30.6.2016

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/1

---

REGULAMENTUL (UE) 2016/1035 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 8 iunie 2016

privind protecția împotriva practicilor prejudiciabile în materie de prețuri în domeniul construcțiilor navale

(text codificat)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 385/96 al Consiliului (2) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (3). Din motive de claritate și de raționalizare, ar trebui să se codifice respectivul regulament.

(2)

Negocierile multilaterale desfășurate sub auspiciile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică au dus la încheierea, la 21 decembrie 1994, a unui Acord asupra condițiilor normale de concurență în industria construcțiilor și reparării navelor comerciale (denumit în continuare „Acordul privind construcțiile navale”).

(3)

S-a recunoscut, în cadrul Acordului privind construcțiile navale, că particularitățile tranzacțiilor privind achiziția de nave fac imposibilă în practică aplicarea drepturilor compensatorii și antidumping, în conformitate cu articolul VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț, cu Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii și cu Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț 1994 (denumit în continuare „Acordul anti-dumping din 1994”), anexate Acordului de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului. Necesitatea de a prevedea un mijloc eficace de protecție împotriva vânzărilor de nave sub valoarea lor normală care cauzează prejudicii a condus la adoptarea unui Cod al practicilor prejudiciabile în materie de prețuri în domeniul construcțiilor navale care, împreună cu principiile sale de bază, constituie anexa III la acordul privind construcțiile navale (denumit în continuare „codul PPP”).

(4)

Textul codului PPP se bazează în mod esențial pe Acordul anti-dumping din 1994, dar se îndepărtează de la acesta atunci când acest lucru este justificat de particularitățile tranzacțiilor privind achiziția de nave. Ar trebui, prin urmare, să se transpună limbajul codului PPP în dreptul Uniunii, în măsura posibilă, pe baza textului Regulamentului (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(5)	Acordul privind construcțiile navale și dispozițiile legale care decurg din aceasta au o importanță semnificativă pentru dreptul Uniunii.

(6)

Pentru a menține echilibrul drepturilor și obligațiilor stabilite prin Acordul privind construcțiile navale, Uniunea ar trebui să ia măsuri împotriva oricărei nave care a făcut obiectul unor practici prejudiciabile în materie de prețuri, a cărei vânzare sub valoarea normală cauzează un prejudiciu industriei din Uniune.

(7)	Pentru constructorii de nave ai părților semnatare ale Acordului privind construcțiile navale, vânzarea unei nave nu poate face obiectul unei anchete din partea Uniunii decât în cazul în care cumpărătorul navei este un cumpărător din Uniune și cu condiția ca nava să nu fie militară.

(8)

Este de dorit să se stabilească norme clare și detaliate privind calcularea valorii normale. Această valoare ar trebui, în special, să se bazeze, în măsura posibilă, pe o vânzare reprezentativă a unei nave similare în cadrul unei operațiuni comerciale normale în țara de export. Este important să se definească împrejurările în care o vânzare pe piața internă poate fi considerată ca o vânzare în pierdere și poate să nu fie luată în considerare, ținându-se seama de vânzarea unei nave similare într-o țară terță sau de valoarea normală calculată. Este de dorit să se garanteze o justă repartizare a cheltuielilor, inclusiv în situațiile de începere a activității. Este, de asemenea, necesar, pentru calcularea valorii normale, să se indice metoda de aplicat pentru a determina valoarea cheltuielilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale, precum și marja profitului de inclus în această valoare.

(9)

Pentru a putea aplica în mod corect noul instrument de luptă împotriva practicilor prejudiciabile în materie de prețuri, Comisia ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a verifica în marile conglomerate sau holdingurile din țările terțe justificarea imputărilor contabile atunci când este necesară estimarea structurii costului de producție.

(10)

În scopul determinării valorii normale pentru țările care nu au o economie de piață, este prudent să se stabilească normele de procedură pentru alegerea țării terțe potrivite cu economie de piață care va servi drept referință în acest scop, și, atunci când nu este posibil să se identifice o țară terță potrivită, să se prevadă că valoarea normală poate fi stabilită pe orice altă bază rezonabilă.

(11)	Este convenabil să se definească prețul de export și să se enumere ajustările care sunt necesare în cazul în care se estimează că este cazul să se recalculeze un asemenea preț pe baza primului preț pe piața liberă.

(12)	Pentru a asigura o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală, este recomandabil să se enumere factorii, inclusiv penalitățile contractuale, susceptibili de a afecta prețurile și comparabilitatea acestora.

(13)

Este de dorit să se stabilească orientări clare și detaliate în ceea ce privește factorii care pot contribui să se determine dacă vânzarea la un preț prejudiciabil a cauzat sau riscă să cauzeze un prejudiciu important. Atunci când se depun eforturi pentru a se demonstra că nivelul prețului vânzării respective este responsabil pentru prejudiciul cauzat industriei din Uniune, ar trebui să se țină cont de efectele altor factori și, în special, de condițiile de piață existente în Uniune.

(14)	Este oportun să se definească noțiunea de „industrie din Uniune” prin referire la capacitatea de a construi o navă similară și să se prevadă că părțile afiliate exportatorilor pot fi excluse din această industrie, precum și să se definească noțiunea de „afiliere”.

(15)

Este necesar să se stabilească condițiile de fond și de procedură pentru depunerea unei plângeri împotriva unei practici prejudiciabile în materie de prețuri, ca și importanța susținerii de care aceasta ar trebui să beneficieze din partea industriei din Uniune și să se precizeze informațiile despre cumpărătorul navei, despre practica prejudiciabilă în materie de prețuri, despre prejudiciu și legătura de cauzalitate pe care o asemenea plângere ar trebui să le conțină. Este, de asemenea, indicat să se precizeze procedurile aplicabile respingerii plângerilor sau deschiderii procedurilor.

(16)

Atunci când cumpărătorul navei care a făcut obiectul unei practici prejudiciabile în materie de prețuri este stabilit pe teritoriul unei alte părți contractante a Acordului privind construcțiile navale, o plângere poate implica, de asemenea, o cerere de deschidere a unei anchete de către autoritățile acestei părți contractante. O asemenea cerere ar trebui să fie transmisă autorităților părții contractante, atunci când acest lucru este justificat.

(17)	După caz, o anchetă poate, de asemenea, să fie deschisă pe baza unei plângeri scrise din partea autorităților unei părți contractante a Acordului privind construcțiile navale, în conformitate cu prezentul regulament și în condițiile Acordului privind construcțiile navale.

(18)

Este necesar să se stabilească în ce mod părților interesate li se vor comunica informațiile pe care autoritățile le solicită. Ar trebui să se ofere părților ample posibilități de a prezenta toate mijloacele de probă pertinente și de a-și apăra interesele. Este, de asemenea, de dorit să se definească în mod clar normele și procedurile de urmat în cursul anchetei și să se prevadă, în special, normele conform cărora părțile interesate își manifestă intenția, își prezintă punctul de vedere și furnizează informații în termenele stabilite, pentru a se putea ține cont de acestea. Se cuvine, de asemenea, să se indice condițiile în care o parte interesată poate avea acces la informațiile furnizate de către alte părți interesate și să le comenteze. Ar trebui, de asemenea, să se instaureze o cooperare între statele membre și Comisie în ceea ce privește culegerea informațiilor.

(19)	Este necesar să se prevadă că închiderea anchetei, indiferent dacă s-a impus sau nu o taxă pentru prețul prejudiciabil, va interveni în cel mult un an de la data deschiderii anchetei sau a livrării vasului, după caz.

(20)	Anchetele sau procedurile ar trebui să fie închise atunci când marja practicii prejudiciabile în materie de prețuri este de minimis.

(21)

Ancheta poate fi închisă fără să se impună o taxă pentru prețul prejudiciabil atunci când vânzarea navei făcând obiectul unei practici prejudiciabile în materie de prețuri este anulată definitiv și fără condiție sau atunci când este acceptată o altă măsură echivalentă. Ar trebui totuși să se acorde o atenție specială necesității de a evita compromiterea scopului urmărit de prezentul regulament.

(22)

O taxă pentru preț prejudiciabil egală cu valoarea marjei prețului prejudiciabil ar trebui să fie impusă prin decizie constructorului a cărui vânzare la un preț prejudiciabil a unei nave a cauzat un prejudiciu industriei din Uniune, atunci când toate condițiile prevăzute de prezentul regulament sunt îndeplinite. Ar trebui să fie stabilite norme precise și detaliate pentru punerea în aplicare a unei asemenea decizii, inclusiv toate măsurile necesare pentru executarea sa efectivă, în special adoptarea de contramăsuri în cazul în care constructorul nu achită taxa pentru preț prejudiciabil în termenul prevăzut.

(23)	Este necesar să se prevadă norme precise în ceea ce privește refuzul de încărcare și de descărcare în porturile din Uniune pentru navele construite de constructorul supus unor contramăsuri.

(24)	Obligația de a achita taxa pentru preț prejudiciabil nu expiră decât atunci când această taxă a fost achitată integral sau la sfârșitul perioadei în cursul căreia sunt aplicate contramăsurile.

(25)	Orice măsură luată în baza prezentului regulament nu ar trebui să fie contrară interesului Uniunii.

(26)	În aplicarea prezentului regulament, Uniunea ar trebui să fie conștientă de necesitatea unei acțiuni rapide și eficace.

(27)	Este important să se prevadă vizite pentru a verifica informațiile furnizate referitoare la prețul prejudiciabil și la prejudiciu, înțelegându-se că aceste vizite depind de calitatea răspunsurilor la chestionarele primite.

(28)	Este necesar să se prevadă că, referitor la părțile care nu cooperează în mod satisfăcător, pot fi utilizate alte informații pentru stabilirea concluziilor și aceste informații pot fi mai puțin favorabile respectivelor părți decât în cazul în care ele ar fi cooperat.

(29)	Ar trebui adoptate dispoziții în ceea ce privește tratamentul informațiilor confidențiale astfel încât să se prevină divulgarea secretelor comerciale.

(30)	Este indispensabil ca părțile care au dreptul la un asemenea tratament să fie informate corect asupra faptelor și considerațiilor esențiale și ca această informare să aibă loc, ținându-se cont de procesul de decizie la nivelul Uniunii, într-un termen care să permită părților să-și apere interesele.

(31)	Punerea în aplicare a procedurilor prevăzute în prezentul regulament necesită condiții uniforme de adoptare a măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a acestuia, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Principii și definiții

(1)   O taxă pentru un preț prejudiciabil poate fi impusă constructorului unei nave care face obiectul unei practici prejudiciabile în materie de prețuri, a cărei vânzare unui cumpărător care nu provine din țara de origine a navei cauzează un prejudiciu.

(2)   O navă este considerată ca făcând obiectul unei practici prejudiciabile în materie de prețuri atunci când prețul de export al navei vândute este inferior prețului comparabil, practicat în timpul unei operațiuni comerciale normale, pentru o navă similară vândută unui cumpărător din țara de export.

(3)   În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

(a)	„navă” înseamnă orice navă maritimă autopropulsată, de cel puțin100 de tone registru brut, utilizată pentru transportul de mărfuri sau de persoane sau pentru a asigura un serviciu specializat (de exemplu, spărgătoare de gheață și drage), precum și orice remorcher de cel puțin 365 kW;

(b)	„navă similară” înseamnă o navă de același tip, destinată aceleiași utilizări și având aproximativ aceleași dimensiuni ca și nava considerată și care are caracteristici foarte asemănătoare cu aceasta;

(c)	„aceeași categorie generală de navă” înseamnă o navă de același tip și destinată aceleiași utilizări, dar de dimensiuni semnificativ diferite;

(d)	„vânzare” înseamnă actul care conferă sau transferă un drept de proprietate asupra unei nave, cu excepția drepturilor de proprietate care sunt conferite sau dobândite în scopul unic de a servi drept garanție pentru un împrumut comercial normal;

(e)

„drept de proprietate” înseamnă orice drept contractual sau drept de proprietate care permite beneficiarului sau beneficiarilor unor asemenea drepturi să profite de exploatarea unei nave într-un mod substanțial comparabil celui de care poate profita un proprietar. Pentru a determina dacă această comparabilitate substanțială există, se va ține cont, printre altele, de următoarele elemente: (i) condițiile și circumstanțele tranzacției; (ii) practicile comerciale în vigoare în sector; (iii) dacă nava, obiect al tranzacției, este integrată activităților beneficiarului sau beneficiarilor; și (iv) dacă în practică este probabil ca beneficiarul sau beneficiarii unor asemenea drepturi să profite și să își asume riscurile corespunzătoare exploatării navei, într-o proporție apreciabilă din durata funcționării sale;

(f)

„cumpărător” înseamnă orice persoană sau orice societate care dobândește un drept de proprietate, inclusiv printr-un contract de închiriere sau printr-un contract de navlosire navă nudă pe termen lung, cu ocazia transferului inițial efectuat de către constructorul naval, direct sau indirect, inclusiv orice persoană sau societate care posedă sau controlează un cumpărător sau dă instrucțiuni cumpărătorului. O persoană sau societate posedă un cumpărător atunci când ea deține o cotă de participație de peste 50 % din capitalul acestuia. O persoană sau societate controlează un cumpărător atunci când ea este, din punct de vedere juridic sau practic, în măsură să exercite o constrângere sau o influență asupra cumpărătorului, ceea ce se presupune că are loc atunci când participarea la capital atinge 25 %. Atunci când proprietatea unui cumpărător este stabilită, se presupune, în cazul în care nu se dovedește contrariul, că nu există control separat al societății. Este posibil să existe mai mult de un cumpărător pentru o navă;

(g)	„societate” înseamnă orice societate sau întreprindere din dreptul civil sau comercial, inclusiv societățile cooperative și alte persoane juridice guvernate de dreptul public sau privat, inclusiv cele care nu urmăresc un scop lucrativ;

(h)	„parte contractantă” înseamnă orice țară terță parte la Acordul privind construcțiile navale.

Articolul 2

Stabilirea existenței unui preț prejudiciabil

(1)   Valoarea normală se bazează în mod normal pe prețul achitat sau de achitat, în timpul unei operațiuni comerciale normale, pentru o navă similară, de un cumpărător independent în țara de export.

(2)   Prețurile practicate între părți care par a fi asociate sau a fi încheiat între ele un acord de compensație nu pot fi considerate drept prețuri practicate în timpul operațiunilor comerciale normale și nu pot fi utilizate pentru a stabili valoarea normală decât în cazul în care s-a stabilit că aceste prețuri nu sunt afectate de această relație.

(3)   Atunci când nicio vânzare de nave similare nu are loc în timpul operațiunilor comerciale normale sau atunci când, datorită situației particulare a pieței, asemenea vânzări nu permit o comparare adecvată, valoarea normală a navei similare este calculată pe baza prețului unei nave similare, practicat în timpul operațiunilor comerciale normale, atunci când aceasta este exportată spre o terță țară corespunzătoare, cu condiția ca acest preț să fie reprezentativ. În cazul în care aceste vânzări spre o terță țară nu există sau nu permit o comparare adecvată, valoarea normală a navei similare este calculată pe baza costului de producție din țara de origine, majorat cu o sumă corespunzătoare cheltuielilor de vânzare, administrative și altor cheltuieli generale, precum și cu marja de profit.

(4)   Nu se poate considera că vânzările navelor similare pe piața internă a țării de export sau vânzările spre o țară terță la prețuri inferioare costurilor de producție unitare (fixe și variabile), majorate cu cheltuielile de vânzare, administrative și alte cheltuieli generale, nu au loc în timpul operațiunilor comerciale normale datorită prețului lor și că acestea nu pot fi îndepărtate de la stabilirea valorii normale decât în cazul în care este stabilit că asemenea vânzări sunt efectuate la prețuri care nu permit acoperirea tuturor costurilor într-un termen rezonabil, acesta din urmă fiind în mod normal estimat la cinci ani.

(5)   În mod normal, costurile se calculează pe baza documentelor contabile ale constructorului care face obiectul anchetei, cu condiția ca aceste documente să fie ținute în conformitate cu principiile contabile general acceptate din țara respectivă și cu condiția să se demonstreze că aceste documente reflectă în mod rezonabil costurile legate de producția și de vânzarea navei respective.

Se ține cont de mijloacele de probă prezentate privind corecta repartizare a costurilor, cu condiția demonstrării că acest tip de repartizare a fost utilizat în mod constant în trecut. În absența unei metode mai adecvate, se preferă un sistem de repartizare a costurilor bazat pe cifra de afaceri. În afara cazului în care s-a ținut deja cont de acest lucru la repartizarea costurilor vizată de prezentul paragraf, costurile sunt ajustate într-un mod corespunzător, în funcție de elementele neregenerabile ale costurilor de care beneficiază producția viitoare și/sau în funcție de circumstanțele în care costurile au fost afectate de operațiuni de începere a activității.

(6)   Valorile corespunzătoare cheltuielilor de vânzare, administrative și altor cheltuieli generale, precum și profiturilor, se bazează pe datele reale privind producția și vânzările, în timpul operațiunilor comerciale normale, a navelor similare, de către constructorul care face obiectul anchetei. Atunci când aceste valori nu pot fi astfel stabilite, ele pot fi determinate pe baza:

(a)	mediei ponderate a sumelor reale pe care ceilalți constructori din țara de origine le-au cheltuit sau obținut pentru construcția și vânzarea de nave similare pe piața internă a acestei țări;

(b)	sumelor reale pe care constructorul naval în cauză le-a cheltuit sau obținut, în timpul operațiunilor comerciale normale, pentru construcția și vânzarea, pe piața internă a țării de origine, a aceleiași categorii generale de nave;

(c)	oricărei alte metode rezonabile, cu condiția ca suma corespunzătoare profitului astfel stabilit să nu depășească profitul realizat în mod normal de alți constructori în cazul vânzărilor de nave din aceeași categorie generală pe piața internă a țării de origine.

În plus, profitul adăugat valorii construcției este calculat, în toate cazurile, pe baza profitului mediu realizat în timpul unei perioade rezonabile care, în mod normal, nu depășește șase luni atât de la data cât și după data vânzării care face obiectul anchetei, și reprezintă un profit rezonabil în momentul vânzării în cauză. Pentru acest calcul, se elimină orice denaturare care ar conduce la un profit nerezonabil în momentul vânzării.

(7)   Ținându-se cont de durata perioadei dintre data contractului și cea a livrării navelor, valoarea normală nu include costurile efective despre care constructorul naval demonstrează că se datorează unui caz de forță majoră și că sunt în mod sensibil superioare creșterii costurilor pe care constructorul naval ar fi putut să le anticipeze în mod rezonabil și să le ia în considerare la momentul la care s-au fixat condițiile esențiale ale vânzării.

(8)   În cazul vânzărilor efectuate de țări care nu au o economie de piață și, în special, de cele cărora li se aplică Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului (6), valoarea normală este stabilită pe baza prețului sau valorii construite într-o țară terță cu economie de piață, a prețului practicat dintr-o asemenea țară terță către alte țări, inclusiv Uniunea, sau, atunci când acest lucru nu este posibil, pe orice altă bază rezonabilă, inclusiv prețul efectiv achitat sau de achitat în Uniune pentru nava similară, ajustat în mod corespunzător, după caz, pentru a include o marjă de profit rezonabilă.

O țară terță cu economie de piață adecvată este aleasă într-un mod rezonabil, ținându-se cont de toate informațiile fiabile disponibile la momentul alegerii. Se ține cont, de asemenea, de termene.

Părțile anchetei sunt rapid informate după deschiderea acesteia cu privire la țara terță cu economie de piață avută în vedere și dispun de 10 zile pentru prezentarea comentariilor lor.

(9)   Prețul de export este prețul achitat în mod real sau de achitat pentru nava respectivă.

(10)   Atunci când nu există preț de export sau atunci când reiese că prețul de export nu este fiabil din cauza existenței unei asociații sau unui acord de compensație între constructor și cumpărător sau un terț, prețul de export poate fi calculat pe baza prețului la care nava este revândută pentru prima dată unui cumpărător independent sau, în cazul în care nava nu este revândută unui cumpărător independent sau nu este revândută în starea în care a fost vândută inițial, pe orice altă bază rezonabilă.

În asemenea cazuri, se efectuează ajustări pentru a se ține cont de toate cheltuielile, inclusiv drepturi și taxe, intervenite între vânzarea inițială și revânzare și de marja de profit, pentru a stabili un preț de export fiabil.

Costurile în baza cărora se operează o ajustare le includ pe cele suportate în mod normal de către un cumpărător dar achitate de orice parte care își desfășoară activitățile în interiorul sau exteriorul Uniunii și care pare să fie asociată constructorului sau cumpărătorului sau să fi încheiat un acord de compensație cu acest constructor sau cumpărător și, mai ales, includ următoarele elemente: transport obișnuit, asigurare, manipulare, descărcare și costuri accesorii; drepturi vamale și alte taxe care trebuie achitate în țara importatoare ca urmare a achiziționării navei, precum și o marjă rezonabilă pentru cheltuielile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, și profit.

(11)   Se procedează la o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală. Această comparație se face la același stadiu comercial și pentru vânzări efectuate la date cât mai apropiate posibil, adică vânzări realizate în termen de trei luni înainte sau după vânzarea care face obiectul anchetei sau, în absența unor asemenea vânzări, într-o perioadă potrivită. În fiecare caz se ține cont, după particularitățile sale, de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, inclusiv diferențele referitoare la condițiile de vânzare, la penalitățile contractuale, la fiscalitate, la stadiul comercial, la cantitățile și caracteristicile fizice și de toate celelalte diferențe despre care s-a demonstrat, de asemenea, că afectează comparabilitatea prețurilor. Atunci când, în cazurile vizate la alineatul (10), a fost afectată comparabilitatea prețurilor, valoarea normală se stabilește la un stadiu comercial echivalent stadiului comercial al prețului de export calculat sau se ține cont în mod corespunzător de elementele din prezentul alineat care pot fi luate în considerare. Se va evita repetarea ajustărilor, în special atunci când este vorba de diferențe referitoare la rabaturi și la penalitățile contractuale. Atunci când compararea prețurilor necesită o conversie de monedă, această conversie este operată prin utilizarea cursului de schimb în vigoare la data vânzării, exceptând situația în care, atunci când o vânzare de valută pe piața tranzacțiilor la termen este direct legată de vânzarea la export respectivă, se utilizează cursul de schimb practicat pentru vânzarea la termen. În sensul prezentei dispoziții, data vânzării este cea la care s-au fixat condițiile esențiale ale vânzării, adică în mod normal data contractului. Totuși, în cazul în care condițiile de bază ale vânzării sunt în mod sensibil modificate la o altă dată, cursul de schimb de luat în considerare este cursul în vigoare la data modificării. Într-un asemenea caz, ajustările necesare sunt efectuate pentru a ține cont de orice efect nerezonabil asupra marjei prețului prejudiciabil, care ar fi datorat numai variațiilor cursului de schimb între prima dată a vânzării și data la care a intervenit modificarea.

(12)   Sub rezerva dispozițiilor relevante care guvernează comparația echitabilă, existența marjelor de prețuri prejudiciabile este în mod normal stabilită pe baza unei comparații a unei valori normale medii ponderate cu media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor sau printr-o comparație a valorilor normale individuale cu prețurile de export individuale, în fiecare tranzacție. Totuși, o valoare normală stabilită pe baza unei medii ponderate poate fi comparată cu prețurile tuturor vânzărilor individuale, în cazul în care configurația prețurilor de export diferă în mod semnificativ între diferiții cumpărători, regiuni sau perioade și în cazul în care metodele specificate în prima frază a prezentului alineat nu ar permite reflectarea mărimii reale a prețului prejudiciabil practicat.

(13)   Marja prețului prejudiciabil este suma prin care valoarea normală depășește prețul de export. Atunci când marjele prețurilor prejudiciabile variază, poate fi stabilită o marjă medie ponderată a prețului prejudiciabil.

Articolul 3

Stabilirea existenței unui prejudiciu

(1)   În absența unor dispoziții contrare, în sensul prezentului regulament, termenul „prejudiciu” se referă la un prejudiciu important cauzat industriei din Uniune, amenințarea unui prejudiciu important pentru industria din Uniune sau o întârziere semnificativă în crearea unei industrii din Uniune și se interpretează în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

(2)   Stabilirea existenței unui prejudiciu se bazează pe probe pozitive și implică o examinare obiectivă:

(a)	a efectului vânzării la un preț inferior valorii normale a prețurilor navelor similare pe piața Uniunii; și

(b)	a incidenței acestei vânzări asupra industriei din Uniune.

(3)   În ceea ce privește efectul vânzării la un preț inferior valorii normale a prețurilor, se va examina dacă a existat, pentru vânzarea efectuată la un preț inferior valorii normale, o subcotare importantă a prețului față de prețul navelor similare ale industriei din Uniune sau dacă această vânzare are, în mod diferit, ca efect deprecierea semnificativă a prețurilor sau împiedicarea într-o măsură importantă a majorărilor de preț care, fără acest lucru, s-ar fi produs. Unul singur sau mai mulți dintre acești factori nu reprezintă în mod necesar un factor de decizie determinant.

(4)   Atunci când vânzările de nave provenite din mai multe țări fac simultan obiectul anchetelor asupra practicilor prejudiciabile în materie de prețuri, efectele acestor vânzări nu pot face obiectul unei evaluări cumulative decât:

(a)	atunci când marja prețului prejudiciabil stabilită în legătură cu achizițiile provenite din fiecare țară este superioară nivelului de minimis, în sensul articolului 7 alineatul (3); și

(b)	atunci când este potrivită o evaluare cumulativă a efectelor vânzărilor, ținându-se cont de condițiile de concurență dintre navele vândute cumpărătorului de constructori care nu aparțin Uniunii și de condițiile de concurență dintre aceste nave și navele similare din Uniune.

(5)   Analiza impactului vânzării la un preț inferior valorii normale asupra industriei din Uniune în cauză implică o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici relevanți care influențează situația acestei industrii, incluzând faptul că o industrie nu a depășit încă în întregime efectele practicilor anterioare de dumping, prețurile prejudiciabile sau subvenționate; amploarea marjei efective a prețului prejudiciabil; diminuarea efectivă și potențială a vânzărilor, a profiturilor, a producției, a cotei de piață, a productivității, a randamentului investițiilor și a utilizării capacităților; factori care influențează prețurile în Uniune; efectele negative, efective și potențiale asupra fluxului de lichidități, stocurilor, ocupării forței de muncă, salariilor, creșterii economice, capacității de a mobiliza capitalurile sau investițiile. Această listă nu este exhaustivă și unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie în mod necesar un factor de decizie determinant.

(6)   Trebuie să se demonstreze, cu ajutorul tuturor probelor pertinente prezentate în coroborare cu alineatul (2), că vânzarea la un preț inferior valorii normale cauzează sau a cauzat un prejudiciu în sensul prezentului regulament. În concret, acest lucru implică demonstrarea că nivelurile prețurilor vizate la alineatul (3) au un impact asupra industriei din Uniune în sensul alineatului (5) și că acest impact poate fi considerat important.

(7)   Factorii cunoscuți, alții decât vânzarea la un preț inferior valorii normale, care, în același moment, cauzează un prejudiciu industriei din Uniune trebuie, de asemenea, să fie analizați, astfel încât prejudiciul cauzat de acești alți factori să nu fie atribuit vânzării la un preț inferior valorii normale, în sensul alineatului (6). Factorii care pot fi luați în considerare din acest punct de vedere includ volumul și prețurile vânzărilor efectuate la prețuri care nu sunt inferioare valorii normale de către constructorii din alte țări decât țara de export; diminuarea cererii sau modificările configurației consumului; practicile comerciale restrictive ale constructorilor din țări terțe și din cadrul Uniunii și concurența dintre acești constructori; evoluția tehnicilor; și rezultatele la export și productivitatea industriei din Uniune.

(8)   Efectul vânzării la un preț inferior valorii normale este evaluat în raport de construcția de nave similare din cadrul Uniunii atunci când datele disponibile permit identificarea acestei construcții pe baza unor criterii cum ar fi procedeele de construcție, vânzările și profiturile constructorilor. În cazul în care nu se poate identifica separat această construcție, efectele vânzării la un preț inferior valorii normale sunt evaluate prin examinarea construcției grupului sau gamei de nave cele mai restrânse, care includ nava similară, pentru care pot fi furnizate informațiile necesare.

(9)   Stabilirea existenței amenințării unui prejudiciu important se bazează pe fapte și nu numai pe presupuneri, speculații sau posibilități îndepărtate. Schimbarea circumstanțelor care ar da naștere unei situații în care vânzarea la un preț inferior valorii normale ar cauza un prejudiciu trebuie să fi fost în mod clar previzibilă și trebuie să fie iminentă.

Pentru a determina existența amenințării unui prejudiciu important ar trebui să se examineze, printre altele, anumiți factori precum:

(a)

măsura în care există o capacitatea suficientă și liber disponibilă a constructorului sau o creștere iminentă și substanțială a capacității constructorului, care denotă probabilitatea unei majorări substanțiale a vânzărilor la prețuri inferioare valorii normale, ținându-se cont de existența altor piețe de export care ar putea absorbi exporturile adiționale;

(b)	măsura în care navele sunt exportate la prețuri care ar putea să deprecieze semnificativ prețurile sau să împiedice în mod substanțial creșterile acestor prețuri și care ar mări probabil cererea de noi achiziții din alte țări.

Niciunul dintre acești factori nu constituie în mod necesar un factor de decizie determinant, dar totalitatea factorilor considerați este de așa natură încât să ducă la concluzia că alte vânzări la un preț inferior valorii normale sunt iminente și că se va produce un prejudiciu important în cazul în care nu vor fi luate măsuri de protecție.

Articolul 4

Definirea industriei din Uniune

(1)   În sensul prezentului regulament, prin „industria din Uniune” se înțelege ansamblul constructorilor din cadrul Uniunii capabili să construiască o navă similară cu instalațiile lor actuale sau să adapteze aceste instalații în timpul dorit pentru a construi o navă similară sau aceia dintre ei ale căror capacități de construcție a unei nave similare reprezintă o proporție majoră, în sensul articolului 5 alineatul (6), din capacitatea totală a Uniunii de construcție a unei nave similare. Totuși, atunci când unii constructori sunt afiliați constructorului în cauză, exportatorilor sau cumpărătorilor sau sunt ei înșiși cumpărătorii navei vândute la un preț pretins prejudiciabil, expresia „industria din Uniune” poate fi interpretată ca desemnând restul constructorilor.

(2)   În sensul alineatului (1), constructorii nu sunt considerați afiliați constructorului în cauză, exportatorilor sau cumpărătorilor decât:

(a)	în cazul în care unul dintre ei, în mod direct sau indirect, îl controlează pe celălalt;

(b)	în cazul în care amândoi, în mod direct sau indirect, sunt controlați de un terț; sau

(c)	în cazul în care, împreună, în mod direct sau indirect, controlează un terț, cu condiția să existe motive de a crede sau a se bănui că aceasta afiliere determină un comportament diferit al constructorului respectiv față de acela al constructorilor care nu este afiliat.

În sensul prezentului alineat, se consideră că unul îl controlează pe celălalt atunci când primul este în măsură, din punct de vedere juridic sau practic, să exercite o constrângere sau o influență asupra celui de-al doilea.

(3)   Dispozițiile articolului 3 alineatul (8) se aplică prezentului articol.

Articolul 5

Deschiderea procedurii

(1)   Sub rezerva dispozițiilor alineatului (8), o anchetă care vizează determinarea existenței, gradului și efectului oricărui preț prejudiciabil invocat se deschide în urma unei plângeri scrise din partea oricărei persoane fizice sau juridice sau a oricărei asociații fără personalitate juridică care acționează în numele industriei din Uniune.

Plângerea poate fi adresată Comisiei sau unui stat membru care o transmite acesteia. Comisia trimite statelor membre o copie a oricărei plângeri pe care o primește. Plângerea este considerată ca fiind depusă în prima zi lucrătoare care urmează datei primirii sale de către Comisie prin scrisoare recomandată sau care urmează celei a eliberării unei confirmări de primire de către Comisie.

Atunci când, în absența plângerii, un stat membru posedă probe suficiente referitoare la un preț prejudiciabil și la un prejudiciu rezultat pentru industria din Uniune, acesta le comunică imediat Comisiei.

(2)   Plângerea, în sensul alineatului (1), se depune:

(a)

în cel mult șase luni de la data la care reclamantul a luat cunoștință sau ar fi trebuit să ia cunoștință despre vânzarea navei, atunci când: (i) reclamantul a fost invitat să depună o ofertă pentru contractul respectiv în cadrul unei licitații deschise sau în cadrul oricărei alte proceduri de atribuire; (ii) reclamantul a depus efectiv o ofertă; și (iii) această ofertă a reclamantului răspunde în esență condițiilor cerute;

(b)

în cel mult nouă luni de la data la care reclamantul avea sau ar fi trebuit să aibă cunoștință despre vânzarea navei în absența unei invitații de a depune o ofertă, cu condiția ca intenția de a depune o cerere care să includă informațiile de care reclamantul poate dispune în mod rezonabil pentru a identifica tranzacția respectivă, să fi fost notificată Comisiei sau statului membru în cel mult șase luni de la data indicată.

În niciun caz nu se depune o plângere mai târziu de șase luni de la data livrării navei.

Reclamantul poate fi considerat că a avut cunoștință de vânzarea unei nave de la data la care încheierea contractului și informații foarte generale referitoare la navă au fost făcute publice în presa de specialitate internațională.

În sensul prezentului articol, prin „licitație deschisă” se înțelege o operațiune în care potențialul cumpărător îi invită pe toți constructorii navali cunoscuți de el ca fiind în măsură să construiască nava în cauză să depună oferte.

(3)   Plângerea, în sensul alineatului (1), cuprinde elemente de probă cu privire la:

(a)	existența unui preț prejudiciabil;

(b)	existența unui prejudiciu;

(c)	existența unei legături de cauzalitate între vânzarea la un preț prejudiciabil și prejudiciul invocat; și

(d)

(i) faptul că, în cazul în care pentru nava vândută a avut loc o licitație deschisă, reclamantul a fost invitat să depună o ofertă pentru contractul respectiv, că acesta a depus efectiv o ofertă și că aceasta răspundea într-o mare măsură condițiilor cerute (în ceea ce privește data livrării și specificațiile tehnice); sau (ii) faptul că, în cazul în care nava a fost vândută printr-o altă procedură de atribuire și reclamantul a fost invitat să depună o ofertă pentru contractul respectiv, acesta a depus efectiv o ofertă și că aceasta răspundea în esență condițiilor cerute; sau (iii) faptul că, în absența unei invitații de a depune o ofertă altfel decât în cadrul unei licitații deschise, reclamantul era capabil să construiască nava în cauză și, în cazul în care ar fi avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință despre achiziția respectivă, ar fi făcut eforturi manifeste pentru a încheia o vânzare cu cumpărătorul, în conformitate cu specificațiile din oferta în cauză. Reclamantul poate fi considerat că a avut cunoștință de achiziția respectivă în cazul în care se dovedește că majoritatea membrilor industriei respective au făcut eforturi pe lângă acest cumpărător pentru a încheia contractul de vânzare a navei în cauză sau că informații generale despre vânzarea respectivă puteau fi obținute de la brokeri, instituții financiare, societăți de clasificare, navlositori, asociații profesionale sau alte entități care intervin în mod normal în operațiunile de construcție navală, cu care reclamantul avea în mod regulat contacte sau relații de afaceri.

(4)   Plângerea conține informațiile care pot fi în mod rezonabil la dispoziția reclamantului cu privire la următoarele:

(a)

identitatea reclamantului și o descriere a volumului și a valorii producției la nivelul Uniunii a navei similare, făcută de reclamant. Atunci când o plângere este prezentată în scris în numele industriei din Uniune, ea precizează industria în numele căreia este prezentată, cuprinzând o listă a tuturor constructorilor din Uniune cunoscuți ca fiind capabili să construiască nava similară și, în măsura în care este posibil, o descriere a volumului și a valorii construcției în Uniune a navei similare pe care acești constructori o reprezintă;

(b)	o descriere completă a navei despre care s-a prezumat că face obiectul unui preț prejudiciabil, numele țării sau țărilor de origine sau de export în cauză, identitatea fiecărui exportator sau constructor străin cunoscut și identitatea cumpărătorului navei în cauză;

(c)

prețurile la care aceste nave sunt vândute pe piața internă a țării sau a țărilor de origine sau de export (sau, după caz, prețurile la care asemenea nave sunt vândute din țara sau țările de origine sau de export uneia sau mai multor țări terțe sau valoarea construită a navei) și prețurile de export sau, după caz, prețul la care asemenea nave sunt revândute pentru prima dată unui cumpărător independent;

(d)

informații despre efectul vânzării la un preț prejudiciabil asupra prețului navei similare pe piața Uniunii și impactul vânzării asupra industriei din Uniune, demonstrat de factori și indici relevanți care influențează situația acestei industrii, cum ar fi cei enumerați la articolul 3 alineatele (3) și (5).

(5)   Comisia examinează, în măsura posibilă, exactitatea și relevanța mijloacelor de probă furnizate în plângere pentru a stabili dacă există suficiente probe pentru a justifica deschiderea unei anchete.

(6)   O anchetă nu este deschisă, în temeiul alineatului (1), decât în cazul în care s-a determinat, pe baza unei examinări a gradului de sprijin sau de opoziție față de plângere exprimat de către constructorii din cadrul Uniunii capabili să construiască nava similară, că plângerea a fost prezentată de către industria din Uniune sau în numele său. Plângerea este considerată ca fiind depusă de către industria din Uniune sau în numele său în cazul în care este susținută de către constructorii din Uniune a căror capacitate colectivă de construcție a navei similare constituie peste 50 % din capacitatea totală de construcție a industriei din Uniune pentru o navă similară, industrie care își exprimă susținerea sau opoziția față de plângere. Totuși, ancheta nu va fi deschisă atunci când constructorii din Uniune care susțin în mod expres plângerea reprezintă mai puțin de 25 % din capacitatea totală a constructorilor din Uniune capabili să construiască nava similară.

(7)   Autoritățile evită, cu excepția cazului în care s-a luat o decizie pentru deschiderea unei anchete, să facă publică plângerea care cere deschiderea unei anchete. Totuși, înainte de a proceda la deschiderea unei anchete, guvernul țării de export în cauză este informat despre acest lucru.

(8)   În cazul în care, în circumstanțe speciale, Comisia decide să deschidă o anchetă fără să fie sesizată în acest scop de o plângere prezentată în scris de către industria din Uniune sau în numele său, aceasta nu acționează decât în cazul în care posedă probe suficiente despre existența unui preț prejudiciabil, a unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate și în cazul în care s-a demonstrat că un membru al industriei din Uniune presupus a fi victima unui prejudiciu reunește criteriile vizate la alineatul (3) litera (d) pentru a justifica deschiderea unei anchete.

Atunci când este cazul, se poate deschide o anchetă și pe baza unei plângeri în scris din partea autorităților unei părți contractante. O asemenea plângere se întemeiază pe probe suficiente care să demonstreze că o navă este sau a fost vândută la un preț prejudiciabil și că pretinsa vânzare către un cumpărător din Uniune la un preț inferior valorii normale cauzează sau a cauzat un prejudiciu industriei naționale a părții contractante respective.

(9)   Probele privind prețul prejudiciabil și prejudiciul sunt examinate simultan pentru a decide dacă va fi sau nu deschisă o anchetă. Plângerea este respinsă atunci când probele privind prețul prejudiciabil sau prejudiciul sunt insuficiente pentru continuarea cazului.

(10)   Plângerea poate fi retrasă înaintea deschiderii anchetei, caz în care se consideră că nu a fost depusă.

(11)   Atunci când Comisia consideră că există suficiente probe pentru a justifica inițierea unei proceduri, Comisia o deschide în termen de 45 de zile de la data depunerii plângerii sau, în cazul deschiderii unei anchete în temeiul alineatului (8), în cel mult șase luni de la data la care vânzarea navei a fost cunoscută sau ar fi trebuit să fie cunoscută, și publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Atunci când probele prezentate sunt insuficiente, reclamantul este anunțat de acest lucru în termen de 45 de zile de la data la care plângerea a fost depusă la Comisie. Comisia furnizează informații statelor membre de îndată ce a determinat necesitatea de a deschide o astfel de procedură.

(12)   Avizul de deschidere a procedurii anunță deschiderea unei anchete, indică numele și țara constructorului și a cumpărătorului sau cumpărătorilor, precum și o descriere a navei în cauză, furnizează un rezumat al informațiilor primite și prevede că orice informație utilă este comunicată Comisiei.

Acesta fixează termenul în care părțile interesate pot să își manifeste intenția, să-și prezinte punctul de vedere în scris și să prezinte informații, în cazul în care aceste puncte de vedere și informații sunt luate în considerare în cursul anchetei; de asemenea, acesta precizează termenul în care părțile interesate pot cere să fie audiate de către Comisie, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5).

(13)   Comisia avizează exportatorul, cumpărătorul sau cumpărătorii navei și asociațiile reprezentative ale constructorilor, exportatorilor sau cumpărătorilor cunoscuți vizați, precum și pe reprezentanții țării din care provine nava care face obiectul anchetei și pe reclamanți despre deschiderea procedurii și, asigurând protejarea informațiilor confidențiale, furnizează textul integral al plângerii scrise primite în temeiul alineatului (1) exportatorului și autorităților țării de export și, la cerere, celorlalte părți interesate.

Articolul 6

Ancheta

(1)   Ca urmare a deschiderii procedurii, Comisia, în cooperare cu statele membre și, după caz, cu autoritățile țării terțe, începe o anchetă la nivelul Uniunii. Respectiva anchetă privește simultan prețul prejudiciabil și prejudiciul.

(2)   Destinatarii chestionarelor utilizate într-o anchetă privind prețul prejudiciabil dispun de cel puțin 30 de zile pentru a înainta un răspuns. Termenul pentru exportatori începe de la data primirii chestionarului, care se consideră că a fost primit în termen de șapte zile de la data la care a fost trimis exportatorului sau transmis reprezentantului diplomatic corespunzător al țării de export. Poate fi acordată o prelungire a termenului de 30 de zile, ținându-se cont de termenul fixat pentru anchetă și cu condiția ca partea respectivă să justifice în mod adecvat existența unor circumstanțe particulare pentru a beneficia de o asemenea prelungire.

(3)   Dacă este cazul, Comisia poate cere autorităților țării terțe, precum și statelor membre, să-i furnizeze informații, caz în care statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs acestor cereri.

Acestea comunică Comisiei informațiile cerute, precum și rezultatul tuturor verificărilor, controalelor sau anchetelor efectuate.

Atunci când aceste informații prezintă un interes general sau atunci când transmiterea lor a fost cerută de către un stat membru, Comisia le transmite statelor membre, cu condiția ca acestea să nu aibă un caracter confidențial, caz în care Comisia transmite un rezumat neconfidențial.

(4)   Dacă este cazul, Comisia poate cere autorităților țării terțe, precum și statelor membre, să efectueze toate verificările și toate controalele necesare, în special în cazul constructorilor din Uniune, și să efectueze anchete în țările terțe, cu condiția ca întreprinderile în cauză să-și fi dat acordul în acest sens și ca guvernul țării respective să fi fost notificat în mod oficial, fără să fi ridicat obiecțiuni.

Statele membre iau toate dispozițiile necesare pentru a da curs cererilor Comisiei.

Agenți ai Comisiei pot, la cererea acesteia sau a unui stat membru, să-i asiste pe agenții statelor membre în exercitarea funcțiilor lor. De asemenea, agenți ai Comisiei îi pot asista pe agenții autorităților țărilor terțe în exercitarea funcțiilor lor în cazul în care Comisia și aceste autorități convin de comun acord asupra acestui lucru.

(5)   Părțile interesate care și-au manifestat intenția în conformitate cu articolul 5 alineatul (12) sunt audiate în cazul în care, în termenul fixat în avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, au făcut o cerere în scris în acest scop, demonstrând că sunt efectiv părți interesate pe care rezultatul procedurii le poate afecta și că există motive speciale pentru a fi audiate.

(6)   Constructorului, cumpărătorului sau cumpărătorilor, reprezentanților guvernului țării de export, reclamanților și altor părți interesate care și-au manifestat intenția în conformitate cu articolul 5 alineatul (12), li se oferă, la cerere, posibilitatea de a se întâlni cu părțile care au interese contrare pentru a-și putea prezenta punctele de vedere contrare și a-și exprima eventualele obiecțiuni.

Atunci când se oferă astfel de posibilități, se ține cont de necesitatea păstrării caracterului confidențial al informațiilor și al intereselor părților.

Nicio parte nu este obligată să asiste la o întâlnire, iar absența unei părți nu aduce prejudicii cauzei sale.

Informațiile furnizate oral în temeiul prezentului alineat sunt luate în considerare în măsura în care ele sunt confirmate ulterior în scris.

(7)   Reclamanții, constructorul, cumpărătorul sau cumpărătorii și celelalte părți interesate, care și-au manifestat intenția în conformitate cu articolul 5 alineatul (12), precum și reprezentanții țării de export pot, în urma unei cereri scrise, să ia cunoștință de toate informațiile furnizate de orice parte implicată în anchetă, cu excepția documentelor interne elaborate de către autoritățile din Uniune sau din statele membre, cu condiția ca aceste informații să fie relevante pentru apărarea intereselor lor, să nu fie confidențiale în sensul articolului 13 și să fie utilizate în anchetă.

Aceste părți pot răspunde acestor informații și comentariile lor sunt luate în considerare în măsura în care sunt suficient sprijinite de argumente.

(8)   Cu excepția circumstanțelor prevăzute la articolul 12, exactitatea informațiilor furnizate de părțile interesate și pe care se bazează concluziile este verificată în măsura în care este posibil.

(9)   În procedurile care necesită o comparare de prețuri și în care a fost livrată o navă similară, ancheta se încheie în termen de cel mult un an de la data deschiderii sale.

În procedurile în care nava similară este în construcție, ancheta se încheie în cel mult un an de la data livrării navei respective.

Anchetele care utilizează valoarea construită se încheie în termen de un an de la data deschiderii lor sau de la data livrării navei, atunci când această ultimă dată este mai recentă.

Aceste termene se suspendă în cazul în care se aplică articolul 16 alineatul (2).

Articolul 7

Închiderea procedurii fără adoptarea unor măsuri, impozitarea și perceperea de taxe pentru practicile prejudiciabile în materie de prețuri

(1)   Atunci când se retrage plângerea, procedura poate fi închisă.

(2)   În cazul în care nu este necesară adoptarea de măsuri, ancheta sau procedura se încheie. Comisia încheie ancheta în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10 alineatul (2).

(3)   Procedura este închisă de îndată atunci când s-a stabilit că marja de preț prejudiciabil, exprimată în procente ale prețului de export, este mai mică de 2 %.

(4)   În cazul în care, din constatarea definitivă a faptelor, reiese că există un preț prejudiciabil și că în urma acestuia s-a produs un prejudiciu, Comisia impune constructorului de nave o taxă pentru prețul prejudiciabil, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10 alineatul (2). Valoarea taxei pentru prețul prejudiciabil este egală cu marja prețului prejudiciabil stabilit. După informarea statelor membre, Comisia ia măsurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziei sale, în special în ceea ce privește perceperea taxei pentru prețul prejudiciabil.

(5)   Constructorul de nave achită taxa pentru prețul prejudiciabil în termen de 180 de zile de la data la care i-a fost notificată impunerea, fiind stabilit că notificarea va fi considerată că a fost primită în termen de o săptămână de la data la care a fost adresată constructorului. Comisia poate acorda constructorului o prelungire rezonabilă a termenului pentru achitarea plății în cazul în care acesta aduce dovada că plata în termenul de 180 de zile l-ar face insolvabil sau ar fi incompatibilă cu o reorganizare sub control judiciar, caz se calculează dobândă la valoarea taxei neachitate, la o rată de rentabilitate egală celei a titlurilor de valoare de pe piața secundară pe termen mediu, exprimat în euro la bursa de valori din Luxemburg, la care se adaugă 50 de puncte de bază.

Articolul 8

Alte măsuri echivalente

Ancheta poate fi încheiată fără impunerea unei taxe pentru prețul prejudiciabil în cazul în care constructorul de nave anulează definitiv și necondiționat vânzarea navei la prețul prejudiciabil sau se conformează unei alte măsuri echivalente acceptate de către Comisie.

O vânzare nu este considerată anulată decât atunci când s-au încheiat toate relațiile contractuale între părțile implicate în vânzarea respectivă, când toate retribuțiile în legătură cu vânzarea au fost rambursate și toate drepturile asupra navei respective sau asupra părților acestei nave au fost restituite constructorului.

Articolul 9

Contramăsuri – refuzul drepturilor de încărcare și descărcare

(1)   În cazul în care constructorul de nave în cauză nu achită taxa pentru prețul prejudiciabil instituită la articolul 7, Comisia impune în privința navelor construite de către constructorul în cauză contramăsuri sub forma unui refuz al drepturilor de încărcare și de descărcare.

Comisia furnizează informații statelor membre de îndată ce se produce temeiul declanșator al contramăsurilor menționate la primul paragraf.

(2)   Decizia care instituie contramăsurile intră în vigoare în 30 de zile de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și este anulată în cazul în care constructorul de nave achită integral taxa pentru prețul prejudiciabil. Contramăsura afectează toate navele comandate pe o perioadă de patru ani de la data intrării în vigoare a deciziei. Contramăsura se aplică fiecărei nave pe o perioadă de patru ani de la data livrării sale. Respectivele perioade nu pot fi reduse decât ca urmare și în conformitate cu rezultatele unei proceduri internaționale de soluționare a litigiilor privind contramăsurile impuse.

Navele cărora le sunt refuzate drepturile de încărcare și de descărcare sunt identificate printr-o decizie a Comisiei publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)   Autoritățile vamale ale statelor membre nu autorizează încărcarea sau descărcarea navelor cărora le sunt refuzate drepturile de încărcare și de descărcare.

Articolul 10

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de comitetul instituit prin Regulamentul (UE) 2016/1036. Respectivul comitet reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 11

Vizite de verificare

(1)   Atunci când consideră oportun, Comisia efectuează vizite pentru a examina registrele exportatorilor, ale constructorilor de vase, ale operatorilor comerciali, ale agenților, ale producătorilor, ale asociațiilor și ale organizațiilor profesionale și pentru a verifica informațiile furnizate referitoare la prețul prejudiciabil și prejudiciu. În absența unui răspuns corespunzător în timp util, Comisia poate alege să nu efectueze o vizită de verificare.

(2)   Atunci când este necesar, Comisia realizează anchete în țări terțe, cu condiția obținerii de către aceasta a acordului întreprinderilor implicate, a înștiințării reprezentanților guvernului țării respective și a absenței opoziției din partea acestora din urmă. De îndată ce a obținut acordul întreprinderilor implicate, Comisia comunică autorităților țării de export numele și adresele întreprinderilor de vizitat, precum și datele convenite.

(3)   Întreprinderile în cauză sunt informate despre natura informațiilor care vor fi verificate și despre orice alte informații care trebuie furnizate în cursul acestor vizite de verificare, ceea ce nu împiedică solicitarea altor precizări în cursul verificării, având în vedere informațiile obținute.

(4)   În cursul verificărilor efectuate în temeiul alineatelor (1), (2) și (3), Comisia este asistată de agenți ai statelor membre care solicită acest lucru.

Articolul 12

Lipsa de cooperare

(1)   Atunci când o parte interesată refuză accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează în termenul prevăzut de prezentul regulament sau împiedică în mod semnificativ ancheta, se pot stabili concluzii preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile.

În cazul în care se constată că una dintre părțile interesate a furnizat o informație falsă sau înșelătoare, această informație nu este luată în considerare și se pot folosi datele disponibile.

Părțile interesate sunt informate despre consecințele unui refuz de cooperare.

(2)   Faptul de a nu furniza un răspuns pe suport informatic nu este considerat ca un refuz de cooperare, cu condiția ca partea interesată să demonstreze că prezentarea răspunsului în formele solicitate ar putea antrena o sarcină sau costuri suplimentare excesive.

(3)   Atunci când informațiile prezentate de o parte interesată nu sunt cele mai bune din toate punctele de vedere, ele nu trebuie să fie ignorate din acest motiv, cu condiția ca eventualele deficiențe să nu îngreuneze în mod nejustificat stabilirea de concluzii corecte, ca informațiile să fie furnizate în timp util, ca ele să fie verificabile și ca partea să fi acționat cu diligență deplină.

(4)   În cazul în care nu sunt acceptate probe sau informații, partea care le-a comunicat este informată de îndată despre motivele respingerii lor și i se oferă posibilitatea de a furniza explicații suplimentare în termenul stabilit. În cazul în care aceste explicații nu sunt considerate satisfăcătoare, motivele respingerii probelor sau a informațiilor respective sunt comunicate și indicate în concluziile publicate.

(5)   În cazul în care concluziile, inclusiv cele care se referă la valoarea normală, se bazează pe dispozițiile alineatului (1), în special pe informațiile furnizate în plângere, acestea sunt verificate, atunci când acest lucru este posibil și în funcție de termenul anchetei, prin referire la alte surse independente disponibile, cum sunt listele de prețuri publicate, statisticile oficiale de vânzări și statisticile vamale sau prin referire la informațiile obținute în cursul anchetei de la alte părți interesate.

(6)   În cazul în care o parte interesată nu cooperează sau nu cooperează decât parțial și în cazul în care, din acest motiv, nu sunt comunicate informații pertinente, rezultatul anchetei poate fi mai puțin favorabil pentru partea respectivă față de cazul în care ar fi cooperat.

Articolul 13

Confidențialitatea

(1)   Orice informație de natură confidențială (de exemplu, pentru că divulgarea sa ar avantaja în mod semnificativ un concurent sau ar avea un efect defavorabil semnificativ pentru persoana care a furnizat informația sau pentru cea de la care a obținut-o) sau care ar fi furnizată cu titlu confidențial de către părțile unei anchete, este tratată ca atare de către autorități, în urma prezentării de motive valabile.

(2)   Părțile interesate care furnizează informații confidențiale sunt obligate să prezinte rezumate neconfidențiale ale acestora. Aceste rezumate sunt suficient de detaliate pentru a permite înțelegerea rezonabilă a esenței informațiilor comunicate cu titlu confidențial. În situații excepționale, părțile pot indica faptul că aceste informații nu pot fi rezumate. În astfel de situații, sunt expuse motivele pentru care nu poate fi furnizat un rezumat.

(3)   În cazul în care se consideră că o cerere de tratament confidențial nu este justificată și în cazul în care persoana care a furnizat informația nu vrea să o facă publică, nici să autorizeze divulgarea ei în termeni generali sau sub formă de rezumat, informația poate fi ignorată, exceptând situația în care se poate demonstra în mod convingător, plecând de la surse adecvate, că informația este corectă. Cererile de tratament confidențial nu pot fi respinse în mod arbitrar.

(4)   Prezentul articol nu se opune divulgării, de către autoritățile din Uniune, a informațiilor generale, în special a motivelor pe care sunt fondate deciziile luate în temeiul prezentului regulament, nici divulgării probelor pe care se sprijină autoritățile din Uniune, în măsura necesară justificării acestor motive cu ocazia procedurilor în justiție. O asemenea divulgare ține cont de interesul legitim al părților interesate de a nu fi divulgate secretele comerciale ale acestora.

(5)   Comisia și statele membre, precum și agenții lor nu divulgă informații primite în temeiul prezentului regulament pentru care persoana care le-a furnizat a cerut aplicarea tratamentului de confidențialitate, fără autorizația expresă a acesteia din urmă. Informațiile schimbate între Comisie și statele membre sau orice documentele interne elaborate de autoritățile din Uniune sau de statele membre nu se divulgă, cu excepția cazului în care divulgarea lor este prevăzută în mod expres de prezentul regulament.

(6)   Informațiile primite în aplicarea prezentului regulament trebuie să fie utilizate numai pentru scopurile în care ele au fost cerute.

Articolul 14

Informarea părților

(1)   Reclamanții, constructorul, exportatorul, cumpărătorul sau cumpărătorii de nave, precum și asociațiile reprezentative și reprezentanții țării de export pot cere să fie informați cu privire la detaliile privind faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora este recomandată impunerea unei taxe pentru preț prejudiciabil sau închiderea unei anchete sau proceduri fără impunerea de taxe.

(2)   Cererile de informare finală menționate la alineatul (1) sunt adresate în scris Comisiei și primite în termenul fixat de aceasta din urmă.

(3)   Informarea finală se face în scris. Aceasta se realizează ținând seama de necesitatea de a proteja informațiile confidențiale, cât mai curând posibil și, în mod normal, în termen de nu mai puțin de o lună înainte de decizia definitivă. În cazul în care Comisia nu este în măsură să comunice în acest termen anumite fapte sau considerații, comunicarea acestora se face ulterior cât mai repede posibil.

Informarea nu aduce atingere niciunei decizii ulterioare care poate fi luată de Comisie însă, în cazul în care această decizie se bazează pe fapte și considerații diferite, acestea din urmă sunt comunicate cât mai curând posibil.

(4)   Observațiile făcute după ce a fost dată informarea finală nu pot fi luate în considerare decât în cazul în care ele sunt primite în termenul stabilit de Comisie în fiecare caz în parte, ținând cont în mod corespunzător de urgența chestiunii, dar care nu este mai mic de 10 zile.

Articolul 15

Raportarea

Comisia include informații privind punerea în aplicare a prezentului regulament în raportul său anual cu privire la aplicarea măsurilor de apărare comercială, adresat Parlamentului European și Consiliului în temeiul articolului 23 din Regulamentul (UE) 2016/1036.

Articolul 16

Dispoziții finale

(1)   Prezentul regulament nu exclude aplicarea:

(a)	regulilor speciale prevăzute în acordurile încheiate între Uniune și țările terțe;

(b)	măsurilor speciale, cu condiția ca acestea să nu fie contrarii obligațiilor contractate în cadrul Acordului privind construcțiile navale.

(2)   Nu se efectuează o anchetă în temeiul prezentului regulament și nici nu se impun sau mențin măsuri atunci când asemenea măsuri ar fi contrare obligațiilor care revin Uniunii din Acordul privind construcțiile navale sau din orice alt acord internațional relevant.

Nicio dispoziție a prezentului regulament nu împiedică îndeplinirea de către Uniune a obligațiilor care îi revin în temeiul dispozițiilor acordului privind construcțiile navale care se referă la soluționarea litigiilor.

Articolul 17

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 385/96 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică la data intrării în vigoare a Acordului privind construcțiile navale (7).

Nu se aplică navelor care au făcut obiectul unui contract semnat înaintea datei intrării în vigoare a Acordului privind construcțiile navale, cu excepția navelor care au făcut obiectul unui contract după 21 decembrie 1994 și livrate în mai mult de cinci ani de la data contractului. Respectivelor nave li se aplică prezentul regulament, cu excepția cazului în care constructorul poate dovedi că amânarea termenului de livrare este datorată unor motive comerciale normale și nu vizează evitarea aplicării prezentului regulament.

---

(1)  Poziția Parlamentului European din 7 iulie 2015 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 15 ianuarie 2016.

(2)  Regulamentului (CE) nr. 385/96 al Consiliului din 29 ianuarie 1996 privind protecția împotriva practicilor prejudiciabile în materie de prețuri în domeniul construcțiilor navale (JO L 56, 6.3.1996, p. 21).

(3)  A se vedea anexa I.

(4)  Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (a se vedea pagina 21 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13.)

(6)  Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite țări terțe (JO L 123, 19.5.2015, p. 33).

(7)  Data intrării în vigoare a acordului privind construcțiile navale va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L.

---

---

---