(1)

În conformitate cu articolul 67 din TFUE, Uniunea constituie un spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia este asigurată absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne. În temeiul acquis-ului Schengen, frontierele interne pot fi trecute prin orice punct fără a fi realizată o verificare la frontiere asupra persoanelor, indiferent de cetățenia acestora. Aceasta se aplică inclusiv resortisanților țărilor terțe care au reședința legală în UE și resortisanților țărilor terțe care au intrat în mod legal pe teritoriul unui stat membru, care pot circula liber pe teritoriile tuturor celorlalte state membre în perioada de 90 de zile în 180 de zile.

(2)

La 30 ianuarie 2020, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a declarat o urgență de sănătate publică de importanță internațională cu privire la epidemia mondială cauzată de infecția cu noul coronavirus, care se află la originea Coronavirus disease 2019 (COVID-19). La 11 martie 2020, OMS a evaluat drept pandemie situația cauzată de COVID-19.

(3)

Pentru a limita răspândirea virusului, statele membre au adoptat diverse măsuri, dintre care unele au avut consecințe asupra dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, cum ar fi restricțiile la intrarea pe teritoriu sau impunerea cerinței de a se supune carantinei în cazul călătorilor transfrontalieri. Aceste măsuri au avut, în unele cazuri, un impact asupra absenței verificărilor asupra persoanelor, indiferent de cetățenia acestora, la trecerea frontierelor interne în spațiul Schengen.

(4)

Recomandarea (UE) 2020/1475 a Consiliului (1) definește principiile generale și criteriile comune, inclusiv pragurile comune, atunci când se iau în considerare restricții la libera circulație ca răspuns la pandemia de COVID-19. Recomandarea stabilește, de asemenea, un cadru comun în ceea ce privește măsurile posibile pentru călătorii care sosesc din zone cu risc mai ridicat. Aceasta recomandă statelor membre să se coordoneze și să comunice cu publicul atunci când sunt impuse măsuri restrictive.

(5)

Având în vedere că libera circulație a persoanelor în cadrul pieței interne, menționată la articolul 26 din TFUE, coexistă îndeaproape cu absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne în spațiul Schengen, menționată la articolele 67 și 77 din TFUE, și pentru a respecta coerența și integritatea acquis-ului Schengen, prezenta recomandare ar trebui să asigure faptul că statele membre aplică aceeași abordare coordonată atunci când aplică acquis-ul Schengen privind absența verificărilor asupra persoanelor, indiferent de cetățenia acestora, la frontierele interne.

(6)

Prin urmare, statele membre ar trebui să aplice, de asemenea, principiile, criteriile comune și cadrul comun de măsuri prevăzute în Recomandarea (UE) 2020/1475 atunci când asigură în spațiul Schengen absența verificărilor asupra persoanelor, indiferent de cetățenia acestora, la frontierele interne.

(7)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei recomandări, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezenta recomandare constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta recomandare, dacă o va pune în aplicare.

(8)

Prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (2); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei recomandări, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(9)

În ceea ce privește Bulgaria, Croația, Ciprul și România, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011.

(10)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (3).

(11)

În ceea ce privește Elveția, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE (4), coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (5).

(12)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE (6), coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (7),