This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 32018R1620
Commission Delegated Regulation (EU) 2018/1620 of 13 July 2018 amending Delegated Regulation (EU) 2015/61 to supplement Regulation (EU) No 575/2013 of the European Parliament and the Council with regard to liquidity coverage requirement for credit institutions (Text with EEA relevance.)
Regulamentul delegat (UE) 2018/1620 al Comisiei din 13 iulie 2018 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/61 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit (Text cu relevanță pentru SEE.)
Regulamentul delegat (UE) 2018/1620 al Comisiei din 13 iulie 2018 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/61 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit (Text cu relevanță pentru SEE.)
C/2018/4404
JO L 271, 30.10.2018, p. 10–24
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
In force
30.10.2018 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 271/10 |
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2018/1620 AL COMISIEI
din 13 iulie 2018
de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/61 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (1), în special articolul 460,
întrucât:
(1) |
Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei (2) ar trebui modificat pentru a asigura o aliniere îmbunătățită a acestuia la standardele internaționale și pentru a facilita o gestionare mai eficientă a lichidităților de către instituțiile de credit. |
(2) |
Mai exact, pentru a se ține seama în mod corespunzător de activitățile desfășurate de instituțiile de credit care desfășoară activități în afara Uniunii, ar trebui să se aplice o derogare de la orice cerință privind valoarea minimă a emisiunii pentru activele lichide deținute de o filială dintr-o țară terță, astfel încât activele respective să poată fi recunoscute în scopuri de consolidare. În caz contrar, instituția-mamă ar putea avea un deficit de active lichide la nivel consolidat întrucât cerința de lichiditate aplicabilă filialelor din țările terțe ar fi inclusă în cerința de lichiditate consolidată, în timp ce activele deținute de filialele respective pentru a îndeplini propria cerință de lichiditate în țările terțe respective ar fi excluse din cerința de lichiditate consolidată. Cu toate acestea, activele deținute de filialele din țări terțe ar trebui să fie recunoscute doar până la nivelul ieșirilor nete de lichidități în situații de criză înregistrate în aceeași monedă ca moneda în care sunt denominate activele și care sunt generate de respectivele filiale. În plus, ca și în cazul oricăror alte active din țări terțe, activele ar trebui să fie recunoscute doar dacă se califică drept active lichide în temeiul legislației naționale a țării terțe în cauză. |
(3) |
Se recunoaște faptul că băncile centrale pot furniza lichidități în moneda proprie și că ratingul de credit al acestora este mai puțin relevant pentru lichiditate decât pentru solvabilitate. Prin urmare, pentru a alinia mai îndeaproape normele din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 la standardul internațional și pentru a oferi condiții de concurență echitabile pentru instituțiile de credit care își desfășoară activitatea la nivel internațional, rezervele deținute de o filială sau de o sucursală dintr-o țară terță a unei instituții de credit din Uniune la banca centrală dintr-o țară terță, cărora nu li s-a atribuit o evaluare a creditului corespunzătoare nivelului 1 de calitate a creditului de către o instituție desemnată de evaluare externă a creditului, ar trebui să fie eligibile ca active lichide de nivel 1 dacă se întrunesc anumite condiții. Mai precis, rezervele respective ar trebui să fie eligibile în cazul în care instituției de credit i se permite să retragă rezervele respective în orice moment în timpul perioadelor de criză, iar condițiile de retragere sunt prevăzute într-un acord între autoritățile de supraveghere din țările terțe și băncile centrale la care sunt deținute rezervele sau în normele aplicabile din țara terță. Cu toate acestea, aceste rezerve ar trebui să poată să fie recunoscute ca active de nivel 1 doar pentru a acoperi ieșirile nete de lichidități în situații de criză înregistrate în aceeași monedă în care sunt denominate rezervele. |
(4) |
Este oportun să se țină seama de Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Regulamentul respectiv conține criteriile pe baza cărora se stabilește dacă o securitizare poate fi desemnată drept simplă, transparentă și standardizată (STS). Întrucât aceste criterii garantează faptul că securitizările STS sunt de calitate ridicată, ar trebui să fie utilizate și pentru a stabili care securitizări pot fi considerate active lichide de calitate ridicată pentru calcularea cerinței de acoperire a necesarului de lichiditate. Așadar, securitizările ar trebui să fie eligibile ca active de nivel 2B în sensul Regulamentului delegat (UE) 2015/61 în cazul în care îndeplinesc toate cerințele prevăzute de Regulamentul (UE) 2017/2402, pe lângă criteriile deja menționate în Regulamentul delegat (UE) 2015/61, care sunt specifice caracteristicilor lor de lichiditate. |
(5) |
Punerea în aplicare a Regulamentului delegat (UE) 2015/61 nu ar trebui să împiedice transmiterea efectivă a politicii monetare către economie. Tranzacțiile cu BCE sau cu banca centrală a unui stat membru ar trebui să poată fi reînnoite în condiții de criză gravă. Prin urmare, ar trebui să fie posibil ca autoritățile competente să acorde o derogare de la mecanismul de închidere pentru calcularea rezervei de lichidități în cazul tranzacțiilor garantate cu BCE sau cu banca centrală a unui stat membru în cazul în care în tranzacțiile respective sunt implicate active lichide de calitate ridicată cel puțin pe un segment al fiecărei tranzacții și acestea ajung la scadență în următoarele 30 de zile calendaristice. Cu toate acestea, înainte de a acorda derogarea respectivă, autoritățile competente ar trebui să aibă obligația să se consulte cu banca centrală care este contrapartea la tranzacție, precum și cu BCE dacă respectiva bancă centrală este o bancă centrală din Eurosistem. În plus, derogarea ar trebui să facă obiectul unor garanții adecvate pentru a se evita eventuale posibilități de arbitraj de reglementare sau stimulente negative pentru instituțiile de credit. În cele din urmă, pentru a alinia mai îndeaproape normele Uniunii la standardul internațional stabilit de BCBS, garanțiile reale primite prin intermediul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate ar trebui să fie eliminate din mecanismul de închidere. |
(6) |
În plus, tratamentul aplicat ratelor de ieșiri și de intrări pentru tranzacțiile repo, tranzacțiile reverse repo și tranzacțiile swap pe garanții reale ar trebui să fie pe deplin aliniat la abordarea din standardul internațional pentru indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate stabilit de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară („BCBS”). Mai exact, calcularea ieșirilor de numerar ar trebui să fie mai degrabă corelată direct cu rata de prelungire a tranzacției (aliniată la marja de ajustare a garanției reale furnizate, aplicată datoriilor în numerar, conform standardului BCBS) decât cu valoarea lichidității garanțiilor reale suport. |
(7) |
Având în vedere interpretările divergente care au apărut în acest context, este important să se clarifice diverse dispoziții din Regulamentul delegat (UE) 2015/61, în special în ceea ce privește îndeplinirea cerinței de acoperire a necesarului de lichiditate; eligibilitatea în rezervă a unor active incluse într-un portofoliu disponibil pentru obținerea de finanțare sub formă de linii de credite neangajate exploatate de banca centrală, a unor OPC și a unor depozite, precum și a altor finanțări în rețele cooperatiste și sisteme instituționale de protecție; calcularea ieșirilor de lichidități suplimentare pentru alte produse și servicii; acordarea unui tratament preferențial facilităților de credit și de lichiditate intragrup; tratamentul pozițiilor scurte și recunoașterea sumelor de primit din titluri care ajung la scadență în următoarele 30 de zile calendaristice. |
(8) |
Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2015/61 ar trebui modificat în consecință, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Regulamentul delegat (UE) 2015/61 se modifică după cum urmează:
1. |
La articolul 2 alineatul (3), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
|
2. |
Articolul 3 se modifică după cum urmează:
|
3. |
Articolul 4 se modifică după cum urmează:
|
4. |
Articolul 7 se modifică după cum urmează:
|
5. |
Articolul 8 se modifică după cum urmează:
|
6. |
Articolul 10 se modifică după cum urmează:
|
7. |
Articolul 11 se modifică după cum urmează:
|
8. |
Articolul 13 se modifică după cum urmează:
|
9. |
Articolul 15 se modifică după cum urmează:
|
10. |
Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 16 Depozite și alte finanțări în rețele cooperatiste și sisteme instituționale de protecție (1) În cazul în care o instituție de credit aparține unui sistem instituțional de protecție de tipul menționat la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, unei rețele care ar fi eligibilă pentru derogarea prevăzută la articolul 10 din regulamentul menționat anterior sau unei rețele cooperatiste dintr-un stat membru, depozitele la vedere pe care instituția de credit le menține la casa centrală pot fi tratate ca active lichide, cu excepția cazului în care casa centrală care primește depozitele le tratează drept depozite operaționale. Atunci când depozitele sunt tratate ca active lichide, acestora li se aplică una dintre următoarele prevederi:
(2) În cazul în care, în temeiul legislației unui stat membru sau al documentelor obligatorii din punct de vedere juridic care reglementează una dintre rețelele sau unul dintre sistemele descrise la alineatul (1), instituția de credit are acces, în termen de 30 de zile calendaristice, la finanțări sub formă de lichidități neutilizate de la casa centrală sau de la o altă instituție din cadrul aceleiași rețele sau aceluiași sistem, astfel de finanțări trebuie tratate ca active de nivel 2B, în măsura în care nu sunt garantate cu active lichide și nu sunt tratate în conformitate cu dispozițiile articolului 34. Se aplică o marjă de ajustare minimă de 25 % valorii principalului angajat neutilizat al finanțării sub formă de lichidități.” |
11. |
Articolul 17 se modifică după cum urmează:
|
12. |
Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 21 Compensarea tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate (1) Instituțiile de credit calculează ieșirile și intrările de lichidități așteptate în decursul unei perioade de 30 de zile calendaristice aferente contractelor enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și instrumentelor financiare derivate de credit pe o bază netă pentru fiecare contraparte, cu condiția existenței unor acorduri de compensare bilaterală care să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 295 din regulamentul respectiv. (2) Prin derogare de la alineatul (1), instituțiile de credit calculează ieșirile și intrările de numerar generate de tranzacțiile cu instrumente financiare derivate pe valute care implică un schimb de principaluri complet și simultan (sau pe parcursul aceleiași zile) pe o bază netă, chiar și în cazul în care tranzacțiile respective nu fac obiectul unui acord de compensare bilaterală. (3) În sensul prezentului articol, baza netă se consideră a fi netă de garanțiile reale care urmează a fi furnizate sau primite în următoarele 30 de zile calendaristice. Cu toate acestea, în cazul garanției reale care urmează să fie primită în următoarele 30 de zile calendaristice, baza netă se consideră a fi netă de garanțiile reale respective numai dacă sunt îndeplinite ambele condiții următoare:
|
13. |
Articolul 22 se modifică după cum urmează:
|
14. |
La articolul 23, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Instituțiile de credit evaluează cu regularitate probabilitatea și volumul potențial al ieșirilor de lichidități în decursul unei perioade de 30 de zile calendaristice pentru produsele sau serviciile care nu sunt menționate la articolele 27-31a și pe care le oferă sau le sponsorizează sau pe care potențialii cumpărători le-ar considera a fi asociate cu ele. Produsele sau serviciile respective includ, dar nu se limitează la:
|
15. |
La articolul 25 alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:
|
16. |
Următorul paragraf se adaugă la sfârșitul articolului 26: „Autoritățile competente informează ABE cu privire la instituțiile care beneficiază de compensarea ieșirilor cu intrări interdependente în temeiul prezentului articol. ABE poate solicita documente justificative.”. |
17. |
Articolul 28 se modifică după cum urmează:
|
18. |
La articolul 29, alineatul (2) se modifică după cum urmează:
|
19. |
Articolul 30 se modifică după cum urmează:
|
20. |
Articolul 31 se modifică după cum urmează:
|
21. |
Se inserează următorul articol 31a: „Articolul 31a Ieșirile aferente datoriilor și angajamentelor care nu sunt acoperite de alte dispoziții din prezentul capitol (1) Instituțiile de credit aplică o rată de ieșire de 100 % oricăror datorii care devin scadente în termen de 30 de zile calendaristice, mai puțin datoriilor menționate la articolele 24-31. (2) În cazul în care totalul tuturor angajamentelor contractuale de extindere a finanțării și la clienții nefinanciari în termen de 30 de zile calendaristice, altele decât cele prevăzute la articolele 24-31, depășește valoarea intrărilor provenind de la clienții nefinanciari calculată în conformitate cu articolul 32 alineatul (3) litera (a), valorii în exces i se aplică o rată de ieșire de 100 %. În sensul prezentului alineat, conceptul de client nefinanciar include, printre altele, persoane fizice, IMM-uri, societăți comerciale, entități suverane, bănci multilaterale de dezvoltare și entități din sectorul public și exclude clienții financiari și băncile centrale.”. |
22. |
Articolul 32 se modifică după cum urmează:
|
23. |
Articolul 34 alineatul (2) se modifică după cum urmează:
|
24. |
Anexa I se modifică după cum urmează:
|
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 30 aprilie 2020.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 13 iulie 2018.
Pentru Comisie
Președintele
Jean-Claude JUNCKER
(1) JO L 176, 27.6.2013, p. 1.
(2) Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit (JO L 11, 17.1.2015, p. 1).
(3) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).