18.8.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/7

(1)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 24 noiembrie 2014, Italia a solicitat autorizarea de a introduce o măsură specială de derogare de la articolele 206 și 226 din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește modalitățile de plată și de facturare a taxei pe valoarea adăugată (TVA).

(2)

Prin scrisoarea din 16 martie 2015, Comisia a informat celelalte state membre cu privire la cererea depusă de Italia. Printr-o scrisoare datată 17 martie 2015, Comisia a înștiințat Italia că dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru examinarea cererii.

(3)

Italia a detectat evaziuni fiscale importante în ceea ce privește livrările de bunuri și prestările de servicii către autoritățile publice. În cazul acestor prestații, TVA-ul este plătit furnizorului de către autoritatea publică, iar furnizorul este, în principiu, răspunzător pentru plata acestui TVA la administrația fiscală. Italia a observat însă că un număr semnificativ de comercianți comit acte de evaziune fiscală neplătind TVA-ul către autoritățile fiscale.

(4)

Italia a solicitat măsura de derogare pentru ca TVA-ul datorat pentru prestațiile către autoritățile publice să nu mai fie plătit furnizorului, ci să fie plătit într-un cont bancar separat blocat. Această măsură de derogare ar trebui să asigure eliminarea posibilității de a mai comite acest tip de evaziune fiscală, fără a afecta volumul TVA-ului exigibil. În acest scop, este necesar să se prevadă o derogare de la articolul 206 din Directiva 2006/112/CE pentru prestațiile respective. În plus, este de asemenea necesar să se prevadă o derogare de la articolul 226 din Directiva 2006/112/CE pentru a permite introducerea unei mențiuni speciale pe facturi potrivit căreia TVA-ul urmează să fie plătit în contul special menționat.

(5)

Ca urmare a măsurii, persoanele impozabile care acționează în calitate de furnizori pentru autoritățile publice, ar putea fi nevoite să solicite mai frecvent o rambursare a TVA-ului de la administrația fiscală. Italia a precizat că a luat măsurile legislative și administrative necesare pentru a accelera procedura de rambursare, cu scopul de a garanta că dreptul de deducere al persoanelor impozabile vizate este pe deplin respectat. Prin urmare, Italia ar trebui să fie obligată să prezinte Comisiei, în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a măsurii de derogare în Italia, un raport referitor la situația generală și, în special, la durata medie de timp necesară pentru rambursarea TVA-ului către persoanele impozabile. În 2014, Italia a introdus obligația pentru autoritățile publice de a efectua facturarea electronică pentru livrările de bunuri și prestările de servicii. Acest lucru ar trebui să permită un control adecvat al sectorului respectiv în viitor, după ce o politică adecvată de control va fi elaborată și implementată pe baza datelor disponibile în format electronic. Odată ce acest sistem va fi implementat în totalitate, nu ar trebui să mai fie necesară derogarea de la Directiva 2006/112/CE. Prin urmare, Italia a oferit asigurări că nu va solicita reînnoirea autorizării acordate în privința măsurii de derogare.

(6)

Măsura de derogare este așadar proporțională cu obiectivele urmărite, întrucât este limitată ca timp și nu privește decât un singur sector în care există probleme considerabile de evaziune fiscală. În plus, măsura de derogare nu generează riscul reorientării evaziunii fiscale către alte sectoare sau către alte state membre.

(7)

Pentru a se asigura că obiectivele vizate de măsură sunt atinse și că aplicarea acesteia nu generează incertitudine juridică cu privire la perioada fiscală, este adecvat ca prezenta decizie să se aplice de la 1 ianuarie 2015.

(8)

Derogarea nu va afecta negativ valoarea globală a încasărilor din taxe colectate în etapa de consum final și nu va avea niciun impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii care provin din TVA,