a scăzut. În cursul perioadei de investigație, randamentul investițiilor a crescut pe măsură ce profitabilitatea industriei Uniunii a crescut în comparație cu anii precedenți. Cu toate acestea, astfel cum se explică în considerentul 266, creșterea profitabilității în perioada de investigație a avut doar caracter temporar. Prin urmare, Comisia și-a menținut concluzia potrivit căreia nivelurile investițiilor au fost inadecvate pentru supraviețuirea viitoare a industriei Uniunii (a se vedea considerentele 253, 254 și 269) și, prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(281)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, grupul Musim Mas a susținut că nu a existat niciun prejudiciu pentru industria Uniunii în cursul PI. Astfel, grupul respectiv a solicitat Comisiei să concentreze analiza prejudiciului asupra perioadei de investigație, susținând că în anul respectiv au existat evoluții pozitive în ceea ce privește producția, capacitatea de producție, cota de piață, prețurile medii, randamentul investițiilor, fluxul de lichidități, profitabilitatea și stocurile. În special, grupul Musim Mas a subliniat că profitabilitatea a fost cea mai ridicată în perioada de investigație (2,5 %).

(282)

Comisia trebuie să efectueze evaluarea prejudiciului pentru întreaga perioadă examinată și nu numai în cursul perioadei de investigație. Metodologia sugerată de grupul Musim Mas, la fel ca evaluarea de mai sus prezentată de GI și de Wilmar, nu ar reprezenta o analiză completă și exactă a situației prejudiciului suferit de industria Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 3 din regulamentul de bază. Ușoara creștere a volumului producției (1,2 %), a capacității de producție (1,9 %) și a scăderii stocurilor s-a datorat creșterii temporare a profitabilității, astfel cum se explică în considerentul 266. Fluxul de lichidități și randamentul investițiilor au urmat evoluția profitabilității. Cota de piață a industriei Uniunii pe piața liberă a scăzut în cursul PI, în comparație cu 2020, de la 68,4 % la 68,3 %. Prețul de vânzare al industriei Uniunii a crescut în concordanță cu creșterea costului unitar de producție din cauza creșterii prețurilor materiilor prime, care a fost posibilă ca urmare a întreruperilor temporare ale aprovizionării și a efectelor pandemiei de COVID-19, în special în cursul PI. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(283)

De asemenea, grupul Musim Mas a pus sub semnul întrebării calculele subcotării prețurilor de vânzare (denumită în mod eronat de grupul Musim Mas „subcotarea prețurilor indicative”) pentru importurile indoneziene, susținând că documentul de comunicare a constatărilor privind valorile unitare medii din tabelele 3 și 7 indică un efect mult mai modest asupra prețurilor industriei Uniunii, și anume de la o reducere excesivă de 4 % în 2018 la o subcotare modestă de 7 % în perioada de investigație.

(284)

Acest producător-exportator a ajuns la o concluzie privind subcotarea prețurilor pe baza unei comparații directe între prețul mediu de import al producătorilor indonezieni către Uniune și prețul mediu al industriei Uniunii, ignorând faptul că toți exportatorii și toți producătorii din Uniune au game de produse care pot varia în mod semnificativ. Pentru a obține marje de subcotare mai fiabile, prețurile ar trebui comparate pentru tipuri de produse comparabile la nivelul producătorilor-exportatori, în cazul în care setul de date este disponibil. Exportatorul susține că subcotarea prețurilor a fost de 7 % în medie în cursul PI, în timp ce comparația la nivel de tip de produs a evidențiat o marjă de subcotare mai mare de 20 %. Observațiile exportatorului privind marjele de subcotare au fost respinse.

(285)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, CUTFA a fost de acord cu concluziile Comisiei privind prejudiciul și a subliniat că analiza prețurilor de vânzare, a subcotării prețurilor de vânzare, a subcotării prețurilor indicative, a blocării prețurilor, a costurilor unitare și a indicatorilor de performanță, cum ar fi randamentul cifrei de afaceri, a demonstrat că industria Uniunii a suferit un prejudiciu în cursul perioadei examinate. CUTFA a subliniat, de asemenea, analiza Comisiei privind indicatorii de volum, precum producția, capacitatea, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor și cota de piață, care a demonstrat că industria Uniunii a suferit un prejudiciu și în ceea ce privește indicatorii de volum. În plus, CUTFA a confirmat că ușoara îmbunătățire a profitabilității în cursul PI nu a creat o situație sustenabilă și competitivă pentru industria respectivă pe piața Uniunii.

(286)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază în cursul perioadei de investigație.

(287)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping, provenite din țările în cauză, au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă alți factori cunoscuți au adus în același timp un prejudiciu industriei Uniunii. Comisia s-a asigurat de faptul că orice prejudiciu posibil cauzat de alți factori decât importurile care au făcut obiectul unui dumping din țara în cauză nu a fost atribuit acestor importuri. Factorii respectivi sunt: importurile din alte surse decât Indonezia, performanța la export a industriei Uniunii, evoluțiile utilizării captive, evoluțiile consumului, problemele legate de materiile prime și presupusele ineficiențe ale industriei Uniunii.

(288)

Astfel cum se arată în tabelul 2, volumul importurilor care au făcut obiectul unui dumping din Indonezia a crescut de la aproximativ 203 000 de tone în 2018 la aproximativ 228 000 de tone în perioada de investigație, ceea ce reprezintă o creștere de 13 %. În ceea ce privește cota de piață, creșterea în aceeași perioadă a fost de la 17,1 % la 20,3 %, ceea ce reprezintă o creștere de 19 %. Aceste aspecte observate au coincis cu o scădere cu 10 % a vânzărilor realizate de industria Uniunii pe piața liberă și cu o scădere a cotei de piață de la 72,1 % la 68,3 %, ceea ce reprezintă o scădere de 5 %. În perioada respectivă, vânzările pe piața captivă de dimensiuni mai mici au fost stabile. Investigația a arătat că, în același timp, importurile care au făcut obiectul unui dumping au crescut în mod constant de la an la an în ceea ce privește volumul și cota de piață. În termeni absoluți, creșterea înregistrată de volumul importurilor în 2019 nu a continuat în același ritm în 2020 și în PI din cauza problemelor legate de pandemia de COVID-19. Cu toate acestea, deși în cursul perioadei examinate s-a înregistrat o scădere cu 5 % a consumului, este evident că, în principal, importurile din Indonezia și-au îmbunătățit situația pe piață, în pofida faptului că exportatorii s-au confruntat cu dificultăți de aprovizionare, astfel cum se menționează în considerentul 202.

(289)

Astfel cum se arată în considerentul 210, la începutul perioadei examinate importurile din Indonezia cauzaseră deja o scădere a prețurilor industriei Uniunii. În plus, în contextul unor fluctuații semnificative la nivel mondial în ceea ce privește costurile materiilor prime, producătorii din Uniune nu au putut să își ajusteze prețurile într-un mod care le-ar fi permis să atingă niveluri rezonabile de profit sau chiar să rămână profitabili.

(290)

Rata de penetrare atinsă de importurile din Indonezia în cursul perioadei examinate a fost posibilă, deoarece produsul care face obiectul investigației este un produs de bază, iar prețul joacă un rol major în procesul decizional al clienților. Coincidența temporală între deteriorarea situației economice a industriei Uniunii și prezența semnificativă a importurilor care au făcut obiectul unui dumping din Indonezia, care au subcotat prețurile industriei Uniunii și au scăzut nivelul prețurilor de pe piața UE, confirmă o legătură de cauzalitate între cele două.

(291)

În cele din urmă, astfel cum s-a explicat mai sus, problemele de aprovizionare întâmpinate de producătorii-exportatori au redus temporar presiunea exercitată asupra industriei Uniunii în cursul perioadei de investigație. Acest lucru a permis industriei Uniunii să crească prețurile până la un nivel la care s-a realizat un anumit profit, dar nu într-o măsură suficientă pentru a-i permite să atingă un nivel de profit rezonabil în condiții normale de concurență.

(292)

În plus, Comisia a constatat că, în perioada 2018-2020, când consumul pe piața liberă a scăzut cu 3 %, importurile din Indonezia au crescut cu 14 %, iar prețurile au scăzut cu 12 %. În aceeași perioadă, volumul vânzărilor realizate de industria Uniunii a scăzut cu 8 %, iar prețurile sale au scăzut cu 2 %. Acest lucru a condus la pierderi financiare, care au afectat și situația financiară a industriei Uniunii în perioada de investigație, în care presiunea exercitată de importurile care au făcut obiectul unui dumping a persistat.

(293)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, CUTFA a fost de acord cu analiza Comisiei privind legătura de cauzalitate în lumina indicatorilor de prejudiciu și a comparațiilor de prețuri stabilite mai sus, precum și cu privire la volumele, cota de piață și prețurile importurilor din Indonezia. CUTFA a subliniat că presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile din Indonezia a împiedicat creșterea adecvată a prețurilor necesară din cauza creșterii prețurilor materiilor prime. În plus, CUTFA a menționat că creșterea importurilor din Indonezia a contribuit la prejudiciul suferit.

(294)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, grupul Greven s-a referit la profitabilitatea industriei Uniunii, susținând că aceasta a urmat tendința generală a industriei chimice europene în cursul perioadei examinate. Pentru a susține acest argument, grupul Greven a furnizat un grafic cu marjele EBIT (câștigurile înainte de dobânzi și impozite) ale industriei chimice europene, care au înregistrat o scădere de 33,9 % sau 3,4 puncte procentuale, de la 10,4 % în 2018 la 7,0 % în 2020. Având în vedere aceste informații, grupul Greven a concluzionat că scăderea profitabilității industriei Uniunii trebuie considerată ca fiind medie pentru industria chimică europeană și, prin urmare, a fost nesemnificativă și ar putea fi atribuită altor factori decât importurile din Indonezia care au făcut obiectul unui dumping.

(295)

Comisia a observat că grupul Greven a utilizat pentru comparație perioada 2018-2020. Având în vedere că profitabilitatea reală a industriei Uniunii a fost de 1,9 % în 2018, o reducere cu 33,9 % ar însemna o scădere la 1,26 % în 2020. În schimb, profitabilitatea industriei Uniunii a scăzut la niveluri negative (– 2,1 %) în 2020. Un astfel de declin nu poate fi considerat nesemnificativ sau chiar apropiat de tendința industriei chimice europene (în sens larg). Mai important, afirmațiile grupului Greven se bazează pe tendințele în materie de profitabilitate ale modificărilor relative ale profitabilității, ignorând complet nivelurile reale, absolute ale profitabilității industriei chimice. În plus, o scădere în puncte procentuale de la 10,4 % la 7,0 % nu are același impact asupra activității unei societăți ale cărei profituri scad de la 1,9 % la – 1,5 %. În primul scenariu, societatea a înregistrat pur și simplu mai puține profituri, în timp ce în al doilea scenariu societatea a înregistrat pierderi, periclitându-și viitorul. Este incontestabil faptul că aceste niveluri absolute negative sau scăzute de profitabilitate a industriei acizilor grași se situează sub mediile normale de profit ale industriei chimice europene. Astfel cum s-a explicat în considerentele 266 și 269, nivelurile negative sau foarte scăzute ale profitabilității pe parcursul perioadei examinate au fost insuficiente pentru ca industria Uniunii să își continue activitatea comercială în condiții normale, deoarece nu a putut majora prețurile la nivelul necesar pentru a absorbi creșterea costului materiilor prime și a realiza un profit regulat. De asemenea, industria nu a putut afecta investițiile necesare pentru a inova și a ține pasul cu cererea clienților săi pentru produse specifice (a se vedea considerentele 253, 254 și 269). Grupul Greven nu a demonstrat modul în care astfel de niveluri negative sau scăzute ale profitabilității industriei acizilor grași în termeni absoluți ar putea fi justificate în condiții normale de concurență și nici nu a demonstrat ce factori specifici, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping din Indonezia, au afectat profitabilitatea industriei Uniunii, altfel decât prin referirea generică la tendințele în materie de profitabilitate ale industriei chimice. Pe baza tuturor acestor elemente, Comisia a concluzionat că afirmația potrivit căreia profitabilitatea scăzută a fost atribuită altor factori care nu au legătură cu importurile de acizi grași din Indonezia care fac obiectul unui dumping nu este numai nefondată, ci și lipsită de temei, astfel cum demonstrează argumentele de mai sus, și, prin urmare, trebuie respinsă.

(296)

Potrivit Wilmar, creșterea importurilor din Indonezia nu a avut niciun impact asupra volumului vânzărilor industriei Uniunii. În special, Wilmar a susținut că tabelul 2 nu a arătat nicio creștere substanțială a importurilor în sensul articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază. Wilmar a susținut că importurile din Indonezia au fost stabile, cu excepția anului 2019, când au crescut cu 25 384 de tone, ceea ce a fost nesemnificativ în raport cu consumul total de 1 295 034 de tone. Volumele importurilor s-au menținut de atunci la un nivel relativ stabil, crescând cu 1 % în 2020 și scăzând cu 1 % în perioada de investigație, reprezentând, potrivit Wilmar, fluctuații standard ale pieței. În plus, Wilmar a susținut că, în cursul perioadei examinate, creșterea globală a importurilor a fost de 13 % și a avut loc abia în 2019, adică nu a existat nicio creștere a importurilor în anii următori, în pofida presupusului dumping. Prin comparație, importurile din Malaysia au înregistrat o creștere constantă în perioada 2018-2020. Wilmar a susținut că o creștere a importurilor, care a avut loc în 2019, nu a afectat vânzările industriei Uniunii în termeni absoluți în același an. În plus, Wilmar a susținut că scăderea semnificativă a vânzărilor industriei Uniunii a avut loc în 2020 și în perioada de investigație, într-o perioadă în care importurile din Indonezia nu au înregistrat o creștere. Wilmar a adăugat că, în ceea ce privește cota de piață a importurilor din Indonezia, aceasta a crescut cu 1,9 % în 2019 și cu încă 1 % în 2020. Creșterea globală între 2018 și perioada de investigație a fost de 3,2 %. O astfel de creștere a avut loc în contextul unei scăderi a consumului la nivelul Uniunii în 2020 și, ulterior, în perioada de investigație, din cauza efectelor pandemiei de COVID-19, a încetinirii creșterii economice și a recesiunii în anumite sectoare (de exemplu, industria autovehiculelor).

(297)

Comisia a observat că, în cursul perioadei examinate, importurile din Indonezia au crescut cu 13 %, iar cota lor de piață a crescut cu 19 %. În plus, între 2018 și 2019, pe o piață destul de stabilă, când consumul a crescut cu 1 %, importurile din Indonezia au crescut cu 13 %, în timp ce vânzările industriei Uniunii s-au menținut la niveluri aproape constante. Acest aspect s-a tradus printr-o creștere a cotei de piață a importurilor din Indonezia de la 17,1 % la 19,0 %, în timp ce cota de piață a industriei Uniunii a scăzut de la 72,1 % la 70,8 %. Deși, în termeni absoluți, vânzările industriei Uniunii nu au scăzut între 2018 și 2019, industria Uniunii a pierdut din cota de piață și nu a fost în măsură să mențină prețurile la niveluri profitabile în 2019 și 2020. Rezultă că, în această perioadă, creșterea importurilor din Indonezia, contrar celor susținute de Wilmar, a afectat industria Uniunii, întrucât industria Uniunii a pierdut din cota de piață și a început să înregistreze pierderi.

(298)

Între 2019 și 2020, pe o piață cu un consum scăzut (cu 4 %), volumul importurilor din Indonezia a continuat să crească, dar într-o măsură mai mică, cu 1,4 %, obținând o cotă de piață suplimentară de 1 punct procentual. Pe de altă parte, industria Uniunii a pierdut și mai multă cotă de piață, și anume 2,4 puncte procentuale, dar a trebuit să își reducă prețurile și mai mult pentru a nu pierde o cotă de piață mai mare, suferind, prin urmare, pierderi mai mari în comparație cu 2019, și anume – 2,1 %. Astfel, între 2019 și 2020, exporturile din Indonezia au continuat să câștige cotă de piață, în timp ce industria Uniunii a pierdut mai multă cotă de piață și a înregistrat pierderi mai mari decât în 2019.

(299)

Comisia a observat, de asemenea, că, de la începutul perioadei examinate, importurile din Indonezia au avut o cotă de piață semnificativă, și anume 17,1 %. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, într-o perioadă în care a fost înregistrată o ușoară scădere a consumului, importurile din Indonezia nu au crescut începând din 2019, în aceeași măsură ca între 2018 și 2019. Industria Uniunii a ales să își mențină cota de piață și a înregistrat pierderi din cauza presiunii asupra prețurilor exercitate de importurile din Indonezia. Dacă industria Uniunii ar fi ales să mențină prețuri mai mari și să sacrifice o cotă de piață mai mare, exportatorii de acizi grași din Indonezia și-ar fi sporit și mai mult nivelul exporturilor și și-ar fi stabilit poziția de furnizori ai principalilor clienți din Uniune. Prin urmare, creșterea mai lentă a importurilor din Indonezia între 2019 și 2020 în comparație cu 2018 și 2019 trebuie privită în corelație cu răspunsul industriei Uniunii pentru a-și proteja cota de piață.

(300)

Între 2020 și perioada de investigație, piața Uniunii s-a schimbat din cauza pandemiei de COVID-19. Consumul a scăzut cu 2,5 %, volumul importurilor din Indonezia a scăzut cu 2,3 %, iar vânzările industriei Uniunii au scăzut, de asemenea, cu 2,6 %. În această perioadă, din cauza pandemiei de COVID-19, care a perturbat lanțurile de aprovizionare și a crescut prețurile la nivel mondial, astfel cum se explică în considerentul 266, importurile din Indonezia au reușit chiar să își crească ușor cota de piață cu 0,3 puncte procentuale, în timp ce industria Uniunii și-a redus cota de piață cu 0,1 puncte procentuale. În absența problemelor legate de lanțul de aprovizionare, este probabil ca importurile din Indonezia să fi crescut și mai mult. Se reamintește faptul că, astfel cum se menționează în considerentul 259, prejudiciul în acest caz se referă, în principal, la efectele asupra prețurilor, cu toate că s-a constatat existența unui prejudiciu și în ceea ce privește volumul. Nivelul semnificativ de subcotare și de scădere a prețurilor constatat în cursul investigației, astfel cum se detaliază în considerentele 209 și 210, precum și modificarea nivelului importurilor din Indonezia și a cotelor de piață pe parcursul perioadei examinate confirmă acest lucru. Prin urmare, afirmația potrivit căreia creșterea importurilor din Indonezia nu a avut niciun impact asupra volumului vânzărilor industriei Uniunii a fost respinsă.

(301)

De asemenea, Wilmar a susținut că industria Uniunii nu a fost afectată de efectele asupra prețurilor cauzate de importurile din Indonezia. Wilmar a utilizat ca element de probă informațiile privind prețurile medii din tabelele 3 și 7, precum și creșterile de prețuri realizate de industria Uniunii. S-a susținut, de asemenea, că importurile din Indonezia nu concurează cu cele ale industriei Uniunii și, prin urmare, nu au putut exercita o presiune asupra prețurilor. De asemenea, Wilmar a susținut că Comisia s-a bazat exclusiv pe comparații „de la un capăt la altul” (și anume, comparații ale prețurilor din 2018 până la sfârșitul perioadei de investigație) pentru a ajunge la concluziile privind prețul.

(302)

În ceea ce privește prețurile de import din Indonezia, Comisia a stabilit volumul și prețurile importurilor din Indonezia pe baza metodologiei menționate în considerentele 195 și 199. Deși această metodologie este foarte precisă în ceea ce privește volumul importurilor, în materie de prețuri, după observațiile primite de la părți, Comisia consideră că este necesar să se compare prețurile din tabelul 3 cu prețurile de export raportate de Wilmar, în special pentru 2018. În 2018, Wilmar a exportat majoritatea importurilor totale din Indonezia pe piața Uniunii și, prin urmare, prețul său de export reprezintă o valoare de referință rezonabilă pentru prețul de import din 2018. Prețul de export unitar mediu al Wilmar în 2018 a fost mai mic decât prețul de import din tabelul 3 și mai mic decât prețul de vânzare unitar al industriei Uniunii din tabelul 7.

(303)

În plus, trebuie reamintit faptul că analiza Comisiei privind tendințele prețurilor și blocarea prețurilor în acest caz a subliniat că trebuie să se țină seama și de creșterile prețurilor materiilor prime. Prin urmare, analiza Comisiei a luat în considerare costurile unitare ale industriei Uniunii, profitabilitatea și prețurile atât ale industriei Uniunii, cât și ale importurilor din Indonezia. Creșterea prețurilor pe care industria Uniunii a reușit să o realizeze în cursul PI a fost suficientă doar pentru a putea compensa creșterea costului de producție cauzată de creșterea prețului materiilor prime suportată de industrie. În plus, industria a reușit să crească prețurile în cursul PI doar pe fondul problemelor legate de lanțul de aprovizionare cu care s-au confruntat exportatorii indonezieni în contextul pandemiei de COVID-19, astfel cum se explică în considerentul 266. Astfel cum au afirmat producătorii din Uniune incluși în eșantion, dacă nu ar fi existat situația temporară de pe piață, generată de efectele pandemiei de COVID-19, industria nu ar fi fost în măsură să crească prețurile în cursul PI în conformitate cu costul de producție mai ridicat, iar prejudiciul suferit ar fi fost și mai semnificativ. În plus, faptul că producătorii-exportatori din Indonezia au reușit să își mențină nivelul exporturilor și să își crească cota de piață în cursul PI, în pofida acestor probleme legate de lanțul de aprovizionare, arată, de asemenea, că efectele prejudiciabile ale importurilor lor care fac obiectul unui dumping pot cauza și vor continua probabil să cauzeze un prejudiciu industriei Uniunii.

(304)

În plus, a fost efectuată o analiză a subcotării prețurilor pentru perioada de investigație în funcție de tip. Aceasta a demonstrat că a existat o concurență puternică între industria Uniunii și importurile din Indonezia, iar majoritatea tipurilor de produse importate concurează cu tipuri identice vândute de industria Uniunii. Ținând seama, de asemenea, de faptul că acizii grași sunt produse de bază vândute în principal pe baza prețului, s-a considerat că presiunea asupra prețurilor pe piața Uniunii a fost foarte puternică. Faptul că majorările de prețuri au avut loc în cursul perioadei examinate, pe măsură ce costurile materiilor prime au crescut, nu este un semn de sănătate dacă, la fel ca în cazul de față, aceste prețuri majorate se situează la niveluri care doar acoperă costurile, fără a atinge nivelurile necesare de profit. Acest lucru este demonstrat de faptul că, în cursul perioadei examinate, creșterea și vânzările industriei Uniunii au stagnat din cauza prețurilor inadecvate, ceea ce a condus la niveluri de profitabilitate insuficiente. În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(305)

Wilmar a susținut, de asemenea, că evoluția fluxului de lichidități nu a fost prejudiciabilă și a sugerat că problemele legate de fluxul de lichidități au fost generate de clienții industriei Uniunii care au întârziat plata facturilor sau de proiecte mari de investiții.

(306)

Aceste afirmații sunt nefondate și speculative. Nu au fost furnizate probe pentru a susține vreuna dintre aceste afirmații. Dimpotrivă, situația fluxului de lichidități scăzut și în scădere al industriei este în concordanță cu situația randamentului cifrei de afaceri și a altor indicatori, care a fost creată în principal de prețurile de vânzare scăzute și de nivelurile de profitabilitate modeste. Prin urmare, Comisia a respins aceste afirmații.

(307)

Wilmar a susținut, de asemenea, că evoluția ocupării forței de muncă și a productivității nu a fost corelată cu tendința volumelor importurilor din Indonezia.

(308)

În primul rând, ar trebui precizat că nu toți indicatorii de prejudiciu trebuie să indice o corelație directă cu importurile din Indonezia pentru a se stabili la nivel general existența unui prejudiciu important în contextul articolului 3 din regulamentul de bază. De asemenea, atât nivelurile ocupării forței de muncă, cât și productivitatea au scăzut în cursul perioadei examinate, iar Comisia a luat în considerare în mod corespunzător acești factori în secțiunea „Concluzii privind prejudiciul”. Cu toate acestea, astfel cum se menționează în considerentul 259, importurile care fac obiectul unui dumping au cauzat efecte negative asupra prețurilor industriei Uniunii care a suferit un prejudiciu important, deoarece industria Uniunii nu și-a putut majora prețurile astfel încât să obțină un nivel rezonabil al profiturilor. În consecință, Comisia a respins afirmațiile privind ocuparea forței de muncă și productivitatea.

(309)

De asemenea, Wilmar a comparat prețurile de pe piața Uniunii cu prețurile de export ale industriei Uniunii în cursul perioadei examinate și a sugerat că acestea sunt foarte asemănătoare. Presupunând că prețurile de export ale industriei Uniunii au fost stabilite la nivelul prețurilor de pe piața mondială, Wilmar a ajuns la concluzia că prețurile industriei Uniunii nu au fost blocate de importurile din Indonezia, ci au fost stabilite la nivelul global al prețurilor.

(310)

Comisia a observat că ipoteza potrivit căreia prețurile de export ale industriei Uniunii au fost stabilite la un nivel global al prețurilor nu a fost explicată sau demonstrată. Comisia a comparat în mod direct prețurile de vânzare ale industriei Uniunii și prețurile vânzărilor la export ale Wilmar pe baza NCP și a arătat că prețurile practicate de Wilmar au subcotat în mod semnificativ prețurile practicate de industria Uniunii. În consecință, Comisia a respins această afirmație.

(311)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, grupul Musim Mas s-a referit și a analizat volumul importurilor din Indonezia și prețurile medii și a făcut comparații cu prețurile medii și profitabilitatea industriei Uniunii pentru a demonstra că importurile din Indonezia nu au fost o cauză a prejudiciului suferit de industria Uniunii.

(312)

Cu toate acestea, fiind bazate pe prețurile medii, comparațiile și concluziile la care s-a ajuns sunt mai puțin exacte decât constatările efectuate pe baza calculelor specifice ale subcotării prețurilor, care indică o presiune clară asupra prețurilor. În plus, observația potrivit căreia profitabilitatea a fost cea mai ridicată în perioada de investigație ignoră faptul că, chiar și în anul respectiv, profitabilitatea a fost prea scăzută pentru a asigura viabilitatea industriei, astfel cum se explică în considerentele 266 și 269. Contrar afirmațiilor acestei părți, aceste circumstanțe demonstrează cu precizie legătura de cauzalitate dintre exporturile din Indonezia care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria UE. Într-adevăr, ușoara redresare a industriei Uniunii ca urmare a acestei penurii temporare din Indonezia și a insecurității exporturilor din Indonezia care sosesc pe piața Uniunii, a permis ca utilizatorii să fie determinați să achiziționeze acizi grași de la producătorii din Uniune, mai degrabă decât de la exportatorii indonezieni, astfel cum se explică în considerentul 266. Prin urmare, aceste observații au fost respinse.

(313)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că importurile care au făcut obiectul unui dumping din Indonezia au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii.

(314)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează, potrivit metodologiei de calcul prezentate în considerentul 195:

Tabelul 11

Importurile din țări terțe

(315)

Volumul importurilor din Malaysia a fost relativ stabil în cursul perioadei examinate. În ceea ce privește volumul, acestea s-au situat în perioada de investigație la un nivel similar cu cel din 2018, și anume aproximativ 88 000 de tone. Cota de piață a acestor importuri a fost cuprinsă între 7,5 % și 8,3 % în cursul perioadei examinate, deși, în ansamblu, a existat o creștere a cotei de piață de 5 %, ca urmare a scăderii consumului.

(316)

Importurile din Malaysia au intrat pe piața Uniunii în principal sub codurile NC 3823 11 00, 3823 12 00 și 3823 19 10. Acestea au fost principalele coduri utilizate și de importurile din Indonezia. Informațiile disponibile sugerează că gama de produse a importurilor din cele două țări a rămas stabilă în cursul perioadei examinate. Prețurile medii ale importurilor din Malaysia au fost în permanență mai mari și decât cele ale Indoneziei (cu peste 10 % în fiecare an) și decât cele ale industriei Uniunii.

(317)

Volumul importurilor din alte țări terțe a crescut cu 2 % în cursul perioadei examinate. Pe parcursul întregii perioade, aceste importuri au rămas stabile la un nivel de aproximativ 40 000 de tone și au reprezentat împreună mai puțin de 4 % din cota de piață.

(318)

Importurile din alte țări au fost efectuate în principal tot sub codurile NC 3823 11 00, 3823 12 00 și 3823 19 10, ceea ce sugerează o gamă similară de produse. Prețurile medii ale importurilor din aceste alte țări terțe au fost în permanență mai mari și decât cele ale Indoneziei, și decât cele ale industriei Uniunii.

(319)

Wilmar a susținut că prețurile importurilor din Argentina au cauzat un prejudiciu producătorilor din Uniune.

(320)

Totuși, având în vedere faptul că aceste importuri au fost neglijabile, reprezentând doar aproximativ 4 000 de tone și o cotă de piață de 0,4 % în cursul PI, această afirmație a fost respinsă.

(321)

În consecință, Comisia a concluzionat că importurile din țări terțe nu au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii și nu au atenuat legătura de cauzalitate cu importurile din Indonezia.

(322)

Volumul exporturilor producătorilor din Uniune a evoluat în cursul perioadei examinate astfel cum este prezentat în tabelul 12. Această cifră a fost obținută utilizând exporturile producătorilor din Uniune incluși în eșantion și extrapolând cifra respectivă astfel încât să reprezinte întreaga industrie a Uniunii (42).

Tabelul 12

Performanța la export a producătorilor din Uniune incluși în eșantion

(323)

Volumul exporturilor efectuate de industria Uniunii a scăzut cu 6 % în cursul perioadei examinate. Prețurile de vânzare ale acestor exporturi au crescut cu 19 % în aceeași perioadă, având în vedere că aceste prețuri au fost afectate și de evoluția costurilor prezentată în tabelul 7.

(324)

Având în vedere că volumul exporturilor a reprezentat doar aproximativ 10 % din volumul vânzărilor din Uniune și că tendința înregistrată de volumul vânzărilor și de prețuri a fost similară cu cea observată pentru vânzările realizate de industria Uniunii pe piața liberă a Uniunii, este evident că performanța la export a industriei Uniunii nu este un element esențial în evaluarea globală a situației economice a industriei Uniunii.

(325)

În consecință, Comisia a concluzionat că performanța la export a industriei Uniunii nu a cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii și nu a fost în măsură să atenueze legătura de cauzalitate cu importurile din Indonezia.

(326)

Consumul a scăzut cu 5 % pe piața liberă a Uniunii în cursul perioadei examinate, astfel cum se arată în tabelul 1. Atunci când se ia în considerare și utilizarea captivă, piața totală a Uniunii a scăzut, de asemenea, cu 5 %. Investigația a arătat că scăderea consumului a fost cauzată în principal de factori legați de pandemia de COVID-19 și de impactul acesteia asupra sectoarelor de utilizatori din Uniune, cum ar fi sectorul produselor de îngrijire a locuinței, astfel cum se menționează în considerentul 191.

(327)

Wilmar și P&G au susținut că evoluțiile din sectorul autovehiculelor din timpul pandemiei de COVID-19 au fost responsabile parțial pentru scăderea consumului. În plus, Wilmar și P&G au susținut că introducerea legislației referitoare la nivelurile maxime de 3-monoclorpropandiol (3-MCPD) a afectat, de asemenea, vânzările către sectorul alimentar.

(328)

Comisia a constatat că scăderea temporară a consumului în timpul pandemiei de COVID-19 nu poate explica prejudiciul important suferit de industria Uniunii. Evoluțiile din sectorul autovehiculelor și din cel alimentar nu au jucat un rol important în evoluția generală a consumului, a cărui scădere s-a limitat la 5 %. Analiza prejudiciului a arătat că prejudiciul important suferit de industria Uniunii a fost legat de probleme referitoare la prețuri, cum ar fi subcotarea și blocarea prețurilor, care au împiedicat Uniunea să crească prețul în conformitate cu costurile până la un nivel adecvat al profitului.

(329)

Investigația a arătat că pierderile suferite de industria Uniunii în ceea ce privește volumul producției și al vânzărilor au fost mai mari decât scăderea consumului în cursul perioadei examinate. De fapt, în pofida consumului în scădere, importurile care au făcut obiectul unui dumping din Indonezia au fost principalul beneficiar al evoluției pieței, acestea majorându-și cota de piață cu 19 % în cursul perioadei examinate, astfel cum se arată în tabelul 2 de mai sus.

(330)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că evoluția consumului nu a fost o cauză a prejudiciului important adus industriei Uniunii.

(331)

Principalele materii prime ale produsului care face obiectul investigației sunt seul, un material derivat din grăsimi animale, și/sau uleiurile vegetale, precum CPO. Acestea reprezintă aproximativ 70 % din costurile totale pentru producția de acizi grași.

(332)

Producătorii din Uniune au utilizat seul ca materie primă majoră, dar au utilizat, de asemenea, cantități mari de ulei vegetal, inclusiv CPO, care proveneau din Uniune sau din Asia de Sud-Est, inclusiv din Indonezia. Seul este disponibil pe plan local și este adecvat pentru producția de acizi grași a majorității segmentelor de utilizatori. Producătorii-exportatori din Indonezia au utilizat în producția loc în principal CPO, CPKO și volume mici de alte uleiuri vegetale disponibile pe plan local, cum ar fi uleiul de nucă de cocos. Investigația a arătat că, în general, calitatea și specificațiile acizilor grași depind de materiile prime utilizate, dar produsele pe bază de seu și cele pe bază de CPO sunt în mare măsură interschimbabile. În plus, produsele fabricate pot fi rafinate sau dezvoltate în continuare în produse cu caracteristici diferite prin hidrogenare și fracționare pentru a satisface anumite cerințe ale clienților.

(333)

Wilmar și P&G au susținut că dependența industriei Uniunii de seu ca materie primă, mai degrabă decât de CPO, a avut un impact negativ asupra costurilor și a profitabilității sale. S-a susținut că evoluțiile de pe piața seului din Uniune au sporit concurența pentru seu și au determinat creșterea prețului acestuia. Grupul Greven a susținut că utilizarea pe scară din ce în ce mai mare a grăsimilor animale topite pentru producerea biocombustibililor a avut un impact negativ asupra disponibilității seului pentru industria oleochimică, iar deficitul a cauzat creșteri drastice ale prețurilor.

(334)

Comisia a observat că prețurile scăzute ale importurilor din Indonezia au reprezentat cauza prejudiciului. Faptul că aceste prețuri scăzute sunt permise de posibilitatea de aprovizionare cu materii prime ieftine (43) este nesemnificativ în scopul analizei prejudiciului, având în vedere că investigația a stabilit că exportatorii din Indonezia s-au angajat în practici de dumping.

(335)

În plus, potrivit Comisiei, costurile materiilor prime utilizate de industria Uniunii au arătat că atât costurile pentru seu, cât și costurile pentru CPO au crescut cu până la 40 % în perioada examinată. În plus, prețurile medii de achiziție pentru seu și pentru CPO au fost foarte similare, întrucât CPO trebuia să fie importat din Asia de Sud-Est. Pentru produsele importate au crescut costurile de transport, în special în timpul pandemiei, când costurile logistice au fost afectate de problemele de aprovizionare. Utilizarea seului de către industria Uniunii (pe lângă o combinație de alte tipuri de materii prime) a fost, prin urmare, o alegere rațională și eficientă bazată pe o logică comercială solidă și nu poate fi considerată o sursă de prejudiciu autoprovocat. În consecință, afirmațiile au fost respinse.

(336)

Wilmar a susținut, de asemenea, că utilizările produsului care face obiectul investigației ar fi restrânse dacă seul ar fi utilizat ca materie primă, deoarece astfel de produse nu ar putea fi utilizate pe piețele alimentelor halal și cușer. În plus, acizii grași produși din seu ca materie primă nu ar putea fi utilizați ca hrană pentru animale.

(337)

Cu toate acestea, investigația a arătat că sectorul produselor de îngrijire a locuinței a fost de departe cel mai mare cumpărător de astfel de acizi grași, reprezentând peste 50 % din consumul de la nivelul Uniunii. În plus, producătorii din Uniune au fost în măsură să asigure conformitatea cu cerințe precum cele referitoare la alimentele cușer și halal, dedicând o parte din unitățile lor de producție exclusiv producției de acizi grași cu uleiuri vegetale ca materie primă. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(338)

Wilmar a susținut, de asemenea, că indisponibilitatea seului înseamnă că producția și vânzările industriei Uniunii au fost restrânse.

(339)

Wilmar nu a furnizat niciun element de probă care să îi demonstreze punctul de vedere în versiunea neconfidențială a comunicării sale. De fapt, elementele de probă confidențiale prezentate au arătat o creștere a ponderii consumului de seu în producția de acizi grași în cursul perioadei examinate. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(340)

Având în vedere că prețul seului și cel al uleiurilor vegetale ca materii prime au fost comparabile, în special în perioada de investigație, faptul că produsele pe bază de seu și cele pe bază de CPO sunt în care măsură interschimbabile și caracterul limitat al restricțiilor privind utilizarea acizilor grași pe bază de seu, Comisia a constatat că utilizarea seului ca materie primă nu a fost o cauză a prejudiciului important adus industriei Uniunii.

(341)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, grupul Greven, Wilmar, grupul Musim Mas și grupul Schill + Seilacher au prezentat observații cu privire la aspecte legate de evoluția costului seului ca materie primă ca urmare a utilizării sporite a acestuia de către alte industrii, precum și cu privire la disponibilitatea redusă a materiilor prime pentru industria Uniunii. Principalul argument al acestor părți a fost faptul că, în comunicarea constatărilor finale, Comisia nu a acordat suficientă importanță impactului deteriorării suferite de disponibilitatea seului, care a dus la o creștere a costurilor seului în comparație cu uleiul de palmier ca materie primă pentru producția de acizi grași. În sprijinul opiniilor sale, grupul Greven a prezentat statistici și analize care arată evoluția relației dintre prețul seului și cel al uleiului de palmier în perioada 2008-2022. În plus, grupul Greven a susținut că prețul seului ar continua să crească în viitor și că industria Uniunii nu a reușit să realizeze investițiile semnificative necesare pentru a permite o reorientare a producției sale către CPO ca materie primă principală.

(342)

Comisia nu contestă faptul că disponibilitatea seului în Uniune s-a redus de-a lungul anilor, că prețul seului a crescut ca urmare a acestui lucru sau că a existat o schimbare istorică în ceea ce privește competitivitatea prețului seului în comparație cu prețurile materiilor prime din ulei vegetal. La fel ca în toate industriile, creșterea prețurilor materiilor prime, în special pentru industriile care înregistrează un profit scăzut, trebuie să fie transferată clienților la un moment dat, pentru ca acestea să rămână viabile. În perioada examinată, industria Uniunii a înregistrat creșteri ale costurilor materiilor prime de aproximativ 40 % atât pentru uleiul de palmier, cât și pentru seu. Industria Uniunii nu a reușit să crească suficient prețurile acizilor grași pentru a reflecta aceste creșteri ale costurilor și pentru a atinge niveluri adecvate de profitabilitate, deși costurile materiilor prime reprezintă aproximativ 70 % din costurile totale. De asemenea, costurile seului au fost similare cu costurile CPO (inclusiv costurile logistice) în cursul perioadei examinate, pe baza datelor verificate privind costurile producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Motivul pentru care prețurile materiilor prime nu au fost transferate în mod adecvat clienților este presiunea asupra prețurilor produsului similar cauzată de prețurile importurilor din Indonezia care au făcut obiectul unui dumping. În orice caz, astfel cum s-a discutat mai sus, prețurile CPO și ale seului (inclusiv costurile de transport) au fost foarte similare pentru producătorii de acizi grași din Uniune.

(343)

În ceea ce privește capacitatea producătorilor din Uniune de a-și transfera producția de la un tip de materie primă la altul, Comisia a observat că toți cei patru producători din Uniune incluși în eșantion utilizează deja tipuri diferite de materii prime, inclusiv seu și ulei de palmier, ținând seama de condițiile de piață. În orice caz, așteptările cu privire la evoluțiile viitoare ale pieței, cum ar fi evoluția prețului seului, nu sunt relevante pentru evaluarea prejudiciului și a legăturii de cauzalitate din perioada examinată.

(344)

Prin urmare, prețurile de vânzare ale Uniunii au crescut din cauza creșterii prețurilor materiilor prime; cu toate acestea, industria Uniunii nu și-a putut stabili prețurile la un nivel rezonabil din cauza prețurilor scăzute ale importurilor care fac obiectul unui dumping. Prin urmare, această afirmație nu poate fi acceptată.

(345)

Wilmar și P&G au susținut că exportatorii indonezieni sunt integrați pe verticală prin faptul că dețin plantații de palmieri destinați producției de ulei și, prin urmare, beneficiază de avantaje competitive față de industria Uniunii, care este ineficientă.

(346)

Comisia consideră că presupusul avantaj competitiv nu poate justifica dumpingul prejudiciabil practicat de exportatorii indonezieni pe piața Uniunii. Astfel cum se explică în secțiunea de mai sus intitulată „Dumpingul”, Comisia a comparat prețul perceput de exportatorii în cauză de la clienții cu sediul în UE cu valoarea normală din Indonezia și a constatat existența unui dumping semnificativ. Aceasta înseamnă că dumpingul constatat este condiționat exclusiv de comportamentul comercial al producătorilor-exportatori indonezieni care au decis să exporte la prețuri mai mici decât prețurile sau costurile lor de vânzare pe piața internă. Investigația a demonstrat că acest comportament a cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii.

(347)

Wilmar a susținut, de asemenea, că industria Uniunii suferă de pe urma lipsei investițiilor, ceea ce ar explica prejudiciul constatat.

(348)

Astfel cum s-a menționat mai sus, industria Uniunii a realizat investiții în principal pentru menținerea capacității existente și pentru îmbunătățirea eficienței. Investigația a concluzionat că nivelurile de profitabilitate inadecvate și capacitatea redusă de a atrage capital ca urmare a importurilor care au făcut obiectul unui dumping au condus la niveluri reduse ale investițiilor. Astfel, presupusa lipsă a investițiilor nu a fost cauza, ci mai degrabă consecința prejudiciului important cauzat de importurile care au făcut obiectul unui dumping din Indonezia. Prezența masivă a importurilor care au făcut obiectul unui dumping pe piața Uniunii a avut un impact negativ asupra profitabilității industriei Uniunii și asupra capacității acesteia de a atrage capital, iar anumite investiții structurale nu au putut continua conform planificării, în special în cursul perioadei de investigație.

(349)

Wilmar a susținut că anumiți producători din Uniune, inclusiv KLK, au importat acizi grași din Indonezia în cursul perioadei examinate. Wilmar a susținut că orice prejudiciu trebuie considerat ca fiind cel puțin parțial autoprovocat.

(350)

Investigația a arătat că achizițiile din Indonezia ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion, inclusiv KLK, au fost neglijabile, reprezentând mai puțin de 3 % din volumele lor de producție pe an și pe parcursul perioadei examinate. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(351)

Wilmar a susținut, de asemenea, că industria Uniunii a avut de suferit din cauza localizării geografice precare, și anume din cauza faptului că amplasamentele nu oferă acces la instalații portuare de adâncime pentru achiziționarea de materii prime și vânzarea produselor finite.

(352)

Comisia a respins această afirmație, întrucât investigația a arătat că cel puțin toți cei patru producători din Uniune incluși în eșantion care, astfel cum se menționează în considerentul 36, reprezentau 61 % din producția Uniunii, au avut acces la instalații portuare de adâncime în cursul perioadei examinate. Prin urmare, deși este posibil ca anumiți producători mai mici din Uniune să nu aibă acces la instalații portuare de adâncime, acest lucru nu este valabil pentru industria Uniunii în ansamblu și, prin urmare, nu ar explica prejudiciul important.

(353)

Wilmar a susținut, de asemenea, că achiziționarea unității de la Dusseldorf de către grupul KLK a creat o ineficiență suplimentară în cadrul industriei Uniunii. Această afirmație se bazează pe faptul că unitatea utilizează seul ca materie primă.

(354)

Totuși, astfel cum se arată în considerentele 331-340, prețul seului este similar cu prețul altor materii prime, iar seul este adecvat din punct de vedere tehnic pentru activitatea de producție a majorității segmentelor de utilizatori. În consecință, această afirmație a fost considerată nefondată.

(355)

P&G și Wilmar au susținut că industria Uniunii a fost ineficientă și a avut un număr mare de angajați, prin urmare a avut de suferit din cauza costurilor ridicate ale ocupării forței de muncă.

(356)

Având în vedere că costurile cu ocuparea forței de muncă ale industriei Uniunii (salarii plus toate celelalte costuri legate de ocuparea forței de muncă) au reprezentat doar 7,2 % din costurile totale în perioada examinată, nu s-a considerat că acestea ar putea cauza un prejudiciu important industriei Uniunii. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(357)

Wilmar a susținut că industria Uniunii a fost ineficientă în ceea ce privește termenele de livrare și asigurarea livrării cantităților relevante cerute de piața Uniunii. Această afirmație nu a fost însoțită de niciun element de probă.

(358)

Totuși, din tabelul 4 de mai sus reiese în mod clar că industria Uniunii dispune de o capacitate neutilizată de peste 200 000 de tone pe care ar putea să o utilizeze imediat, în cazul în care s-ar primi comenzi suficiente. În absența oricăror elemente de probă care să demonstreze că industria Uniunii nu a fost în măsură sau nu a dorit să furnizeze, afirmația a fost respinsă.

(359)

Pe baza faptelor și a considerațiilor de mai sus, Comisia a concluzionat că presupusele probleme legate de eficiență și de materiile prime nu au fost de natură să cauzeze un prejudiciu important industriei Uniunii sau să atenueze legătura de cauzalitate cu importurile din Indonezia.

(360)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, Wilmar a susținut că motivul prejudiciului suferit de industria Uniunii a fost creșterea costurilor logistice ca urmare a pandemiei de COVID-19 și a costurilor cu forța de muncă. S-a afirmat că aceste aspecte au făcut ca industria Uniunii să fie necompetitivă în comparație cu producătorii-exportatori indonezieni.

(361)

Costurile logistice reprezintă o parte relativ mică din costul total (sub 5 %). De asemenea, costurile forței de muncă per angajat au crescut cu doar 8 % în cei patru ani ai perioadei examinate, în conformitate cu negocierile cu sindicatele și administrațiile naționale. Costurile forței de muncă au reprezentat doar aproximativ 7,2 % din costurile totale. În consecință, Comisia respinge afirmația potrivit căreia creșterea costurilor logistice și ale forței de muncă a cauzat un prejudiciu.

(362)

Wilmar a susținut, de asemenea, că motivul pentru vânzările neprofitabile din 2019 și 2020 a fost creșterea costurilor VAG și a costurilor de finanțare.

(363)

Însă această afirmație se datorează unei neînțelegeri de către Wilmar a tabelului 7 în ceea ce privește costurile de producție. În tabelul respectiv, termenul „costuri de producție” înseamnă costurile totale ale producătorilor din Uniune, inclusiv costurile VAG și costurile de finanțare. De fapt, costurile VAG și costurile de finanțare au fost relativ stabile în cursul perioadei examinate. În consecință, Comisia a respins afirmația potrivit căreia creșterea costurilor VAG și a costurilor financiare a cauzat un prejudiciu.

(364)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, grupul Greven a pus sub semnul întrebării faptul că producătorii din Uniune ar avea o capacitate suficientă pentru a înlocui importurile din Indonezia, deși, teoretic, o cotă de piață de 20 % ar putea fi acoperită de capacitatea neutilizată de 20 % a industriei Uniunii. În sprijinul acestei afirmații, grupul Greven a furnizat date care arată că gradul actual de utilizare a capacității de producție al industriei acizilor grași din Uniune (80 %) se află deja la media pe termen lung a industriei chimice europene în sens larg. Având în vedere cele de mai sus, grupul Greven a susținut că o utilizare de 100 % a capacității nu este nici sustenabilă, nici realizabilă pe o perioadă lungă de timp. În plus, grupul Greven a făcut referire la propria sa cerere, care, începând din 2020, nu a putut fi satisfăcută de producătorii din Uniune, fie din cauza capacității insuficiente, fie din cauza ofertei insuficiente de materii prime. Grupul Greven a susținut că, în special pentru sectorul farmaceutic, cel alimentar și cel al hranei pentru animale, nu există o capacitate de producție suficientă din partea producătorilor din Uniune, deoarece acizii grași pentru aceste sectoare ar putea fi produși numai din material vegetal sau pe bază de palmier și trebuie să fie certificați RSPO (Roundtable on Sustainable Palm Oil), Mass Balance, cușer și halal.

(365)

Comisia a reamintit că capacitatea de producție de acizi grași a Uniunii a fost calculată pe baza unei producții maxime realizabile pe termen lung, ținând seama de întreținere. Prin urmare, faptul că gradul mediu de utilizare pe termen lung a capacității de producție a industriei chimice în sens larg este de 80 % nu pune sub semnul întrebării capacitatea industriei acizilor grași din Uniune de a-și utiliza pe deplin capacitatea neutilizată, astfel cum a fost calculată de Comisie în cazul de față. În plus, grupul Greven nu a furnizat elemente de probă care să demonstreze că presupusa incapacitate a industriei Uniunii de a-și satisface cererea s-a datorat mai degrabă unor factori sistematici decât unor factori circumstanțiali și ar persista pe termen lung. În ceea ce privește acizii grași pentru sectorul farmaceutic, sectorul hranei pentru animale și sectorul alimentar, Comisia a considerat că, prin restabilirea profitabilității, existența unor condiții de concurență echitabile pe piața acizilor grași din Uniune ar permite și ar stimula industria Uniunii să realizeze investițiile necesare pentru a elimina deficitele de capacitate legate de anumite produse. Având în vedere cele de mai sus, aceste argumente au fost respinse.

(366)

Utilizarea captivă a crescut cu aproximativ 2 % în termeni absoluți în cursul perioadei examinate și a reprezentat aproximativ 10 % din consumul total al pieței în fiecare an din perioada examinată, astfel cum se menționează în tabelul 5. Prin urmare, Comisia a considerat că evoluția utilizării captive a fost stabilă sau ușor pozitivă pentru industria Uniunii.

(367)

Prin urmare, evoluția utilizării captive nu ar fi putut cauza un prejudiciu important industriei Uniunii sau nu ar fi putut atenua legătura de cauzalitate cu importurile din Indonezia.

(368)

În perioada de investigație, în Uniune existau 15 producători de acizi grași, iar aceștia au vândut unei game largi de clienți din multe sectoare de utilizatori. Investigația a arătat că prezența importurilor care au făcut obiectul unui dumping, la prețuri scăzute, din Indonezia a avut ca efect blocarea prețurilor pe piața Uniunii în cursul perioadei examinate. Aceasta a însemnat că, pe parcursul întregii perioade examinate, nivelul prețurilor practicate de industria Uniunii nu s-a putut alinia la creșterea prețurilor materiilor prime. În consecință, profitabilitatea vânzărilor industriei Uniunii a fost scăzută sau chiar negativă, pe parcursul perioadei examinate. O astfel de profitabilitate se situează sub nivelul profiturilor pe care industria ar trebui să le obțină în condiții normale de concurență și este în mod clar inadecvată pentru a asigura supraviețuirea industriei pe termen lung. Au fost necesare investiții din partea industriei Uniunii pentru întreținerea instalațiilor existente, dar nivelurile investițiilor au fost afectate de capacitatea redusă de a atrage capital.

(369)

Pe piața liberă a Uniunii au fost prezente cantități semnificative de importuri la prețuri scăzute din Indonezia care au făcut obiectul unui dumping. Deși această piață a scăzut cu 5 % în cursul perioadei examinate, volumul importurilor din Indonezia a crescut cu 13 %, iar cota lor de piață cu 18 %. Prin urmare, acestea au reprezentat aproximativ două treimi din totalul importurilor pe piața Uniunii din perioada de investigație. Investigația a arătat că această rată de penetrare pe piață a avut și consecințe negative asupra industriei Uniunii, în special asupra volumului de producție și a volumului de vânzări, care au scăzut cu 7 % și, respectiv, 10 % în cursul perioadei examinate. Această situație este prezentată în tabelele 4 și 5.

(370)

Alți factori examinați au fost importurile din alte surse, performanța la export a industriei Uniunii, evoluția utilizării captive, evoluția consumului și presupusele ineficiențe ale industriei Uniunii.

(371)

Prin urmare, Comisia a diferențiat și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți care au afectat situația industriei Uniunii de efectele prejudiciabile ale importurilor care au făcut obiectul unui dumping. S-a constatat că niciunul dintre factori, în mod colectiv sau separat, nu a avut o influență suficientă asupra situației industriei Uniunii pentru a pune sub semnul întrebării concluzia potrivit căreia importurile din Indonezia au cauzat un prejudiciu important.

(372)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că importurile care au făcut obiectul unui dumping din țara în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii. Prejudiciul constă în principal în blocarea prețurilor, în nivelul inadecvat al profitabilității, al randamentului investițiilor, al fluxului de lichidități și al capacității de a atrage capital, în pierderea cotei de piață și scăderea producției, a productivității, a volumului vânzărilor și a ocupării forței de muncă.

(373)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a examinat dacă o taxă mai mică decât marja de dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care au făcut obiectul unui dumping.

(374)

Reclamantul a susținut existența unor distorsiuni legate de materiile prime în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază. Astfel, pentru a efectua evaluarea nivelului adecvat al măsurilor, Comisia a stabilit mai întâi valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria Uniunii în absența distorsiunilor în temeiul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază. În continuare, Comisia a examinat dacă marja de dumping a producătorilor-exportatori incluși în eșantion ar fi mai mare decât marja lor de prejudiciu (a se vedea secțiunea 6.2 de mai jos).

(375)

Prejudiciul ar fi eliminat dacă industria Uniunii ar putea obține un profit indicativ prin vânzarea la un preț indicativ în sensul articolului 7 alineatele (2c) și (2d) din regulamentul de bază.

(376)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, pentru stabilirea profitului-țintă, Comisia a luat în considerare următorii factori: nivelul de profitabilitate înainte de creșterea importurilor din țara care face obiectul investigației, nivelul de profitabilitate necesar pentru a acoperi în întregime costurile și investițiile, cercetarea și dezvoltarea („C-D”) și inovarea, precum și nivelul de profitabilitate preconizat în condiții normale de concurență. Această marjă de profit nu trebuie să fie mai mică de 6 %.

(377)

Informațiile referitoare la stabilirea profitului normal au fost incluse în chestionarele trimise producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Printre acestea s-a numărat și profitabilitatea produsului similar pentru cei zece ani care au precedat perioada de investigație. Totuși, producătorii din Uniune nu au putut să furnizeze date complete din cauza modificărilor aduse sistemelor contabile și a schimbărilor organizaționale. În plus, profitabilitatea produsului similar în perioada examinată a fost mai mică de 6 %, astfel cum se arată în tabelul 10.

(378)

Unii producători din Uniune incluși în eșantion au susținut că nivelul lor de investiții, C-D și inovare în cursul perioadei examinate ar fi fost mai ridicat în condiții normale de concurență.

(379)

Producătorii nu au fost însă în măsură să cuantifice aceste afirmații. Prin urmare, s-a concluzionat că profitul indicativ ar trebui stabilit la 6 %, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază.

(380)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază, Comisia a evaluat viitoarele costuri care decurg din acordurile multilaterale de mediu și din protocoalele la acestea la care Uniunea este parte, precum și din convențiile OIM enumerate în anexa Ia la regulamentul de bază, pe care industria Uniunii le va suporta pe parcursul perioadei de aplicare a măsurii în temeiul articolului 11 alineatul (2). Comisia a stabilit un cost suplimentar de 0,1 %, care a fost adăugat la prețul neprejudiciabil. O notă la dosar cu privire la modul în care Comisia a stabilit acest cost suplimentar este disponibilă în dosarul destinat consultării de către părțile interesate.

(381)

Aceste costuri au inclus costurile viitoare suplimentare, pentru a asigura conformitatea cu sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS). EU ETS este o piatră de temelie a politicii UE pentru respectarea acordurilor multilaterale de mediu. Aceste costuri suplimentare au fost calculate pe baza mediei estimate a certificatelor de emisii (EU Allowances – EUA) suplimentare care vor trebui să fie achiziționate pe durata aplicării măsurilor (2022-2026). EUA utilizate în calcul nu au inclus certificatele cu titlu gratuit și au fost ajustate pentru a se asigura că acestea se refereau exclusiv la produsul care face obiectul investigației. Costurile certificatelor de emisii au fost extrapolate pentru a ține seama de variația preconizată a prețurilor pe parcursul duratei de aplicare a măsurilor. Sursa pentru aceste prețuri preconizate este un extras Bloomberg din data de 23 iunie 2022. Prețul mediu preconizat (inclusiv de Bloomberg New Energy Finance) pentru certificatele de emisii pentru această perioadă este de 91,8 EUR pe tonă de CO2 emis.

(382)

Pe această bază, Comisia a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria Uniunii prin aplicarea marjei de profit indicativ menționate mai sus în considerentul 378 la costul de producție al producătorilor din Uniune incluși în eșantion din cursul perioadei de investigație, efectuând apoi ajustările în temeiul articolului 7 alineatul (2d) în funcție de tip.

(383)

În continuare, Comisia a stabilit nivelul marjei de subcotare a prețurilor indicative pe baza unei comparații între prețul de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți incluși în eșantion din Indonezia, stabilit pentru calcularea subcotării prețurilor de vânzare, și prețul neprejudiciabil mediu ponderat al produsului similar vândut de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața Uniunii în cursul perioadei de investigație. Eventualele diferențe rezultate din această comparație au fost exprimate ca procent din valoarea CIF de import medie ponderată.

(384)

Având în vedere revizuirile costurilor VAG ale WETBV, astfel cum se menționează în considerentele 161 și 162, Comisia a revizuit în consecință și calculul CIF construit.

(385)

Pentru alte societăți cooperante decât cele incluse în eșantion, Comisia a utilizat marjele medii ponderate ale celor doi producători-exportatori incluși în eșantion.

(386)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, Wilmar a susținut că marja sa de prejudiciu nu ar fi trebuit să fie ajustată în funcție de costurile VAG și de profit în ceea ce privește vânzările prin intermediul WET B.V., deoarece această comparație a fost efectuată la un alt nivel de comercializare față de prețurile din Uniune.

(387)

Cu toate acestea, Comisia a observat că prețul neprejudiciabil pentru produsul similar al industriei Uniunii a inclus numai costul de producție al producătorilor din Uniune incluși în eșantion și nu a inclus costurile VAG ale vânzărilor efectuate de entitățile de vânzare afiliate, deoarece toate vânzările efectuate de producătorul din Uniune inclus în eșantion au fost efectuate direct către consumatori (a se vedea considerentul 209). Prin urmare, Comisia a considerat că nu există niciun dezechilibru la nivel de comercializare. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(388)

În cadrul plângerii, reclamantul a furnizat suficiente elemente de probă privind existența unor distorsiuni legate de materiile prime, în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, în Indonezia în privința produsului în cauză. Conform elementelor de probă din plângere, CPO și CPKO, care reprezintă mai mult de 70 % din costul de producție al produsului în cauză, au fost supuse unei taxe la export, unei impuneri la export și stabilirii unui preț intern maxim în Indonezia.

(389)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că este necesar să se evalueze dacă există distorsiuni cu privire la produsul care face obiectul investigației în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, care ar face ca o taxă mai mică decât marja de dumping să fie insuficientă pentru eliminarea prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping ale produsului care face obiectul investigației numai în ceea ce privește exportatorul Musim Mas, întrucât marja de dumping pentru Wilmar era mai mică decât marja de prejudiciu.

(390)

Comisia a identificat principalele materii prime utilizate la fabricarea produsului în cauză de către Musim Mas. Au fost considerate materii prime principale acele materii prime care ar putea reprezenta cel puțin 17 % din costul de producție al produsului în cauză. Comisia a stabilit că Musim Mas a utilizat CPO și CPKO pentru fabricarea produsului în cauză. CPO a reprezentat mai mult de 30 % din costul total de producție, iar CPKO a reprezentat mai mult de 40 %.

(391)

În continuare, Comisia a examinat dacă vreuna dintre principalele materii prime utilizate la fabricarea produsului în cauză a fost distorsionată de una dintre măsurile enumerate la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază: sisteme duale de prețuri, taxe la export, suprataxe la export, contingente la export, interdicții la export, drepturi fiscale aplicate exporturilor, cerințe de obținere a unei autorizații, prețuri minime de export, reducerea sau anularea rambursării taxei pe valoarea adăugată (TVA), restricții privind punctele de vămuire accesibile exportatorilor, liste cu exportatori agreați, obligații legate de piața internă, drepturi exclusive de exploatare minieră. În acest scop, Comisia s-a bazat pe legislația indoneziană relevantă.

(392)

Investigația a arătat că atât CPO, cât și CPKO au fost supuse unei taxe și unei impuneri la export. Taxa la export constă într-un program tarifar progresiv pentru CPO și CPKO [Decretul nr. 166/PMK.010/2020 (44)]. În plus, a existat și o impunere progresivă la export pentru CPO și CPKO [Decretul nr. 57/PMK.05/2020 (45), astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 76/PMN.05/2021 (46)].

(393)

Comisia a stabilit că Musim Mas a beneficiat de taxa și de impunerea la export.

(394)

Comisia a comparat prețul intern al CPO și al CPKO cu o valoare de referință internațională.

(395)

În ceea ce privește prețul intern al CPO și CPKO, investigația a arătat că societatea deținută de stat Kharisma Pemasaran Bersama Nusantara (KPBN) organizează licitații zilnice (47) în cadrul cărora societățile de stat PTPN vând CPO și CPKO. Există o singură licitație pe zi pentru CPO, o singură licitație săptămânală pentru CPKO și o singură calitate standard pentru CPO și CPKO și, prin urmare, un singur preț zilnic pentru CPO și, respectiv, un singur preț săptămânal pentru CPKO. Prețul este stabilit la nivelul FOB Dumai sau Belawan (două porturi maritime importante din Indonezia). PTPN stabilește prețul, iar societățile fie îl acceptă, fie așteaptă până în ziua următoare. Contractele încheiate între societăți private utilizează, de asemenea, prețul stabilit de PTPN. Prețul de licitație este un preț public și toți operatorii de pe piață îl cunosc. Investigația a mai arătat că și contractele dintre părțile afiliate se bazează pe prețul stabilit de PTPN. Prin urmare, toți cumpărătorii din Indonezia cumpără CPO și CPKO la prețul zilnic stabilit de PTPN. În plus, investigația a arătat că diferențele mici dintre prețul de licitație și prețul efectiv de achiziție al exportatorilor incluși în eșantion s-au datorat în principal cheltuielilor de transport. Prin urmare, pentru prețul intern al CPO și al CPKO, Comisia a utilizat prețurile de licitație zilnice stabilite de PTPN în cursul perioadei de investigație, prezentate de unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(396)

În ceea ce privește valoarea de referință internațională pentru CPO și CPKO, Comisia a utilizat mai multe astfel de valori: (1) prețurile FOB ale exporturilor indoneziene din Global Trade Atlas (48) („GTA”), (2) prețurile interne din Malaysia (49), (3) prețurile FOB ale exporturilor malaysiene din GTA, (4) prețurile spot CIF Rotterdam (50) (51).

(397)

Comparația a arătat că prețul intern indonezian al CPO a fost cu 20 % mai mic decât prețurile FOB ale exporturilor indoneziene, cu 23 % mai mic decât prețurile interne malaysiene, cu 29 % mai mic decât prețurile FOB ale exporturilor malaysiene și cu 24 % mai mic decât prețurile spot CIF Rotterdam (ajustate la FOB).

(398)

Comparația a arătat că prețul intern indonezian pentru CPKO a fost cu 18 % mai mic decât prețul de export indonezian, cu 19 % mai mic decât prețul intern malaysian, cu 6 % mai mic decât prețul de export malaysian, cu 22 % mai mic decât prețurile spot CIF Rotterdam (ajustate la FOB).

(399)

În cele din urmă, Comisia a examinat dacă CPO sau CPKO reprezintă individual cel puțin 17 % din costul de producție al produsului în cauză. Pentru acest calcul a fost utilizat un preț nedistorsionat al materiei prime, astfel cum a fost stabilit la exportul din Indonezia și extras din GTA. Comisia a stabilit că, pentru Musim Mas, CPO a reprezentat peste 40 %, iar CPKO peste 50 % din costul total de fabricație.

(400)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că prețurile CPO și CPKO au făcut obiectul unor distorsiuni și au fost semnificativ mai reduse în comparație cu prețurile de pe piețele internaționale reprezentative, în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază.

(401)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă poate conchide în mod clar că este în interesul Uniunii să se determine valoarea taxelor definitive în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază doar în ceea ce privește Musim Mas. Taxa antidumping a Wilmar ar urma să fie stabilită, în orice caz, la marja de dumping, deoarece subcotarea prețurilor indicative a fost stabilită la un nivel mai ridicat. Stabilirea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea tuturor informațiilor pertinente pentru prezenta investigație, inclusiv a capacităților neutilizate din țara exportatoare, a concurenței pentru materiile prime și a efectului asupra lanțurilor de aprovizionare pentru societățile din Uniune.

(402)

GI a susținut că, în cursul perioadei de investigație, în Indonezia, capacitatea totală de producție a produsului care face obiectul investigației a fost de aproximativ 3 600 000 de tone, iar producția efectivă a fost de aproximativ 2 600 000 de tone. GI a afirmat că ambele estimări s-au bazat pe un raport al Asociației producătorilor de produse oleochimice din Indonezia (APOLIN).

(403)

Comisia observă că estimările inițiale au fost modificate de GI cu o marjă de până la +/- 30 % pentru a proteja confidențialitatea și că estimarea rezultată, conform căreia capacitatea neutilizată ar fi de 1 000 000 de tone, este semnificativ mai mică decât valoarea reală a acesteia. În mod similar, estimarea rezultată, conform căreia gradul de utilizare a capacității de producție ar fi de 72 %, este semnificativ mai mare decât valoarea reală a acestuia. Comisia observă, de asemenea, că, chiar și pe baza unei estimări de 1 000 000 de tone, capacitatea neutilizată din Indonezia este mai mare decât întreaga producție a Uniunii, care s-a ridicat la aproximativ 872 000 de tone în cursul perioadei de investigație și, prin urmare, ar putea să o înlocuiască. De asemenea, aceasta este de patru ori mai mare decât volumul importurilor din Indonezia, care s-au ridicat la aproximativ 228 000 de tone.

(404)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că producătorii indonezieni dispun de o capacitate neutilizată semnificativă și că, dacă ar fi utilizată, aceasta ar putea duce la creșterea ofertei de produs care face obiectul investigației la nivel mondial, ar putea scădea prețurile și, în consecință, ar putea submina eficacitatea măsurii, dacă măsura nu este stabilită la nivelul dumpingului.

(405)

Principala materie primă utilizată pentru fabricarea produsului care face obiectul investigației este fie seul, fie un ulei vegetal, cum ar fi CPO și CPKO.

(406)

Astfel cum se arată în considerentele 397 și 398, prețurile CPO și CPKO din Indonezia au fost semnificativ mai mici decât prețurile CPO și CPKO de pe piețele internaționale reprezentative. Acest lucru creează un avantaj necuvenit pentru producătorii-exportatori din Indonezia în comparație cu industria Uniunii. Prin urmare, Comisia a concluzionat că, deși CPO și CPKO au fost disponibile pentru industria Uniunii, având în vedere distorsiunile, acestea au fost disponibile la un preț mai mare decât cel practicat pentru producătorii din Indonezia. Prin urmare, industria Uniunii s-a aflat într-o situație dezavantajată față de producătorii-exportatori indonezieni.

(407)

Astfel cum se arată în tabelul 4 de mai sus, industria Uniunii a avut o capacitate neutilizată de aproape 250 000 de tone în cursul perioadei de investigație. Această capacitate neutilizată a fost mai mare decât volumul importurilor din Indonezia efectuate în aceeași perioadă. Prin urmare, industria Uniunii este în măsură să înlocuiască importurile din Indonezia cu propria sa producție și chiar să acopere aproape întreaga cerere din Uniune de produs care face obiectul investigației.

(408)

În plus, investigația a arătat că utilizatorii din Uniune ar putea să se aprovizioneze cu produsul care face obiectul investigației din țări terțe precum Malaysia. Volumul total al importurilor din țări terțe a rămas stabil în cursul perioadei examinate, iar cota de piață a acestora a crescut cu 6 %. În absența importurilor care fac obiectul unui dumping din Indonezia, importurile din țări terțe ar crește, deoarece prețurile de vânzare pe piața Uniunii ar fi mai atractive.

(409)

Wilmar a susținut că faptul că producători din Uniune, cum ar fi AAK, au solicitat excluderea anumitor acizi grași din definiția produsului care face obiectul investigației arată că anumiți producători (de produse din aval) din Uniune au mare nevoie de acces la toate sursele de importuri.

(410)

Comisia observă că capacitatea industriei Uniunii de a acoperi cererea din Uniune se referă la o gamă largă de acizi grași. În special în ceea ce privește cererile de excludere formulate de AAK, astfel cum se arată în considerentele 108-118, tipurile și cantitățile de acizi grași necesare pot să fie fabricate de producătorii din Uniune după restabilirea condițiilor de concurență echitabile pe piața Uniunii sau pot să provină din alte țări decât Indonezia.

(411)

Prin urmare, utilizatorii ar avea acces suficient la produsul care face obiectul investigației, chiar și în cazul unei scăderi a importurilor din Indonezia. În consecință, nu se preconizează perturbări ale lanțurilor valorice pentru utilizatorii din Uniune.

(412)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, mai multe părți interesate s-au referit la efectul măsurilor asupra lanțurilor de aprovizionare din Uniune.

(413)

Aceste observații sunt discutate în secțiunea 7.9.2 din prezentul regulament. Pe baza acestor observații și a analizei ulterioare, Comisia este asigurată că orice problemă legată de aprovizionare va fi temporară și gestionabilă având în vedere celelalte surse de aprovizionare disponibile, cum ar fi Malaysia.

(414)

În urma evaluării tuturor informațiilor pertinente pentru prezenta investigație, Comisia a concluzionat că este în interesul Uniunii să se stabilească valoarea taxelor definitive pentru Musim Mas în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază.

(415)

Având în vedere analiza prezentată mai sus, Comisia a concluzionat că, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, este în interesul Uniunii să se stabilească nivelul taxelor definitive pe baza nivelului dumpingului, sub rezerva considerațiilor suplimentare în contextul articolului 21 prevăzute în secțiunea 7.6 de mai jos.

(416)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, grupul Musim Mas a susținut că politicile GI privind CPO și CPKO au făcut obiectul investigației în cadrul investigației antisubvenție desfășurate în paralel, menționate în considerentul 3 și, prin urmare, prin aplicarea articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază în cadrul prezentei investigații antidumping și prin aplicarea taxelor antisubvenție cu privire la aceleași politici, ar conduce la aplicarea unor soluții duble pentru același set de politici ale GI.

(417)

Comisia va aborda chestiunea dublei măsuri corective, dacă este cazul, în cadrul investigației antisubvenție.

(418)

După ce a evaluat interesul Uniunii în temeiul articolului 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă poate să concluzioneze în mod clar că nu este în interesul Uniunii să se adopte măsuri în acest caz, în pofida faptului că s-a stabilit existența unui dumping prejudiciabil, în conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază. Stabilirea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea tuturor intereselor diferite implicate, inclusiv a celor ale industriei Uniunii, ale importatorilor, ale utilizatorilor și ale altor operatori economici relevanți. Niciun importator neafiliat nu a cooperat la investigație.

(419)

Comisia a trimis chestionare părților interesate cunoscute. S-au primit răspunsuri la chestionar de la patru utilizatori care fac parte din două grupuri de societăți, și anume grupul Greven și grupul Schill + Seilacher.

(420)

În Uniune există 15 societăți care produc acizi grași, având aproximativ 900 de angajați. Producătorii sunt răspândiți pe scară largă în întreaga Uniune. Industria Uniunii inclusă în eșantion, reprezentând peste 60 % din producția totală, a cooperat în cadrul investigației.

(421)

În urma retragerii plângerii menționate în secțiunea 1.10, Comisia a decis să continue investigația și a efectuat analiza prejudiciului și a legăturii de cauzalitate în ceea ce privește industria Uniunii în ansamblu, indiferent de sprijinul și/sau cooperarea producătorilor individuali din Uniune, astfel cum se explică în detaliu în considerentele 64, 66, 68 și 69. Analiza de la secțiunile 4 și 5 din prezentul regulament a confirmat faptul că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important și că acesta a fost cauzat de importurile de produs în cauză care fac obiectul unui dumping, efectuate de producătorii-exportatori din Indonezia. Comisia a observat în continuare că se bucură de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește decizia de a continua sau de a încheia o procedură în urma unei retrageri.

(422)

În scrisoarea de retragere a plângerii, reclamantul a afirmat că motivul retragerii acesteia a fost „din cauza influenței părților interesate” (52). Acest lucru confirmă faptul că reclamantul nu a pus sub semnul întrebării analiza și concluzia privind existența unui prejudiciu important cauzat de importurile din Indonezia care fac obiectul unui dumping, ci că singurul motiv al retragerii a fost influența părților interesate. Un motiv legat de influența părților interesate asupra reclamantului nu ar susține constatarea că ar fi în interesul Uniunii să se încheie procedura doar din acest motiv, atunci când Comisia a concluzionat deja că există un dumping prejudiciabil semnificativ. În această privință, Comisia a observat în continuare că retragerea plângerii a avut loc într-un stadiu foarte avansat al procedurii, în care a existat o informare completă a părților cu privire la constatările care demonstrau existența unui prejudiciu important suferit de industria Uniunii din cauza importurilor din Indonezia care fac obiectul unui dumping. Observațiile primite de părți în urma comunicării constatărilor nu au modificat această concluzie, sprijinind astfel considerentul că, în orice caz, încheierea procedurii fără instituirea de măsuri nu ar fi în interesul Uniunii, chiar dacă plângerea a fost retrasă de reclamant.

(423)

Având în vedere constatarea existenței unui prejudiciu important pentru industria Uniunii, descris în considerentele 255-259, instituirea de măsuri ar permite industriei Uniunii să își îmbunătățească profitabilitatea pentru a atinge niveluri sustenabile, să crească investițiile și, astfel, să își mențină o poziție competitivă pe piața principală. De asemenea, industria Uniunii ar putea să recâștige cota de piață pierdută prin creșterea volumului vânzărilor pe piața Uniunii.

(424)

Este probabil ca absența măsurilor să aibă și alte efecte negative semnificative asupra industriei Uniunii în ceea ce privește scăderea volumului vânzărilor și al producției, scăderea în continuare a prețurilor, ducând la o deteriorare financiară suplimentară a situației sale economice în ceea ce privește profitabilitatea și investițiile, ceea ce ar periclita viitorul său și ocuparea forței de muncă.

(425)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale, grupul Musim Mas a susținut că industria Uniunii, care utilizează seul ca materie primă, nu ar beneficia de pe urma măsurilor și că producătorii-exportatori malaysieni ar fi cei care ar beneficia în cele din urmă.

(426)

Cu toate acestea, având în vedere observațiile Comisiei cu privire la seu ca factor de necauzalitate, prețurile mai mari ale importurilor din Malaysia pe parcursul perioadei examinate și capacitatea industriei Uniunii de a crește profitabilitatea și investițiile și, prin urmare, de a crește producția și volumul vânzărilor în cazul adoptării măsurilor, această observație a fost respinsă.

(427)

Prin urmare, instituirea de măsuri privind acizii grași din Indonezia este în mod clar în interesul industriei Uniunii.

(428)

Nu a existat nicio cooperare din partea importatorilor/comercianților neafiliați, astfel cum se menționează în considerentul 38.

(429)

Prin urmare, Comisia nu a dispus de informații pentru a stabili cu precizie impactul pe care instituirea de măsuri l-ar avea asupra activităților importatorilor/comercianților neafiliați. Lipsa cooperării sugerează că importatorii nu consideră că instituirea de măsuri antidumping le-ar afecta în mod semnificativ activitatea. Deși într-o primă etapă s-ar putea observa o reducere a importurilor și a revânzării mărfurilor afectate de măsuri, orice astfel de efect negativ asupra cifrei de afaceri ar putea, în cele din urmă, să fie compensat prin creșterea revânzării produselor achiziționate din alte surse, cum ar fi Malaysia.

(430)

În consecință, Comisia a concluzionat că impactul măsurilor nu ar fi disproporționat pentru importatori/comercianți.

(431)

Produsul care face obiectul investigației este achiziționat de mai multe industrii de pe piața Uniunii pentru a fabrica produse precum alimente, hrană pentru animale, produse farmaceutice, cosmetice (produse de igienă zilnică și articole de înfrumusețare de lux), produse de îngrijire personală și a locuinței și detergenți industriali.

(432)

Patru utilizatori care fac parte din două grupuri de societăți, reprezentând aproximativ 4-7 % din consumul total de la nivelul Uniunii, au cooperat în cadrul investigației și au furnizat un răspuns la chestionarul utilizatorilor.

(433)

Unul dintre grupuri a utilizat acizi grași pentru a produce săpunuri metalice și alcaline, precum și esteri care sunt utilizați ca aditivi în industria plasticului, a lubrifianților și în industria textilă. Celălalt grup fabrică produse chimice pentru materialele textile tehnice, produse chimice pentru articolele din piele, produse cosmetice și produse chimice fine.

(434)

Investigația a constatat că acești utilizatori achiziționează împreună [6-9] % din totalul importurilor din Indonezia, [4-7] % din totalul vânzărilor industriei Uniunii și [2-4] % din totalul importurilor din alte țări în cursul perioadei de investigație. Prin urmare, Comisia a dispus de puține informații pentru a evalua impactul global al instituirii măsurilor antidumping asupra activităților utilizatorilor.

(435)

Pe baza datelor furnizate de utilizatorii cooperanți, în cursul PI, aceștia au achiziționat aproximativ [23-26] % din necesarul lor de acizi grași din Indonezia, [68-72] % de la producătorii din Uniune și [2-5] % din alte surse. Unul dintre grupurile de utilizatori importa cantități neglijabile, dar celălalt a importat mai mult de un sfert din necesarul său de acizi grași din Indonezia în perioada respectivă.

(436)

În funcție de utilizator, vânzările de produse care conțin acizi grași au variat între 29 % și peste 95 % din cifra de afaceri totală. În ansamblu, proporția acizilor grași proveniți din toate sursele în costurile totale de fabricație ale utilizatorilor cooperanți a variat între 6 % și 52 %.

(437)

Marjele totale de profitabilitate ale celor patru utilizatori au variat între valori cu o cifră și valori cu două cifre.

(438)

În ceea ce privește efectul măsurilor asupra utilizatorilor cooperanți și având în vedere substituibilitatea limitată a produsului, Comisia a considerat că profiturile acestora pot fi afectate într-o oarecare măsură de instituirea măsurilor. Având în vedere marjele lor de profit, efectul nu ar fi disproporționat, întrucât cel puțin o parte din creșterea prețului ar putea fi transferată lanțului de aprovizionare din aval.

(439)

Având în vedere profitabilitatea inadecvată a industriei Uniunii și scăderea prețurilor pe piață, se poate presupune în mod rezonabil că prețurile vor crește după instituirea măsurilor. Cu toate acestea, impactul pe care măsurile l-ar putea avea asupra anumitor utilizatori ar trebui să fie pus în balanță cu riscul de întrerupere a activității pentru industria Uniunii, întrucât situația actuală nu este sustenabilă. Neinstituirea de măsuri va conduce la o fiabilitate și stabilitate mai redusă a surselor de aprovizionare și, în mod inevitabil, la creșteri ale prețurilor pe piața Uniunii.

(440)

P&G nu a cooperat pe deplin la investigație, dar a declarat că se opune instituirii de măsuri, afirmând că instituirea de măsuri i-ar periclita accesul la o sursă fiabilă de aprovizionare cu acizi grași. P&G a susținut că instituirea de măsuri antidumping ar avea două consecințe principale. În primul rând, este probabil ca măsurile să conducă la creșterea costurilor de producție în industria bunurilor de consum, iar aceste costuri ar fi în cele din urmă transferate consumatorilor. În al doilea rând, instituirea de măsuri este susceptibilă să perturbe lanțurile de aprovizionare din Indonezia într-un moment în care cererea de acizi grași este puternică, iar producătorii din Uniune funcționează la capacitate maximă. Grupul Greven a susținut, de asemenea, că cererea de acizi grași de pe piața Uniunii nu ar putea fi satisfăcută fără importurile de acizi grași din Indonezia.

(441)

Comisia a observat că P&G nu a transmis un răspuns la chestionarul pentru utilizatori și nu a furnizat informații detaliate cu privire la achizițiile sale de acizi grași și la ponderea acestora în ceea ce privește costul produselor finite. Prin urmare, Comisia nu a putut evalua impactul instituirii de măsuri asupra activității P&G.

(442)

În plus, Comisia a constatat că capacitatea de producție a industriei Uniunii este suficientă pentru a acoperi aproape întregul consum de pe piața UE. În prezent, industria Uniunii deține aproximativ 20 % din capacitatea neutilizată și, în cazul în care condițiile de concurență loială sunt restabilite, producătorii din Uniune ar putea crește producția pentru a satisface cererea din Uniune. În plus, există capacități neutilizate pentru producția de acizi grași în Malaysia. Prin urmare, Comisia a concluzionat că instituirea de măsuri antidumping nu ar putea cauza un deficit de aprovizionare cu acizi grași pe piața Uniunii.

(443)

După comunicarea constatărilor finale, s-au primit observații privind interesele Uniunii de la grupul Greven, grupul Schill + Seilacher, grupul P&G, Unilever, Henkel, Quaker Houghton, Evonik, NYCO, Kapachim, Omya, Stéarinerie Dubois, Wilmar, a grupului Musim Mas, Ecogreen și CUTFA. Multe dintre aceste părți erau utilizatori care nu cooperaseră pe deplin la investigație și nu prezentaseră anterior observații. Prin urmare, investigația a beneficiat de o gamă mai largă de observații după comunicarea constatărilor finale, deși informațiile nu au fost prezentate în formatul de răspuns la chestionar solicitat la deschiderea investigației și nu a fost posibil să se verifice veridicitatea tuturor observațiilor formulate.

(444)

CUTFA a subliniat că măsurile ar avea doar un impact redus asupra utilizatorilor, deoarece creșterile de costuri ar putea fi transferate clienților lor. Chiar dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, profiturile ar fi de o asemenea amploare încât să fie absorbite, prin urmare impactul măsurilor nu ar fi disproporționat.

(445)

Gama mai largă de observații din partea utilizatorilor a părut să indice faptul că utilizatorii ar putea fi diferențiați în două categorii principale.

(446)

Prima categorie este reprezentată de grupuri multinaționale mari, cum ar fi P&G, Unilever, Henkel, Quaker Houghton și Evonik, care au fabricat un număr mare de produse finite utilizând produsul care face obiectul investigației ca materie primă principală, îndeosebi pentru produsele lor de îngrijire a locuinței, de spălătorie, de frumusețe și de îngrijire personală. Totuși, astfel cum s-a arătat mai sus, din cauza lipsei de cooperare deplină din partea acestor părți, nu a fost posibil să se determine cantitatea de acizi grași pe care au utilizat-o în producție sau importanța acizilor grași în costul de producție al celor mai importante produse care utilizează acizi grași. În plus, datele de la P&G, Unilever și Henkel disponibile din surse publice (53) au arătat că, în ultimii ani, cifra de afaceri și profiturile grupului au crescut substanțial, în special în ceea ce privește produsele de îngrijire a locuinței, care reprezintă cea mai mare piață pentru acizii grași.

(447)

P&G a explicat că nu a răspuns la chestionar deoarece P&G, ca și alți utilizatori de acizi grași, este fragmentată în multe unități de producție.

(448)

Însă P&G nici măcar nu a completat secțiunea din chestionar referitoare la achizițiile de acizi grași prin intermediul unității sale centrale de achiziție. Caracterul fragmentat al industriei utilizatoare nu împiedică, cel puțin pe unele dintre acestea, să transmită un răspuns la chestionar. În plus, conturile anuale consolidate disponibile public ale P&G arată, de asemenea, că operațiunile sale europene au înregistrat o cifră de afaceri foarte mare în 2021 [16,7 miliarde USD (54)]. Profitabilitatea sa la nivel mondial a fost de 23 % (55). Cifra de afaceri a Henkel în 2021 pentru Europa de Vest și de Est a fost de 9,1 miliarde EUR, iar profitabilitatea în aceleași regiuni a fost de 18,9 % (56). Aceste informații au susținut opinia Comisiei potrivit căreia marii cumpărători de acizi grași din cele mai mari industrii utilizatoare (îngrijirea locuinței, spălătorie, frumusețe și îngrijire personală) nu ar fi afectați în mod disproporționat de măsurile propuse.

(449)

Henkel a afirmat că lipsa de cooperare din partea utilizatorilor nu însemna că măsurile, la nivelurile propuse în comunicarea constatărilor finale, nu ar avea un impact grav asupra activităților lor.

(450)

După cum se arată în continuare, Comisia și-a revizuit constatările și concluziile inițiale privind impactul asupra utilizatorilor, în lumina observațiilor suplimentare primite ca răspuns la comunicarea constatărilor finale, inclusiv a observațiilor primite de la noile părți interesate.

(451)

Henkel, Kapachim, Omya și Wilmar au subliniat, de asemenea, că interesul utilizatorilor ar trebui privit în contextul evoluțiilor recente care au precedat comunicarea, cum ar fi creșterea prețurilor la materiile prime și la energie, inflația și problemele legate de lanțul de aprovizionare.

(452)

Comisia a observat că aceste aspecte sunt evoluții ulterioare perioadei de investigație. Nu a fost demonstrat impactul pe care ele l-ar putea avea asupra industriei utilizatoare. De exemplu, dacă costurile suplimentare au fost transferate clienților și care a fost impactul asupra profitabilității produselor care conțin acizi grași. În orice caz, nu este clar dacă astfel de evoluții ar fi de durată. În consecință, aceste afirmații nu au putut fi acceptate.

(453)

În comunicarea sa confidențială, Unilever s-a concentrat asupra unui anumit produs care ar fi afectat de măsuri, susținând că prețurile ar crește considerabil și că ar putea fi nevoită să importe acest produs, ceea ce ar avea un impact asupra producției și ocupării forței de muncă din Uniune. S-a susținut, de asemenea, că prețurile de consum pentru acest produs ar crește ca urmare a acestui fapt. În plus, Unilever a subliniat că marea majoritate a vânzărilor acestui produs au fost exportate în afara Uniunii.

(454)

Comisia nu a fost în măsură să verifice aceste afirmații, întrucât Unilever, la fel ca majoritatea utilizatorilor, nu a completat răspunsul la chestionarul pentru utilizatori. Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să stabilească importanța acestui produs în cadrul operațiunilor din Uniune ale Unilever din punctul de vedere al profitabilității și al cifrei de afaceri. De asemenea, Comisia nu a fost în măsură să stabilească importanța acizilor grași în cadrul costurilor Unilever pentru acest produs sau pentru alte produse. De asemenea, Comisia nu a fost în măsură să evalueze în mod clar impactul pe care taxele l-ar avea, în general, asupra profitabilității Unilever pe piața Uniunii. În plus, conturile anuale consolidate disponibile public ale Unilever arată că operațiunile sale europene au înregistrat o cifră de afaceri de 11,3 miliarde EUR (57) și o profitabilitate de 1,8 miliarde EUR (58) sau peste 16 %. Prin urmare, Comisia nu a primit nicio informație care să demonstreze că impactul măsurilor privind acizii grași din Indonezia ar fi disproporționat asupra vânzărilor acestui produs realizate de Unilever sau, în general, asupra activității sale din Uniune. Afirmația privind creșterea prețurilor de consum și importul acestui produs nu a fost, în mod clar, demonstrată, având în vedere profitabilitatea generală a operațiunilor sale din Uniune. În plus, Comisia a observat că, pentru a atenua impactul măsurilor, Unilever a avea la dispoziție regimul de transformare sub control vamal.

(455)

A doua categorie de utilizatori a constat în societăți și grupuri mai mici, cum sunt cele care au cooperat pe deplin la investigație (grupul Greven și grupul Schill + Seilacher), și a utilizat acizi grași pentru a fabrica produse din aval precum esteri, amine, lubrifianți, săpunuri etc.

(456)

În plus, în urma comunicării constatărilor finale au prezentat observații NYCO, Kapachim, Omya, filialele Ecogreen și Stéarinerie Dubois. În general, societățile din această categorie au achiziționat cantități mai mici ale produsului care face obiectul investigației. Cu toate acestea, utilizatorii respectivi nu au trimis răspunsuri la chestionar care să permită justificarea aspectelor pe care le-au semnalat. În schimb, informațiile furnizate de societățile care au cooperat pe deplin au arătat că este probabil ca aceste societăți care au cooperat pe deplin să fie mai afectate de măsuri, deoarece acizii grași reprezentau o proporție mai mare din costurile lor totale, iar vânzările respectivelor produse din aval au avut o profitabilitate limitată. În plus, impactul măsurilor asupra tuturor utilizatorilor ar fi atenuat de faptul că utilizatorii nu au vândut exclusiv produse care conțin acizi grași. De asemenea, majoritatea acizilor grași achiziționați au provenit fie de la industria Uniunii, fie de la furnizori din țări terțe. Aceasta înseamnă că este de așteptat ca majorările prețurilor pentru aceste achiziții să fie mai mici decât cele pentru achizițiile de la producătorii-exportatori indonezieni. În plus, produsele finite fabricate din acizi grași au fost adesea exportate în afara Uniunii, ceea ce înseamnă că regimul de transformare sub control vamal ar putea fi disponibil pentru a reduce impactul măsurilor.

(457)

Ecogreen a susținut că taxele medii ponderate care i s-ar aplica ar dăuna celor două societăți afiliate din Uniune. Ecogreen a susținut, de asemenea, că toate vânzările sale către Uniune au fost destinate utilizării captive și, prin urmare, aceste exporturi nu au putut cauza prejudicii industriei Uniunii.

(458)

Comisia a observat că, întrucât filialele Ecogreen, DHW și E&S, nu au completat chestionarul pentru utilizatori, afirmațiile Ecogreen privind prejudiciul nu au putut fi verificate. Potrivit afirmațiilor Ecogreen, una dintre filialele sale din Uniune cumpără anumite tipuri de acizi grași de la industria Uniunii. Prin urmare, nu se poate exclude faptul că există concurență între produsele Ecogreen și produsele industriei Uniunii cel puțin pe anumite segmente ale pieței, astfel cum se menționează în considerentul 108. În consecință, afirmația privind filialele Ecogreen și utilizarea captivă nu poate fi acceptată.

(459)

Prin urmare, pe baza informațiilor de la dosar, Comisia a concluzionat că măsurile propuse nu ar avea un impact disproporționat asupra utilizatorilor.

(460)

Grupul Greven, Henkel, Unilever, Kapachim, Evonik, Ecogreen, Quaker Houghton, Omya, NYCO, Stéarinerie Dubois, grupul Musim Mas și Wilmar au formulat afirmații referitoare la perturbarea pieței Uniunii și la problemele de aprovizionare care ar rezulta în urma instituirii de măsuri. În special, aceste părți interesate au considerat că nivelul propus al măsurilor este prea ridicat și ar afecta în mod disproporționat interesul industriilor din aval ale Uniunii. De asemenea, aceste societăți au susținut că importurile din Indonezia ar înceta sau ar fi restrânse într-o asemenea măsură, încât ar apărea un deficit general pe piața Uniunii, ceea ce ar determina și creșteri ale prețurilor. Alți utilizatori au formulat afirmații mai specifice referitoare la anumite tipuri de acizi grași, despre care au afirmat că nu ar putea fi furnizate în mod adecvat de industria Uniunii. AAK, Unilever și grupul Greven au pus la dispoziție corespondență prin e-mail purtată cu producătorii din Uniune pentru a-și susține afirmația privind problemele de aprovizionare de pe piață care ar fi agravate de măsuri.

(461)

Unilever, Henkel și Ecogreen au susținut că importurile în Uniune de acizi grași cu lanț scurt, precum C8-C10, ar fi afectate de măsuri. NYCO a susținut că acizii C8-C10 au fost din ce în ce mai dificil de găsit pe piața Uniunii, deoarece producătorii și-au sporit utilizarea captivă. Ca urmare a acestui deficit, prețurile au crescut brusc din septembrie 2021. În plus, NYCO a susținut că deficitul de acizi grași cu lanț scurt, precum C8-C10, ar avea un impact asupra industriilor pe care NYCO le aprovizionează cu lubrifianți speciali, cum ar fi industria aeronautică și industria de apărare.

(462)

Kapachim, Evonik, NYCO au susținut, de asemenea, că ar fi dezavantajate față de producătorii acelorași produse situați în afara Uniunii. Alte societăți au susținut că ar putea fi nevoite să se relocheze în afara Uniunii.

(463)

Stéarinerie Dubois a susținut că substituibilitatea redusă a multor tipuri de produse importate din Indonezia i-ar afecta puternic profitabilitatea, deoarece costurile sale de producție ar crește. Stéarinerie Dubois a susținut, de asemenea, că producătorii din Uniune enumerați în plângere nu produc neapărat aceiași acizi grași în cantități suficiente din tipul de acid de care avea nevoie. Aceasta a mai subliniat că, în cazul a două tipuri de acizi grași pe care societatea le utilizează în producția sa, niciun producător din Uniune nu s-a putut conforma specificațiilor societății privind culoarea, care reprezintă un factor important pentru clienții săi din industria farmaceutică. Stéarinerie Dubois a afirmat că, întrucât nu există o piață a Uniunii pentru acizii grași conformă cu legislația REACH și cu cerințele referitoare la alimentele cușer și halal, importurile acestor produse nu au cauzat niciun prejudiciu industriei Uniunii.

(464)

CUTFA a subliniat că industria Uniunii, împreună cu importurile din Indonezia și din țări terțe, ar asigura o aprovizionare adecvată a pieței Uniunii în cazul instituirii măsurilor. Acest punct de vedere a fost completat de un grafic care prezintă principalele surse de aprovizionare. CUTFA a subliniat, de asemenea, că importurile din Indonezia nu vor înceta, ci vor continua în condiții de concurență echitabile.

(465)

Comisia a recunoscut că aprovizionarea cu acizi grași a diferitelor sectoare industriale utilizatoare din Uniune este esențială, deoarece acizii grași nu pot fi înlocuiți în mod adecvat cu alte produse. Prin urmare, Comisia a analizat chestiunea perturbării pieței și a problemelor legate de aprovizionare în lumina observațiilor primite.

(466)

În primul rând, astfel cum se subliniază în considerentul 220, cifrele privind capacitatea neutilizată menționate în considerentul 407 au fost calculate pe baza unei capacități sustenabile, nu teoretice, a industriei Uniunii, ținând seama de perioadele normale de inactivitate, cum ar fi întreținerea, și luând în considerare fabricarea de alte produse. Aceasta înseamnă că, în cursul PI, în Uniune exista o capacitate neutilizată de aproximativ 250 000. Verificarea răspunsurilor la chestionar ale industriei Uniunii a asigurat o abordare coerentă și exactă a cifrelor privind capacitatea. Capacitățile au fost reduse, după caz, iar cifrele verificate au fost comunicate societăților implicate.

(467)

În al doilea rând, a fost clar că investițiile în industria Uniunii au fost restrânse în cursul perioadei examinate. Investițiile societăților incluse în eșantion au continuat, dar s-au limitat la întreținerea instalațiilor și a echipamentelor existente, mai degrabă decât să vizeze creșterea capacității și eliminarea blocajelor la nivel de producție. Instituirea de măsuri ar reduce presiunea asupra prețurilor pentru industrie și i-ar permite să stabilească prețurile la un nivel la care să se atingă o profitabilitate rezonabilă. Producția și vânzările pentru aprovizionarea pieței ar putea crește datorită unor condiții de piață mai bune. Industria ar putea, de asemenea, să mobilizeze capital pentru a crește capacitatea.

(468)

Problemele de aprovizionare din cursul perioadei examinate, demonstrate de corespondența prin e-mail, sunt de așteptat în cazul în care o industrie a suferit un prejudiciu important care i-a afectat prețurile de vânzare, ceea ce a condus la o profitabilitate scăzută și la incapacitatea de a atrage capital pentru investiții. Cu toate acestea, instituirea de măsuri va crea condiții de piață mai bune pentru industria Uniunii, care va putea să crească producția și să îmbunătățească cantitatea și gama de acizi grași pe care îi furnizează pe piață.

(469)

În al treilea rând, nu se preconizează că măsurile instituite prin prezentul regulament vor interzice importurile din Indonezia. Se reamintește că scopul măsurilor antidumping nu este de a stopa importurile, ci de a restabili condițiile de concurență echitabile pe piață. În consecință, Comisia a respins afirmația potrivit căreia ar apărea un deficit general pe piața Uniunii, care ar determina și creșteri disproporționate ale prețurilor.

(470)

Comisia a observat că afirmația privind o creștere bruscă a prețurilor pentru C8-C10 s-a referit mai degrabă la piața mondială, nu doar la piața Uniunii. Prin urmare, efectele măsurilor antidumping asupra competitivității globale a utilizatorilor de C8-C10 din Uniune nu ar fi diferite de efectele asupra utilizatorilor altor tipuri de acizi grași. În plus, Comisia a reamintit că evoluțiile pieței după sfârșitul perioadei de investigație nu sunt, în mod normal, luate în considerare în evaluarea sa. În ceea ce privește chestiunea prezentată de NYCO cu privire la industria aeronautică și industria de apărare, aceste afirmații privind perturbarea nu au fost demonstrate și, prin urmare, au fost respinse.

(471)

În plus, Comisia a observat că produsele industriei indoneziene și cele ale industriei Uniunii sunt în mare măsură substituibile. Simplul fapt că anumiți producători din Uniune nu au fost în măsură să furnizeze anumite tipuri de produse în anumite momente în condițiile de piață aplicabile în perioada examinată nu înseamnă că problemele legate de aprovizionare vor persista după instituirea măsurilor. În plus, Comisia a considerat că impactul măsurilor asupra costurilor și a profitabilității acestui utilizator nu a fost demonstrat, deoarece, în absența unui răspuns la chestionar, Comisia nu a putut evalua cât de importante au fost costurile cu acizii grași pentru societate ca procent din costurile totale sau din cifra de afaceri. Prin urmare, afirmațiile au fost respinse.

(472)

Impactul probabil asupra concurenților din afara Uniunii și riscul de relocare nu au fost demonstrate. În plus, factorii care ar putea atenua impactul taxelor asupra utilizatorilor sunt analizați în considerentul 455.

(473)

Wilmar a sugerat că costul pe piața Uniunii al acizilor grași ca materie primă ar crește cu aproximativ 32,9 % (59).

(474)

Totuși, astfel de estimări prezintă în mod exagerat creșterile probabile ale costurilor pentru utilizatori. Acest lucru se datorează faptului că importurile indoneziene au reprezentat aproximativ 20 % din consum și este probabil să aibă loc creșteri mult mai mici ale costurilor pentru utilizatorii care sunt aprovizionați de industria Uniunii sau de importuri din alte surse. În plus, importurile din țări terțe, cum ar fi Malaysia, vor crește în mod inevitabil pe parcursul perioadei de aplicare a măsurilor, datorită condițiilor de piață mai bune și presiunii mai reduse exercitate de prețurile indoneziene.

(475)

Wilmar a subliniat, de asemenea, că reducerea importurilor de ulei vegetal, în special din Ucraina, ar limita capacitatea industriei Uniunii de a se aproviziona cu materii prime.

(476)

Comisia a observat că aceste afirmații au vizat evoluții ulterioare perioadei de investigație. Nu s-a demonstrat ce impact ar putea avea aceste evoluții asupra pieței Uniunii sau dacă ele ar fi de durată, deoarece articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede că informațiile referitoare la o perioadă posterioară perioadei de investigație nu se iau în mod normal în considerare. Prin urmare, afirmațiile au fost respinse.

(477)

Prin urmare, Comisia nu a putut accepta argumentele potrivit cărora va exista un deficit general de aprovizionare cu acizi grași a utilizatorilor din Uniune. În ceea ce privește problemele de aprovizionare care implică produse specifice, este probabil ca orice perturbare a pieței să fie temporară, până când producătorii și clienții acestora se adaptează la noua situație de pe piață.

(478)

Având în vedere observațiile părților interesate și pe baza informațiilor de la dosar, este clar că, în cazul sectoarelor mari consumatoare de acizi grași (îngrijirea locuinței, frumusețe, spălarea rufelor și îngrijire personală), nu ar exista un impact major în urma instituirii măsurilor, deoarece aceste sectoare ar fi în măsură să absoarbă eventualele creșteri ale costurilor care nu ar putea fi transferate clienților.

(479)

Pentru celelalte sectoare, există unele dovezi care arată că pot avea loc creșteri ale costurilor și că acestea vor avea un impact asupra profitabilității. Cu toate acestea, numai două grupuri au decis să coopereze pe deplin în cadrul investigației pentru a-și susține afirmațiile.

(480)

Există mai multe elemente care vor atenua impactul eventualelor creșteri ale costurilor asupra tuturor utilizatorilor, cum ar fi regimul de transformare sub control vamal pentru importurile de acizi grași care vor fi utilizați pentru fabricarea produselor exportate. Nu toate produsele fabricate de utilizatori conțin acizi grași. În plus, aproximativ 80 % din acizii grași consumați pe piața Uniunii nu provin din Indonezia și, prin urmare, nu vor fi supuși impactului direct al măsurilor.

(481)

Măsurile antidumping sunt menite să crească prețul de import în Uniune (franco destinație vămuit) pentru țara în cauză. Este probabil să crească și prețurile importurilor din țări terțe și prețurile industriei Uniunii. Totuși, pentru a putea supraviețui, industria Uniunii trebuie să funcționeze pe o bază mai echitabilă cu producătorii-exportatori indonezieni de pe piața Uniunii. Piața Uniunii are nevoie de timp pentru a se adapta la noile condiții și, în perioada respectivă, ar putea exista un impact negativ asupra anumitor actori de pe piață și asupra anumitor sectoare de utilizatori. După cum s-a menționat mai sus, producătorii din Uniune au preconizat o sporire a investițiilor pentru creșterea capacității. O parte dintre aceste investiții ar permite societăților din industria Uniunii să furnizeze o gamă mai largă de acizi grași sau să crească producția de produse specifice. Simplul fapt că un producător din Uniune nu a fost în măsură să aprovizioneze piața cu anumite produse în condițiile actuale de concurență neloială nu înseamnă că producătorii din Uniune nu au capacitatea de a se adapta la noile condiții de piață create de măsurile vizate.

(482)

Comisia susține că astfel de creșteri ale costurilor sunt necesare pentru a permite industriei Uniunii să concureze în mod echitabil și la niveluri ale prețurilor care nu îi periclitează viabilitatea. Este clar că profitabilitatea prezentată în tabelul 10 nu este sustenabilă și este în interesul tuturor utilizatorilor ca producția unei game largi de acizi grași în Uniune să continue. Creșterile preconizate ale costurilor pentru utilizatori nu sunt considerate disproporționate.

(483)

În consecință, ținând seama de opiniile tuturor părților interesate care au prezentat observații, Comisia a concluzionat că utilizatorii nu ar fi afectați în mod disproporționat de instituirea măsurilor.

(484)

Furnizorii de materii prime din Uniune sunt în principal producători de seu și de ulei vegetal. Deși acești furnizori de materii prime nu au cooperat în cadrul prezentei investigații, este clar că instituirea de măsuri ar aduce beneficii și furnizorilor pe termen lung, deoarece industria Uniunii consumă cantități semnificative de seu și de uleiuri vegetale produse în Uniune.

(485)

Pe baza informațiilor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperative care să demonstreze că instituirea măsurilor cu privire la importurile acizi grași originari din Indonezia nu ar fi în interesul Uniunii.

(486)

Potrivit concluziilor la care a ajuns Comisia cu privire la existența unui dumping, la prejudiciu, la legătura de cauzalitate, la nivelul măsurilor și la interesul Uniunii, este necesar să se instituie măsuri provizorii pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping.

(487)

În conformitate cu evaluarea de mai sus, taxele antidumping definitive sunt stabilite la nivelul marjei de dumping pentru Wilmar.

(488)

În ceea ce privește Musim Mas, Comisia a examinat dacă o taxă mai mică decât marja de dumping ar fi suficientă pentru eliminarea prejudiciului. După ce a constatat distorsiuni legate de materiile prime în ceea ce privește produsul în cauză, în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, și anume sub forma unor taxe și impuneri la export pentru CPO și CPKO, Comisia a conchis că ar fi în interesul Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază, să se determine valoarea taxei la nivelul marjei de dumping, deoarece o taxă inferioară marjei de dumping nu ar fi suficientă pentru a remedia prejudiciul suferit de industria Uniunii.

(489)

Taxa definitivă pentru celelalte societăți cooperante neincluse în eșantion din Indonezia se bazează pe marja de dumping medie ponderată stabilită mai sus pentru cele două societăți incluse în eșantion.

(490)

Având în vedere nivelul ridicat de cooperare (exporturile producătorilor-exportatori cooperanți au constituit totalitatea importurilor totale în cursul PI), nivelul taxei la nivel național s-a bazat pe cea mai mare dintre marjele de dumping ale celor doi exportatori cooperanți incluși în eșantion.

(491)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, trebuie stabilite după cum urmează: