(1)

La 15 februarie 2019, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antidumping cu privire la importurile în Uniune de roți rutiere din oțel (denumite în continuare „RRO”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „țara în cauză”) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”). Definiția produsului care face obiectul anchetei a fost clarificată în avizul de modificare a avizului de deschidere (3).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 3 ianuarie 2019 de Asociația Fabricanților de Roți din Europa (denumită în continuare „EUWA” sau „reclamantul”) în numele unor producători reprezentând peste 25 % din producția totală de roți rutiere din oțel a Uniunii. Plângerea a conținut elemente de probă privind existența unui dumping și a unui prejudiciu important cauzat de acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

Comisia nu a supus importurile produsului în cauză înregistrării în temeiul articolului 14 alineatul (5a) din regulamentul de bază, astfel cum se explică la considerentul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1693 al Comisiei (4) („regulamentul provizoriu”). Nicio parte nu a formulat observații cu privire la acest aspect.

(4)

În conformitate cu articolul 19a din regulamentul de bază, la 19 septembrie 2019, Comisia a comunicat părților un rezumat al taxelor propuse și detalii cu privire la calcularea marjei de dumping și a marjei adecvate pentru înlăturarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune. Părțile interesate au fost invitate să prezinte observații privind acuratețea calculelor într-un termen de trei zile lucrătoare. Nu au fost transmise niciun fel de observații.

(5)

La 11 octombrie 2019, Comisia a instituit, prin regulamentul provizoriu, o taxă antidumping provizorie asupra importurilor în Uniune de roți rutiere din oțel originare din RPC.

(6)

Astfel cum se menționează în considerentul 23 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și 31 decembrie 2018 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”), iar examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(7)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora au fost instituite măsuri antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), reclamantul, opt importatori și/sau revânzători și doi producători-exportatori chinezi și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii.

(8)

Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate. A avut loc o audiere a unui producător-exportator chinez. În această etapă, nu a fost solicitată nicio audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(9)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. Pentru a stabili constatările sale definitive, Comisia a examinat observațiile prezentate de părțile interesate și a revizuit concluziile sale provizorii, atunci când a fost cazul.

(10)

Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă asupra importurilor în Uniune de roți rutiere din oțel originare din RPC (denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor finale.

(11)

La 9 ianuarie 2020, un importator neafiliat a avut o audiere cu serviciile Comisiei. La 16 ianuarie 2020, un grup de producători-exportatori chinezi a fost audiat în prezența consilierului-auditor referitor la etapa următoare comunicării constatărilor finale.

(12)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost analizate și, după caz, luate în considerare în prezentul regulament.

(13)

În lipsa observațiilor cu privire la eșantionare, considerentele 7-18 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(14)

În lipsa observațiilor referitoare la perioada de anchetă și la perioada examinată, considerentul 23 din regulamentul provizoriu a fost confirmat.

(15)

În urma publicării regulamentului provizoriu, mai multe părți au semnalat ambiguități în descrierea codului TARIC 8716909097, și anume unul dintre codurile care fac obiectul măsurilor provizorii. Aceste părți au solicitat Comisiei să confirme că acest cod se referă doar la roți destinate utilizării rutiere și, prin urmare, nu acoperă roțile pentru roabe și cărucioare cu acționare manuală.

(16)

Comisia a confirmat că această interpretare este corectă și că roțile pentru roabe și cărucioare cu acționare manuală nu intră în domeniul de aplicare al prezentei anchete. Pentru a asigura claritatea, Comisia a adaptat în consecință descrierea codului TARIC în cauză. La 29 octombrie 2019, Comisia a publicat, de asemenea, o notă la dosar prin care informează toate părțile interesate cu privire la această adaptare.

(17)

Chiar înainte de publicarea regulamentului provizoriu, un importator neafiliat a solicitat excluderea roților de rezervă din oțel pentru autoturisme pe motiv că acestea nu au aceleași caracteristici tehnice și fizice de bază ca toate celelalte produse care intră în definiția produsului. Acest importator a susținut că roțile de rezervă din oțel nu pot fi utilizate ca roți normale, deoarece viteza lor este limitată la 80 km/oră. Partea a susținut, de asemenea, că producția globală de roți de rezervă din oțel pentru autoturisme este foarte mică în Uniune și chiar inexistentă în cazul pieței pieselor de schimb (spre deosebire de segmentul producătorilor de echipamente originale sau segmentul „OEM” în care roțile sunt montate pe autoturism în cursul procesului de fabricație).

(18)

Comisia a respins cererea importatorului neafiliat. Limita de viteză nu schimbă caracteristicile tehnice și fizice de bază ale unei roți, iar importatorul nu a adus niciun alt element de probă care să demonstreze că aceste roți rutiere de rezervă ar avea caracteristici tehnice și fizice diferite de toate celelalte produse incluse în definiția produsului care face obiectul anchetei. În plus, partea însăși a confirmat că există o producție a acestor tipuri de roți în Uniune și, prin urmare, o concurență cu roțile de rezervă din oțel importate. Faptul că aceste roți nu ar fi fabricate și vândute de industria din Uniune printr-unul dintre cele două canale principale de distribuție este irelevant, deoarece roțile rutiere din oțel de pe piața pieselor de schimb și cele vândute pe segmentul OEM au aceleași caracteristici tehnice și fizice de bază.

(19)

În urma publicării regulamentului provizoriu, o parte a criticat faptul că plângerea utilizează aplicarea unei roți, și anume utilizarea sa rutieră, pentru a determina dacă o roată din oțel se încadrează sau nu în domeniul de aplicare al anchetei. În schimb, partea a propus viteza și sarcina ca factor distinctiv pentru a determina dacă o roată din oțel este concepută pentru a fi utilizată pe drum și, prin urmare, intră în domeniul de aplicare al anchetei. Concret, partea a considerat că numai roțile proiectate pentru a se deplasa cu viteza de peste 50 km/h sunt proiectate și construite ca roți cu destinație rutieră. Partea și-a reiterat afirmația după comunicarea constatărilor finale.

(20)

Comisia a considerat că această afirmație nu punea sub semnul întrebării definiția produsului sau domeniul de aplicare al anchetei în sine, ci că sugera mai degrabă o modalitate alternativă de a descrie roțile rutiere din oțel. Cu toate acestea, Comisia nu consideră că viteza este un factor relevant pentru stabilirea definiției produsului, astfel cum s-a explicat mai sus, la considerentul 18, și, prin urmare, a respins propunerea părții.

(21)

Un producător-exportator a reclamat faptul că regulamentul provizoriu nu conținea nici definiții tehnice pentru produsele excluse și nici proceduri care să permită o confirmare din partea funcționarilor vamali ai Uniunii și a serviciilor Comisiei că anumite produse sunt sau nu excluse din domeniul de aplicare al măsurilor.

(22)

Cu toate acestea, Comisia a confirmat că definițiile tehnice ale produselor excluse și procedurile vamale deja în vigoare erau suficiente pentru aplicarea și monitorizarea corespunzătoare a măsurilor antidumping actuale și că, în acest stadiu, nu păreau necesare în acest caz definiții sau proceduri suplimentare. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(23)

În urma publicării regulamentului provizoriu, un importator neafiliat a afirmat că roțile din oțel pentru remorcile agricole sau semiremorcile agricole cu un diametru al jantei de cel puțin 16 inchi (până la 54 inchi) ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al anchetei deoarece au caracteristici fizice și tehnice diferite de roțile din oțel pentru remorci de camioane sau semiremorci și în ceea ce privește viteza, capacitatea de încărcare și găurile de prezoane. Se remarcă faptul că regulamentul provizoriu menționa excluderea din domeniul de aplicare al măsurilor a roților pentru remorcile agricole și alte utilaje agricole remorcate utilizate în câmp cu un diametru al jantei de cel mult 16 inchi, în scopul clarificării. Cu toate acestea, deși această excludere a restrâns domeniul de aplicare al anchetei, ea nu a modificat faptul că roțile proiectate și utilizate în principal pentru alte destinații decât transportul rutier nu au fost niciodată acoperite de definiția produsului, astfel cum se explică la considerentul 24.

(24)

Se remarcă faptul că regulamentul provizoriu a exclus în mod provizoriu din domeniul de aplicare al măsurilor roțile pentru remorci de autoturisme, rulote, remorci agricole și alte utilaje agricole remorcate utilizate pe câmp, cu un diametru al jantei de maximum 16 inchi. Unele părți au considerat că, în consecință, roțile remorcilor agricole și ale altor utilaje agricole remorcate utilizate pe câmp, cu un diametru al jantei mai mare de 16 inchi, ar fi acoperite de domeniul de aplicare al măsurilor. Cu toate acestea, Comisia a clarificat faptul că, prin această excludere, nu avea intenția să includă în domeniul de aplicare al anchetei alte roți „off the road”. Într-adevăr, roțile concepute pentru alte utilizări decât pe drumurile publice au fost excluse în mod specific din definiția produsului în avizul de deschidere. Aceasta era, de asemenea, intenția reclamantului. Versiunea deschisă a plângerii preciza efectiv că roțile „off the road” (OTR), și anume roțile pentru echipamente care nu sunt destinate, în mod normal, transportului rutier, cum ar fi roțile pentru utilaje agricole, roțile pentru excavatoare și pentru echipamente miniere și roțile pentru vehicule de manipulare a materialelor în industrie (precum motostivuitoarele și macaralele) sunt excluse din această plângere. Ancheta nu a scos la lumină niciun motiv pentru a pune în discuție această excludere și, prin urmare, roțile din oțel pentru remorcile sau semiremorcile agricole nu au fost incluse în domeniul de aplicare al anchetei, indiferent de diametrul jantei acestora.

(25)

În urma comunicării constatărilor finale, EUWA a propus adăugarea „roților destinate vehiculelor utilizate în construcții” pe lista produselor excluse. Comisia a considerat că această adăugare este inutilă, având în vedere că aceste roți nu au fost niciodată acoperite de definiția produsului. Prin urmare, propunerea EUWA a fost respinsă.

(26)

În urma publicării regulamentului provizoriu, un importator neafiliat a afirmat că anumite roți pentru autoturisme pentru anvelope de iarnă ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al anchetei, și anume roțile concepute special pentru a echipa mai multe modele de autoturisme. Societatea a susținut că producătorii din Uniune au refuzat să producă acest tip de roți și că aceste roți prezintă caracteristici care permit o economisire a resurselor și deservesc doar o parte minoră a pieței de „postvânzare” sau a pieței de piese de schimb. Partea și-a reiterat afirmațiile în urma comunicării constatărilor finale.

(27)

Ancheta a constatat că roțile din oțel pentru anvelope de iarnă – inclusiv cele care corespund mai multor modele de autoturisme – prezintă aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază ca și alte produse care se încadrează în definiția produsului care face obiectul anchetei. Roata importatorului neafiliat este o roată „universală” pentru autoturisme, care are un inel de centrare pentru jantă. Această ultimă caracteristică permite utilizarea unei roți de bază pentru diametre diferite ale găurii centrale prin intermediul mai multor flanșe adaptoare. Rezultatul este identic cu cel al unei găuri centrale fixe. Produsul se află în concurență cu roțile pentru anvelopele de iarnă fabricate de producătorii din Uniune și sunt distribuite atât pe canalul OEM, cât și pe canalul postvânzare. Prin urmare, nu a existat niciun temei pentru excluderea acestui tip de produs din domeniul de aplicare al anchetei. Comisia a respins așadar cererea importatorului neafiliat.

(28)

După ce a luat în considerare toate observațiile prezentate de părțile interesate după regulamentul provizoriu, Comisia a confirmat că definiția produsului menționată la considerentul 42 din regulamentul provizoriu a reflectat în mod corespunzător domeniul de aplicare al anchetei. Prin urmare, produsul în cauză este definit ca roți din oțel, proiectate pentru utilizarea pe drum, indiferent dacă sunt însoțite sau nu de accesoriile lor și dacă sunt echipate sau nu cu anvelope, proiectate pentru:

originare din RPC, care se încadrează în prezent la codurile NC ex 8708 70 10, ex 8708 70 99 și ex 8716 90 90 (codurile TARIC 8708701080, 8708701085, 8708709920, 8708709980, 8716909095 și 8716909097) (denumite în continuare „produsul în cauză”).

Următoarele produse au fost excluse:

(29)

Astfel cum se explică în considerentele 43-48 din regulamentul provizoriu, Comisia a decis să utilizeze dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază în ceea ce-l privește pe unul dintre producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion. Comisia nu a fost în măsură să reconcilieze conturile auditate și declarațiile fiscale ale producătorului-exportator cu vânzările sale la export declarate. Prin urmare, Comisia a constatat că informațiile furnizate nu erau fiabile, ceea ce a determinat necesitatea aplicării articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază pentru a finaliza stabilirea de către Comisie a marjei de dumping și de prejudiciu a producătorului-exportator.

(30)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor provizorii, societatea în cauză și-a reiterat argumentele împotriva aplicării articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, prezentate deja în răspunsul la scrisoarea trimisă societății la 19 iunie 2019, cu privire la posibila utilizare a articolului 18 din regulamentul de bază și în cursul audierilor din etapa provizorie a anchetei.

(31)

În plus, societatea a solicitat Comisiei să recurgă mai degrabă la articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază decât la articolul 18 alineatul (1) pentru a efectua un calcul individual al marjei de dumping și al marjei de prejudiciu. Ea și-a întemeiat solicitarea pe argumentul conform căruia societatea a cooperat cât mai bine cu putință și, prin urmare, a susținut că informațiile pe care le-a furnizat nu ar trebui respinse în totalitate. Societatea a prezentat, de asemenea, metodologii alternative pentru calcularea prețului de export, susținând că aceste alternative ar permite Comisiei să stabilească o marjă de dumping și o marjă de prejudiciu individuală pentru societate.

(32)

Mai exact, societatea a propus:

(33)

În plus, trei dintre cei șase importatori neafiliați din Uniune care achiziționează produsul în cauză de la societatea respectivă au sprijinit în observațiile lor propunerea de a utiliza datele lor de import și de a calcula pe această bază o marjă de dumping individuală pentru producătorul-exportator chinez în cauză.

(34)

Ca răspuns la observațiile respective, Comisia a subliniat că nu i-au fost aduse la cunoștință fapte noi care ar modifica constatarea de bază, fondată pe baza elementelor de probă colectate în timpul verificării la fața locului la sediul producătorului exportator, conform căreia tranzacțiile de vânzare către Uniune declarate de respectivul producător nu au putut fi reconciliate cu conturile sale auditate și cu declarațiile sale fiscale.

(35)

De asemenea, Comisia a considerat că dispozițiile articolului 18 alineatul (3) din regulamentul de bază nu ar putea ajuta producătorul-exportator în acest caz, întrucât problema care se punea nu era dacă informațiile prezentate de parte nu erau ideale în toate privințele, ci mai degrabă că exista o incertitudine fundamentală cu privire la fiabilitatea registrelor și a informațiilor furnizate Comisiei. Comisia nu avea niciun mijloc de a verifica datele respective în mod independent. În consecință, Comisia nu dispunea de elementele de probă necesare care să îi permită să își completeze calculele în ceea ce privește marjele de dumping și de prejudiciu ale producătorului-exportator. În plus, și în orice caz, niciuna dintre alternativele propuse nu ar conduce la posibilitatea de a reconcilia cifrele de vânzări și costurile raportate cu documentele oficiale verificate la sediile societății în cauză (conturile auditate și rapoartele fiscale). De asemenea, niciuna dintre alternativele sugerate nu ar garanta că lista completă a tranzacțiilor de export ale producătorului-exportator în cauză în cursul perioadei de anchetă a fost pusă la dispoziția Comisiei. Prin urmare, Comisia nu putea garanta că putea fi stabilită o constatare a marjei de dumping sau de prejudiciu suficient de precisă, în absența unui ansamblu complet și verificabil de tranzacții de export în cursul perioadei de anchetă.

(36)

Prin urmare, informațiile furnizate de către societate au fost considerate nefiabile și, în consecință, nu au fost luate în considerare în temeiul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază (5).

(37)

În urma comunicării constatărilor finale, societatea și-a reiterat afirmația potrivit căreia prețul său de export, necesar pentru stabilirea marjelor de dumping și de prejudiciu, ar fi putut fi stabilit pe baza metodologiilor alternative explicate la considerentele 31-33. În plus, societatea a remarcat faptul că, în Hotărârea EBMA/Giant (China), Curtea a explicat că „în ceea ce privește noțiunea informații necesare, aceasta face trimitere la informațiile deținute de părțile interesate pe care instituțiile Uniunii solicită să le fie furnizate pentru a stabili concluziile care se impun în cadrul anchetei antidumping” (6). În această privință, societatea a susținut că Comisia nu a solicitat niciodată anumite date suplimentare pentru a confirma că lista de tranzacții de export către Uniune era completă.

(38)

Comisia a reamintit în comunicarea provizorie specifică că societatea a fost deja informată că datele menționate la considerentul 37, în special setul complet și verificabil de date privind tranzacțiile de export din cursul perioadei de anchetă, nu au fost puse la dispoziția Comisiei. Societatea nu a fost în măsură să furnizeze dovada că datele erau complete și, în orice caz, după cum s-a explicat anterior, Comisia nu a putut verifica nici ea acest lucru. Prin urmare, afirmația potrivit căreia Comisia nu a solicitat niciodată informații suplimentare este lipsită de relevanță. Având în vedere circumstanțele specifice, Comisia nu a fost în măsură să confirme setul de date privind tranzacțiile de export furnizate de această societate.

(39)

În plus, societatea a reiterat faptul că a cooperat cât mai bine cu putință pe tot parcursul procedurii și a reamintit că practica Comisiei este aceea de a utiliza cât mai mult posibil din informațiile proprii ale societății, făcând referire la o anchetă anterioară (7).

(40)

Comisia a reamintit că circumstanțele unice ale fiecărei anchete ar trebui să fie luate în considerare în mod individual. În cazul de față, principala problemă cu care s-a confruntat Comisia a fost lipsa de fiabilitate fundamentală a evidențelor societății, care, fiind o problemă de bază, nu a putut fi soluționată prin aplicarea unor ajustări ale informațiilor transmise de societate. Având în vedere că registrele societății nu au putut fi verificate, Comisia nu a putut nici să constate cu gradul necesar de certitudine că setul de date privind tranzacțiile de export (inclusiv produsele exportate, volumele și valorile) era corect și complet. În această privință, Comisia a observat, de asemenea, că setul de date privind prețurile de export furnizate și confirmate prin alte mijloace, cum ar fi datele de la importatori sau statisticile privind exporturile, nu a putut fi reconciliat cu conturile auditate ale societății, fapt care sugerează, de asemenea, că datele nu sunt fiabile.

(41)

În plus, societatea a susținut că Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a aplicat dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază pentru stabilirea valorii normale, întrucât numai informațiile privind prețul de export nu au fost considerate fiabile. În acest sens, societatea a reiterat că raportul grupului special în cauza DS 337: CE – Somon (Norvegia) (8) a făcut referire la anexa II din Acordul antidumping al OMC, care prevede obligația ca „toate informațiile care sunt verificabile, care sunt furnizate într-un mod adecvat pentru a fi utilizate în investigație fără dificultăți exagerate, care sunt furnizate în timp util și, atunci când este cazul, sunt comunicate pe un suport sau în limbajul informatic solicitat de către autorități, trebuie să fie luate în considerație la luarea deciziilor”.

(42)

Comisia a considerat că, în pofida dispozițiilor din anexa II la Acordul antidumping al OMC, stabilirea valorii normale era fără efect în cazul de față. Societatea a prezentat informații pentru determinarea marjei sale individuale de dumping. Comisia a constatat că informațiile pentru determinarea prețului de export, care constituie un element fundamental în determinarea marjei de dumping, nu erau fiabile, deoarece nu puteau fi verificate. Lacunele erau de asemenea natură încât niciuna dintre informațiile furnizate pentru stabilirea prețului de export nu a putut fi utilizată. În acest caz, orice determinare a valorii normale ar fi redundantă, deoarece nu ar putea fi stabilită nicio marjă de dumping în absența prețului de export.

(43)

În cele din urmă, societatea a susținut că Comisia a încălcat dreptul la apărare al societății prin faptul că nu a comunicat stabilirea valorii normale. În această privință, societatea a solicitat, de asemenea, o audiere cu consilierul-auditor, care a fost organizată la 16 ianuarie 2020.

(44)

Astfel cum se explică la considerentul 42, valoarea normală pentru societate nu a fost stabilită în cazul de față. Prin urmare, Comisia a considerat că nu a omis să dezvăluie niciun fel de informații aflate în posesia sa. În plus, ca răspuns la o cerere anterioară a societății care dorea să îi fie comunicată stabilirea valorii normale, Comisia a informat societatea cu privire la toate elementele pe care le-ar fi utilizat în cazul în care ar fi fost stabilită o valoare normală.

(45)

În audierea din 16 ianuarie 2020, consilierul-auditor a considerat că Comisia nu a încălcat dreptul la apărare al societății atunci când nu a comunicat calculul valorii normale.

(46)

Prin urmare, Comisia a confirmat concluziile enunțate la considerentele 43-48 din regulamentul provizoriu și a menținut decizia de aplicare a dispozițiilor articolului 18 alineatul (1), primul paragraf, societății în cauză. Întrucât vânzările la export ale societății nu au putut fi verificate, Comisia nu a putut stabili tipurile exacte de produs exportate către Uniune în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, în lipsa acestor informații, Comisia a considerat oportun ca marja acordată societății să fie egală cu marja reziduală. Comisia precizează, de asemenea, faptul că societatea poate solicita rambursarea taxelor percepute în conformitate cu articolul 11 alineatul (8) din regulamentul de bază, dacă poate demonstra în viitor că datele sale de export sunt verificabile.

(47)

În absența oricăror observații privind aplicarea articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, alegerea țării reprezentative, a factorilor de producție și a criteriilor de referință aplicate pentru calcularea costurilor nedistorsionate și calcularea valorii normale, Comisia a confirmat considerentele 49-178 din regulamentul provizoriu.

(48)

În lipsa observațiilor referitoare la stabilirea prețului de export, considerentul 179 din regulamentul provizoriu a fost confirmat.

(49)

În urma publicării regulamentului provizoriu, un importator neafiliat din Uniune a pus sub semnul întrebării existența unui dumping în ceea ce privește produsul în cauză sau în ceea ce privește RRO numai pentru autoturisme.

(50)

Aceste observații erau simple declarații fără nicio justificare suplimentară și nu contestau constatările provizorii ale Comisiei cu privire la valoarea normală, la prețul de export și la comparația dintre acestea. Singurul producător-exportator care a rămas în eșantion, care a beneficiat efectiv de calculul integral al marjei de dumping, nu a contestat constatările și calculele respective. Această societate exporta și RRO pentru autoturisme în Uniune. S-au constatat marje de dumping semnificative atât pentru RRO pentru autoturisme, cât și pentru RRO pentru vehiculele comerciale.

(51)

În absența oricăror observații privind metodologia de calcul al marjei de dumping reziduale, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 184-185 din regulamentul provizoriu.

(52)

În plus, în absența observațiilor privind comparația și marjele de dumping, Comisia a confirmat concluziile enunțate la considerentele 180-183 și 186-187 din regulamentul provizoriu.

(53)

În absența oricăror observații privind această secțiune în urma publicării regulamentului provizoriu, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate la considerentele 188 și 189 din regulamentul respectiv.

(54)

Un importator neafiliat a afirmat că Comisia a tras concluzii eronate în considerentul 190 din regulamentul provizoriu, afirmând că roțile pentru autoturisme și roțile pentru vehiculele comerciale nu ar trebui să fie luate în considerare împreună în cadrul unei singure anchete. Potrivit acestei părți interesate, dumpingul ar fi semnificativ în cazul roților pentru vehiculele comerciale, în timp ce pentru roțile pentru autoturisme, situația ar fi diferită. În urma comunicării constatărilor finale, același importator a insistat că roțile pentru autoturisme și pentru vehiculele comerciale nu ar trebui să fie luate în considerare împreună în cadrul unei singure anchete, pe baza faptului că roțile pentru autoturisme reprezintă mai puțin de 1 % din consumul total al Uniunii în kilograme.

(55)

Cu toate acestea, Comisia a considerat că roțile pentru autoturisme și cele pentru vehicule comerciale prezintă aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și sunt doar tipuri diferite de produs în cauză. Astfel, prezenta anchetă a vizat doar un singur produs. Potențialele diferențe în ceea ce privește amploarea dumpingului între diferite tipuri ale produsului în cauză nu au fost în niciun fel relevante pentru evaluarea domeniului de aplicare al unei anchete, și anume definiția produsului în cauză. În orice caz, Comisia a constatat existența unui dumping substanțial pentru toate tipurile de produse care fac obiectul anchetei. Prin urmare, chiar dacă acest element ar fi un fapt relevant de luat în considerare, quod non, afirmația a fost incorectă din punct de vedere factual. Se reamintește faptul că constatările de la considerentele 190-192 din regulamentul provizoriu indică faptul că atât producătorii din China, cât și producătorii din Uniune sunt la fel de activi în domeniul roților pentru autoturisme și al roților pentru vehicule comerciale, ambele reprezentând o parte semnificativă a exporturilor din țara în cauză în Uniune și a vânzărilor industriei din Uniune. În Uniune, aproximativ 65 % din vânzările de unități sunt reprezentate de roțile pentru autoturisme. Importurile care fac obiectul unui dumping, indiferent de tipul de produs sau de canalele de distribuție, sunt în măsură să aibă efecte negative asupra industriei din Uniune. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(56)

În absența altor observații privind piața Uniunii și consumul la nivelul Uniunii, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate la considerentele 190-195 din regulamentul provizoriu.

(57)

În lipsa observațiilor cu privire la această secțiune, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate la considerentele 196-204 din regulamentul provizoriu.

(58)

În lipsa oricăror observații, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate la considerentele 205-209 din regulamentul provizoriu.

(59)

În lipsa observațiilor privind indicatorii macroeconomici, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate la considerentele 210-218 din regulamentul provizoriu.

(60)

În lipsa observațiilor privind indicatorii microeconomici, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate la considerentele 219-230 din regulamentul provizoriu.

(61)

În lipsa observațiilor referitoare la concluzia privind prejudiciul, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate la considerentele 231-234 din regulamentul provizoriu.

(62)

În etapa provizorie, Comisia a concluzionat că industria din Uniune a pierdut din volumul vânzărilor și din cota de piață din cauza importurilor care fac obiectul unui dumping din țara în cauză și că aceste importuri au subcotat prețurile de vânzare ale producătorilor din Uniune. De asemenea, au existat elemente de probă în etapa provizorie, potrivit cărora aceste prețuri care fac obiectul unui dumping au cauzat o blocare a prețurilor în cursul perioadei de anchetă. Aceste ultime constatări sunt prezentate în tabelul 8 din regulamentul provizoriu, care arată că, încă din 2017, prețurile de vânzare ale industriei din Uniune în Uniune au crescut mai puțin decât costurile sale de producție, în timp ce, în perioada de anchetă, producătorii din Uniune au fost constrânși să vândă sub costurile lor de producție. Aceste constatări au fost confirmate în etapa definitivă.

(63)

După comunicarea constatărilor finale și în cursul unei audieri cu consilierul-auditor, un grup chinez a susținut că scăderea cotei de piață a industriei din Uniune nu trebuie atribuită în totalitate importurilor din China, deoarece creșterea cotei de piață chineze în cursul perioadei examinate a fost mai mică decât scăderea cotei de piață a producătorilor din Uniune în perioada respectivă (9). Același grup a afirmat că Comisia nu a detaliat modul în care, chiar dacă prețurile importurilor chineze au scăzut cu 7 % în cursul perioadei examinate, cota scăzută de piață deținută de importurile chineze a avut un impact negativ asupra pieței Uniunii, care era dominată de producătorii din Uniune.

(64)

Comisia remarcă faptul că nu este obligatoriu să se atribuie importurilor în cauză toate prejudiciile constatate; ci analiza atribuirii examinează mai degrabă dacă importurile sunt o cauză a prejudiciului constatat, ceea ce, în acest caz, nu este contestat de nicio parte interesată. Așa cum s-a explicat la considerentele 239-252 din regulamentul provizoriu, presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping provenind din RPC a subminat volumele și prețurile vânzărilor industriei din Uniune pe parcursul perioadei examinate, dar a avut efecte deosebit de prejudiciabile în 2017 și în perioada de anchetă, când s-au înregistrat creșteri ale costurilor. Această presiune a provocat pierderi severe la nivel de producție, vânzări și rentabilitate în perioada de anchetă. Niciunul dintre ceilalți factori, examinați individual sau colectiv, nu a atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(65)

În lipsa altor observații referitoare la atribuirea cauzei prejudiciului identificat importurilor în cauză, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate la considerentele 236-238 din regulamentul provizoriu.

(66)

În urma publicării regulamentului provizoriu, un importator neafiliat a pus sub semnul întrebării motivul pentru care ancheta nu fusese deschisă împotriva Turciei. Potrivit acestei societăți, au existat mai multe importuri de roți rutiere din oțel din Turcia decât din RPC și prețuri de import similare în cursul perioadei de anchetă, conform tabelelor 4 și 12 din regulamentul provizoriu.

(67)

Comisia observă, în primul rând, că ancheta a fost deschisă împotriva țării pentru care au fost prezentate elemente de probă suficiente privind existența unui dumping prejudiciabil la momentul deschiderii procedurii. De fapt, plângerea conținea elemente de probă conform cărora prețurile de import din Turcia erau la un nivel suficient de ridicat pentru a nu cauza un prejudiciu industriei din Uniune. În al doilea rând, Comisia a analizat, astfel cum se explică la considerentul 241 din regulamentul provizoriu, atât evoluția volumelor și prețurilor importurilor din China, cât și a celor din Turcia pe parcursul perioadei examinate. Pe baza elementelor de probă de la dosar, Comisia a concluzionat că prețurile din Turcia erau, în medie, cu aproximativ 25 % mai mari decât prețurile chineze.

(68)

În urma comunicării constatărilor finale, un grup chinez a remarcat că volumele importurilor din Turcia au fost mai mari decât volumele importurilor din China. Acesta a adăugat că, spre deosebire de prețurile de import din China, prețurile importurilor din Turcia au scăzut între 2017 și perioada de anchetă și a susținut că Comisia nu a analizat impactul unei astfel de tendințe asupra prejudiciului suferit de producătorii din Uniune. Partea a reiterat aceste aspecte în cursul unei audieri cu consilierul-auditor, în care a susținut, de asemenea, că, în cursul perioadei de anchetă, cota de piață a importurilor din Turcia (9,6 %) a fost semnificativă în comparație cu cea a importurilor din China (5,3 %) și a menționat cota de piață a altor importuri (5,2 %).

(69)

Comisia a reiterat faptul că datele Eurostat nu permit o imagine exactă a nivelului prețurilor importurilor, dar a remarcat, de asemenea, că tabelele 4 și 12 din regulamentul provizoriu arătau că, în fiecare an din perioada examinată și în cursul perioadei de anchetă, prețurile medii pe kilogram ale importurilor din China erau inferioare prețurilor de import din Turcia și cu mult sub prețurile importurilor provenind din alte țări. Diferența în ceea ce privește evoluția prețurilor de import din China și a prețurilor de import din Turcia este minoră și considerată irelevantă, ținând seama, de asemenea, de lacunele din datele Eurostat, evidențiate la considerentul 200 din regulamentul provizoriu, și de constatările necontestate, rezumate la considerentul 241 din regulamentul provizoriu, astfel cum se menționează la considerentul 67 de mai sus. În consecință, Comisia consideră că prețurile de import din Turcia nu infirmă constatarea potrivit căreia importurile de roți rutiere din oțel din RPC au cauzat un prejudiciu producătorilor din Uniune.

(70)

În lipsa oricăror altor observații referitoare la atribuirea cauzei prejudiciului identificat importurilor în cauză, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate la considerentele 239-250 din regulamentul provizoriu.

(71)

Pe baza celor menționate mai sus, Comisia a concluzionat că niciunul dintre ceilalți factori examinați nu era în măsură să producă vreun impact relevant asupra situației prejudiciului pentru industria din Uniune. În plus, niciunul dintre factori, analizați individual sau colectiv, nu a atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune într-o măsură care să implice faptul că această legătură nu ar mai fi autentică și substanțială, confirmându-se astfel concluzia de la considerentul 252 din regulamentul provizoriu.

(72)

În absența oricăror observații referitoare la interesul industriei din Uniune, concluziile enunțate în considerentele 254-255 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(73)

În urma publicării regulamentului provizoriu, un importator a susținut că măsurile ar avea efecte devastatoare asupra activității sale. Un alt importator a menționat că ancheta ar avea efecte negative nerezonabile asupra activităților sale de import, asupra consumatorilor și asupra mediului, dar nu a explicat sau cuantificat mai în detaliu astfel de efecte. Niciuna dintre părți nu a furnizat elemente de probă în sprijinul afirmației sale. Comisia a considerat că, în absența unor elemente de probă, nu putea concluziona că presupusele efecte negative ar depăși necesitatea unor măsuri care să restabilească condiții de concurență echitabile pe piața RRO din Uniune. Într-adevăr, ancheta a arătat că oferta produsului în cauză din alte surse era suficientă astfel încât să se mențină o aprovizionare adecvată la prețuri echitabile de piață.

(74)

În urma publicării regulamentului provizoriu, nicio parte care reprezintă interesele utilizatorilor nu s-a prezentat și nici nu a făcut declarații.

(75)

În lipsa oricăror alte observații referitoare la interesul importatorilor neafiliați și al utilizatorilor, concluziile enunțate la considerentele 256-259 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(76)

Pe baza celor de mai sus și în lipsa altor observații, au fost confirmate concluziile enunțate la considerentul 260 din regulamentul provizoriu.

(77)

În temeiul articolului 9 alineatul (4) al treilea paragraf din regulamentul de bază, Comisia a evaluat evoluția volumelor de import în cursul perioadei de informare prealabilă descrise la considerentul 4 de mai sus pentru a reflecta prejudiciul suplimentar în cazul în care ar exista o nouă creștere substanțială a importurilor care fac obiectul anchetei în perioada respectivă. Conform datelor Eurostat, a bazei de date constituite în temeiul articolului 14 alineatul (6) și bazei de date Surveillance 2, comparația dintre volumele importurilor produsului în cauză în cursul perioadei de anchetă și cele din cursul perioadei de informare prealabilă nu a indicat o creștere suplimentară substanțială a importurilor. Prin urmare, cerințele pentru reflectarea unei creșteri în determinarea marjei de prejudiciu în temeiul articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază nu au fost îndeplinite și nu s-a efectuat nicio ajustare a marjei de prejudiciu.

(78)

Pe baza celor de mai sus și în lipsa oricăror observații referitoare la nivelul de eliminare a prejudiciului, concluziile enunțate la considerentele 262-269 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(79)

Având în vedere concluziile formulate privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, trebuie instituite măsuri antidumping definitive pentru a se preveni agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de către importurile de produs în cauză care fac obiectul unui dumping.

(80)

Este necesar să se instituie măsuri antidumping definitive asupra importurilor de roți rutiere din oțel originare din RPC în conformitate cu regula taxei celei mai mici de la articolul 7 alineatul (2) și articolul 9 alineatul (4) al doilea paragraf din regulamentul de bază.

(81)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, trebuie stabilite după cum urmează:

(82)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping aplicabile societăților menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul prezentei anchete în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt aplicabile exclusiv importurilor de produs în cauză originar din RPC și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, trebuie să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”. Acestea nu trebuie să facă obiectul niciunuia dintre nivelurile individuale ale taxei antidumping.

(83)

O societate care își modifică ulterior denumirea poate solicita aplicarea acestor niveluri ale taxei antidumping individuale. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (10). Ea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei aplicabile. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei aplicabil acesteia, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicată o notificare privind schimbarea denumirii.

(84)

Pentru a reduce la minimum riscurile de eludare ca urmare a diferenței mari dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale de asigurare a aplicării corecte a taxelor antidumping individuale. Societățile care fac obiectul taxelor antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă trebuie să facă obiectul taxei antidumping aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(85)

Deși prezentarea acestei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice nivelurile individuale ale taxei antidumping la importuri, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, autoritățile vamale ale statelor membre trebuie să își efectueze verificările obișnuite și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a se asigura că aplicarea ulterioară a taxei este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(86)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale ale taxei mai scăzute cresc semnificativ în volum, în special după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie ea însăși o modificare a configurației schimburilor comerciale, modificare datorată instituirii măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe, poate fi deschisă o anchetă antieludare, cu condiția să fie îndeplinite condițiile necesare. O astfel de anchetă poate examina, printre altele, necesitatea de a elimina nivelul (nivelurile) individual(e) al(e) taxelor și, prin urmare, instituirea unei taxe la scară națională.

(87)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți trebuie să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei anchete, ci și producătorilor care nu au efectuat exporturi în Uniune pe parcursul perioadei de anchetă.

(88)

Statisticile privind RRO sunt deseori exprimate în număr de unități. Cu toate acestea, nu există nicio unitate de măsură suplimentară pentru RRO precizată în Nomenclatura combinată prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (11). Prin urmare, este necesar ca, pentru importurile de produs în cauză, să figureze în declarația de punere în liberă circulație nu doar masa în kg sau tone, ci și numărul de unități importate. Pentru codurile TARIC 8708701080, 8708701085, 8708709920, 8708709980, 8716909095 și 8716909097, trebuie precizat numărul de unități.

(89)

Având în vedere marjele de dumping constatate și având în vedere nivelul prejudiciului cauzat industriei din Uniune, trebuie percepute definitiv sumele depuse cu titlu de taxă antidumping provizorie, instituită de regulamentul provizoriu.

(90)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor provizorii, unul dintre producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion și-a exprimat dorința de a oferi un angajament de preț. Cu toate acestea, oferta preliminară a societății era lipsită de cel mai important element al angajamentului - nivelul prețului minim de import. Prin urmare, Comisia nu a putut accepta o astfel de cerere.

(91)

Având în vedere articolul 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (12), în cazul rambursării unei sume ca urmare a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, dobânda care trebuie plătită ar trebui să fie rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(92)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,