31.3.2016

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 81/1

---

REGULAMENTUL (UE) 2016/424 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 9 martie 2016

privind instalațiile pe cablu și de abrogare a Directivei 2000/9/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)	Directiva 2000/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește norme referitoare la instalațiile pe cablu care sunt proiectate, construite și operate în vederea transportului de persoane.

(2)

Directiva 2000/9/CE se bazează pe principiile noii abordări, stabilite prin Rezoluția Consiliului din 7 mai 1985 privind o nouă abordare a armonizării tehnice și a standardelor (4). Prin urmare, directiva stabilește numai cerințele esențiale aplicabile instalațiilor pe cablu, în timp ce detaliile tehnice sunt adoptate de Comitetul European de Standardizare (CEN) și Comitetul European de Standardizare Electrotehnică (Cenelec), în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Conformitatea cu standardele armonizate astfel stabilite, ale căror numere de referință sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, conferă prezumția de conformitate cu cerințele Directivei 2000/9/CE. Experiența a demonstrat faptul că aceste principii de bază funcționează bine în acel sector și ar trebui să fie menținute și chiar promovate în continuare.

(3)

Experiența dobândită în punerea în aplicare a Directivei 2000/9/CE a demonstrat necesitatea de a modifica anumite dispoziții ale acesteia pentru a le clarifica și a le actualiza și pentru a garanta astfel securitatea juridică, în special în ceea ce privește domeniul de aplicare și evaluarea conformității subsistemelor.

(4)

Având în vedere că domeniul de aplicare, cerințele esențiale și procedurile de evaluare a conformității trebuie să fie identice în toate statele membre, nu există aproape nicio flexibilitate în transpunerea în dreptul național a unei directive bazate pe principiile noii abordări. Pentru a simplifica cadrul de reglementare, Directiva 2000/9/CE ar trebui să fie înlocuită cu un regulament, care este instrumentul juridic adecvat, deoarece impune reguli clare și detaliate, care nu permit transpunerea divergentă de către statele membre, asigurând astfel o punere în aplicare uniformă în întreaga Uniune.

(5)

Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) stabilește principii comune și dispoziții de referință menite să se aplice în întreaga legislație care armonizează condițiile pentru comercializarea produselor, astfel încât să se asigure o bază coerentă pentru revizuirea sau reformarea legislației respective. Prin urmare, Directiva 2000/9/CE ar trebui adaptată la decizia menționată.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (7) stabilește norme privind acreditarea organismelor de evaluare a conformității, oferă un cadru pentru supravegherea pieței produselor și pentru controlul produselor provenite din țările terțe și prevede principiile generale privind marcajul CE.

(7)

Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să reflecte domeniul de aplicare al Directivei 2000/9/CE. Prezentul regulament ar trebui să se aplice instalațiilor pe cablu destinate transportului de persoane folosite în special în stațiunile turistice de mare altitudine, în infrastructurile de transport urban sau în infrastructurile sportive. Instalațiile pe cablu sunt în principal sisteme ascensoare, cum ar fi funicularele, transportoarele suspendate pe cabluri (telefericele, telegondolele, telescaunele) și teleschiurile. Tracțiunea pe cablu și funcția de transport de călători sunt principalele criterii de identificare dacă instalațiile pe cablu în cauză sunt reglementate de prezentul regulament.

(8)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice integral instalațiilor pe cablu noi și modificărilor aduse instalațiilor pe cablu care necesită o nouă autorizație și reglementează subsistemele și componentele de securitate care sunt noi pe piața Uniunii în momentul introducerii pe respectiva piață; mai exact, acestea sunt fie subsisteme și componente de securitate noi fabricate de un producător stabilit pe teritoriul Uniunii, fie subsisteme și componente de securitate noi sau de ocazie importate dintr-o țară terță. Prezentul regulament nu se aplică relocării de instalații pe cablu instalate pe teritoriul Uniunii sau relocării subsistemelor ori componentelor de securitate care erau încorporate în instalațiile respective, cu excepția cazurilor în care o astfel de relocare implică o modificare majoră a instalației pe cablu.

(9)	Au fost dezvoltate noi tipuri de instalații pe cablu destinate atât pentru transport, cât și pentru activități de agrement. Aceste instalații ar trebui să fie reglementate de prezentul regulament.

(10)	Este oportun să se excludă anumite instalații pe cablu din domeniul de aplicare al prezentului regulament, deoarece fie fac obiectul altei legislații specifice de armonizare a Uniunii, fie pot fi reglementate în mod adecvat la nivel național.

(11)

Ascensoarele, inclusiv ascensoarele cu cablu, fie verticale, fie înclinate, care deservesc permanent niveluri specifice ale clădirilor și construcțiilor și care nu sunt operate între stațiile instalațiilor pe cablu fac obiectul unei legislații specifice a Uniunii și ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Instalațiile pe cablu reglementate de prezentul regulament sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2014/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8).

(12)

Instalațiile pe cablu care sunt clasificate de către statele membre drept instalații istorice, culturale sau de patrimoniu care au fost puse în funcțiune înainte de 1 ianuarie 1986, sunt operate în continuare și nu au suferit nicio modificare semnificativă de proiectare sau de construcție ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Sunt excluse, de asemenea, subsistemele și componentele de securitate proiectate special pentru instalațiile pe cablu menționate. Statele membre ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății și a securității persoanelor și a bunurilor în ceea ce privește respectivele instalații pe cablu, dacă este necesar prin intermediul legislației naționale.

(13)	Pentru a se garanta securitatea juridică, excluderea bacurilor fluviale manevrate prin cabluri ar trebui să acopere toate instalațiile pe cablu în cazul cărora utilizatorii sau vehiculele se deplasează pe apă, cum ar fi instalațiile de schi nautic pe cablu.

(14)

Pentru a se garanta că instalațiile pe cablu și infrastructura lor, precum și subsistemele și componentele lor de securitate asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății și a securității persoanelor și a bunurilor, este necesar să se stabilească norme referitoare la proiectarea și la construirea instalațiilor pe cablu.

(15)	Statele membre ar trebui să garanteze securitatea instalațiilor pe cablu atât la construirea și punerea acestora în funcțiune, cât și pe durata exploatării lor.

(16)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a preciza cerințele pe care le consideră necesare în ceea ce privește exploatarea terenurilor șiamenajarea teritoriului și pentru a asigura protecția mediului, a sănătății și a securității persoanelor și, în special, ale lucrătorilor și ale personalului de exploatare în timpul utilizării instalațiilor pe cablu.

(17)	Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a preciza proceduri adecvate de autorizare a instalațiilor pe cablu planificate, de inspecție a instalațiilor pe cablu înainte de punerea în funcțiune și de monitorizare a acestora pe durata exploatării.

(18)

Prezentul regulament ar trebui să țină seama de faptul că securitatea instalațiilor pe cablu depinde în egală măsură și de condițiile specifice amplasamentului, de calitatea furniturilor industriale și de modul în care sunt asamblate, instalate in situ și monitorizate pe durata exploatării. Cauzele unor accidente grave pot fi legate de alegerea amplasamentului, de sistemul de transport propriu-zis, de structuri sau de modul de exploatare și de întreținere a sistemului.

(19)

Deși exploatarea efectivă a instalațiilor pe cablu nu face obiectul prezentului regulament, acesta ar trebui să asigure un cadru general destinat să garanteze că astfel de instalații situate pe teritoriul statelor membre sunt operate astfel încât să ofere pasagerilor, personalului de exploatare și părților terțe un nivel ridicat de protecție.

(20)

Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că instalațiile pe cablu sunt puse în funcțiune numai dacă sunt conforme cu prezentul regulament și nu riscă să pună în pericol sănătatea sau securitatea persoanelor sau a bunurilor atunci când sunt instalate, întreținute și operate corespunzător, în conformitate cu scopul preconizat.

(21)

Statele membre ar trebui să instituie proceduri de autorizare pentru construirea instalațiilor pe cablu planificate, pentru modificarea unor astfel de instalații și pentru punerea lor în funcțiune, pentru a se asigura faptul că instalațiile pe cablu sunt construite și asamblate in situ în condiții de securitate, în conformitate cu analiza securității, ale cărei rezultate sunt cuprinse în raportul de securitate, și cu toate cerințele de reglementare relevante.

(22)	Analiza securității pentru instalațiile pe cablu planificate ar trebui să identifice componentele de care depinde securitatea instalațiilor pe cablu.

(23)

Analiza securității pentru instalațiile pe cablu planificate ar trebui să ia în considerare restricțiile legate de exploatarea instalațiilor pe cablu, deși nu într-o astfel de măsură încât să pericliteze principiul liberei circulații a mărfurilor pentru subsistemele și componentele de securitate sau securitatea instalațiilor pe cablu în sine.

(24)

Normele privind autorizarea de punere în funcțiune a instalațiilor pe cablu sunt de competența statelor membre. Autorizarea de punere în funcțiune se acordă de către autoritățile sau organismele competente. Monitorizarea securității în exploatare a instalațiilor pe cablu intră, de asemenea, în sfera de competență a statelor membre. Statele membre ar trebui, prin urmare, să determine persoana responsabilă de instalația pe cablu și, în consecință, de analiza securității pentru o instalație pe cablu planificată.

(25)

Prezentul regulament urmărește asigurarea funcționării pieței interne a subsistemelor pentru instalațiile pe cablu și a componentelor de securitate pentru instalațiile pe cablu. Subsistemele și componentele de securitate care sunt conforme cu prezentul regulament ar trebui să beneficieze de principiul liberei circulații a mărfurilor.

(26)

Subsistemele și componentele de securitate ar trebui să fie autorizate pentru a fi încorporate în instalații pe cablu numai dacă permit construirea unor instalații pe cablu care sunt conforme cu prezentul regulament și care nu riscă să pună în pericol sănătatea sau securitatea persoanelor sau a bunurilor atunci când sunt instalate, întreținute și exploatate corespunzător, în conformitate cu scopul preconizat.

(27)	Cerințele esențiale ar trebui interpretate și aplicate în așa fel încât să se ia în considerare metodele de ultimă generație de proiectare și fabricare, precum și considerentele tehnice și economice compatibile cu un grad înalt de protecție a sănătății și a securității.

(28)

Operatorii economici ar trebui să fie răspunzători pentru conformitatea subsistemelor și a componentelor de securitate cu cerințele prezentului regulament, în funcție de rolul pe care îl dețin în lanțul de aprovizionare, astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, cum ar fi sănătatea și securitatea persoanelor și protecția bunurilor, și să garanteze o concurență loială pe piața Uniunii.

(29)

Toți operatorii economici care intervin în lanțul de aprovizionare și de distribuție ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că pun la dispoziție pe piață numai subsisteme și componente de securitate care sunt în conformitate cu prezentul regulament. Este necesar să se prevadă o distribuție clară și proporțională a obligațiilor care corespund rolului deținut de fiecare operator economic în lanțul de aprovizionare și distribuție.

(30)

Producătorul de subsisteme sau de componente de securitate, care deține cunoștințe detaliate despre procesul de proiectare și de producție, este cel mai în măsură să efectueze procedura de evaluare a conformității. Evaluarea conformității ar trebui, așadar, să rămână exclusiv obligația producătorului subsistemului sau al componentei de securitate.

(31)	Pentru a facilita comunicarea dintre operatorii economici și autoritățile naționale de supraveghere a pieței, statele membre ar trebui să încurajeze operatorii economici să indice și o adresă de site web, pe lângă adresa poștală.

(32)

Este necesar să se asigure faptul că subsistemele și componentele de securitate din țările terțe care intră pe piața Uniunii respectă cerințele prezentului regulament și, mai ales, că producătorii au aplicat procedurile de evaluare a conformității adecvate pentru respectivele subsisteme și componente de securitate. Prin urmare, ar trebui să se prevadă dispoziții care să impună importatorilor obligația de a se asigura că subsistemele sau componentele de securitate pe care le introduc pe piață respectă cerințele din prezentul regulament și de a nu introduce pe piață subsisteme și componente de securitate care nu îndeplinesc cerințele respective sau prezintă riscuri. De asemenea, ar trebui să se adopte dispoziții prin care să se impună importatorilor obligația de a verifica dacă au fost efectuate procedurile de evaluare a conformității și dacă marcajul subsistemelor și al componentelor de securitate și documentația elaborată de producători sunt disponibile pentru a fi inspectate de autoritățile naționale competente.

(33)

Distribuitorul pune la dispoziție pe piață subsisteme sau componente de securitate după ce acestea au fost introduse pe piață de producător sau de importator și ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că prin operațiunile sale de manipulare a subsistemelor sau a componentelor de securitate respective nu influențează negativ conformitatea acestora.

(34)

Atunci când introduce pe piață un subsistem sau o componentă de securitate, fiecare importator ar trebui să indice pe subsistem sau pe componenta de securitate numele său, marca sau denumirea comercială înregistrată, adresa poștală la care poate fi contactat, precum și un site web, dacă este cazul. Ar trebui să fie prevăzute excepții pentru cazurile în care dimensiunea sau natura subsistemului sau a componentei de securitate nu permite acest lucru. Printre acestea se numără cazurile în care importatorul ar trebui să deschidă ambalajul pentru a-și putea înscrie numele și adresa pe subsistemul sau pe componenta de securitate.

(35)

Orice operator economic care fie introduce pe piață un subsistem sau o componentă de securitate sub numele sau marca sa, fie modifică un subsistem sau o componentă de securitate în așa fel încât conformitatea acestora cu cerințele prezentului regulament ar putea fi afectată ar trebui să fie considerat producător și, prin urmare, ar trebui să își asume obligațiile producătorului.

(36)

Distribuitorii și importatorii, dată fiind proximitatea lor față de piață, ar trebui să fie implicați în sarcinile de supraveghere a pieței desfășurate de autoritățile naționale competente și ar trebui să fie pregătiți să participe activ, furnizând autorităților respective toate informațiile necesare referitoare la subsistemele și componentele de securitate vizate.

(37)

Asigurarea trasabilității unui subsistem sau a unei componente de securitate pe tot parcursul lanțului de aprovizionare contribuie la simplificarea și la eficientizarea supravegherii pieței. Un sistem de trasabilitate eficient facilitează sarcina autorităților de supraveghere a pieței de a identifica operatorii economici care au pus la dispoziție pe piață subsisteme sau componente de securitate neconforme. În ceea ce privește păstrarea informațiilor necesare în temeiul prezentului regulament pentru identificarea altor operatori economici, operatorii economici nu ar trebui să aibă obligația de a actualiza aceste informații cu privire la alți operatori economici care le-au furnizat un subsistem sau o componentă de securitate sau cărora aceștia le-au furnizat un subsistem sau o componentă de securitate.

(38)

Prezentul regulament ar trebui să se limiteze la formularea cerințelor esențiale. Pentru a facilita evaluarea conformității cu cerințele respective, este necesar să se prevadă prezumția de conformitate pentru instalațiile pe cablu, subsistemele și componentele de securitate care sunt conforme cu standardele armonizate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 în scopul formulării specificațiilor tehnice detaliate ale cerințelor respective, în special cu privire la proiectarea, construirea și exploatarea instalațiilor pe cablu.

(39)	Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 prevede o procedură pentru formularea de obiecții la standardele armonizate în cazul în care standardele respective nu îndeplinesc în totalitate cerințele prezentului regulament.

(40)

Pentru a permite operatorilor economici să demonstreze că subsistemele și componentele de securitate puse la dispoziție pe piață respectă cerințele esențiale, iar autorităților competente să se asigure de acest lucru, este necesar să se prevadă proceduri de evaluare a conformității. Decizia nr. 768/2008/CE stabilește module pentru procedurile de evaluare a conformității, care includ proceduri de la cea mai puțin strictă până la cea mai strictă, proporțional cu nivelul de risc implicat și cu nivelul de securitate impus. Cu scopul de a asigura coerența intersectorială și de a evita variantele ad-hoc, se recomandă ca procedurile de evaluare a conformității să fie alese dintre aceste module.

(41)

Producătorii de subsisteme și de componente de securitate ar trebui să elaboreze o declarație de conformitate UE pentru a oferi informațiile necesare în temeiul prezentului regulament cu privire la conformitatea unui subsistem sau a unei componente de securitate cu cerințele prezentului regulament și cu cerințele altor acte legislative relevante de armonizare ale Uniunii. Declarația de conformitate UE ar trebui să însoțească subsistemul sau componenta de securitate.

(42)

Pentru a asigura accesul eficace la informații în scopul supravegherii pieței, informațiile necesare pentru identificarea tuturor actelor aplicabile ale Uniunii cu privire la un subsistem sau o componentă de securitate ar trebui să fie disponibile într-o declarație de conformitate UE unică. Pentru a reduce sarcina administrativă pentru operatorii economici, declarația de conformitate UE unică poate fi un dosar care să cuprindă declarațiile de conformitate individuale relevante.

(43)

Marcajul CE, care indică conformitatea unui subsistem sau a unei componente de securitate, este consecința vizibilă a unui întreg proces cuprinzând evaluarea conformității în sens larg. Principiile generale care reglementează marcajul CE și relația acestuia cu alte marcaje sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Prezentul regulament ar trebui să prevadă normele care reglementează aplicarea marcajului CE.

(44)	Este necesară o verificare a conformității subsistemelor și a componentelor de securitate cu cerințele esențiale prevăzute de prezentul regulament pentru a asigura o protecție eficace a pasagerilor, a personalului de exploatare și a părților terțe.

(45)	Procedurile de evaluare a conformității prevăzute în prezentul regulament necesită intervenția organismelor de evaluare a conformității, care sunt notificate Comisiei de către statele membre.

(46)

Experiența a demonstrat că criteriile care sunt stabilite în Directiva 2000/9/CE și care trebuie să fie îndeplinite de organismele de evaluare a conformității pentru ca acestea să poată fi notificate Comisiei nu sunt suficiente pentru a asigura în mod uniform un nivel ridicat de performanță în rândul organismelor notificate în întreaga Uniune. Cu toate acestea, este esențial ca toate organismele notificate să își îndeplinească funcțiile la același nivel și în condiții de concurență echitabilă. Aceasta necesită stabilirea unor cerințe obligatorii pentru organismele de evaluare a conformității care doresc să fie notificate pentru a furniza servicii de evaluare a conformității.

(47)	Pentru a se asigura un nivel consecvent al calității în ceea ce privește evaluarea conformității, este necesar, de asemenea, să se stabilească cerințe pentru autoritățile de notificare și alte organisme implicate în evaluarea, notificarea și monitorizarea organismelor notificate.

(48)	În cazul în care un organism de evaluare a conformității demonstrează conformitatea cu criteriile prevăzute în standardele armonizate, ar trebui să se considere că acesta îndeplinește cerințele corespunzătoare prevăzute în prezentul regulament.

(49)

Sistemul stabilit în prezentul regulament ar trebui completat de sistemul de acreditare prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Deoarece acreditarea este un mijloc esențial de verificare a competenței organismelor de evaluare a conformității, aceasta ar trebui utilizată și în scopurile notificării.

(50)

Acreditarea transparentă, astfel cum este prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 765/2008, garantând nivelul necesar de încredere în certificatele de conformitate, ar trebui să fie considerată de către autoritățile publice naționale din întreaga Uniune ca fiind modalitatea preferată pentru demonstrarea competenței tehnice a organismelor de evaluare a conformității. Cu toate acestea, autoritățile naționale pot considera că dispun de mijloacele adecvate pentru a realiza ele însele evaluarea respectivă. În astfel de cazuri, pentru a asigura un nivel adecvat de credibilitate a evaluărilor realizate de alte autorități naționale, acestea ar trebui să prezinte Comisiei și celorlalte state membre documentele justificative necesare pentru a dovedi că organismele de evaluare a conformității care au fost evaluate îndeplinesc cerințele de reglementare relevante.

(51)

Organismele de evaluare a conformității subcontractează deseori o parte a activităților lor legate de evaluarea conformității sau recurg la o filială. În vederea asigurării nivelului de protecție solicitat pentru subsistemele și componentele de securitate care urmează să fie introduse pe piața Uniunii, este esențial ca subcontractanții și filialele de evaluare a conformității să îndeplinească aceleași cerințe ca și organismele notificate în ceea ce privește executarea sarcinilor de evaluare a conformității. Prin urmare, este important ca evaluarea competenței și a funcționării organismelor care urmează să fie notificate, precum și monitorizarea organismelor notificate deja să acopere și activitățile executate de subcontractanți și de filiale.

(52)	Este necesar ca eficiența și transparența procedurii de notificare să fie sporite și, în special, să fie adaptate la noile tehnologii, astfel încât să fie posibilă notificarea online.

(53)

Deoarece organismele notificate își pot oferi serviciile în întreaga Uniune, este adecvat să se acorde celorlalte state membre și Comisiei posibilitatea de a ridica obiecții cu privire la un organism notificat. Prin urmare, este important să se acorde o perioadă de timp în care să poată fi clarificate orice îndoieli sau preocupări privind competența organismelor de evaluare a conformității, înainte ca acestea să înceapă să funcționeze ca organisme notificate.

(54)

Din rațiuni de competitivitate, este fundamental ca organismele notificate să aplice procedurile de evaluare a conformității fără a impune sarcini inutile operatorilor economici. Din același motiv și pentru a asigura egalitatea de tratament în ce privește operatorii economici, aplicarea tehnică a procedurilor de evaluare a conformității trebuie să se realizeze în mod uniform. Acest lucru se poate realiza cel mai bine printr-o coordonare și cooperare adecvate între organismele notificate.

(55)	Părțile interesate ar trebui să aibă dreptul de a contesta rezultatul unei evaluări a conformității efectuate de către un organism notificat. Din acest motiv, este important să se asigure că este disponibilă o procedură de contestare a deciziilor organismelor notificate.

(56)

Pentru a se asigura securitatea juridică, este necesar să se clarifice faptul că normele privind supravegherea pieței Uniunii și controlul produselor care intră pe piața Uniunii prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică subsistemelor și componentelor de securitate care intră sub incidența prezentului regulament. Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să aleagă autoritățile competente pentru îndeplinirea sarcinilor respective.

(57)

Directiva 2000/9/CE prevede deja o procedură de salvgardare care este necesară pentru a permite posibilitatea contestării conformității unui subsistem sau a unei componente de securitate. Pentru a spori transparența și a reduce timpul de prelucrare, este necesar să se îmbunătățească procedura de salvgardare în vigoare, cu scopul de a-i spori eficiența și de a utiliza expertiza disponibilă în statele membre.

(58)

Sistemul existent ar trebui să fie completat printr-o procedură în baza căreia părțile interesate să fie informate cu privire la măsurile preconizate în legătură cu subsistemele și componentele de securitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea persoanelor sau pentru proprietate. De asemenea, sistemul existent ar trebui să permită autorităților de supraveghere a pieței ca, în cooperare cu operatorii economici relevanți, să acționeze din timp cu privire la subsistemele și componentele de securitate în cauză.

(59)	În cazul în care statele membre și Comisia sunt de acord cu privire la justificarea unei măsuri luate de un stat membru, nu ar trebui să mai fie necesară intervenția ulterioară a Comisiei, cu excepția cazurilor în care neconformitatea poate fi atribuită unor deficiențe ale unui standard armonizat.

(60)	În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(61)	Ar trebui utilizată procedura de consultare pentru adoptarea de acte de punere în aplicare care solicită statului membru notificator să adopte măsurile corective necesare în ceea ce privește organismele notificate care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc cerințele pentru notificarea lor.

(62)	Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind subsistemele și componentele de securitate conforme care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea persoanelor sau pentru proprietate.

(63)	Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare aplicabile imediat atunci când este necesar din motive imperioase de urgență, în cazuri justificate corespunzător legate de subsistemele și componentele de securitate conforme care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea persoanelor.

(64)

Conform practicii consacrate, comitetul înființat prin prezentul regulament poate avea un rol util în examinarea chestiunilor legate de aplicarea prezentului regulament care pot fi aduse în discuție fie de președintele acestuia, fie de un reprezentant al unui stat membru, în conformitate cu regulamentul de procedură al respectivului comitet.

(65)

Atunci când sunt examinate chestiuni referitoare la prezentul regulament, cu excepția aspectelor legate de punerea în aplicare sau încălcarea dispozițiilor sale, de exemplu în cadrul unui grup de experți ai Comisiei, Parlamentul European ar trebui să primească, în conformitate cu practicile curente, o documentație și informații complete și, după caz, o invitație de a participa la astfel de reuniuni.

(66)	Comisia ar trebui, prin acte de punere în aplicare și, dată fiind natura specială a acestora, fără aplicarea Regulamentului (UE) nr. 182/2011, să determine dacă măsurile luate de statele membre în privința subsistemelor și componentelor de securitate neconforme sunt sau nu justificate.

(67)

Este necesar să se prevadă dispoziții tranzitorii rezonabile care să permită punerea la dispoziție pe piață a subsistemelor și a componentelor de securitate care au fost deja introduse pe piață în conformitate cu Directiva 2000/9/CE, fără a fi nevoie ca acestea să respecte și alte cerințe în materie de produse.

(68)	Este necesar să se prevadă dispoziții tranzitorii care să permită punerea în funcțiune a instalațiilor pe cablu care au fost deja instalate în conformitate cu Directiva 2000/9/CE.

(69)

Statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și a normelor de drept intern adoptate în temeiul prezentului regulament și să garanteze aplicarea respectivelor sancțiuni. Sancțiunile prevăzute ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Sancțiunile ar trebui să țină seama de gravitatea, durata și, dacă este cazul, de caracterul intenționat al încălcării. De asemenea, la aplicarea sancțiunilor ar trebui să se ia în considerare dacă operatorul economic în cauză a comis în trecut o încălcare similară a prezentului regulament.

(70)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea faptului că instalațiile pe cablu îndeplinesc cerințele care asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății și a securității persoanelor și a bunurilor, garantând în același timp funcționarea pieței interne pentru subsisteme și componente de securitate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acestuia, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(71)	Prin urmare, Directiva 2000/9/CE ar trebui abrogată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește normele privind punerea la dispoziție pe piață și libera circulație a subsistemelor și componentelor de securitate pentru instalațiile pe cablu. Acesta conține, de asemenea, norme privind proiectarea, construcția și punerea în funcțiune a instalațiilor pe cablu noi.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică instalațiilor pe cablu noi destinate transportului de persoane, modificărilor instalațiilor pe cablu care necesită o nouă autorizare și subsistemelor și componentelor de securitate pentru instalațiile pe cablu.

(2)   Prezentul regulament nu se aplică:

(a)	ascensoarelor reglementate de Directiva 2014/33/UE;

(b)

instalațiilor pe cablu care sunt clasificate de către statele membre drept instalații istorice, culturale sau de patrimoniu care au fost puse în funcțiune înainte de 1 ianuarie 1986, sunt exploatate în continuare și nu au suferit nicio modificare semnificativă de proiectare sau de construcție, inclusiv subsistemele și componentele de securitate proiectate anume pentru acestea;

(c)	instalațiilor concepute în scopuri agricole sau forestiere;

(d)	instalațiilor pe cablu pentru deservirea adăposturilor montane și a cabanelor, destinate exclusiv transportului de bunuri și transportului de persoane special desemnate;

(e)	echipamentelor fixe sau mobile concepute exclusiv pentru agrement și distracție, și nu drept mijloace de transport pentru persoane;

(f)	instalațiilor miniere sau altor instalații industriale fixe utilizate pentru activități industriale;

(g)	instalațiilor în care utilizatorii sau vehiculele se deplasează pe apă.

Articolul 3

Definiții

În scopul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.	„instalație pe cablu” înseamnă un sistem complet instalat in situ constând în infrastructură și subsisteme care este proiectat, construit, asamblat și pus în funcțiune în scopul transportului de persoane, a cărui tracțiune este asigurată de cabluri dispuse de-a lungul traseului;

2.	„subsistem” înseamnă oricare dintre sistemele enumerate în anexa I ca atare sau o combinație a acestora, destinate a fi încorporate în instalațiile pe cablu;

3.

„infrastructură” înseamnă o structură a stațiilor sau o structură de-a lungul liniei special concepute pentru fiecare instalație pe cablu și construite in situ, care ia în considerare traseul și datele sistemului și care este necesară pentru construirea și exploatarea instalației pe cablu, inclusiv fundațiile;

4.

„componentă de securitate” înseamnă orice componentă de echipament sau orice dispozitiv destinat a fi încorporat într-un subsistem sau într-o instalație pe cablu în scopul îndeplinirii unei funcții de securitate, a cărui defectare prezintă un risc pentru securitatea sau sănătatea pasagerilor, a personalului de exploatare sau a unor părți terțe;

5.	„operabilitate” înseamnă ansamblul dispozițiilor și măsurilor tehnice care au implicații asupra proiectării și construcției și care sunt necesare pentru exploatarea în deplină securitate a instalației pe cablu;

6.	„mentenabilitate” înseamnă ansamblul de dispoziții și măsuri tehnice care au implicații asupra proiectării și construcției și care sunt necesare pentru întreținere, fiind concepute în scopul garantării unei operări în deplină securitate a instalației pe cablu;

7.	„teleferic” înseamnă o instalație pe cablu în care vehiculele sunt suspendate pe unul sau mai multe cabluri și propulsate de acesta/acestea;

8.	„teleschi” înseamnă o instalație pe cablu în care pasagerii cu echipament corespunzător sunt tractați de-a lungul unei căi de rulare amenajate în acest scop;

9.	„funicular” înseamnă o instalație pe cablu în care vehiculele sunt tractate, cu ajutorul uneia sau mai multor frânghii, de-a lungul unei căi de rulare care poate fi amplasată pe sol sau susținută de structuri fixe;

10.	„punere la dispoziție pe piață” înseamnă orice furnizare a unui subsistem sau a unei componente de securitate pentru distribuirea sau utilizarea pe piața Uniunii în cadrul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit;

11.	„introducere pe piață” înseamnă prima punere la dispoziție pe piața Uniunii a unui subsistem sau a unei componente de securitate;

12.	„punere în funcțiune” înseamnă exploatarea inițială a unei instalații pe cablu în scopul transportului de persoane;

13.

„producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care manufacturează un subsistem sau o componentă de securitate ori pentru care se proiectează sau se manufacturează un subsistem sau o componentă de securitate și care comercializează subsistemul sau componenta de securitate respectivă sub numele sau marca sa sau îl/o încorporează într-o instalație pe cablu;

14.	„reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acționa în numele acestuia în ceea ce privește anumite sarcini specifice;

15.	„importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care introduce pe piața Uniunii un subsistem sau o componentă de securitate dintr-o țară terță;

16.	„distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață un subsistem sau o componentă de securitate;

17.	„operatori economici” înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul și distribuitorul unui subsistem sau al unei componente de securitate;

18.	„specificație tehnică” înseamnă un document care stabilește cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească o instalație pe cablu, o infrastructură, un subsistem sau o componentă de securitate;

19.	„standard armonizat” înseamnă un standard armonizat astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

20.	„acreditare” înseamnă acreditare astfel cum este definită la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;

21.	„organism național de acreditare” înseamnă un organism național de acreditare astfel cum este definit la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;

22.	„evaluare a conformității” înseamnă procesul prin care se verifică dacă au fost îndeplinite cerințele esențiale din prezentul regulament pentru un subsistem sau o componentă de securitate;

23.	„organism de evaluare a conformității” înseamnă un organism care desfășoară activități de evaluare a conformității cu privire la un subsistem sau la o componentă de securitate, inclusiv etalonare, încercare, certificare și inspecție;

24.	„rechemare” înseamnă orice măsură care are ca scop returnarea unui subsistem sau a unei componente de securitate care a fost deja pusă la dispoziția persoanei responsabile de instalația pe cablu;

25.	„retragere” înseamnă orice măsură care are scopul de a împiedica punerea la dispoziție pe piață a unui subsistem sau a unei componente de securitate din lanțul de aprovizionare;

26.	„legislația de armonizare a Uniunii” înseamnă orice act legislativ al Uniunii care armonizează condițiile de comercializare a produselor;

27.	„marcaj CE” înseamnă un marcaj prin care producătorul indică faptul că subsistemul sau componenta de securitate se conformează cerințelor aplicabile din actele legislative de armonizare ale Uniunii care prevăd aplicarea respectivului marcaj pe produs.

Articolul 4

Punerea la dispoziție pe piață a subsistemelor și a componentelor de securitate

Subsistemele și componentele de securitate sunt puse la dispoziție pe piață numai dacă sunt conforme cu prezentul regulament.

Articolul 5

Punerea în funcțiune a instalațiilor pe cablu

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare, în conformitate cu articolul 9, în vederea stabilirii procedurilor care să garanteze că instalațiile pe cablu sunt puse în funcțiune numai dacă sunt conforme cu prezentul regulament și nu riscă să pună în pericol sănătatea sau securitatea persoanelor sau a bunurilor atunci când sunt instalate, întreținute și operate corespunzător, în conformitate cu scopul preconizat.

(2)   Statele membre iau toate măsurile necesare, în conformitate cu articolul 9, pentru a stabili procedurile care să garanteze că subsistemele și componentele de securitate sunt încorporate în instalațiile pe cablu numai dacă acestea permit construirea unor instalații pe cablu care sunt conforme cu prezentul regulament și nu riscă să pună în pericol sănătatea sau securitatea persoanelor sau a bunurilor atunci când sunt instalate, întreținute și operate corespunzător, în conformitate cu scopul preconizat.

(3)   Instalațiile pe cablu care sunt conforme cu standardele armonizate sau cu părți ale acestora, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II, care sunt vizate de standardele respective sau de părți ale acestora.

(4)   Prezentul regulament nu aduce atingere competenței statelor membre de a prevedea cerințele pe care le consideră necesare pentru a asigura protecția persoanelor, în special a lucrătorilor, la utilizarea instalațiilor pe cablu respective, atât timp cât aceasta nu implică modificarea instalațiilor respective într-un mod care nu face obiectul prezentului regulament.

Articolul 6

Cerințe esențiale

Instalațiile pe cablu și infrastructura, subsistemele și componentele de securitate ale acestora îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute în anexa II aplicabile acestora.

Articolul 7

Libera circulație a subsistemelor și a componentelor de securitate

Statele membre nu pot interzice, restricționa sau împiedica punerea la dispoziție pe piață a subsistemelor și a componentelor de securitate care îndeplinesc cerințele prezentului regulament.

Articolul 8

Analiza securității și raportul de securitate pentru instalațiile pe cablu planificate

(1)   Persoana responsabilă de instalația pe cablu, stabilită de un stat membru în conformitate cu dreptul național, efectuează o analiză a securității instalației pe cablu planificate sau solicită efectuarea acestei analize.

(2)   Analiza securității, necesară pentru fiecare instalație pe cablu:

(a)	ține cont de toate modurile de exploatare prevăzute;

(b)	se realizează după o metodă recunoscută sau stabilită;

(c)	ține seama de tehnologia de ultimă oră și de complexitatea instalației pe cablu vizate;

(d)	garantează că modul de proiectare și configurare a instalației pe cablu ține seama de mediul local și de situațiile cele mai nefavorabile, în scopul asigurării unor condiții satisfăcătoare în materie de securitate;

(e)	acoperă toate aspectele legate de securitatea instalației pe cablu și a factorilor săi externi în contextul proiectării, construirii și punerii în funcțiune;

(f)	permite identificarea, pe baza experienței acumulate, a riscurilor susceptibile să apară pe durata exploatării instalației pe cablu.

(3)   Analiza securității se referă, de asemenea, la dispozitivele de securitate și la efectele lor asupra instalației pe cablu și asupra subsistemelor asociate pe care le pun în acțiune, astfel încât dispozitivele de securitate:

(a)	să aibă o capacitate de reacție la prima pană sau defecțiune detectată, astfel încât să rămână într-o stare care garantează securitatea, fie într-un mod scăzut de funcționare, fie în oprire de securitate;

(b)	să fie redundante și supravegheate; sau

(c)	să fie astfel realizate încât probabilitatea de a se defecta să poată fi evaluată și efectele acestora să aibă un nivel comparabil celui atins de dispozitivele de securitate care răspund criteriilor prevăzute la literele (a) și (b).

(4)   Analiza securității este utilizată în scopul elaborării inventarului de riscuri și de situații periculoase, al recomandării măsurilor preconizate pentru a contracara riscurile identificate, precum și al determinării listei subsistemelor și componentelor de securitate care urmează să fie încorporate în instalația pe cablu.

(5)   Rezultatul analizei securității se include într-un raport de securitate.

Articolul 9

Autorizarea instalațiilor pe cablu

(1)   Fiecare stat membru stabilește procedurile de autorizare a construcției și punerii în funcțiune a instalațiilor situate pe teritoriul propriu.

(2)   Persoana responsabilă de instalația pe cablu, stabilită de fiecare stat membru în conformitate cu dreptul național, transmite raportul de securitate menționat la articolul 8, declarația de conformitate UE și celelalte documente referitoare la conformitatea subsistemelor și a componentelor de securitate, precum și documentația referitoare la caracteristicile instalației pe cablu autorității sau organismului responsabil pentru autorizarea instalațiilor pe cablu. Documentația referitoare la instalația pe cablu include, de asemenea, condițiile necesare, inclusiv restricțiile de exploatare, precum și indicațiile complete referitoare la reviziile tehnice, supravegherea, reglajul și întreținerea instalației pe cablu. O copie a acestor documente se păstrează in situ, la instalația pe cablu.

(3)   În cazul în care caracteristicile, subsistemele sau componentele de securitate importante ale instalațiilor pe cablu existente fac obiectul unor modificări care necesită, din partea statului membru vizat, o nouă autorizație de punere în funcțiune, aceste modificări și implicațiile lor asupra instalației pe cablu în ansamblul ei respectă cerințele esențiale prevăzute în anexa II.

(4)   Statele membre nu utilizează procedurile menționate la alineatul (1) pentru a interzice, a restricționa sau a împiedica, din motive legate de aspectele reglementate de prezentul regulament, construirea și punerea în funcțiune a instalațiilor pe cablu care sunt în conformitate cu prezentul regulament și care nu prezintă un risc pentru sănătatea sau securitatea persoanelor sau a bunurilor atunci când sunt instalate corespunzător, în conformitate cu scopul preconizat.

(5)   Statele membre nu utilizează procedurile menționate la alineatul (1) pentru a interzice, a restricționa sau a împiedica libera circulație a subsistemelor și a componentelor de securitate care sunt conforme cu prezentul regulament.

Articolul 10

Exploatarea instalațiilor pe cablu

(1)   Statele membre se asigură că o instalație pe cablu este exploatată în continuare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute în raportul de securitate.

(2)   Atunci când un stat membru constată că o instalație pe cablu autorizată și utilizată conform scopului preconizat riscă să pună în pericol sănătatea sau securitatea persoanelor sau a bunurilor, statul membru adoptă toate măsurile necesare pentru a restricționa condițiile de exploatare a instalației pe cablu sau pentru a interzice exploatarea acesteia.

CAPITOLUL II

OBLIGAȚIILE OPERATORILOR ECONOMICI

Articolul 11

Obligațiile producătorilor

(1)   Atunci când introduc pe piață subsisteme sau componente de securitate sau atunci când le încorporează într-o instalație pe cablu, producătorii se asigură că acestea au fost proiectate și fabricate în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II.

(2)   Producătorii de subsisteme sau componente de securitate întocmesc documentația tehnică menționată în anexa VIII („documentația tehnică”) și efectuează procedura relevantă de evaluare a conformității menționată la articolul 18 sau dispun efectuarea acestei proceduri.

În cazul în care s-a demonstrat conformitatea unui subsistem sau a unei componente de securitate cu cerințele aplicabile prin procedura menționată la primul paragraf, producătorii întocmesc o declarație de conformitate UE și aplică marcajul CE.

(3)   Producătorii păstrează documentația tehnică și declarația de conformitate UE timp de 30 de ani după introducerea pe piață a subsistemului sau a componentei de securitate.

(4)   Producătorii se asigură că există proceduri care să garanteze conformitatea continuă a producției în serie cu prezentul regulament. Modificările legate de proiectarea sau de caracteristicile subsistemului sau ale componentei de securitate și modificările standardelor armonizate sau ale altor specificații tehnice în raport cu care se declară conformitatea unui subsistem sau a unei componente de securitate se iau în considerare în mod corespunzător.

Ori de câte ori acest lucru este justificat de riscurile prezentate de un subsistem sau de o componentă de securitate, pentru a proteja sănătatea și securitatea pasagerilor, ale personalului de exploatare și ale părților terțe, producătorii testează prin eșantionare subsistemele sau componentele de securitate puse la dispoziție pe piață, investighează și, după caz, păstrează un registru de plângeri referitoare la subsisteme și componente de securitate neconforme și la rechemări ale unor astfel de subsisteme și componente de securitate și informează distribuitorii privind orice astfel de activități de monitorizare.

(5)   Producătorii se asigură că subsistemele sau componentele de securitate pe care le-au introdus pe piață poartă înscris tipul, lotul, numărul de serie sau alt element care permite identificarea acestora.

În cazul în care dimensiunea sau natura subsistemului sau a componentei de securitate nu permite acest lucru, producătorii se asigură că informațiile solicitate sunt furnizate pe ambalaj sau într-un document care însoțește subsistemul sau componenta de securitate.

(6)   Producătorii indică pe subsistem sau pe componenta de securitate numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și adresa poștală la care pot fi contactați sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document care însoțește subsistemul sau componenta de securitate. Adresa indică un singur punct de contact pentru producător. Datele de contact sunt prezentate într-o limbă ușor de înțeles pentru utilizatori și pentru autoritățile de supraveghere a pieței. În cazul în care indică o adresă de site web, producătorul se asigură că informațiile de pe respectivul site web sunt accesibile și actualizate.

(7)   Producătorii se asigură că subsistemul sau componenta de securitate este însoțită de o copie a declarației de conformitate UE și de instrucțiuni și informații de securitate într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă de către utilizatori, după cum stabilește statul membru vizat. Instrucțiunile și informațiile de securitate furnizate sunt clare, ușor de înțeles și inteligibile.

Totuși, în cazul în care unui singur operator economic sau utilizator i se livrează un număr mare de subsisteme sau componente de securitate, lotul sau transportul în cauză poate fi însoțit de o copie unică a declarației de conformitate UE.

(8)   Producătorii care consideră sau au motive să creadă că un subsistem sau o componentă de securitate pe care l-au introdus/au introdus-o pe piață nu este în conformitate cu prezentul regulament iau de îndată măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea respectivului subsistem sau a respectivei componente de securitate, pentru a îl/o retrage sau pentru a îl/o rechema, după caz. Mai mult decât atât, în cazul în care subsistemul sau componenta de securitate prezintă un risc, producătorii informează imediat în acest sens autoritățile naționale competente din statele membre în care au pus la dispoziție pe piață subsistemul sau componenta de securitate, indicând detaliile, în special cu privire la neconformitate și la orice măsuri corective luate.

(9)   În urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale competente, producătorii furnizează autorității solicitante toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea subsistemului sau a componentei de securitate cu prezentul regulament, într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă de către autoritatea respectivă. Informațiile și documentația respective pot fi furnizate pe suport de hârtie sau în format electronic. Producătorii cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de subsistemele sau de componentele de securitate pe care le-au introdus pe piață.

Articolul 12

Reprezentanți autorizați

(1)   Un producător poate numi printr-un mandat scris un reprezentant autorizat.

Obligațiile stabilite la articolul 11 alineatul (1) și obligația întocmirii documentației tehnice nu fac parte din mandatul reprezentantului autorizat.

(2)   Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile prevăzute în mandatul primit de la producător. Mandatul permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puțin următoarele atribuții:

(a)	să păstreze declarația de conformitate UE și documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale de supraveghere a pieței timp de 30 de ani după ce subsistemul sau componenta de securitate a fost introdusă pe piață;

(b)	în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale competente, să furnizeze respectivei autorități toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea subsistemului sau a componentei de securitate;

(c)	să coopereze cu autoritățile naționale competente, la cererea acestora, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor reprezentate de subsistemele sau de componentele de securitate acoperite de mandatul reprezentantului autorizat.

Articolul 13

Obligațiile importatorilor

(1)   Importatorii introduc pe piață numai subsisteme sau componente de securitate conforme.

(2)   Înainte de introducerea pe piață a unui subsistem sau a unei componente de securitate, importatorii garantează că producătorul a îndeplinit procedura adecvată de evaluare a conformității menționată la articolul 18. Aceștia garantează că producătorul a întocmit documentația tehnică, că subsistemul sau componenta de securitate poartă marcajul CE și că este însoțită de o copie a declarației de conformitate UE, de instrucțiuni și informații de securitate și, după caz, de alte documente necesare și că producătorul a respectat cerințele prevăzute la articolul 11 alineatele (5) și (6).

Dacă importatorul consideră sau are motive să creadă că un subsistem sau o componentă de securitate nu este conform(ă) cu cerințele esențiale de securitate aplicabile prevăzute în anexa II, acesta nu introduce subsistemul sau componenta de securitate pe piață până când nu este asigurată conformitatea acestora cu cerințele menționate. În plus, în cazul în care subsistemul sau componenta de securitate prezintă un risc, importatorul comunică acest lucru producătorului și autorităților de supraveghere a pieței.

(3)   Importatorii indică pe subsistem sau pe componenta de securitate numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și adresa poștală la care pot fi contactați sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document care însoțește subsistemul sau componenta de securitate. Datele de contact sunt prezentate într-o limbă ușor de înțeles pentru utilizatori și pentru autoritățile de supraveghere a pieței.

În cazul în care indică o adresă de site web, importatorul se asigură că informațiile de pe respectivul site web sunt accesibile și actualizate.

(4)   Importatorii se asigură că subsistemul sau componenta de securitate este însoțit(ă) de instrucțiuni și informații de securitate, într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă de către utilizatori, după cum stabilește statul membru vizat.

(5)   Importatorii se asigură că, atât timp cât un subsistem sau o componentă de securitate este în responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea sa cu cerințele esențiale aplicabile prevăzute în anexa II.

(6)   Ori de câte ori acest lucru este justificat de riscurile prezentate de un subsistem sau de o componentă de securitate, pentru a proteja sănătatea și securitatea pasagerilor, ale personalului de exploatare și ale părților terțe, importatorii testează prin eșantionare subsistemul sau componenta de securitate pusă la dispoziție pe piață, investighează și, după caz, păstrează un registru de plângeri referitoare la subsisteme și componente de securitate neconforme și la rechemări ale unor astfel de subsisteme și componente de securitate și informează distribuitorii privind orice astfel de activități de monitorizare.

(7)   Importatorii care consideră sau au motive să creadă că un subsistem sau o componentă de securitate pe care l-au introdus/au introdus-o pe piață nu este în conformitate cu prezentul regulament iau de îndată măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea respectivului subsistem sau a respectivei componente de securitate, pentru a îl/o retrage sau pentru a îl/o rechema, după caz. Mai mult decât atât, în cazul în care subsistemul sau componenta de securitate prezintă un risc, importatorii informează imediat în acest sens autoritățile naționale competente din statele membre în care au pus la dispoziție pe piață subsistemul sau componenta de securitate, indicând detaliile, în special cu privire la neconformitate și la orice măsuri corective luate.

(8)   Importatorii păstrează o copie a declarației de conformitate UE la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței pentru o perioadă de 30 de ani după introducerea pe piață a subsistemului sau a componentei de securitate și se asigură că documentația tehnică poate fi pusă la dispoziția acestor autorități, la cerere.

(9)   Importatorii, în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale competente, îi furnizează acesteia toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea unui subsistem sau a unei componente de securitate, într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă de către autoritatea respectivă. Informațiile și documentația respective pot fi furnizate pe suport de hârtie sau în format electronic. Importatorii cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de subsistemele sau de componentele de securitate pe care le-au introdus pe piață.

Articolul 14

Obligațiile distribuitorilor

(1)   Atunci când pun la dispoziție pe piață un subsistem sau o componentă de securitate, distribuitorii acordă o atenție deosebită cerințelor prezentului regulament.

(2)   Înainte de a pune la dispoziție pe piață un subsistem sau o componentă de securitate, distribuitorii verifică dacă subsistemul sau componenta de securitate poartă marcajul CE și dacă este însoțită de o copie a declarației de conformitate UE, de instrucțiuni și de informații de securitate și, după caz, de alte documente necesare, într-o limbă ușor de înțeles de către utilizatori, după cum stabilește statul membru vizat, și dacă producătorul și importatorul au respectat cerințele prevăzute la articolul 11 alineatele (5) și (6) și, respectiv, la articolul 13 alineatul (3).

Dacă distribuitorul consideră sau are motive să creadă că un subsistem sau o componentă de securitate nu este conform(ă) cu cerințele esențiale de securitate aplicabile prevăzute în anexa II, acesta nu pune la dispoziție pe piață subsistemul sau componenta de securitate până când nu este asigurată conformitatea sa cu cerințele menționate. Mai mult decât atât, atunci când subsistemul sau componenta de securitate prezintă un risc, distribuitorul informează producătorul sau importatorul în acest sens, precum și autoritățile de supraveghere a pieței.

(3)   Distribuitorii se asigură că, atât timp cât un subsistem sau o componentă de securitate este în responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea sa cu cerințele esențiale aplicabile prevăzute în anexa II.

(4)   Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că un subsistem sau o componentă de securitate pe care l-au introdus/au introdus-o pe piață nu este în conformitate cu prezentul regulament iau de îndată măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea respectivului subsistem sau a respectivei componente de securitate, pentru a îl/o retrage sau pentru a îl/o rechema, după caz. Mai mult decât atât, în cazul în care subsistemul sau componenta de securitate prezintă un risc, distribuitorii informează imediat în acest sens autoritățile naționale competente din statele membre în care au pus la dispoziție pe piață subsistemul sau componenta de securitate, indicând detaliile, în special cu privire la neconformitate și la orice măsuri corective luate.

(5)   Distribuitorii, în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale competente, îi furnizează acesteia toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea unui subsistem sau a unei componente de securitate. Informațiile și documentația respective pot fi furnizate pe suport de hârtie sau în format electronic. Distribuitorii cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de subsistemele sau de componentele de securitate pe care aceștia le-au pus la dispoziție pe piață.

Articolul 15

Situațiile în care obligațiile producătorilor se aplică importatorilor și distribuitorilor

Importatorul sau distribuitorul este considerat producător în scopul prezentului regulament și îi revin obligațiile care îi revin producătorului conform articolului 11, atunci când importatorul sau distribuitorul introduce pe piață un subsistem sau o componentă de securitate sub numele ori sub marca sa sau modifică un subsistem sau o componentă de securitate deja introdusă pe piață într-un mod care poate afecta conformitatea cu cerințele prezentului regulament.

Articolul 16

Identificarea operatorilor economici

La cerere, operatorii economici transmit autorităților de supraveghere a pieței datele de identificare privind:

(a)	orice operator economic care le-a furnizat un subsistem sau o componentă de securitate;

(b)	orice operator economic și orice persoană responsabilă de o instalație pe cablu căreia i-au furnizat un subsistem sau o componentă de securitate.

Operatorii economici sunt în măsură să prezinte informațiile menționate la primul paragraf timp de 30 de ani după ce le-a fost furnizat subsistemul sau componenta de securitate și timp de 30 de ani după ce au furnizat subsistemul sau componenta de securitate.

CAPITOLUL III

CONFORMITATEA SUBSISTEMELOR ȘI A COMPONENTELOR DE SECURITATE

Articolul 17

Prezumția de conformitate a subsistemelor și a componentelor de securitate

Subsistemele și componentele de securitate care sunt conforme cu standardele armonizate sau cu părți ale acestora, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute în anexa II care sunt vizate de standardele respective sau de părți ale acestora.

Articolul 18

Procedurile de evaluare a conformității

(1)   Înainte ca un subsistem sau o componentă de securitate să fie introdusă pe piață, producătorul supune subsistemul sau componenta de securitate unei proceduri de evaluare a conformității în conformitate cu alineatul (2).

(2)   Conformitatea subsistemelor și a componentelor de securitate se evaluează, la alegerea producătorului, prin oricare dintre următoarele proceduri de evaluare a conformității:

(a)

examinarea UE de tip (modulul B – tip de producție) prevăzută în anexa III, în combinație cu una dintre următoarele: (i) conformitatea cu tipul pe baza asigurării calității procesului de producție (modulul D), prevăzută în anexa IV; (ii) conformitatea cu tipul pe baza verificării subsistemului sau a componentei de securitate (modulul F), prevăzută în anexa V;

(b)	conformitatea pe baza verificării unității de produs (modulul G), prevăzută în anexa VI;

(c)	conformitatea pe baza asigurării totale a calității însoțită de examinarea proiectului (modulul H 1), prevăzută în anexa VII.

(3)   Înregistrările și corespondența referitoare la procedurile de evaluare a conformității se redactează într-o limbă oficială a statului membru în care este stabilit organismul notificat care realizează procedurile de evaluare a conformității menționate la alineatul (2) sau într-o limbă acceptată de organismul respectiv.

Articolul 19

Declarația de conformitate UE

(1)   Declarația de conformitate UE pentru un subsistem sau o componentă de securitate stipulează faptul că a fost demonstrată îndeplinirea cerințelor esențiale prevăzute în anexa II.

(2)   Declarația de conformitate UE se structurează după modelul prevăzut în anexa IX, conține elementele specificate în modulele relevante stabilite în anexele III-VII și se actualizează în permanență. Declarația însoțește subsistemul sau componenta de securitate și este tradusă în limba/limbile impusă/impuse de statul membru în care este introdus(ă) sau pus(ă) la dispoziție pe piață subsistemul sau componenta de securitate.

(3)   În cazul în care un subsistem sau o componentă de securitate intră sub incidența mai multor acte ale Uniunii prin care se solicită o declarație de conformitate UE, se redactează o singură declarație de conformitate UE în temeiul tuturor acestor acte ale Uniunii. Declarația respectivă conține identificarea actelor respective ale Uniunii, inclusiv referințele de publicare ale acestora.

(4)   Prin redactarea declarației de conformitate UE, producătorul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea subsistemului sau a componentei de securitate cu cerințele prevăzute de prezentul regulament.

Articolul 20

Principii generale ale marcajului CE

Marcajul CE face obiectul principiilor generale prevăzute la articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

Articolul 21

Norme și condiții pentru aplicarea marcajului CE

(1)   Marcajul CE se aplică în mod vizibil, lizibil și indelebil pe subsistemul sau pe componenta de securitate ori pe plăcuța sa cu datele produsului. Dacă acest lucru nu este posibil sau nu se justifică dată fiind natura subsistemului sau a componentei de securitate, marcajul CE se aplică pe ambalaj și pe documentele însoțitoare.

(2)   Marcajul CE se aplică înainte ca subsistemul sau componenta de securitate să fie introdus(ă) pe piață.

(3)   Marcajul CE este urmat de numărul de identificare al organismului notificat implicat în faza de control al producției. Numărul de identificare al organismului notificat se aplică chiar de către organismul notificat sau, la instrucțiunile acestuia, de către producător sau de către reprezentantul său autorizat.

(4)   Marcajul CE și numărul de identificare menționat la alineatul (3) pot fi urmate de orice alt însemn care indică un risc special sau o utilizare specială.

(5)   Statele membre se bazează pe mecanismele existente pentru a asigura aplicarea corectă a regimului aplicabil marcajului CE și iau măsurile corespunzătoare în cazul utilizării necorespunzătoare a respectivului marcaj.

CAPITOLUL IV

NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Articolul 22

Notificarea

Statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre organismele autorizate să îndeplinească sarcini de evaluare a conformității ca părți terțe, în temeiul prezentului regulament.

Articolul 23

Autoritățile de notificare

(1)   Statele membre desemnează o autoritate de notificare care este responsabilă de instituirea și îndeplinirea procedurilor necesare pentru evaluarea și notificarea organismelor de evaluare a conformității și de monitorizarea organismelor notificate, incluzând conformitatea cu dispozițiile articolului 28.

(2)   Statele membre pot decide ca evaluarea și monitorizarea menționate la alineatul (1) să fie efectuate de către un organism național de acreditare în sensul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 și în conformitate cu acesta.

(3)   În cazul în care autoritatea de notificare deleagă sau încredințează în alt mod evaluarea, notificarea sau monitorizarea menționate la alineatul (1) din prezentul articol unui organism care nu reprezintă o entitate guvernamentală, respectivul organism este o persoană juridică și îndeplinește, mutatis mutandis, cerințele prevăzute la articolul 24. În plus, un astfel de organism prevede modalități de acoperire a responsabilităților care decurg din activitățile desfășurate.

(4)   Autoritatea de notificare își asumă întreaga răspundere pentru sarcinile îndeplinite de organismul menționat la alineatul (3).

Articolul 24

Cerințe privind autoritățile de notificare

(1)   Autoritatea de notificare este instituită astfel încât să nu existe conflicte de interese cu organismele de evaluare a conformității.

(2)   Autoritatea de notificare este organizată și funcționează astfel încât să garanteze obiectivitatea și imparțialitatea activităților sale.

(3)   Autoritatea de notificare este organizată astfel încât fiecare decizie cu privire la notificarea organismului de evaluare a conformității să fie luată de persoane competente, altele decât cele care au efectuat evaluarea.

(4)   Autoritatea de notificare nu oferă și nu prestează activități pe care le prestează organismele de evaluare a conformității și nici servicii de consultanță în condiții comerciale sau concurențiale.

(5)   Autoritatea de notificare garantează confidențialitatea informațiilor obținute.

(6)   Autoritatea de notificare dispune de personal competent suficient în vederea îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor sale.

Articolul 25

Obligația de informare în sarcina autorităților de notificare

Statele membre informează Comisia în legătură cu procedurile lor de evaluare și notificare a organismelor de evaluare a conformității și de monitorizare a organismelor notificate, precum și în legătură cu orice modificări ale acestora.

Comisia pune la dispoziția publicului informațiile respective.

Articolul 26

Cerințe cu privire la organismele notificate

(1)   În scopul notificării, un organism de evaluare a conformității îndeplinește cerințele prevăzute la alineatele (2)-(11).

(2)   Organismul de evaluare a conformității este înființat în temeiul dreptului național al unui stat membru și are personalitate juridică.

(3)   Organismul de evaluare a conformității este un organism terț, independent de organizația, de subsistemul sau de componenta de securitate pe care le evaluează.

Un organism care aparține unei asociații de întreprinderi sau unei federații profesionale care reprezintă întreprinderile implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea, asamblarea, utilizarea sau întreținerea subsistemelor sau a componentelor de securitate pe care le evaluează poate fi considerat un astfel de organism, cu condiția să se demonstreze că este independent și că nu există conflicte de interese.

(4)   Organismul de evaluare a conformității, conducerea superioară a acestuia și personalul responsabil cu îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității nu acționează ca proiectant, producător, furnizor, instalator, cumpărător, proprietar, utilizator sau operator de întreținere al subsistemelor sau al componentelor de securitate pe care le evaluează, și nici ca reprezentant al vreuneia dintre părțile menționate. Acest fapt nu împiedică utilizarea subsistemelor sau a componentelor de securitate evaluate care sunt necesare pentru operațiunile organismului de evaluare a conformității sau utilizarea în scopuri personale a unor astfel de subsisteme sau componente de securitate.

Organismul de evaluare a conformității, conducerea superioară a acestuia și personalul responsabil cu îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității nu sunt direct implicate în proiectarea, fabricarea sau construcția, comercializarea, instalarea, utilizarea sau întreținerea subsistemelor sau a componentelor de securitate respective și nu reprezintă părțile angajate în activitățile menționate. Acestea nu se implică în activități care le-ar putea afecta imparțialitatea sau integritatea în ceea ce privește activitățile de evaluare a conformității pentru care sunt notificate. Aceste dispoziții se aplică în special serviciilor de consultanță.

Organismele de evaluare a conformității se asigură că activitățile filialelor sau ale subcontractanților lor nu afectează confidențialitatea, obiectivitatea sau imparțialitatea activităților lor de evaluare a conformității.

(5)   Organismele de evaluare a conformității și personalul acestora îndeplinesc activitățile de evaluare a conformității la cel mai înalt grad de integritate profesională și de competență tehnică necesară în domeniul respectiv și sunt libere de orice presiuni și stimulente, îndeosebi financiare, care le-ar putea influența aprecierea sau rezultatele activităților de evaluare a conformității, în special din partea persoanelor sau a grupurilor de persoane cu un interes pentru rezultatele acelor activități.

(6)   Organismul de evaluare a conformității este capabil să îndeplinească toate sarcinile de evaluare a conformității care îi sunt atribuite în temeiul anexelor III-VII și pentru care a fost notificat, indiferent dacă acele sarcini sunt îndeplinite chiar de către organismul de evaluare a conformității sau în numele și sub responsabilitatea acestuia.

De fiecare dată și pentru fiecare procedură de evaluare a conformității și pentru fiecare tip sau categorie de subsisteme sau de componente de securitate pentru care este notificat, organismul de evaluare a conformității are la dispoziție:

(a)	personalul necesar cu cunoștințe tehnice și experiență suficientă și corespunzătoare pentru a efectua sarcinile de evaluare a conformității;

(b)

descrierile necesare ale procedurilor în conformitate cu care se realizează evaluarea conformității, asigurându-se transparența și posibilitatea de a reproduce procedurile respective. Acesta dispune de politici și de proceduri adecvate care fac o distincție clară între atribuțiile îndeplinite ca organism notificat și orice alte activități;

(c)

procedurile necesare pentru desfășurarea activităților, care să țină seama de dimensiunea întreprinderilor, de domeniul de activitate și de structura acestora, de gradul de complexitate al tehnologiei subsistemului sau componentei de securitate respective, precum și de caracterul de serie sau de masă al procesului de producție.

Organismul de evaluare a conformității dispune de mijloacele necesare pentru a îndeplini în mod corespunzător atribuțiile tehnice și administrative legate de activitățile de evaluare a conformității și are acces la toate echipamentele sau facilitățile necesare.

(7)   Personalul responsabil de îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității posedă următoarele:

(a)	o pregătire tehnică și profesională solidă, care acoperă toate activitățile de evaluare a conformității pentru care organismul de evaluare a conformității a fost notificat;

(b)	cunoașterea satisfăcătoare a cerințelor evaluărilor pe care le realizează și autoritatea adecvată pentru realizarea acestor evaluări;

(c)	cunoașterea și înțelegerea corespunzătoare a cerințelor esențiale prevăzute în anexa II, a standardelor armonizate aplicabile și a dispozițiilor relevante din legislația de armonizare a Uniunii și din legislația națională;

(d)	abilitatea de a întocmi certificate, evidențe și rapoarte pentru a demonstra că evaluările au fost îndeplinite.

(8)   Imparțialitatea organismelor de evaluare a conformității, a conducerii superioare și a personalului responsabil de îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității din cadrul acestora este garantată.

Remunerația conducerii superioare și a personalului responsabil de îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității din cadrul organismului de evaluare a conformității nu depinde de numărul de evaluări realizate sau de rezultatele acestor evaluări.

(9)   Organismele de evaluare a conformității încheie o asigurare de răspundere civilă în cazul în care răspunderea nu este asumată de stat în conformitate cu dreptul național sau statul membru nu este direct responsabil pentru evaluarea conformității.

(10)   Personalul organismului de evaluare a conformității păstrează secretul profesional referitor la toate informațiile obținute în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul anexelor III-VII sau al oricărei dispoziții de punere în aplicare din dreptul național, excepție făcând relația cu autoritățile competente ale statului membru în care își desfășoară activitățile. Drepturile de proprietate sunt protejate.

(11)   Organismele de evaluare a conformității participă la activitățile de standardizare relevante și la activitățile grupului de coordonare a organismelor notificate înființat în temeiul prezentului regulament sau se asigură că personalul responsabil de îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității din cadrul acestora este informat în legătură cu aceste activități și pune în aplicare ca orientare generală deciziile și documentele administrative produse ca rezultat al activității acelui grup.

Articolul 27

Prezumția de conformitate a organismelor notificate

În cazul în care un organism de evaluare a conformității poate demonstra că îndeplinește criteriile prevăzute în standardele armonizate relevante sau în părți din acestea, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se consideră că acesta este în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 26, în măsura în care standardele armonizate aplicabile acoperă aceste cerințe.

Articolul 28

Filiale ale organismelor notificate și subcontractarea de către organismele notificate

(1)   În cazul în care un organism notificat subcontractează anumite sarcini referitoare la evaluarea conformității sau recurge la o filială, acesta se asigură că subcontractantul sau filiala îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 26 și informează autoritatea de notificare în acest sens.

(2)   Organismele notificate preiau întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de subcontractanți sau de filiale, oriunde ar fi acestea stabilite.

(3)   Activitățile pot fi subcontractate sau realizate de o filială numai cu acordul clientului.

(4)   Organismele notificate pun la dispoziția autorității de notificare documentele relevante privind evaluarea calificărilor subcontractantului sau ale filialei și a activităților executate de către aceștia în temeiul anexelor III-VII.

Articolul 29

Cererea de notificare

(1)   Un organism de evaluare a conformității depune o cerere de notificare către autoritatea de notificare a statului membru în care este stabilit.

(2)   Cererea de notificare este însoțită de o descriere a activităților de evaluare a conformității, a modulului sau modulelor de evaluare a conformității și a subsistemului/componentei de securitate sau a subsistemelor/componentelor de securitate pentru care organismul afirmă că este competent, precum și de un certificat de acreditare, în cazul în care există, eliberat de un organism național de acreditare care să ateste că organismul de evaluare a conformității satisface cerințele prevăzute la articolul 26.

(3)   În cazul în care organismul de evaluare a conformității vizat nu poate prezenta un certificat de acreditare, acesta prezintă autorității de notificare toate documentele justificative necesare pentru verificarea, recunoașterea și monitorizarea periodică a conformității sale cu cerințele prevăzute la articolul 26.

Articolul 30

Procedura de notificare

(1)   Autoritățile de notificare pot notifica numai organismele de evaluare a conformității care au satisfăcut cerințele prevăzute la articolul 26.

(2)   Acestea informează Comisia și celelalte state membre folosind instrumentul de notificare electronică dezvoltat și gestionat de Comisie.

(3)   Notificarea include detalii complete ale activităților de evaluare a conformității, ale modulului sau modulelor de evaluare a conformității și ale subsistemului/componentei de securitate sau ale subsistemelor/componentelor de securitate vizate și atestarea relevantă a competenței.

(4)   În cazul în care o notificare nu se bazează pe un certificat de acreditare menționat la articolul 29 alineatul (2), autoritatea de notificare prezintă Comisiei și celorlalte state membre documentele justificative care atestă competența organismului de evaluare a conformității și măsurile adoptate pentru a se asigura că organismul este monitorizat periodic și că va îndeplini în continuare cerințele prevăzute la articolul 26.

(5)   Organismul în cauză poate îndeplini activitățile unui organism notificat numai dacă Comisia sau celelalte state membre nu au ridicat obiecții în termen de două săptămâni de la notificare, în cazul în care se utilizează un certificat de acreditare, respectiv în termen de două luni de la notificare, în cazul în care nu se utilizează acreditarea.

Numai un astfel de organism este considerat organism notificat în scopul aplicării prezentului regulament.

(6)   Autoritatea de notificare notifică Comisiei și celorlalte state membre orice modificări ulterioare relevante aduse notificării.

Articolul 31

Numerele de identificare și listele organismelor notificate

(1)   Comisia atribuie un număr de identificare fiecărui organism notificat.

Comisia atribuie un singur astfel de număr, chiar dacă organismul este notificat în baza mai multor acte ale Uniunii.

(2)   Comisia pune la dispoziția publicului lista organismelor notificate în temeiul prezentului regulament, inclusiv numerele de identificare care le-au fost atribuite și activitățile pentru care au fost notificate.

Comisia se asigură că lista este actualizată.

Articolul 32

Modificări ale notificărilor

(1)   În cazul în care o autoritate de notificare a constatat sau a fost informată că un organism notificat nu mai satisface cerințele prevăzute la articolul 26 sau că acesta nu își îndeplinește obligațiile, autoritatea de notificare restricționează, suspendă sau retrage notificarea, după caz, în funcție de gravitatea încălcării cerințelor sau a neîndeplinirii obligațiilor. Aceasta informează de îndată Comisia și celelalte state membre în consecință.

(2)   În caz de restricționare, suspendare sau retragere a notificării sau în cazul în care organismul notificat și-a încetat activitatea, statul membru notificator ia măsurile adecvate pentru a se asigura că dosarele organismului respectiv sunt fie prelucrate de un alt organism notificat, fie puse la dispoziția autorităților responsabile de notificare și de supravegherea pieței, la cererea acestora.

Articolul 33

Contestarea competenței organismelor notificate

(1)   Comisia investighează toate cazurile în care are îndoieli sau i se atrage atenția asupra unei îndoieli cu privire la competența unui organism notificat sau la îndeplinirea în continuare de către un organism notificat a cerințelor și a responsabilităților care îi revin.

(2)   Statul membru notificator prezintă Comisiei, la cerere, toate informațiile referitoare la temeiul notificării sau la menținerea competenței organismului notificat în cauză.

(3)   Comisia se asigură că toate informațiile sensibile obținute pe parcursul investigațiilor sale sunt tratate confidențial.

(4)   În cazul în care Comisia constată că un organism notificat nu respectă sau nu mai respectă cerințele pentru a fi notificat, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care solicită statului membru notificator să ia măsurile corective necesare, inclusiv retragerea notificării, dacă este necesar.

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 44 alineatul (2).

Articolul 34

Obligații operaționale ale organismelor notificate

(1)   Organismele notificate efectuează evaluări ale conformității respectând procedurile de evaluare a conformității prevăzute în anexele III-VII.

(2)   Evaluările conformității sunt realizate în mod proporțional, evitând sarcinile inutile pentru operatorii economici.

Organismele de evaluare a conformității își desfășoară activitatea ținând seama în mod corespunzător de dimensiunea unei întreprinderi, de domeniul de activitate și de structura acesteia, de gradul de complexitate al tehnologiei subsistemului sau al componentei de securitate vizate, precum și de caracterul de serie sau de masă al procesului de producție.

În același timp, organismele de evaluare a conformității respectă gradul de precizie și nivelul de protecție necesare pentru conformitatea subsistemului sau a componentei de securitate cu prezentul regulament.

(3)   În cazul în care un organism notificat constată că cerințele esențiale prevăzute în anexa II, în standardele armonizate corespunzătoare ori în alte specificații tehnice nu sunt îndeplinite de către un producător, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare și nu emite un certificat sau o decizie de aprobare.

(4)   În cazul în care, pe parcursul monitorizării conformității, ulterior eliberării certificatului sau a unei decizii de aprobare, un organism notificat constată că un subsistem sau o componentă de securitate nu mai corespunde cerințelor, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare și, dacă este cazul, suspendă sau retrage certificatul sau decizia de aprobare.

(5)   În cazul în care nu sunt luate măsuri corective sau dacă acestea nu au efectul necesar, organismul notificat restricționează, suspendă sau retrage orice certificat sau decizie de aprobare, după caz.

Articolul 35

Contestarea deciziilor organismelor notificate

Organismele notificate se asigură că este disponibilă o procedură de contestare a deciziilor lor.

Articolul 36

Obligația de informare în sarcina organismelor notificate

(1)   Organismele notificate informează autoritatea de notificare în legătură cu:

(a)	orice respingere, restricționare, suspendare sau retragere a unui certificat sau a unei decizii de aprobare;

(b)	orice circumstanțe care afectează domeniul de aplicare sau condițiile notificării;

(c)	orice cerere de informare cu privire la activitățile de evaluare a conformității desfășurate, primită de la autoritățile de supraveghere a pieței;

(d)	la cerere, activitățile de evaluare a conformității realizate în limita domeniului notificării și în legătură cu orice altă activitate realizată, inclusiv activități transfrontaliere și subcontractare.

(2)   Organismele notificate oferă celorlalte organisme notificate în conformitate cu prezentul regulament, care desfășoară activități similare de evaluare a conformității vizând aceleași subsisteme sau componente de securitate, informații relevante privind aspecte legate de rezultatele negative ale evaluării conformității și, la cerere, de rezultatele pozitive ale evaluării conformității.

Articolul 37

Schimbul de experiență

Comisia prevede organizarea schimbului de experiență între autoritățile naționale ale statelor membre responsabile de politica privind notificarea.

Articolul 38

Coordonarea organismelor notificate

Comisia se asigură că sunt puse în practică și că funcționează corect coordonarea și cooperarea corespunzătoare între organismele notificate în conformitate cu prezentul regulament, în cadrul unui grup de coordonare a organismelor notificate pentru instalații pe cablu.

Organismele notificate participă la activitatea grupului respectiv, în mod direct sau prin intermediul unor reprezentanți desemnați.

CAPITOLUL V

SUPRAVEGHEREA PIEȚEI UNIUNII, CONTROLUL SUBSISTEMELOR ȘI AL COMPONENTELOR DE SECURITATE CARE INTRĂ PE PIAȚA UNIUNII ȘI PROCEDURA DE SALVGARDARE LA NIVELUL UNIUNII

Articolul 39

Supravegherea pieței Uniunii și controlul subsistemelor și al componentelor de securitate care intră pe piața Uniunii

Articolul 15 alineatul (3) și articolele 16-29 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică subsistemelor și componentelor de securitate.

Articolul 40

Procedura la nivel național aplicabilă subsistemelor sau componentelor de securitate care prezintă un risc

(1)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru au suficiente motive să considere că un subsistem sau o componentă de securitate care intră sub incidența prezentei directive prezintă un risc pentru sănătatea sau securitatea persoanelor sau pentru proprietate, acestea efectuează o evaluare cu privire la subsistemul sau componenta de securitate în cauză, acoperind toate cerințele relevante stabilite în prezentul regulament. Operatorii economici relevanți cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței în acest scop, după cum este necesar.

În cazul în care, pe parcursul evaluării menționate la primul paragraf, autoritățile de supraveghere a pieței constată că subsistemul sau componenta de securitate nu este conform(ă) cerințelor stabilite în prezentul regulament, acestea solicită de îndată operatorului economic relevant să întreprindă toate acțiunile corective corespunzătoare pentru a aduce subsistemul sau componenta de securitate în conformitate cu acele cerințe, pentru a retrage subsistemul sau componenta de securitate de pe piață sau pentru a îl/o rechema într-un termen rezonabil, proporțional cu natura riscului, după cum stabilesc acestea.

Autoritățile de supraveghere a pieței informează organismul notificat relevant în consecință.

Articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică măsurilor menționate la al doilea paragraf de la prezentul alineat.

(2)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței consideră că neconformitatea nu se limitează la teritoriul lor național, acestea informează Comisia și celelalte state membre cu privire la rezultatele evaluării și la acțiunile pe care le-au solicitat din partea operatorului economic.

(3)   Operatorul economic se asigură că sunt întreprinse toate acțiunile corective corespunzătoare cu privire la toate subsistemele și componentele de securitate vizate pe care acesta le-a pus la dispoziție pe piață în cadrul Uniunii.

(4)   În cazul în care operatorul economic relevant nu întreprinde măsurile corective corespunzătoare în termenul menționat la alineatul (1) al doilea paragraf, autoritățile de supraveghere a pieței iau toate măsurile provizorii corespunzătoare pentru a interzice sau a restricționa punerea la dispoziție a subsistemelor sau componentelor de securitate pe piața lor națională, pentru a retrage subsistemele sau componentele de securitate respective de pe piață sau pentru a le rechema.

Autoritățile de supraveghere a pieței informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile respective.

(5)   Informațiile menționate la alineatul (4) al doilea paragraf includ toate detaliile disponibile, în special cu privire la datele necesare pentru a identifica subsistemul sau componenta de securitate neconformă, originea subsistemului sau a componentei de securitate respective, natura neconformității invocate și riscul implicat, natura și durata măsurilor naționale luate, precum și argumentele prezentate de operatorul economic relevant. Autoritățile de supraveghere a pieței indică, în special, dacă neconformitatea se datorează uneia dintre următoarele situații:

(a)	subsistemul sau componenta de securitate nu respectă cerințele cu privire la sănătatea sau securitatea persoanelor sau la protecția bunurilor; sau

(b)	există deficiențe ale standardelor armonizate menționate la articolul 17 care conferă o prezumție de conformitate.

(6)   Statele membre, altele decât statul membru care a inițiat procedura în temeiul prezentului articol, informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate și informațiile suplimentare referitoare la neconformitatea subsistemului sau a componentei de securitate în cauză, aflate la dispoziția lor, și cu privire la obiecțiile lor, în caz de dezacord cu măsura națională adoptată.

(7)   În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (4) al doilea paragraf, niciun stat membru sau Comisia nu a ridicat obiecții cu privire la o măsură provizorie luată de un stat membru, măsura este considerată justificată.

(8)   Statele membre se asigură că se iau fără întârziere măsurile restrictive corespunzătoare în legătură cu subsistemul sau componenta de securitate în cauză, cum ar fi retragerea de pe piață a subsistemului sau a componentei de securitate.

Articolul 41

Procedura de salvgardare la nivelul Uniunii

(1)   În cazul în care, la finalizarea procedurii prevăzute la articolul 40 alineatele (3) și (4), se ridică obiecții la adresa unei măsuri luate de un stat membru sau în cazul în care Comisia consideră că măsura națională contravine legislației Uniunii, Comisia inițiază fără întârziere consultări cu statele membre și operatorul/operatorii economic(i) relevant/relevanți și evaluează măsura națională. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care determină dacă măsura națională este justificată sau nu.

Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică de îndată acestora și operatorului/operatorilor economic(i) relevant/relevanți.

(2)   În cazul în care măsura națională este considerată justificată, toate statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că subsistemul sau componenta de securitate neconformă este retras(ă) de pe piețele lor și informează Comisia în consecință. În cazul în care măsura națională este considerată nejustificată, statul membru în cauză retrage măsura respectivă.

(3)   În cazul în care măsura națională este considerată justificată, iar neconformitatea subsistemului sau a componentei de securitate este atribuită unor deficiențe ale standardelor armonizate menționate la articolul 40 alineatul (5) litera (b) din prezentul regulament, Comisia aplică procedura prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.

Articolul 42

Subsisteme sau componente de securitate conforme care prezintă un risc

(1)   În cazul în care, în urma efectuării unei evaluări în conformitate cu articolul 40 alineatul (1), un stat membru constată că, deși un subsistem sau o componentă de securitate este în conformitate cu prezentul regulament, acesta/aceasta prezintă un risc pentru sănătatea sau securitatea persoanelor sau a bunurilor, acesta solicită operatorului economic relevant să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că subsistemul sau componenta de securitate în cauză, în momentul introducerii pe piață, nu mai prezintă respectivul risc sau pentru a retrage subsistemul sau componenta de securitate de pe piață sau a îl/o rechema într-un termen rezonabil, proporțional cu natura riscului, indicat de statul membru în cauză.

(2)   Operatorul economic garantează că sunt întreprinse acțiuni corective cu privire la toate subsistemele și componentele de securitate vizate pe care le-a pus la dispoziție pe piața Uniunii.

(3)   Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre. Informațiile respective includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea subsistemelor sau a componentelor de securitate în cauză, originea și lanțul de aprovizionare aferent subsistemelor sau componentelor de securitate respective, natura riscului implicat, precum și natura și durata măsurilor naționale luate.

(4)   Comisia inițiază fără întârziere consultări cu statele membre și cu operatorul/operatorii economic(i) relevant/relevanți și procedează la evaluarea măsurilor naționale luate. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia decide, prin intermediul actelor de punere în aplicare, dacă măsura națională este sau nu justificată și, după caz, propune măsuri adecvate.

Actele de punere în aplicare menționate la primul paragraf din prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (3).

Din motive imperioase de urgență, justificate corespunzător, legate de protecția sănătății și securității persoanelor, Comisia adoptă acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în conformitate cu procedura menționată la articolul 44 alineatul (4).

(5)   Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică de îndată acestora și operatorului/operatorilor economic(i) relevant/relevanți.

Articolul 43

Neconformitatea formală

(1)   Fără a aduce atingere articolului 40, un stat membru solicită operatorului economic relevant să pună capăt neconformității respective în cazul în care constată una dintre situațiile următoare:

(a)	marcajul CE a fost aplicat prin încălcarea articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sau a articolului 21 din prezentul regulament;

(b)	marcajul CE nu a fost aplicat;

(c)	numărul de identificare al organismului notificat implicat în etapa de control al producției a fost aplicat prin încălcarea articolului 21 sau nu a fost aplicat;

(d)	declarația de conformitate UE nu însoțește subsistemul sau componenta de securitate;

(e)	declarația de conformitate UE nu a fost redactată;

(f)	declarația de conformitate UE nu a fost redactată corect;

(g)	documentația tehnică este fie absentă, fie incompletă;

(h)	informațiile menționate la articolul 11 alineatul (6) sau la articolul 13 alineatul (3) lipsesc, sunt false sau incomplete;

(i)	nu este îndeplinită orice altă cerință administrativă prevăzută la articolul 11 sau la articolul 13.

(2)   În cazul în care neconformitatea menționată la alineatul (1) se menține, statul membru în cauză ia toate măsurile corespunzătoare pentru a restricționa sau a interzice punerea la dispoziție pe piață a subsistemelor sau a componentelor de securitate respective sau pentru a se asigura că acestea sunt rechemate sau retrase de pe piață.

CAPITOLUL VI

PROCEDURA COMITETELOR, DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 44

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul privind instalațiile pe cablu. Comitetul respectiv reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(4)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.

(5)   Comitetul este consultat de către Comisie cu privire la orice aspect pentru care se impune consultarea experților din domeniu în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 sau al oricărui act din legislația Uniunii.

Comitetul poate, de asemenea, examina orice alt aspect privind aplicarea prezentului regulament, semnalat fie de către președintele său, fie de către un reprezentant al unui stat membru, în conformitate cu regulamentul său de procedură.

Articolul 45

Sancțiuni

(1)   Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în cazul încălcării de către operatorii economici a dispozițiilor prezentului regulament și a dispozițiilor de drept național adoptate în temeiul prezentului regulament. Pentru încălcările grave, aceste norme pot prevedea sancțiuni penale.

Sancțiunile prevăzute sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare și pot fi mai severe în cazul în care operatorul economic relevant a comis anterior o încălcare similară a dispozițiilor prezentului regulament.

Statele membre notifică aceste norme Comisiei până la 21 martie 2018 și notifică fără întârziere orice modificare ulterioară adusă acestora.

(2)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că normele lor privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării de către operatorii economici a dispozițiilor prezentului regulament sunt respectate.

Articolul 46

Dispoziții tranzitorii

Statele membre nu împiedică punerea la dispoziție pe piață a subsistemelor sau a componentelor de securitate reglementate prin Directiva 2000/9/CE care sunt în conformitate cu directiva respectivă și care au fost introduse pe piață înainte de 21 aprilie 2018.

Statele membre nu împiedică punerea în funcțiune a instalațiilor pe cablu reglementate prin Directiva 2000/9/CE care sunt în conformitate cu directiva respectivă și care au fost instalate înainte de 21 aprilie 2018.

Pentru componentele de securitate, certificatele și deciziile de aprobare emise în temeiul Directivei 2000/9/CE sunt valabile în temeiul prezentului regulament.

Articolul 47

Abrogare

Directiva 2000/9/CE se abrogă cu începere de la 21 aprilie 2018.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa X.

Articolul 48

Intrarea în vigoare și aplicarea

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Prezentul regulamentul se aplică de la 21 aprilie 2018, cu excepția:

(a)	articolelor 22-38 și 44, care se aplică de la 21 octombrie 2016;

(b)	articolului 45 alineatul (1), care se aplică de la 21 martie 2018.

---

(1)  JO C 451, 16.12.2014, p. 81.

(2)  Poziția Parlamentului European din 20 ianuarie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 12 februarie 2016.

(3)  Directiva 2000/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind instalațiile pe cablu care transportă persoane (JO L 106, 3.5.2000, p. 21).

(4)  JO C 136, 4.6.1985, p. 1.

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).

(6)  Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (JO L 218, 13.8.2008, p. 82).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).

(8)  Directiva 2014/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 de armonizare a legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare și la componentele de siguranță pentru ascensoare (JO L 96, 29.3.2014, p. 251).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---