14.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/23

(1)

La 27 aprilie 2013, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a anunțat deschiderea unei proceduri antisubvenție privind importurile de sticlă solară originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „China”) în Uniunea Europeană, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) (2).

(2)

Procedura a fost deschisă de Comisie în urma unei plângeri depuse la 14 martie 2013 de către EU ProSun Glass (denumit în continuare „reclamantul”) în numele unor producători reprezentând mai mult de 25 % din producția totală de sticlă solară din Uniune. Plângerea conținea elemente de probă prima facie care dovedeau subvenționarea sticlei solare și prejudiciul important pe care l-a cauzat, elemente pe care Comisia le-a considerat suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete.

(3)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 (denumit în continuare „regulamentul de bază”), înainte de deschiderea procedurii, Comisia a notificat guvernul Republicii Populare Chineze (denumit în continuare „guvernul chinez”) că i-a fost transmisă o plângere, documentată corespunzător, în care se susține că importurile subvenționate de sticlă solară originară din RPC provoacă un prejudiciu important industriei din Uniune. Comisia a invitat guvernul chinez la consultări cu scopul de a clarifica situația privind conținutul reclamației și de a ajunge la o soluție reciproc acceptată.

(4)

Guvernul chinez a acceptat invitația la consultări și acestea s-au desfășurat ulterior. Pe parcursul consultărilor, nu s-a putut ajunge la o soluție reciproc acceptată. Cu toate acestea, Comisia a luat act în mod corespunzător de observațiile prezentate de guvernul chinez în ceea ce privește măsurile enumerate în plângere. În urma consultărilor, guvernul chinez a transmis mai multe documente.

(5)

La 28 februarie 2013, Comisia a anunțat deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile în Uniune de sticlă solară originară din RPC, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3).

(6)

La 27 noiembrie 2013, Comisia a instituit o taxă vamală antidumping provizorie asupra importurilor de sticlă solară originară din RPC prin Regulamentul (UE) nr. 1205/2013 (4).

(7)

Analizele prejudiciului efectuate în cadrul prezentei anchete antisubvenție și al anchetei antidumping desfășurate în paralel se bazează pe aceeași definiție a industriei din Uniune, pe aceiași producători reprezentativi din Uniune și pe aceeași perioadă de anchetă și a dus la concluzii identice, cu excepția cazului în care se specifică altfel. Această metodă a fost considerată adecvată pentru raționalizarea analizei prejudiciului și pentru a obține corelarea rezultatelor celor două proceduri. Din acest motiv, orice observații în legătură cu prejudiciul prezentate în cadrul uneia dintre proceduri au fost luate în considerare pentru ambele proceduri.

(8)

Comisia i-a informat oficial cu privire la deschiderea anchetei pe reclamanți, pe alți producători cunoscuți din Uniune, pe producătorii-exportatori cunoscuți din RPC, precum și pe importatorii, furnizorii, distribuitorii, utilizatorii și asociațiile cunoscute a fi vizate, precum și autoritățile din RPC. Avizul de deschidere a invitat toate părțile vizate de anchetă să contacteze Comisia și să se facă cunoscute.

(9)

Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere a procedurii.

(10)

Reclamanții, producătorii-exportatori din RPC, importatorii și autoritățile din RPC și-au făcut cunoscute punctele de vedere. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și au arătat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(11)

Comisia a anunțat în avizul de deschidere că ar putea limita ancheta la un număr rezonabil de producători-exportatori din RPC, de importatori și producători independenți din Uniune, care vor fi anchetați prin selectarea unui eșantion, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(12)

Comisia a selectat un eșantion de cinci societăți dintre cei opt producători care s-au făcut cunoscuți pe baza celui mai mare volum reprezentativ al vânzărilor produsului similar în cursul perioadei de anchetă (PA).

(13)

În urma vizitelor de verificare desfășurate, Comisia a decis să elimine una dintre cele cinci societăți incluse în eșantion, întrucât aceasta nu a fost considerată reprezentativă pentru industria din Uniune, fiind singurul dintre cei opt producători respondenți care se găsea în faza de pornire a activității. Prin urmare, Comisia a apreciat că există riscul ca în cazul includerii societății respective, indicatorii de prejudiciu, în special rentabilitatea, să nu poată oferi o reprezentare echitabilă a situației industriei din Uniune.

(14)

Prin urmare, eșantionul final a constat în patru producători din Uniune. Producția lor a reprezentat 79 % din vânzările industriei din Uniune pe piața Uniunii, în cursul PA. Eșantionul a fost, în consecință, considerat reprezentativ pentru industria din Uniune.

(15)

Trei producători din Uniune au solicitat, în temeiul articolului 29 din regulamentul de bază, ca identitatea lor să rămână confidențială. Aceștia au susținut că divulgarea identității lor ar putea crea efecte adverse semnificative pentru activitățile lor comerciale. Comisia a analizat motivele prezentate și le-a acceptat cererea. Având în vedere numărul limitat de producători din Uniune, nici alte denumiri nu au fost făcute publice în documentul de notificare generală, deoarece acest lucru ar permite identificarea societăților care și-au păstrat anonimatul.

(16)

Totuși, identitatea societății Interfloat Corporation/GMB Glasmanufaktur Brandenburg GmbH („GMB/IF”) este deja cunoscută în mod public, deoarece aceasta a declarat că este una dintre societățile care sprijină plângerea. Prin urmare, această societate a fost nominalizată în documentul de notificare generală.

(17)

De asemenea, în versiunea neconfidențială a observațiilor privind notificarea, reclamantul nominaliza trei producători din Uniune care și-au încetat activitatea (Guardian, AGC și Centrosolar Glass), precum și o a patra societate care și-a redus în mod semnificativ producția (Saint Gobain).

(18)

Avizul de deschidere a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din RPC să se facă cunoscuți și să furnizeze Comisiei informațiile specificate în avizul de deschidere, într-un anumit termen.

(19)

Nouă producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Societățile care au cooperat acoperă aproape 100 % din exporturile de sticlă solară către Uniune declarate în 2012.

(20)

În conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de patru producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori, pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi ale produsului în cauză care poate fi investigat în mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil. Eșantionul selectat a reprezentat 76 % din volumul total al exporturilor de produs în cauză către Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(21)

În conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a informat toate părțile interesate cu privire la eșantionul selectat și le-a invitat să prezinte observații. Nu s-au primit observații.

(22)

Niciun producător-exportator din RPC nu a solicitat o examinare individuală în temeiul articolului 27 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(23)

Patru importatori neafiliați au furnizat răspunsuri la formularul de eșantionare anexat la avizul de deschidere, în timp ce doi importatori și doisprezece utilizatori nu au răspuns la chestionar. Având în vedere numărul scăzut de importatori care au cooperat, nu a fost necesară eșantionarea.

(24)

Au fost trimise chestionare guvernului chinez și producătorilor-exportatori incluși în eșantion, producătorilor din Uniune incluși în eșantion, tuturor importatorilor care s-au făcut cunoscuți și tuturor utilizatorilor care s-au făcut cunoscuți. Guvernului chinez i-a fost trimisă, de asemenea, o anexă la chestionarul transmis și i s-a solicitat să o prezinte băncilor comerciale de stat (state-owned commercial banks – SOCB) din RPC care au împrumutat fonduri societăților incluse în eșantion în cursul perioadei de anchetă. Guvernul chinez a declarat că a transmis anexa băncilor respective, dar că nu a primit niciun răspuns.

(25)

Au trimis răspuns la chestionar cei patru producători-exportatori chinezi incluși în eșantion, toți producătorii din Uniune incluși în eșantion, doi importatori neafiliați din Uniune și 12 utilizatori.

(26)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile furnizate de părțile interesate pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea definitivă a subvenționării, a prejudiciului rezultat și a interesului Uniunii. Vizitele de verificare au fost efectuate după cum urmează:

(27)

Toate părțile interesate au primit un document de notificare care conține faptele și considerentele esențiale pe baza cărora Comisia a propus instituirea taxelor compensatorii pentru sticla solară originară din Republica Populară Chineză. Toate părțile au fost informate referitoare la termenul în care pot să prezinte observații cu privire la document.

(28)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare, după caz.

(29)

Guvernul chinez a afirmat că documentul de notificare nu respectă standardele prevăzute la articolele 22.3 și 22.5 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii (ASMC), deoarece nu au putut fi stabilite în mod suficient de detaliat constatările și concluziile autorității de anchetă. Autoritățile chineze nu au furnizat niciun exemplu concret care să susțină această presupusă disfuncționalitate. Reanalizând documentul cu atenție, Comisia consideră că el conține informații suficiente pentru a-i da guvernului chinez posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare.

(30)

Anumite informații nu au putut fi prezentate în notificare, fiind informații comerciale confidențiale și au fost comunicate numai producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Acestora din urmă le-a fost trimisă o notificare confidențială și specifică, conținând calcule și informații referitoare la fiecare sistem și avantaj care a făcut obiectul unor măsuri compensatorii ale UE, și li s-a acordat un termen de 25 de zile pentru a prezenta observații.

(31)

Ancheta privind subvențiile și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și 31 decembrie 2012 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada de la 1 ianuarie 2009 până la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(32)

Produsul care face obiectul anchetei este sticla solară de tip „sticlă sodocalcică plană temperată”, cu un conținut de fier mai mic de 300 ppm, un factor de transmisie a luminii solare mai mare de 88 % (măsurat conform AM 1,5 300-2 500 nm), o rezistență la căldură până la 250 °C (măsurată în conformitate cu EN 12150), o rezistență la șocurile termice de Δ 150 K (măsurată în conformitate cu EN 12150) și având o rezistență mecanică de cel puțin 90 N/mm2 (măsurată în conformitate cu standardul EN 1288-3) (numită în continuare „produsul în cauză” și cunoscută sub denumirea de „sticlă solară”). Produsul în cauză se încadrează, în prezent, la codul NC ex 7007 19 80.

(33)

Ancheta a arătat că produsul în cauză, produsul fabricat și vândut pe piața internă a RPC și produsul fabricat și vândut pe piața Uniunii de către industria din Uniune au caracteristici de bază fizice, chimice și tehnice similare și sunt destinate unor utilizări similare. Prin urmare, aceste produse sunt considerate ca fiind similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(34)

Un importator neafiliat a solicitat excluderea din sfera anchetei a sticlei pentru horticultură folosită pentru construirea serelor, susținând că, pentru sere se folosește sticlă de dimensiuni foarte diferite, în timp ce sticla solară se produce numai la anumite dimensiuni standard. Importatorul a transmis, de asemenea, un certificat din care reiese că o parte din importurile sale au ca obiect sticla cu conținut de fier mai mare de 300 ppm. Ca urmare, aceste importuri nu se încadrează în definiția produsului. În ceea ce privește restul importurilor sale, Comisia consideră că, în pofida diferenței de dimensiuni, foile de sticlă respective pot fi utilizate și ca sticlă solară. De exemplu, în scopul eludării taxei vamale, importatorii ar putea comanda foi de sticlă mai mari decât cele de care au nevoie, pe care apoi să le taie în interiorul Uniunii. Prin urmare, sticla pentru horticultură cu conținut de fier mai mic de 300 ppm face parte din produsul în cauză.

(35)

Un alt importator independent a susținut că sticla pentru mobilier pe care o importă (utilizată pentru rafturi de sticlă, panouri, blaturi pentru mese, panouri de uși glisante, alte plăci și blaturi etc.) are caracteristici tehnice identice sau foarte asemănătoare celor ale sticlei solare, dar a solicitat excluderea acesteia din sfera anchetei, deoarece are o utilizare finală diferită.

(36)

Cu toate acestea, pe baza probelor prezentate, se pare că cea mai mare parte a sticlei importate de acest importator nu are toate caracteristicile tehnice ale sticlei solare descrise mai sus. În special, șase tipuri de sticlă importată au un conținut de fier cu mult mai mare decât 300 ppm, în timp ce un singur tip de sticlă importată are un conținut de fier mai mic de 300 ppm, însă factorul de transmisie a luminii solare este semnificativ mai mic decât minimul de 88 % necesar pentru a fi definită ca sticlă solară.

(37)

Chiar dacă aceste tipuri de sticlă nu îndeplinesc una dintre caracteristicile tehnice ale sticlei solare descrise mai sus, importatorul a afirmat că acestea sunt conforme cu clasificarea inițială a sticlei solare, și anume „sticlă sodocalcică plană temperată”. Cu toate acestea, Comisia consideră că în sfera anchetei se încadrează numai acele tipuri de sticlă care îndeplinesc toate caracteristicile tehnice ale sticlei solare. În consecință, toate tipurile de sticlă menționate mai sus și importate de către acest importator sunt în afara domeniului de aplicare al anchetei.

(38)

Din motive de certitudine juridică, ar trebui clarificat faptul că orice tip de sticlă pentru horticultură și pentru mobilier care îndeplinește caracteristicile tehnice prevăzute anterior la considerentul 32 se încadrează în definiția produsului în cauză, deoarece poate fi utilizat ca sticlă solară.

(39)

În urma notificării, același importator a susținut că neexcluderea din domeniul de aplicare al anchetei a sticlei solare care poate fi utilizată ca sticlă pentru mobilier cauzează întârzieri și sarcini administrative suplimentare pentru întreprinderi. Se pare că acest lucru se datorează faptului că societățile au obligația de a trimite rapoarte de încercare autorităților vamale din Uniune de fiecare dată când doresc să afle dacă bunurile importate fac obiectul măsurilor.

(40)

Comisia consideră că aceste tipuri de sticlă nu ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al anchetei, deoarece sticla solară poate avea utilizări horticole și pentru mobilier. Pentru a asigura protecția adecvată a industriei din Uniune împotriva efectelor prejudiciabile ale subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, trebuie evitate lacunele care pot permite eludarea normelor legale. Efectul pozitiv al protecției adecvate compensează efectul negativ al sarcinilor administrative suplimentare care probabil că revin importatorului respectiv.

(41)

Același importator a susținut, de asemenea, că sticla flotată (sticlă turnată pe baie de metal topit) ar trebui exclusă din definiția produsului, deoarece are un proces de producție diferit de cel al sticlei turnate, care este percepută de către importator ca singurul tip de sticlă solară. Importatorul a declarat că sticla flotată (sticlă turnată pe baie de metal topit) pentru produse de mobilier nu poate fi utilizată ca sticlă solară și, prin urmare, trebuie exclusă din sfera anchetei. Cu toate acestea, sticla flotată (sticlă turnată pe baie de metal topit) nu poate fi exclusă din sfera anchetei, deoarece prezintă toate caracteristicile tehnice menționate anterior. Documentele confidențiale furnizate de părțile interesate în cursul anchetei au arătat că sticla flotată (sticlă turnată pe baie de metal topit) poate fi utilizată ca sticlă solară și este fabricată atât de industria din Uniune, cât și de către exportatorii chinezi. Acest lucru este confirmat de informații disponibile public pe internet. (5) Prin urmare, sticla flotată (sticlă turnată pe baie de metal topit) rămâne în domeniul de aplicare al anchetei.

(42)

Reclamantul a afirmat că RPC își subvenționează industria producătoare de sticlă solară. Plângerea conține elemente de probă prima facie pentru mai multe practici de subvenționare incluse atât în legislație, cât și într-o serie de documente politice și de planificare care reprezintă baza pentru sprijinul acordat de stat acestui sector.

(43)

Comisia a examinat și a analizat documentele menționate în plângere, precum și documente suplimentare furnizate de guvernul chinez și de producătorii-exportatori incluși în eșantion în cursul anchetei, constatând că multe dintre acestea arată că industria sticlei solare din RPC beneficiază de tratament preferențial în multe domenii.

(44)

Guvernul chinez a inclus industria sticlei solare printre industriile „strategice” în cel de al 12-lea plan cincinal (6). Guvernul chinez a emis, de asemenea, un document politic specific, Cel de al 12-lea plan cincinal pentru industria fotovoltaică solară, care stabilește că sticla este un material auxiliar esențial pentru industria fotovoltaică, motiv pentru care este necesară producția în plan intern. Planul prevede că guvernul va sprijini dezvoltarea întreprinderilor din domeniu și inovarea tehnologică și va direcționa fonduri către această industrie.

(45)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat citarea de către Comisie a celui de al 12-lea plan cincinal în contextul sticlei solare. Această contestare a fost respinsă, deoarece planul menționează în mod explicit sticla solară în capitolul 9 coloana 6, referitor la „domeniile cheie de dezvoltare a producției”. Cel de al 12-lea plan cincinal stabilește clar prioritățile guvernului chinez pentru perioada respectivă și una dintre aceste priorități este fabricarea de sticlă solară.

(46)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat interpretarea dată de Comisie „celui de al 12-lea plan cincinal pentru industria fotovoltaică solară”, declarând că aceasta nu susține concluziile Comisiei. Totuși, această contestare a fost respinsă, deoarece, în mod evident, contrazice informațiile primite de la alte departamente ale autorităților chineze. În timpul vizitei la guvernul chinez, autoritățile din Ministerul Industriei și Tehnologiei Informației („MIIT”) au explicat că sticla solară este acoperită de acest plan, care se axează puternic pe îmbunătățirea calității, deoarece buna calitate a sticlei solare este vitală pentru promovarea industriei fotovoltaice.

(47)

Importanța inovării și a noilor materiale, în general, este menționată în cel de al 12-lea Program cincinal de inovare în domeniul tehnologiilor industriale  (7), care are ca scop aplicarea planului cincinal și, de asemenea, a Planului de dezvoltare științifică și tehnologică pe termen lung  (8). Accentul puternic pus pe inovarea tehnologică include dezvoltarea de noi materiale. În acest context, există și o trimitere specifică la sticla solară.

(48)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat concluziile Comisiei, afirmând că sticla solară nu a fost menționată în niciunul din aceste documente. Comisia ia act de faptul că aceste documente sunt destinate să ofere asistență specială întreprinderilor de înaltă tehnologie, așa cum s-a arătat la considerentele 401 și 402 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 (9) al Consiliului (denumit în continuare „regulamentul privind panourile solare”), când guvernul chinez a prezentat aceleași argumente. Ambele documente pun în aplicare cel de al 12-lea plan cincinal și planul pentru sectorul fotovoltaic solar și acordă asistență întreprinderilor cu înaltă tehnologie și tehnologie nouă, categorie care include mulți producători de sticlă solară.

(49)

Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat privind promulgarea și punerea în aplicare a dispozițiilor provizorii privind promovarea adaptării structurilor industriale (care, împreună cu „Dispozițiile provizorii privind promovarea adaptării structurilor industriale” anexate, este denumită în continuare Decizia nr. 40) afirmă că guvernul chinez va sprijini în mod activ dezvoltarea noii industrii energetice și va accelera dezvoltarea energiei solare (10), trasează tuturor instituțiilor financiare sarcina de a oferi sprijin de tip credit numai proiectelor încurajate (categorie în care se încadrează proiectele fotovoltaice) și promite că se vor pune în aplicare și „alte politici preferențiale privitoare la proiectele încurajate” (11).

(50)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat interpretarea Comisiei atât a articolului 5, cât și a articolului 17 din Dispozițiile provizorii privind promovarea adaptării structurilor industriale. Guvernul chinez a afirmat că articolul 5 nu menționează sticla solară. Totuși, dat fiind faptul că acesta se referă la încurajarea utilizării energiei solare, care necesită sticlă solară, Comisia consideră că prin aceasta se include sticla solară în cadrul dispozițiilor temporare.

(51)

Guvernul chinez a contestat și interpretarea de către Comisie a articolului 17, care precizează că doar industriile încurajate ar trebui să primească sprijin prin creditare, dar în același timp dispune să se procedeze „în conformitate cu principiile creditării” și nu în mod preferențial.

(52)

În cursul inspectării societăților incluse în eșantion sau în timpul vizitei la guvernul chinez, nu s-au găsit dovezi că această dispoziție a fost respectată. Băncile în cauză nu au cooperat la anchetă pentru a permite ca această dispoziție să fie testată și verificată. De fapt, ancheta a arătat că anumite întreprinderi au avantaje ce decurg din politicile de împrumuturi în condiții preferențiale. Prin urmare, Comisia respinge afirmația guvernului chinez conform căreia împrumuturile acordate industriei producătoare de sticlă solară au fost acordate „în conformitate cu principiile creditării”. Ideea principală este că toate instituțiile financiare au obligația să acorde credite industriilor încurajate, care includ fabricarea de sticlă solară, și că ajutorul se acordă de facto în condiții preferențiale.

(53)

În 2011, Comisia Națională pentru Dezvoltare și Reformă (denumită în continuare „CNDR”), a recomandat Consiliului de stat revizuirea programului din Decizia nr. 40. Consiliul de Stat a emis Decizia nr. 9 a Consiliului de Stat privind promulgarea și punerea în aplicare a catalogului liniilor directoare de adaptare a structurilor industriale (denumită în continuare „Decizia nr. 9”). Acest document „încurajează activ” guvernul chinez și agențiile publice „să îndrume dezvoltarea industriilor relevante, să optimizeze modernizarea structurii industriale”. Punctul 12.2 din Decizia nr. 9 menționează în mod explicit încurajarea producției de „sticlă flotată ultratransparentă pentru industria energiei solare”.

(54)

Planul național de dezvoltare a științei și tehnologiei pe termen mediu și lung (2006-2020), adoptat de guvernul chinez, promite să „pună pe primul loc politica financiară”, „să încurajeze instituțiile financiare să sprijine prin credite preferențiale principalele proiecte naționale de industrializare din domeniul științei și tehnologiei”, „să încurajeze instituțiile financiare să îmbunătățească și să consolideze serviciile financiare furnizate întreprinderilor de înaltă tehnologie” și să „pună în aplicare politici fiscale preferențiale pentru a promova dezvoltarea de întreprinderi de înaltă tehnologie”.

(55)

Producția de sticlă solară se încadrează în definiția întreprinderii de înaltă tehnologie, așa cum arată și numărul de producători cu statut de înaltă tehnologie și tehnologie nouă și este o industrie într-adevăr nouă, atât în China, cât și în Uniune. În acest context, Comisia ar dori să sublinieze faptul că una dintre societățile cuprinse în eșantion a primit un grant specific din partea Comisiei Naționale pentru Dezvoltare și Reformă („CNDR”), o recompensă pentru inovare în domeniul sticlei solare, ceea ce arată clar interesul guvernului chinez în acest sector de înaltă tehnologie.

(56)

Reclamantul a susținut că presupusele subvenții constau în sistemele enumerate în secțiunea C.2 de mai jos. În urma inspectării societăților comerciale incluse în eșantion în RPC și a unei vizite la guvernul chinez, Comisia a analizat aceste sisteme în cadrul cărora societățile din eșantion au primit un avantaj în perioada de anchetă.

(57)

În timpul inspectării societăților incluse în eșantion, analiza documentelor lor interne a scos la lumină subvenții din partea autorităților guvernamentale de la nivel provincial, orășenesc, regional sau districtual. Aceste subvenții nu au fost menționate în mod specific în plângere. Pe baza informațiilor puse la dispoziția Comisiei, nu este clar dacă acestea sunt subvenții ad-hoc sau provin din programele locale de subvenționare. În orice caz, dat fiind caracterul local al acestor sisteme, nu era de așteptat, în mod rezonabil, ca reclamanții să cunoască detaliile acestor subvenții și, prin urmare, în plângere nu există nicio mențiune directă referitoare la ele.

(58)

Comisia a propus consultări suplimentare cu guvernul chinez pe tema acestor alte subvenții, care sunt specifice unei întreprinderi sau unei localizări și a căror existență a fost constatată în registrele societăților comerciale incluse în eșantion în cursul vizitelor de verificare, fără a fi enumerate în plângere. Aceste consultări au fost propuse de Comisie pentru a asigura anchetei desfășurarea cuvenită. Guvernul chinez a declinat oferta, susținând că o astfel de cerere nu ar fi în conformitate cu Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii („ASMC”).

(59)

Comisia consideră că aceste alte subvenții sunt strâns legate de tipurile de măsuri și practici menționate în plângere și în avizul de deschidere. Măsurile implică același tip de contribuție financiară și de avantaje în ceea ce privește produsul în cauză și, prin urmare, se încadrează în definiția „practicii sau practicilor de subvenționare care vor fi investigate” despre care articolul 22 alineatul (2) punctul (iii) din ASMC cere să fie specificate în avizul de deschidere. Sistemele menționate în avizul de deschidere nu sunt exhaustive, ceea ce determină formularea „subvențiile constau, printre altele, în…”, în secțiunea 3. Prin urmare, Comisia a ajuns la concluzia că aceste subvenții suplimentare intră în domeniul de aplicare al prezentei proceduri.

(60)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat interpretarea Comisiei privitoare la ASMC și a afirmat că, în opinia sa, Comisia nu dispune de niciun temei juridic pentru a lua măsuri compensatorii împotriva unei subvenții specifice, legate de unul dintre producătorii din eșantion, chiar dacă aceasta este legată direct de practica de subvenționare identificată de către reclamanți. Comisia nu este de acord cu interpretarea guvernului chinez privitoare la acest aspect al ASMC. În cazul în care reclamanții au identificat o practică de subvenționare și, împreună cu exemple de sisteme naționale, beneficii locale se regăsesc în practica de subvenționare respectivă, Comisia consideră că are dreptul să instituie măsuri compensatorii cu privire la orice beneficii constatate. În special, acest lucru este valabil în cazul în care modul de funcționare, natura și efectele beneficiilor constatate sunt aceleași ca cele ale altor programe deja identificate în plângerea și în avizul de deschidere.

(61)

La 18 decembrie 2013, Comisia a informat guvernul chinez că va lua în considerare posibilitatea utilizării datelor disponibile în cazurile în care nu există cooperare între producători, din cauza lipsei unui răspuns din partea SOCB cărora guvernul chinez le-a trimis chestionarul care i-a fost furnizat.

(62)

Guvernul chinez a răspuns la data de 26 decembrie 2013 că nu este de acord cu utilizarea articolului 28 împotriva „băncilor presupuse a fi deținute de stat”, dar nu a contestat faptul că băncile nu au prezentat niciun răspuns la chestionar. Guvernul chinez nu a contestat nici faptul că aceste bănci sunt deținute de stat. Prin urmare, Comisia nu a avut altă opțiune decât să utilizeze cele mai bune date disponibile acolo unde era de presupus că vor exista informații furnizate de SOCB în cauză.

(63)

După notificare, guvernul chinez a contestat utilizarea articolului 28 pentru a înlocui informațiile solicitate în apendicele trimis către băncile comerciale deținute de stat (SOCB). Comisia nu contestă faptul că informațiile au fost furnizate de guvernul chinez în cadrul prezentei anchete, iar Comisia a analizat și le-a luat în considerare în cazul în care a fost necesar. Cu toate acestea, atunci când nici guvernul chinez, nici băncile comerciale deținute de stat și nici societățile nu pot furniza informații, de exemplu cu privire la bonitatea financiară, Comisia a trebuit să utilizeze „datele disponibile”, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(64)

În ceea ce privește celelalte subvenții care nu sunt menționate în avizul de deschidere prin trimitere la un anumit program, și care au fost constatate în cursul vizitelor de verificare la producătorii exportatori incluși în eșantion, Comisia a utilizat toate dovezile disponibile pentru a ajunge la concluziile sale. Aceste subvenții constatate au fost incluse în tipurile de măsuri și de practici descrise în avizul de deschidere, iar Comisia a oferit autorităților chineze consultări suplimentare cu privire la aceste subvenții, fără ca oferta să fie acceptată. Comisia consideră că aceste subvenții sunt strâns legate de tipurile de măsuri și de practici menționate în plângere și în avizul de deschidere.

(65)

După notificare, guvernul chinez a contestat concluziile Comisiei referitoare la subvențiile constatate în timpul inspectării societăților incluse în eșantion și la alte aspecte legate de sistemele de subvenții. Comisia ar dori să clarifice faptul că nu a pus în aplicare articolul 28 în aceste cazuri. Acolo unde cooperarea a fost satisfăcătoare, dar nu au putut fi furnizate informații - de exemplu, temeiul juridic precis pentru o subvenție cu caracter ocazional -, probele furnizate de societatea în cauză au fost utilizate pentru a decide dacă aceasta a fost sau nu o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii.

(66)

Guvernul chinez afirmă, de asemenea, că Comisia nu a furnizat în notificare suficiente informații privind cazurile în care a utilizat cele mai bune date disponibile în temeiul articolului 28 din regulamentul de bază. Această afirmație se referă, de fapt, la utilizarea concluziilor anchetelor anterioare în care a fost examinată aceeași subvenție. În acest caz, Comisia a făcut trimitere la considerentele respective din regulamentul în cauză și a rezumat argumentele prezentate deja.

(67)

Guvernul chinez constată că notificarea nu descrie în detaliu vreuna dintre subvențiile ocazionale constatate la societățile incluse în eșantion. S-a procedat astfel în mod special pentru a proteja confidențialitatea informațiilor comerciale, furnizate Comisiei de societățile din eșantion și nu mai este posibil niciun alt rezumat neconfidențial. O notificare confidențială completă a fost prezentată fiecărui producător-exportator inclus în eșantion. În cazul în care producătorul-exportator inclus în eșantion a specificat temeiul juridic, acesta a fost menționat în notificarea care i-a fost transmisă. În orice caz, atunci când s-au propus consultări guvernului chinez cu privire la aceste subvenții, i s-a oferit acestuia și posibilitatea de a furniza informații suplimentare relevante, ceea ce nu s-a întâmplat.

(68)

Comisia a trimis chestionare guvernului chinez și producătorilor-exportatori incluși în eșantion, solicitând informații cu privire la sistemele următoare, despre care se presupune că sunt implicate în acordarea de subvenții pentru industria sticlei solare:

(69)

Comisia a trimis guvernului chinez o anexă spre a fi prezentată SOCB, băncilor publice de dezvoltare și instituțiilor financiare aflate în proprietate privată care au împrumutat bani societăților comerciale incluse în eșantion în perioada de anchetă. Guvernul chinez a informat Comisia că a făcut acest lucru, dar nu a primit răspuns. După cum s-a menționat mai sus, Comisia a prevenit în consecință guvernul chinez că, din cauza acestei lipse de cooperare, va aplica articolul 28 și va utiliza datele disponibile pentru a-și formula concluziile privind acest aspect.

(70)

În China, împrumuturile preferențiale se acordă în temeiul următoarelor dispoziții juridice: Legea RPC privind băncile comerciale (denumită în continuare „legea bancară”), Normele generale privind împrumuturile promulgate de Banca Populară a Chinei (denumită în continuare „BPC”) la 28 iunie 1996 și Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat, menționată mai sus.

(71)

Anchetele antisubvenție anterioare referitoare la RPC au ajuns la concluzia că sistemul bancar din China este dominat de bănci aflate în proprietatea statului sau de bănci în care statul are un interes majoritar. Ambele categorii sunt considerate „SOCB”. De asemenea, Comisia a constatat că SOCB exercită autoritate guvernamentală. Comisia nu a descoperit indicii că situația s-ar fi schimbat. Astfel cum s-a menționat în considerentul 161 din Regulamentul (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului (denumit în continuare „regulamentul privind panourile solare”), care reprezintă cea mai recentă anchetă pe această temă, primele cele mai mari cinci SOCB (Agricultural Bank, Bank of China, China Construction Bank, Bank of Communications și ICBC) reprezintă mai mult de 50 % din sectorul bancar în ceea ce privește valoarea bilanțului.

(72)

Utilizând datele disponibile, inclusiv constatările din regulamentul privind panourile solare, concluzia este că SOCB sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază, după cum a fost prevăzut în detaliu în considerentele 158-168 din regulamentul privind panourile solare.

(73)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat această concluzie, afirmând că Comisia nu a prezentat motivele pentru care a considerat că băncile chineze deținute de stat sunt organisme publice. Comisia respinge această afirmație, deoarece motivele pentru care băncile comerciale deținute de stat sunt organisme publice figurează în considerentele 158-168 din regulamentul privind panourile solare și guvernul chinez nu a furnizat nicio informație care să contrazică cele mai bune date disponibile. În rezumat:

(74)

Concluziile din aceste considerente sunt recente, fiind publicate la sfârșitul anului 2013 și au fost publicate cu deplina cunoștință a modificării din iulie 2013 a politicii privind pragurile ratei dobânzii din China.

(75)

Ca și în anchetele anterioare, Comisia a încercat să verifice rolul jucat de guvernul chinez și în special de banca centrală, denumită Banca Populară a Chinei (denumită în continuare „BPC”), pe piețele financiare și în sectorul bancar în ceea ce privește împrumuturile acordate industriei sticlei solare. Deși cooperarea cu guvernul chinez și cu BPC a fost, în general, satisfăcătoare, BPC nu a furnizat textul integral al „Circularei privind aspectele referitoare la ajustarea ratelor dobânzii pentru depozite și împrumuturi” [Yinfa (2004) 251], care stabilește praguri și plafoane ale ratei dobânzii pentru împrumuturi și depozite. Pentru împrumuturile acordate de bănci comerciale (atât în cazul SOCB, cât și al băncilor private) și împrumuturile acordate de bănci de dezvoltare publice, circulara stabilește numai pragul. Pentru împrumuturile preferențiale și împrumuturile pentru care guvernul chinez adoptă norme specifice, circulara prevede că ratele dobânzilor nu pot fluctua în sens crescător. Limita superioară exactă este stabilită în normele specifice aplicabile acestor împrumuturi.

(76)

În timpul vizitei la guvernul chinez, BPC a declarat că documentul nu poate fi furnizat deoarece nu a fost la dispoziția publicului pe site-ul său internet. Cu ajutorul unei căutări pe internet s-a găsit, totuși, o copie a circularei, precum și o traducere în limba engleză, într-un pachet de documente prezentate de guvernul chinez autorităților australiene, în urmă cu câțiva ani (13). În absența unui exemplar oficial obținut direct de la guvernul chinez, Comisia a considerat această versiune ca fiind un exemplar autentic și complet al circularei în cauză.

(77)

Circulara arată că BPC a influențat stabilirea ratei dobânzii la împrumuturi acordate în timpul PA de către SOCB din RPC. Guvernul chinez a explicat că, în iulie 2013, BPC a desființat atât pragurile, cât și plafoanele pentru dobânzile la împrumuturi. Informația a fost reținută, dar întrucât acest lucru s-a petrecut după încheierea perioadei de anchetă, nu sunt afectate concluziile expuse aici. În orice caz, pragul ratei dobânzii valabil în perioada de anchetă nu este singurul argument pentru care Comisia consideră SOCB ca fiind organisme publice. Concluziile din considerentele 158-168 din regulamentul privind panourile solare rămân aplicabile.

(78)

În urma notificării, guvernul chinez a formulat mai multe observații referitoare la „Circulara YINFA (2004) 251”, fără să ofere o explicație a motivului pentru care textul integral al acesteia nu i-a fost furnizat Comisiei și fără să confirme dacă textul prezentat autorităților australiene și găsit de Comisie era textul exact. După cum s-a constatat anterior, în ancheta privind panourile solare, circulara stabilește în mod clar instrucțiunile BPC către bănci în privința împrumuturilor. După cum s-a afirmat în anchetele anterioare, conținutul circularei este important pentru înțelegerea rolului jucat de BPC și de guvernul chinez în materie de bănci și împrumuturi.

(79)

Concluzia Comisiei rămâne cea exprimată anterior în regulamentul privind panourile solare, și anume că articolul 34 din Legea bancară impune băncilor din RPC să își desfășoare activitatea de împrumut în funcție de necesitățile economiei naționale. Necesitățile economiei naționale sunt stabilite în cel de al 12-lea plan cincinal.

(80)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat interpretarea dată de Comisie articolului 34 din Legea bancară, afirmând că „această teză este ambiguă și nu furnizează îndrumări explicite băncilor să acționeze într-un anumit mod. Niciun document nu descrie necesitățile economiei naționale, fie că este vorba de cel de al 12-lea plan cincinal, fie de orice alt regulament/altă decizie”.

(81)

Aceasta diferă de interpretarea dată de guvernul chinez articolului 34 din ancheta privind panourile solare, unde acesta l-a descris drept „neutru”. Comisia nu este de acord cu evaluarea guvernului chinez. Comisia consideră, iar guvernul chinez nu a demonstrat altfel, că politicile privind economia națională sunt prezentate în cel de al 12-lea plan cincinal și în planul special pentru sectorul fotovoltaic, și că instituțiile financiare sunt încurajate să acorde împrumuturi industriilor stimulate, precum sectorul sticlei solare.

(82)

Guvernul chinez a atras atenția Comisiei cu privire la alte articole din Legea bancară, și anume articolele 4, 5 și 7, care ar trebui să garanteze că creditele sunt acordate fără interferențe și după o evaluare de credit. Comisia recunoaște că aceste articole există, dar observă că guvernul chinez, băncile și societățile incluse în eșantion nu au fost în măsură să demonstreze că împrumuturile au fost făcute fără interferențe, având în vedere acordarea de împrumuturi preferențiale industriei sticlei solare - și cu evaluare de credit - deoarece, în pofida cerinței, nu au fost furnizate probe și nici nu s-au găsit acorduri de împrumut sau evaluări de risc, inclusiv rating de credit, în niciunul dintre împrumuturile furnizate oricărui producător-exportator inclus în eșantion.

(83)

În al doilea rând, băncile au obligația de a acorda sprijin prin creditare industriilor încurajate, în temeiul Deciziei nr. 40 și al Deciziei nr. 9, care au putere de lege. Guvernul chinez a confirmat în cursul inspecției desfășurate la Ministerul Comerțului că industria sticlei solare este o industrie încurajată. Acest lucru este în conformitate cu Catalogul de îndrumări pentru restructurare pe anul 2011, care a fost furnizat de guvernul chinez în răspunsul său la chestionar și unde sticla solară este clasificată printre categoriile încurajate.

(84)

Decizia nr. 40 prevede îndrumări pentru toate instituțiile financiare, sub formă de instrucțiuni obligatorii privind promovarea și sprijinirea industriilor încurajate, iar industria sticlei solare este o industrie încurajată.

(85)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat evaluarea Comisiei privind impactul Deciziei nr. 40 și al reglementărilor aferente, precum și al Deciziei nr. 9. Comisia reafirmă că în interpretarea sa privind atât Decizia nr. 40 cât și reglementările anexate, acestea stabilesc necesitățile economiei naționale. Ele prevăd o strategie pentru guvern și pentru sectorul financiar, și în special împrumuturi directe acordate de instituțiile financiare industriilor încurajate, cum ar fi sticla solară.

(86)

S-a solicitat guvernului chinez să clarifice statutul juridic al unei decizii a Consiliului de Stat, cum este Decizia nr. 40. Singurul răspuns primit a fost că aceasta este un regulament emis de Consiliul de Stat și nu face parte din legislația chineză. Cu toate acestea, guvernul chinez nu a furnizat nicio probă care să susțină acest argument. Poziția adoptată de guvernul chinez este în contradicție cu informațiile publice disponibile, care descriu Consiliul de Stat ca fiind cea mai înaltă autoritate administrativă, cu putere de elaborare a normelor administrative. Potrivit acestor surse, deciziile emise de Consiliul de Stat sunt norme obligatorii din punct de vedere juridic (14). Pe baza datelor disponibile, Comisia consideră, deci, că Decizia nr. 40 și deciziile de punere în aplicare anexate acesteia, cum ar fi Decizia nr. 9, sunt regulamente administrative și, prin urmare, fac parte din legislația chineză.

(87)

Prin urmare, Comisia confirmă analiza din considerentul 191 din regulamentul privind panourile solare, care conchide că Decizia nr. 40 și Decizia nr. 9 sunt obligatorii din punct de vedere juridic pentru alte organisme publice și pentru operatorii economici.

(88)

Comisia a analizat, de asemenea, în ce măsură băncile private din China primesc sarcina și/sau sunt îndrumate de guvernul chinez să acorde împrumuturi preferențiale producătorilor de sticlă solară, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(89)

Articolul 34 din Legea bancară se aplică și băncilor private din China. Guvernul chinez și părțile interesate nu au furnizat probe care să ateste că nu mai este aplicabilă concluzia privind situația juridică la care s-a ajuns în considerentul 174 din regulamentul privind panourile solare, și anume că guvernul chinez le trasează sarcini în același mod ca și băncilor de stat. Articolul 34 din Legea bancară prevede că băncile au sarcina „de a-și desfășura activitatea de acordare de împrumuturi în funcție de necesitățile economiei naționale și ale dezvoltării sociale și în spiritul politicilor industriale de stat” (15). În aceste circumstanțe, astfel cum este prevăzut în considerentul 188 din regulamentul privind panourile solare, strategia de acordare a împrumuturilor atât de SOCB, cât și de băncile private este decisă de către guvernul chinez.

(90)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat concluzia potrivit căreia el mandatează sau direcționează băncile private din RPC și a contestat în special importanța pe care Comisia o acordă articolului 34 din Legea bancară, precizând că „ceea ce constituie «nevoile economiei naționale» permite interpretări diferite și, în mod evident, diferă în funcție de persoana/organismul care examinează dispozițiile”.

(91)

Este de remarcat faptul că deși guvernul chinez nu este de acord cu interpretarea Comisiei, acesta nu a prezentat propria interpretare a legislației sale.

(92)

Cu toate acestea, este suficient pentru Comisie să facă trimitere la concluziile anchetelor precedente și la datele disponibile în acest caz pentru a-și reafirma concluzia că necesitățile economiei naționale sunt stabilite în planurile și regulamentele emise de RPC, iar articolul 34 prevede ca băncile să acorde împrumuturi în conformitate cu aceste clasificări ale economiei naționale, care includ încurajarea producției de sticlă solară.

(93)

Prin urmare, rămâne valabilă constatarea că guvernul chinez mandatează și direcționează băncile private pentru a credita industrii încurajate, în conformitate cu articolul 34 din Legea bancară.

(94)

Prin urmare, Comisia conchide că în cazul împrumuturilor acordate de SOCB din RPC, există o contribuție financiară destinată producătorilor de sticlă solară, sub forma unui transfer direct de fonduri de către guvern, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(95)

Aceleași dovezi arată, de asemenea, că SOCB (și băncile private) sunt mandatate sau dirijate de guvern, ceea ce înseamnă că există o contribuție financiară în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(96)

În ceea ce privește specificitatea, Comisia observă că guvernul chinez direcționează acordarea de împrumuturi preferențiale către un număr limitat de sectoare, iar industria sticlei solare, ca parte din industria fotovoltaică, este una dintre ele, astfel cum se prezintă în detaliu în considerentul 172 din regulamentul privind panourile solare. Guvernul chinez a inclus industria sticlei solare printre industriile „strategice” în cel de al 12-lea plan cincinal. Decizia nr. 40 prevede că guvernul chinez va sprijini în mod activ dezvoltarea de noi sectoare producătoare de energie și va accelera dezvoltarea energiei solare. Tuturor instituțiilor financiare li se trasează sarcina de a sprijini prin creditare numai proiectele încurajate, categorie în care intră proiectele legate de sticla solară. De asemenea, această decizie promite punerea în aplicare a „altor politici preferențiale în proiectele încurajate”.

(97)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat constatarea specificității și în special interpretarea de către Comisie a celui de al 12-lea plan cincinal, declarând că aceasta „nu are nicio valoare juridică, deoarece acesta nu este un document obligatoriu”. Comisia nu este de acord cu această afirmație și observă că guvernul chinez a formulat aceleași afirmații în cadrul anchetelor anterioare, ele fiind și atunci respinse. În cel de al 12-lea plan cincinal se afirmă că acesta a fost „dezbătut și aprobat de Congresul Național al Poporului și are efect de lege.”

(98)

Prin urmare, Comisia conchide că subvențiile sub formă de împrumuturi preferențiale nu sunt general disponibile și, prin urmare, că acestea sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(99)

Un avantaj există în măsura în care împrumuturile acordate de autoritățile publice sau împrumuturile din partea organismelor private mandatate sau dirijate de guvern sunt acordate în condiții mai favorabile decât cele pe care beneficiarul le-ar obține în mod normal pe piață.

(100)

Ca și în anchetele anterioare, Comisia a încercat să verifice evaluările riscului de credit efectuate de băncile care au împrumutat bani societăților incluse în eșantion în perioada de anchetă. Societățile bancare nu au furnizat nicio dovadă în privința ratingului lor de credit și băncile nu au cooperat la anchetă. Prin urmare, Comisia nu a putut avea la dispoziție nicio dovadă că împrumuturile acordate întreprinderilor producătoare de sticlă solară s-au bazat pe o evaluare a riscurilor și că stabilirea ratei dobânzii s-a făcut ca rezultat al acestui exercițiu.

(101)

În absența oricărei informații furnizate de guvernul chinez, de producătorii-exportatori sau de bănci, Comisia s-a bazat pe datele disponibile pentru a stabili dacă împrumuturile preferențiale din RPC nu reprezintă de fapt un avantaj pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion care au primit împrumuturi de la bănci din RPC.

(102)

Ca și în ancheta privind panourile solare, Comisia a început cu ratele dobânzilor băncii centrale publicate oficial de Banca Populară a Chinei (BPC) pentru împrumuturi în yuan chinezesc renminbi („CNY”). Rata medie a dobânzii în perioada de anchetă a fost de 6,26 %.

(103)

Apoi, Comisia a ajustat rata dobânzii BPC pentru a ține seama de riscul de credit al societăților în cauză. Cu toate acestea, ele nu au furnizat niciun rating de credit independent sau informații similare care să permită Comisiei să calculeze un rating de credit. Pentru orice eventualitate, Comisia a stabilit în anchetele anterioare că ratingurile de credit ale întreprinderilor chinezești sunt distorsionate de sprijinul guvernamental și că nu există dovezi ale vreunei evaluări de risc relevante a debitorilor. Prin urmare, Comisia a urmat aceeași metodologie ca și în cazul anchetei privind panourile solare și a acordat tuturor societăților în cauză doar gradul „BB” (cel mai înalt calificativ din categoria împrumuturilor speculative, astfel cum este definit de Societatea de rating de credit Bloomberg).

(104)

Prima pentru obligațiunile emise de societățile cu rating BB comparativ cu obligațiunile emise de companii cu ratinguri AAA (care este ratingul pe care RPC îl are pentru obligațiunile sale), înregistrată de Bloomberg, a fost apoi adăugată la rata medie a dobânzilor percepute la credite de către BPC în PA. Rezultatul a fost o rată de 10,37 % (în CNY) a dobânzii de referință pentru creditele acordate societăților incluse în eșantion în PA.

(105)

Prin compararea acestei rate a dobânzii de referință cu rata reală a dobânzii aplicate societăților respective în PA, Comisia a ajuns la concluzia că împrumuturile sunt acordate industriei de sticlă solară în termeni și condiții sub nivelul pieței.

(106)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat referința aleasă de Comisie și concluziile pe care aceasta le-a tras din comparația dintre rata dobânzii de referință și dobânda plătită efectiv.

(107)

Comparația dintre rata dobânzii de referință și dobânda plătită efectiv indică în mod clar faptul că producătorii-exportatori incluși în eșantion care s-au împrumutat de la băncile chineze în CNY au plătit dobânzi mai mici decât dobânzile comerciale normale pentru întreprinderile cu poziția lor financiară.

(108)

În al doilea rând, Comisia a fost, într-adevăr, conștientă că BPC a ridicat pragul pentru dobânzile la credite în iulie 2013 și a menționat acest lucru în notificare. Totuși, această operațiune nu schimbă concluzia că guvernul chinez intervine în comportamentul în materie de creditare al băncilor din China, în special prin aplicarea Deciziei nr. 40 și a reglementărilor anexate, precum și a dispozițiilor articolului 34 din Legea bancară.

(109)

În al treilea rând, Comisia a calculat numai o valoare de referință pentru împrumuturile contractate în CNY, deoarece producătorii-exportatori incluși în eșantion nu aveau credite în EUR sau USD de la băncile chineze.

(110)

În sfârșit, guvernul chinez a solicitat mai multe informații privind motivele pentru care Comisia a considerat că producătorii-exportatori incluși în eșantion ar avea ratingul de credit BB. S-a ales ratingul de credit BB deoarece Comisia nu a primit nicio dovadă că a fost calculat vreun rating pentru vreunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion, din cauza lipsei de cooperare din partea băncilor în cauză. Ratingul de credit BB nu are efecte adverse și, de fapt, este favorabil societăților incluse în eșantion, deoarece reprezintă cel mai bun rating pentru categoria speculativă (non-investment grade) de pe piețele financiare.

(111)

În temeiul articolului 28, Comisia a fost obligată să folosească cele mai bune date disponibile, care au fost preluate din concluziile regulamentului privind panourile solare, unde se utilizează un rating de credit BB pentru societățile incluse în eșantion. Această abordare a fost considerată rezonabilă în acest caz și după notificare nu s-a primit nicio probă care să ateste că societățile incluse în eșantion li s-ar fi acordat alt rating de către băncile în cauză.

(112)

Pe baza celor de mai sus, Comisia conchide că industria sticlei solare din China a beneficiat de împrumuturi preferențiale în PA, atât de la bănci de stat, cât și de la bănci private. Finanțarea industriei sticlei solare constituie o subvenție în sensul regulamentului de bază, deoarece există

(113)

Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, se consideră că subvenția ar trebui considerată drept pasibilă de măsuri compensatorii.

(114)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat utilizarea constatărilor anchetelor anterioare pentru a ajunge la concluzii privind subvenționarea în acest caz și, în special, a susținut că Comisia s-a bazat prea mult pe constatările regulamentului privind panourile solare.

(115)

Această afirmație a fost respinsă. După cum s-a arătat mai sus, având în vedere lipsa de cooperare din partea băncilor din RPC, Comisia a fost obligată să utilizeze prevederile articolului 28 și cele mai bune date disponibile. Ancheta privind panourile solare este cea mai recentă și conține cele mai recente constatări privind subvenționarea în China. Panourile solare nu constituie același produs ca și sticla solară, dar ambele fac parte din același nou sector energetic și sunt reglementate de aceleași documente de planificare guvernamentale. În absența altor informații, prin urmare, este adecvată utilizarea constatărilor din ancheta privind panourile solare drept „cele mai bune date disponibile”. Guvernul chinez a susținut, de asemenea, că au avut loc modificări semnificative între ancheta privind panourile solare și cea de față, în special ridicarea pragului pentru rata dobânzii de către BPC în iulie 2013. Această afirmație a fost respinsă, deoarece concluziile anchetei privind panourile solare se referă la acea perioadă de anchetă, tot astfel cum ancheta de față se referă la propria perioadă de anchetă. În ambele cazuri, ridicarea pragului a avut loc după sfârșitul ambelor perioade de anchetă și, prin urmare, nu afectează utilizarea articolului 28 și a constatărilor anchetei privind panourile solare ca reprezentând „cele mai bune date disponibile”.

(116)

Toate societățile incluse în eșantion, cu o excepție, au primit împrumuturi atât de la SOCB, cât și de la bănci private. O societate a fost finanțată exclusiv prin intermediul societății-mamă offshore și nu a luat niciun împrumut de la bănci stabilite în RPC.

(117)

În urma notificării, una dintre societățile incluse în eșantion a contestat concluzia Comisiei și a afirmat că Comisia nu a solicitat societății să își prezinte ratingul de credit independent. Cu toate acestea, Comisia i-a solicitat să furnizeze toate informațiile referitoare la împrumuturile pe care le-a primit, dar societatea nu a furnizat un rating de credit independent. În cazul în care societatea dispunea de astfel de informații, având în vedere afirmațiile din plângere și informațiile solicitate în chestionar, ar fi trebuit să le furnizeze. Și în special având în vedere informațiile din notificare, în cazul în care aceasta dispunea de un rating de credit independent, ar fi trebuit să-l prezinte imediat. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(118)

Articolul 6 litera (b) din regulamentul de bază prevede că avantajul generat de împrumuturile preferențiale ar trebui să fie calculat ca diferența dintre suma pe care întreprinderea beneficiară o plătește pentru împrumutul acordat de autoritățile publice și suma pe care ar plăti-o pentru un împrumut comercial comparabil pe care l-ar putea obține efectiv pe piață. După cum s-a menționat, în absența oricărei evaluări relevante a riscurilor, Comisia a stabilit o valoare de referință pe piață pentru dobânzi la împrumuturi comerciale comparabile.

(119)

Avantajul a fost calculat pentru PA ca fiind egal cu diferența dintre dobânda plătită efectiv în cursul PA și dobânda care ar fi fost plătită utilizând nivelul de referință.

(120)

Marjele de subvenție calculate pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion pe baza acestei metodologii sunt următoarele:

(121)

Producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au primit în cursul PA avantaje în temeiul următoarelor măsuri legate de exporturi: programe de subvenționare a creditului, linii de credit, garanții la export, programul „Green Express” sau avantaje prin acces la societățile-mamă offshore.

(122)

În perioada de anchetă, societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în temeiul programelor „Famous Brands” sau „China World Top Brands”.

(123)

Societățile incluse în eșantion au primit un număr mare de granturi ocazionale de la diferite autorități guvernamentale situate la mai multe niveluri de guvernare, ceea ce constituie primirea unui avantaj în cursul PA. Aceste informații au fost obținute în cursul verificării societăților în cauză și nu au fost divulgate în răspunsurile la chestionar ale societăților respective, nici nu au fost prezentate în răspunsul la chestionar oferit de guvernul chinez, așa cum a fost solicitat. În plângere s-a susținut că producătorii de sticlă solară au primit granturi ocazionale din partea unor organisme de la nivel de provincie și de la nivel local și că aceste granturi au conferit un avantaj deoarece banii sunt primiți fără o abordare adecvată. (16) De asemenea, avizul de deschidere stabilește în mod clar că „programele de granturi” sunt o practică de subvenționare folosită pentru a sprijini industria sticlei solare.

(124)

Aceste granturi au fost acordate întreprinderilor de către autoritățile guvernamentale de la nivel național, provincial, orășenesc, județean sau districtual și toate par să fie specifice întreprinderilor în cauză sau specifice din perspectiva locului sau a tipului de industrie. În cele mai multe cazuri, nu a fost prezentat nivelul de detaliu juridic pentru legislația exactă în temeiul căreia au fost acordate aceste avantaje, în cazul în care a existat vreun temei juridic, deși Comisia a primit adesea, dar nu întotdeauna, o copie a unui document eliberat de o autoritate guvernamentală care a însoțit grantul.

(125)

O societate inclusă în eșantion a primit granturi în cursul PA din partea Zonei de dezvoltare economică în care este situată. Aceste granturi au fost calculate de Zona de dezvoltare economică la 20 % din impozitul global plătit de societate autorităților fiscale locale și acoperă, printre altele, impozitul pe profit, impozitul pe folosința terenului și impozitul pe veniturile din dividende.

(126)

O altă societate inclusă în eșantion a primit în PA un grant important din partea administrației locale, destinat să acopere taxele necesare pentru conectarea la o sursă de electricitate, pe care, în caz contrar, le-ar fi plătit societatea însăși. Grantul a fost acordat societății în temeiul indicației de „a sprijini întreprinderile mari stabilite în regiune”.

(127)

O altă societate inclusă în eșantion a primit un grant direct de 25 milioane de CNY din partea Comisiei naționale pentru dezvoltare și reformă (denumită în continuare „CNDR”), din fondul pentru adaptare industrială, destinat producției de sticlă solară de înaltă tehnologie. Acest grant direct din partea statului a fost primit în 2006, iar societății respective i-a fost repartizată o cotă de 10 % din grant pe parcursul următorilor 10 ani. În consecință, suma de 2,5 milioane de CNY a fost considerată drept avantaj în perioada de anchetă.

(128)

De asemenea, aceeași societate a avut înregistrate în conturile sale pentru 2012 alte granturi din partea birourilor fiscale locale și a altor organe ale administrației publice locale. Societatea a afirmat că majoritatea acestor granturi nu erau, de fapt, transferuri directe de bani de la aceste organisme către societate, ci rambursări ale sumelor plătite anterior de către societate autorităților publice. Deoarece nu s-au putut furniza dovezi satisfăcătoare în acest sens, Comisia nu poate accepta această explicație.

(129)

O altă societate inclusă în eșantion a primit un grant direct de 15 milioane de CNY înainte de PA de la administrația locală, fiindu-i alocată o cotă de 10 % din grant pe parcursul următorilor 10 ani. Grantul a fost plătit societății pentru dezvoltarea industriei fotovoltaice (care include sectorul sticlei solare), accelerarea construcției unei baze de producție avansate în zona industrială respectivă și pentru a facilita o bună punere în aplicare a unor proiecte majore.

(130)

Aceeași societate a primit, de asemenea, mai multe alte granturi înainte de PA și a alocat o cotă din grant perioadei de anchetă. Cu toate acestea, niciun detaliu în ceea ce privește natura acestor granturi nu a fost furnizat de societate și, în absența unor astfel de informații, au fost utilizate datele disponibile pentru a se ajunge la o concluzie. În absența altor date disponibile, Comisia a ajuns la concluzia că aceste granturi sunt specifice acestei întreprinderi și că valoarea grantului alocat în PA ar trebui considerată drept avantaj.

(131)

Guvernul chinez a fost invitat să furnizeze informații suplimentare și să înceapă consultări privind aceste granturi, dar a refuzat să acționeze în acest sens. Pe baza probelor colectate cu privire la primirea acestor granturi de societățile incluse în eșantion și în absența altor informații, Comisia a considerat că aceste alocări constituie o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece a avut loc un transfer de fonduri de la guvernul chinez către producători, sub forma unor granturi acordate producătorilor, generându-se astfel un avantaj.

(132)

Aceste granturi sunt, de asemenea, specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază, dat fiind că par a fi limitate la anumite societăți sau proiecte specifice din regiuni specifice, fiind acordate pentru acoperirea unor cerințe precise ale societăților incluse în eșantion. Aceste granturi nu îndeplinesc cerințele de nespecificitate de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază, dat fiind că condițiile de eligibilitate și criteriile de selecție reale pentru întreprinderi pentru a fi eligibile nu sunt transparente, nu sunt obiective și nu se aplică în mod automat. În plus, nu există probe care să ateste că granturile fac parte dintr-un program cuprinzător de subvenționare.

(133)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat legitimitatea Comisiei de a investiga aceste granturi, precum și analiza efectuată de aceasta cu privire la informațiile parțiale pe care le are la dispoziție. Cu toate acestea, Comisia a analizat cu atenție informațiile comerciale confidențiale puse la dispoziție de societățile în cauză și, în cazul în care au existat dovezi ale existenței unui avantaj și s-a adeverit faptul că grantul a fost specific, acesta din urmă a făcut obiectul unor măsuri compensatorii.

(134)

În toate cazurile, societățile au furnizat informații cu privire la valoarea grantului și la componentele sale, chiar dacă, în anumite cazuri, societatea nu dispunea de niciun document pentru a dovedi temeiul juridic în virtutea căruia i l-a acordat concedentul. Societățile în cauză au înregistrat acest venit, cel mai adesea, la rubrica „venituri din subvenții” din conturile lor și aceste documente contabile au fost supuse unui audit independent. Acest aspect a fost considerat drept o dovadă clară de subvenție care conferă un avantaj pasibil de măsuri compensatorii.

(135)

Una dintre societățile incluse în eșantion a contestat, de asemenea, legitimitatea Comisiei de a investiga aceste granturi specifice acordate fiecărei societăți și de a institui măsuri compensatorii pentru aceleași motive. Din aceleași motive, Comisia respinge argumentul și reafirmă poziția sa conform căreia Comisia are autoritatea de a investiga aceste subvenții și de a institui măsuri compensatorii pentru acestea, atunci când este cazul.

(136)

Tabelul de mai jos prezintă avantajul calculat, rezultat din granturile menționate anterior, acest avantaj corespunzând sumei care a fost primită în perioada de anchetă sau care a fost contabilizată în cursul perioadei de anchetă, când societatea în cauză a efectuat o amortizare.

(137)

Programul „Two Free, Three Half” (doi ani fără impozit și următorii trei ani cu plata a jumătate din impozitul standard) permite întreprinderilor cu investiții străine (FIE) să nu plătească niciun impozit pe profit pentru primii doi ani și să plătească doar un impozit de 12,5 % din profit, și nu de 25 %, în următorii trei ani.

(138)

Temeiul juridic al acestui program este articolul 8 din Legea de impozitare a întreprinderilor cu investiții străine (Legea FIE) a Republicii Populare Chineze și articolul 72 din Normele de aplicare a Legii privind impozitul pe profit a Republicii Populare Chineze aplicabil întreprinderilor cu investiții străine și întreprinderilor străine. Potrivit guvernului chinez, acest program a fost abrogat prin articolul 57 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor (Legea EIT) din 2008, cu o perioadă de tranziție până la sfârșitul anului 2012. Prin urmare, din lege rezultă clar faptul că acest sistem a creat un avantaj în cursul exercițiului fiscal 2012.

(139)

Programul „Two Free, Three Half” a conferit avantaje societăților comerciale în cursul exercițiului financiar 2012, după care, potrivit guvernului chinez, sistemul a fost retras.

(140)

Una dintre societățile incluse în eșantion a fost o întreprindere străină, aceasta folosind sistemul de impozitare respectiv în timpul PA. Aceasta a beneficiat de o rată a impozitului pe profit de 12,5 %, față de rata integrală de 25 %, după cum a indicat în declarația fiscală pe 2012 și în conturile anuale.

(141)

Comisia a notificat aceste constatări părților interesate și a primit din partea guvernului chinez comentarii potrivit cărora, în temeiul avizului de tranziție (17), toate avantajele provenind din acest sistem vor înceta în 2012. Guvernul chinez a afirmat că, prin urmare, dacă se instituie taxe compensatorii, ele nu pot fi instituite în legătură cu avantajele primite în temeiul acestui sistem de una din societăți în PA. Acest argument a fost acceptat, deoarece pentru această societate din eșantion, în circumstanțele particulare ale acestui caz, Comisia nu dispune de probe că ar exista vreun avantaj care să continue.

(142)

Deși programul „Two Free, Three Half” a făcut obiectul măsurilor compensatorii în regulamentele anterioare, pentru această societate din actualul eșantion Comisia nu va institui nicio taxă pentru a compensa avantajul constatat în PA, deoarece nu are probe care să ateste că, în acest caz, sistemul sau orice variantă a sa ar fi în vigoare la data instituirii taxelor.

(143)

Acest program permite societăților comerciale care pot demonstra că respectă un anumit set de criterii pentru a fi recunoscute ca „întreprindere cu înaltă tehnologie și tehnologie nouă” să beneficieze de o reducere a impozitului pe profit de la rata standard de 25 % la 15 %.

(144)

Temeiul juridic al acestui program este articolul 28 alineatul (2) din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor din 2008 (Legea EIT) împreună cu Măsurile administrative de stabilire a întreprinderilor cu înaltă tehnologie și tehnologie nouă [Guo Ke Fa Huo (2008), nr. 172] și articolul 93 din Normele de punere în aplicare a Legii EIT, alături de Avizul Administrației Fiscale de Stat privind aspectele legate de plata impozitului pe profit al întreprinderilor cu tehnologie avansată și nouă [Guo Shui Han (2008), nr. 985].

(145)

Acest sistem se aplică întreprinderilor cu tehnologie avansată și nouă recunoscute ca atare de către guvernul chinez. Pentru a putea beneficia de acest sistem, întreprinderile trebuie să dețină drepturi esențiale și independente de proprietate intelectuală și trebuie să îndeplinească următoarele cerințe, prevăzute în temeiul juridic menționat mai sus și rezumate după cum urmează:

(146)

S-a constatat că unele, dar nu toate societățile comerciale incluse în eșantion utilizează acest sistem și, prin urmare, plătesc numai 15 % impozit pe profit, în loc de 25 %. Aceste întreprinderi au solicitat încadrarea în grupa întreprinderilor cu tehnologie avansată și nouă și au primit înștiințarea oficială că îndeplinesc criteriile sistemului și, prin urmare, vor avea dreptul să își completeze declarațiile fiscale în consecință.

(147)

Astfel cum a specificat și în considerentele 322-326 din ancheta precedentă, referitoare la panourile solare, Comisia consideră că acest sistem constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri publice nepercepute de guvernul chinez, care creează un avantaj pentru societățile beneficiare. Avantajul pentru beneficiari este egal cu economia fiscală.

(148)

Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece se limitează la întreprinderi certificate ca „întreprinderi cu tehnologie avansată și nouă” și care respectă toate cerințele măsurilor administrative din 2008. Societățile din eșantion au primit astfel de certificate. Eligibilitatea nu este automată și nu au fost stabilite criterii obiective în legislație sau de către autoritatea de certificare.

(149)

După notificare, guvernul chinez a contestat concluziile Comisiei, susținând că criteriile de eligibilitate sunt obiective și se aplică în mod egal tuturor societăților din RPC. Comisia nu este de acord cu interpretarea pe care guvernul chinez o dă actelor legislative și măsurilor de punere în aplicare, care arată că programul se limitează la anumite sectoare și întreprinderi sprijinite de guvernul chinez pe baza unor criterii care nu se dovedesc obiective sau neutre, cum ar fi includerea producției lor în sfera produselor din „domeniile de înaltă tehnologie cu ajutor de stat esențial”.

(150)

De asemenea, eligibilitatea nu este automată, ci depinde de acordarea unui certificat de „întreprindere de tehnologie avansată și nouă”, care este eliberat printr-o procedură discreționară de autoritatea competentă.

(151)

Prin urmare, Comisia consideră că această subvenție este pasibilă de măsuri compensatorii.

(152)

Comisia a calculat valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii ca fiind diferența dintre valoarea impozitului care ar fi fost plătit în mod normal în timpul PA și cea a impozitului plătit efectiv în cursul PA de către societățile în cauză.

(153)

Reclamantul a susținut că producătorii-exportatori de sticlă solară primeau subvenții și dintr-un alt regim de scutire de impozite directe, și anume o scutire de la impozitul pe veniturile din dividende între întreprinderile rezidente calificate (18). Aceasta intră în sfera practicii de subvenționare generale de scutiri și/sau reduceri de impozite directe pe profit, astfel cum este menționat în avizul de deschidere.

(154)

Temeiurile juridice ale unei astfel de scutiri de impozit pe veniturile din dividende sunt articolele 25-26 din Legea EIT și articolul 83 din Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe profit al întreprinderilor.

(155)

Comisia a constatat că o societate inclusă în eșantion a beneficiat de o scutire de la plata impozitului pe venitul din dividende între întreprinderile rezidente calificate. Această societate a solicitat direct administrației fiscale locale să i se deducă din profitul impozabil dividendele obținute prin investiții de capital.

(156)

Comisia consideră că este vorba de o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri publice nepercepute de autoritățile chineze care creează un avantaj pentru societățile beneficiare. Avantajul pentru beneficiar este egal cu economiile realizate prin plata unui impozit redus.

(157)

În notificare, Comisia declarase că acest sistem de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece legislația limitează accesul la acest sistem al întreprinderilor rezidente în Republica Populară Chineză și care au făcut investiții în alte întreprinderi rezidente.

(158)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat aceste concluzii, susținând că scutirea de impozit pe venitul din dividende între întreprinderi rezidente calificate nu poate fi considerată specifică, deoarece articolul 26 alineatul (3) din Legea EIT prevede că scutirea de impozit a veniturilor din dividende este valabilă și pentru întreprinderi nerezidente. În plus, guvernul chinez afirmă că criteriile de eligibilitate sunt obiective și se aplică tuturor întreprinderilor rezidente, indiferent de sector, produs sau amplasare geografică.

(159)

Deși este adevărat că Legea EIT prezentată de guvernul chinez în această procedură prevede la articolul 26 alineatul (3) că o astfel de scutire de impozite pe veniturile din dividende este disponibilă și pentru întreprinderile nerezidente, Comisia rămâne de părere că acest sistem de subvenționare este, totuși, specific. Într-adevăr, articolul 25 din Legea EIT confirmă că această scutire fiscală este rezervată industriilor și proiectelor încurajate de stat. Astfel, numai industriile și proiectele încurajate pot avea acces la acest sistem. Așa cum s-a explicat mai sus, în secțiunea 5.1 litera (c), industria sticlei solare este o industrie încurajată.

(160)

Comisia a calculat valoarea subvenției ca fiind diferența dintre valoarea impozitului care ar fi fost plătit în mod normal în cursul PA și cea a impozitului plătit efectiv de către societatea în cauză.

(161)

În afară de sistemele evaluate în secțiunile 7.1-7.3, Comisia nu deține probe care să ateste că societățile incluse în eșantion au primit avantaje prin alte sisteme de scutire de impozite directe și programe de reducere menționate mai sus, în secțiunea C.4. Cu toate acestea, în cursul inspecțiilor sale, Comisia a mai identificat două sisteme de impozitare a profitului incluse în conturile unei societăți din eșantion, respectiv compensări fiscale pentru activitățile de cercetare și dezvoltare și rambursarea impozitului pe proprietăți imobiliare și a impozitului pe folosirea terenului. Acestea sunt, de asemenea, „sisteme de scutire sau de reducere a impozitării directe”, așa cum s-a subliniat în avizul de deschidere, fiind măsuri prin care suma plătită ca impozit pe profit a fost redusă de către autoritatea fiscală sau prin care autoritatea fiscală a rambursat contravaloarea impozitului pe profit deja plătit. Și compensările fiscale pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare au legătură cu sistemul de compensare fiscală pentru activitățile de cercetare și dezvoltare ale FIE, menționat mai sus la secțiunea C.4.

(162)

Temeiul juridic în cazul compensărilor fiscale pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare este articolul 30 din Legea chineză privind impozitul pe profit (EIT).

(163)

În ceea ce privește rambursarea impozitului pentru proprietăți imobiliare și folosirea terenului, nu a fost prezentat actul legislativ exact în temeiul căruia au fost acordate aceste avantaje, deși Comisia a primit o copie a unui document eliberat de o autoritate guvernamentală la nivel de provincie, care însoțea scutirea respectivă.

(164)

Comisia a constatat că una dintre societățile din eșantion a primit o compensare fiscală pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare și pentru rambursarea impozitelor pe proprietăți imobiliare și pe folosirea terenului. Documentul emis de autoritatea guvernamentală la nivel de provincie limitează rambursarea la întreprinderile nou-înființate, de tehnologie avansată și nouă.

(165)

În ceea ce privește compensarea cheltuielilor cu cercetarea și dezvoltarea, Comisia consideră că acest sistem de subvenționare este specific, dat fiind că articolul 30 trebuie citit în conjuncție cu articolul 25 din Legea EIT, care stipulează că această scutire de impozit este rezervată industriilor și proiectelor încurajate de stat. Ca atare, la acest sistem au acces numai industriile și proiectele încurajate. Așa cum s-a explicat în secțiunea 5.1 litera (c), industria sticlei solare este o industrie încurajată.

(166)

Rambursările de impozite pe proprietăți imobiliare și pe folosirea terenului sunt specifice, din cauza situării geografice și a tipului de industrie. În solicitarea privind consultări suplimentare, guvernul chinez a fost invitat să furnizeze mai multe informații privind aceste sisteme de impozitare, dar a refuzat să facă acest lucru. Prin urmare, Comisia a procedat pe baza dovezilor colectate în ceea ce privește aplicarea acestor sisteme în cazul societăților incluse în eșantion, în absența oricăror alte informații disponibile.

(167)

După notificare, guvernul chinez a contestat constatările Comisiei, declarând că Comisia nu a prezentat în notificare niciun element pozitiv de probă în ceea ce privește specificitatea acestor sisteme. O notificare conținând informații detaliate privind caracterul specific al acestor programe a fost prezentată numai societății respective și aceasta nu a transmis niciun comentariu în această privință. De asemenea, Comisia a prezentat mai multe informații legate de specificitatea acestor mecanisme în considerentele de mai sus.

(168)

Comisia consideră că aceste scheme sunt subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri nepercepute de către autoritățile chineze, care conferă un avantaj societăților în cauză. Avantajul pentru beneficiar este egal cu economiile realizate prin plata unui impozit redus.

(169)

Comisia a calculat valoarea subvenției ca diferența dintre valoarea taxei colectate de obicei în timpul PA și suma impozitului plătit efectiv de către societatea în cauză.

(170)

Comisia nu a identificat niciun avantaj acordat vreunei societăți incluse în eșantion în cadrul programelor de fiscalitate indirectă și de tarifare la import enumerate în secțiunea C.4.

(171)

Nu s-a constatat niciun avantaj legat de achiziția de antimoniu sau electricitate de către societățile incluse în eșantion în cursul PA.

(172)

Astfel cum se specifică și în considerentele 354-370 din regulamentul privind panourile solare, întreprinderile din RPC nu pot achiziționa direct terenuri, ci achiziționează de la autoritățile locale un drept de folosire a terenurilor (denumit în continuare „DFT”).

(173)

Legea privind administrarea terenurilor din RPC prevede că tot terenul aparține tuturor cetățenilor și nu poate fi cumpărat sau vândut, dar stabilește condițiile în care drepturile de folosire a acestuia pot fi vândute întreprinderilor prin oferte publice, cotații sau licitații.

(174)

În principiu, un sistem de licitație ar permite pieței să aprecieze prețul unui drept de folosire a unui anumit teren și, prin urmare, prețul ar fi stabilit în mod independent. Cu toate acestea, în cursul vizitei Comisiei, guvernul chinez a afirmat că, în orice caz, el stabilește praguri pentru fiecare grad al terenului (terenurile sunt gradate de la 1 până la 15, în funcție de calitatea parcelei), sub care prețul nu poate scădea.

(175)

Guvernul chinez controlează, de asemenea, oferta de terenuri, restricționând prin cote suprafața de teren pentru care pot fi vândute, anual, de către fiecare provincie, drepturile de folosire, în scopuri industriale sau rezidențiale.

(176)

În orice caz, pentru fiecare achiziție a dreptului de folosire a terenului de către producătorii-exportatori incluși în eșantion, Comisia nu a găsit probe care să ateste că ar fi existat o procedură de licitație care să stabilească în mod independent prețul dreptului în cauză. Societatea comercială care deține terenul în prezent fie a oferit prețul de pornire, fie cu 5 CNY/m2 în plus față de prețul de pornire și, întrucât a fost singurul ofertant, a primit dreptul de folosință.

(177)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat constatările Comisiei și a susținut că a existat un sistem de licitație autentic în vânzarea către industrie a drepturilor de folosire a terenului în RPC.

(178)

La început, guvernul chinez a susținut că există un sistem de licitație autentic deoarece tot ceea ce face guvernul este să stabilească prețul de pornire, asemenea oricărui adjudecător. Acest argument a fost respins, deoarece o licitație implică în mod normal un prețul de pornire stabilit de un adjudecător independent după o evaluare independentă, ceea ce nu este cazul aici, deoarece proprietarul dreptului de folosire a terenului este și adjudecător.

(179)

Apoi guvernul chinez afirmă că stabilirea de prețuri minime asigură faptul că prețul final nu coboară mai jos de „valoarea de piață minimă” pentru dreptul de folosire a terenului. Nu a fost furnizată nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații, care este în sine un argument circular, deoarece se presupune că suma de bani plătită pentru dreptul de folosire a terenului (stabilită de guvern) reprezintă prețul pieței (pe care se bazează apoi pragul de preț).

(180)

Guvernul chinez a afirmat atunci că faptul că nu au existat alți ofertanți la licitație „nu poate sta la baza ipotezei că DFT nu au fost de fapt licitate”. De fapt, concluzia acestei probe este exact contrară. În pofida cererilor, guvernul chinez nu a furnizat în niciunul dintre cazuri dovezi că prețul dreptului de folosire a terenului a fost stabilit prin licitație concurențială și, prin urmare, efectul acestei proceduri este că guvernul stabilește prețul și întreprinderea îl achită. În timp ce existența mai multor ofertanți poate să nu fie o cerință absolută în fiecare caz pentru a stabili existența unui sistem de piață, lipsa totală a mai multor ofertanți, așa cum s-a constatat a fi cazul în ceea ce privește toate societățile din eșantion, constituie un indiciu clar al absenței unor prețuri reale de piață.

(181)

În ceea ce privește societatea inclusă în eșantion care a plătit cu 5 CNY/metru pătrat peste prețul stabilit de stat, aceasta a declarat Comisiei că autoritatea competentă i-a indicat să procedeze astfel doar pentru a simula existența unei licitații. Prin urmare, Comisia nu poate considera acest fapt drept o dovadă clară a existenței unei piețe a drepturilor de utilizare a terenului în RPC.

(182)

Într-adevăr, societățile incluse în eșantion au plătit prețurile stabilite de guvernul chinez. Astfel cum s-a stabilit și în regulamentul privind panourile solare (în considerentele 361-370), dreptul de folosire a terenului este furnizat contra unei plăți mai mici decât cea adecvată, dacă se compară cu o referință de piață, așa cum se arată în litera (e) de mai jos.

(183)

Comisia a ajuns la concluzia că acordarea drepturilor de folosință a terenurilor ar trebui să fie considerată subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma acordării unor bunuri care conferă un avantaj societăților respective. Deoarece ancheta nu a evidențiat existența unei piețe funcționale pentru vânzarea drepturilor de utilizare a terenurilor în RPC, utilizarea unei referințe externe [a se vedea litera (e) de mai jos] demonstrează că suma plătită pentru drepturile de folosință a terenurilor de către exportatorii incluși în eșantion este mai mică decât cursul pieței.

(184)

Subvenția este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) literele (a) și (c) din regulamentul de bază, deoarece Decizia nr. 40 a Consiliului de stat prevede că autoritățile publice trebuie să se asigure că industriile încurajate primesc teren, industria sticlei solare numărându-se printre acestea. Articolul 18 din Decizia nr. 40 precizează explicit faptul că industriile „restricționate” nu vor avea acces la drepturile de utilizare a terenurilor.

(185)

Situația terenurilor din RPC este, de asemenea, abordată în documentul de lucru al FMI, care confirmă faptul că atribuirea DFT sectoarelor industriale chinezești nu respectă condițiile pieței (19).

(186)

Guvernul chinez a contestat constatarea acestei specificități, afirmând că restricțiile prevăzute în Decizia nr. 40 nu pot fi utilizate pentru a demonstra acordarea unui avantaj specific. Acest argument se respinge, având în vedere că efectul Deciziei nr. 40 este acela de a acorda drepturi de folosire a terenului unor industrii încurajate. Producția de sticlă solară este o industrie încurajată, deci dispoziția privind drepturile de utilizare a terenurilor de către producătorii de sticlă solară este inclusă în dispozițiile Deciziei nr. 40.

(187)

Una dintre societățile incluse în eșantion a contestat, de asemenea, constatările Comisiei, afirmând că în China există o piață funcțională pentru drepturile de utilizare a terenurilor. Cu toate acestea, evaluarea sa privind dreptul de utilizare a terenurilor în China nu conduce la concluzia pe care o susține. Ea nu a reușit să arate că DFT sunt evaluate în mod independent, că acestea sunt vândute prin licitație independentă, că prețul DFT este stabilit de piață ca urmare a unei proceduri de licitație concurențiale sau că niciun preț nu este denaturat prin intervenția guvernului.

(188)

Societatea respectivă a afirmat apoi că, chiar dacă Comisia ar fi constatat că există o piață funcțională și, prin urmare, nu există subvenții, aceasta ar trebui să compare prețul DFT al societății cu o valoare de referință, și anume prețurile DFT în provincia în care societatea este situată. Întrucât Comisia a stabilit că nu există niciun criteriu de referință adecvat în această provincie, acest argument a fost respins.

(189)

Avantajul este diferența dintre prețul plătit pentru dreptul de folosință a terenului și o valoare de referință externă adecvată. Ca și în cazul regulamentului privind panourile solare, această referință externă este reprezentată de prețul pieței pentru terenuri în Teritoriul vamal distinct Taiwan, Penghu, Kinmen și Matsu (denumit în continuare „Taipeiul Chinez”).

(190)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat utilizarea Taipeiului Chinez ca referință și a solicitat mai multe informații privind motivul pentru care Taipeiul Chinez este considerat adecvat. Astfel cum s-a explicat în considerentul 467 din regulamentul privind panourile solare, Comisia consideră că Taipeiul Chinez este o referință externă adecvată din următoarele motive:

(191)

Ținând seama de toți acești factori, Comisia a conchis că, pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, prețurile pentru dreptul de folosire a terenurilor din RPC în condiții de piață ar fi foarte apropiate de prețurile terenurilor din Taipeiul Chinez.

(192)

O societate inclusă în eșantion a sugerat că, dacă trebuie aleasă o referință externă, ar trebui să se țină seama de PIB-ul provinciei în care este situată fiecare întreprindere, iar referința ar trebui să fie „prețurile actuale ale terenurilor din Egipt, Armenia, Guatemala, Congo, Mongolia sau Indonezia”, deoarece aceste țări se aflau la o „un grad asemănător de dezvoltare”. Acest argument a fost respins pentru următoarele motive:

(193)

O altă societate inclusă în eșantion a sugerat, în urma notificării, că Taipeiul Chinez nu este adecvat pentru condițiile economice din provincia în care societatea respectivă este situată, dar nu a sugerat o altă soluție. Având în vedere lipsa de propuneri alternative, se confirmă utilizarea Taipeiului Chinez ca referință.

(194)

Prețurile medii ale terenurilor din Taiwan pentru 2012 au fost cele indicate de Biroul industrial al Ministerului afacerilor economice, ele fiind ajustate retroactiv, în funcție de inflație și de creșterea PIB-ului, pentru a stabili un preț de referință al terenurilor pentru fiecare an calendaristic. Deoarece drepturile de folosință a terenurilor sunt valabile timp de 50 de ani, iar calculul amortizării se face pe această bază, avantajul în PA va fi de 1/50 din diferența dintre prețul de referință și prețul plătit efectiv.

(195)

Rata subvenției stabilită pentru furnizarea de terenuri la prețuri mai mici decât cele adecvate (land at less than adequate remuneration – „LTAR”) este următoarea:

(196)

Pentru fiecare sistem de subvenționare în parte, Comisia a calculat, pentru societățile anchetate, valoarea subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază și a adunat valorile, pentru a calcula valoarea totală a subvenției acordate societății în cursul PA.

(197)

Pentru calcularea totalului de marje de subvenție prezentate mai jos, Comisia a calculat în primul rând procentajul reprezentat de subvenție, acesta fiind valoarea subvenției împărțită la cifra de afaceri totală a societății. Acest procentaj a fost apoi utilizat pentru a calcula subvenția alocată exporturilor de produs în cauză către Uniune în cursul PA.

(198)

A fost apoi calculată valoarea subvenției pe m2 de produs exportat către Uniune în cursul PA, iar marjele de mai jos au fost calculate ca procentaj din valoarea CIF a acelorași exporturi pe m2.

(199)

În urma notificării, guvernul chinez a declarat că, la publicarea marjelor de subvenție în momentul notificării, Comisia nu a luat în considerare marjele de dumping calculate în cadrul procedurii antidumping desfășurate în paralel și că a abordat numai problema „dublei contabilizări” la calcularea taxei care urmează a fi aplicată.

(200)

Guvernul chinez a cerut ca, atunci când se constată că subvenția provoacă dumping, situația să se reflecte atât în calculul marjei, cât și în calculul taxelor.

(201)

Având în vedere că în acest caz măsurile se limitează la marja de prejudiciu, aceste considerații nu schimbă taxele instituite efectiv. Prin urmare, Comisia a considerat că nu este necesar să abordeze fondul acestor cereri.

(202)

Opt producători care au fabricat produsul similar în Uniune în perioada de anchetă (PA) s-au manifestat după deschidere. Comisia nu are cunoștință să existe alți producători din Uniune care să fabrice produsul similar. Prin urmare, Comisia consideră că cei opt producători reprezintă industria din Uniune în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază, aceștia fiind denumiți în continuare „industria din Uniune”.

(203)

Toate informațiile disponibile privind industria din Uniune, inclusiv informațiile furnizate de reclamant, datele macroeconomice furnizate de asociația industriei din Uniune (Glass for Europe), și răspunsurile la chestionare furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion au fost utilizate în scopul stabilirii producției totale la nivelul Uniunii pentru perioada de anchetă. Pentru producătorii din Uniune prezenți în eșantion, datele au fost verificate încrucișat cu răspunsurile la chestionar. Pe această bază, producția totală din Uniune a fost estimată la circa 21 734 000 m2 în cursul PA.

(204)

După notificare, guvernul chinez a observat diferențe între datele menționate în documentul de notificare și cele conținute în plângerea referitoare la industria din Uniune. De asemenea, el a susținut că acest lucru denotă lipsa de dovezi obiective și credibile, astfel încât concluziile la care a ajuns Comisia sunt discutabile.

(205)

Diferențele constatate de guvernul chinez între datele din plângere și documentul de notificare se datorează faptului că toate datele privind producătorii din Uniune incluși în eșantion au fost verificate la fața locului și, atunci când a fost necesar, au fost actualizate. Dat fiind că eșantionul reprezintă 79 % din volumul total al vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii, Comisia nu poate accepta argumentul că probele utilizate, pe baza cărora aceasta a ajuns la anumite concluzii, nu au fost obiective și credibile.

(206)

Nicio producție a producătorilor din Uniune incluși în eșantion nu a fost destinată utilizării captive. Prin urmare, nu a fost necesar să se efectueze, aparte, o analiză a vânzărilor captive.

(207)

Consumul la nivelul Uniunii a fost stabilit pe baza volumului total al vânzărilor din Uniune pe piața Uniunii efectuate de toți producătorii din Uniune, adică fără exporturile lor, plus importurile din RPC și importurile din alte țări terțe. Stabilirea consumului din Uniune s-a făcut pe baza datelor furnizate de către reclamant și de Glass for Europe și, atunci când a fost posibil, acestea au fost confruntate cu răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(208)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (1 000 m2)

(209)

În perioada examinată, consumul total la nivelul Uniunii a crescut cu 65 % între 2009 și 2011, dar a scăzut în perioada de anchetă față de 2011. Consumul a rămas în 2012 la un nivel considerabil superior nivelului din 2009. Acest lucru se datorează în principal creșterii consumului de produse finale, în special de module solare (a se vedea secțiunea E.2.3, de mai jos).

(210)

Întrucât sticla solară este importată în Uniune în cadrul unei poziții tarifare (codul NC 7007 19 80 – Altele – Sticlă securit formată din foi lipite) care acoperă și alte produse ce nu fac obiectul prezentei anchete, nu s-au putut utiliza statisticile Eurostat pentru a se determina volumul și valoarea importurilor. Volumul și valoarea importurilor s-au bazat pe datele furnizate de reclamant și de asociația industriei din Uniune (Glass for Europe). Importurile subvenționate în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul importurilor (1 000 m2) și cota de piață

(211)

În cursul perioadei examinate, volumul importurilor subvenționate de produs în cauză către Uniune a crescut considerabil, cu 596 %. Acest fapt a condus la o creștere semnificativă a cotei de piață a importurilor din RPC de produs în cauză pe piața Uniunii (o creștere de la 7,2 % la 30,5 %).

(212)

Consumul Uniunii a crescut, de asemenea, până în 2012. În 2012, când piața Uniunii a scăzut, producătorii-exportatori chinezi au putut, totuși, să mai crească volumul total al vânzărilor lor din cadrul importurilor.

(213)

După notificare, guvernul chinez a susținut că Comisia a utilizat date foarte exagerate, statisticile de export chineze prezentând un volum al exporturilor mult mai redus în PA în comparație cu volumul importurilor menționat în documentul de notificare și au solicitat explicații cu privire la modul în care au fost calculate aceste volume.

(214)

Comisia observă în primul rând că statisticile privind exporturile furnizate de guvernul chinez – inclusiv cele privind toate tipurile de sticlă călită - cuprind date cu peste 2,5 ori mai mici decât cele pe care statisticile Eurostat le indică pentru întreg codul NC ex 7007 19 80 pentru anul 2012. În consecință, aceste date nu pot fi considerate suficient de fiabile.

(215)

Comisia și-a bazat calculele pe informațiile furnizate de reclamant și de asociația industriei din Uniune (Glass for Europe). Aceste date sunt disponibile în dosarul neconfidențial. Comisia a controlat încrucișat aceste informații cu datele verificate oferite de producătorii-exportatori din eșantion și de ceilalți producători-exportatori cooperanți. Așa cum s-a menționat în secțiunea A.3.3 de mai sus, producătorii-exportatori cooperanți au acoperit aproape 100 % din exporturile de sticlă solară către Uniune declarate în 2012. Prin urmare, Comisia nu are motive să creadă că informațiile pe care și-a întemeiat concluziile sunt incorecte. În plus, guvernul chinez nu a oferit nicio dovadă prin care să-și susțină afirmațiile.

(216)

Prețul mediu al importurilor subvenționate din țara în cauză în Uniune a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețuri de import (EUR/m2)

(217)

Prețul mediu de import pentru produsul în cauză a scăzut în perioada examinată. Prețul mediu de import a scăzut cu 27,2 %, de la 6,02 EUR/m2 în 2009, până la 4,38 EUR/m2 în cursul PA.

(218)

Pentru a determina subcotarea prețurilor în cursul perioadei de anchetă, prețurile de vânzare medii, ponderate, pe tipuri de produs, practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienții independenți de pe piața Uniunii și ajustate la un nivel franco fabrică, au fost comparate cu prețurile medii corespunzătoare, ponderate, pe tipuri de produs, ale importurilor provenite de la producătorii chinezi incluși în eșantion practicate față de primul client independent de pe piața Uniunii, prețuri stabilite pe baza prețului CIF și ajustate în plus, și anume cu 0,40 EUR/m2 pentru a ține seama de vămuire, cheltuielile de manipulare și încărcare și de o taxă de import de 3 %. Prin aceste ajustări, prețurile au crescut cu 7 % până la 15 %, în funcție de numărul de control al produsului, adică o medie ponderată de 11 %.

(219)

Compararea prețurilor s-a realizat în funcție de fiecare tip de produs, pentru tranzacțiile de același nivel, ajustate corespunzător, conform precizărilor din considerentul de mai sus, și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației, exprimat ca procentaj din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion în PA, a indicat, în cazul importurilor subvenționate ale produsului în cauză, o marjă de subcotare medie ponderată per societate între 10,6 % și 26,7 % din prețurile practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(220)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor subvenționate asupra industriei din Uniune a cuprins și o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici care influențează situația industriei din Uniune în perioada examinată.

(221)

Astfel cum s-a menționat la secțiunea A.3.2 de mai sus, eșantionarea a fost utilizată pentru examinarea eventualului prejudiciu suferit de industria din Uniune.

(222)

În scopul analizei prejudiciului, Comisia a făcut distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a analizat indicatorii macroeconomici pentru perioada examinată pe baza datelor furnizate de Glass for Europe și de reclamant cu privire la toți producătorii Uniunii. Comisia a analizat indicatorii microeconomici pe baza răspunsurilor la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(223)

În scopul prezentei anchete au fost evaluați următorii indicatori macroeconomici: producția, capacitatea de producție, utilizarea capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de subvenție și redresarea în urma practicilor de subvenționare anterioare.

(224)

Au fost evaluați următorii indicatori microeconomici: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(225)

Un producător-exportator a susținut că Comisia nu a efectuat o analiză a prejudiciului conformă cu articolul 8 alineatele (1) și (4) din regulamentul de bază, dat fiind că a făcut această analiză pe baza a două seturi de date separate și presupus incoerente, și anume indicatori macroeconomici și microeconomici privind prejudiciul. Acest producător susține totodată că presupusa incoerență a analizei bazate pe cele două seturi de date generează serioase îndoieli cu privire la caracterul adecvat, echitabil și obiectiv al evaluării globale a prejudiciului.

(226)

Aceeași parte a menționat o serie de investigații anterioare, afirmând că în cursul acestora instituțiile Uniunii au stabilit în mod incoerent că diferite seturi de date aparțin fie indicatorilor macroeconomici, fie celor microeconomici.

(227)

Comisia nu poate fi de acord cu această afirmație. Aceasta este o metodologie aplicabilă în cazurile de eșantionare pentru a analiza situația industriei din Uniune și a lua în considerare nu numai tendințele indicate de eșantion, ci și pe cele indicate de întreaga industrie din Uniune. Toți factorii prevăzuți la articolul 8 alineatul (4) din regulamentul de bază au fost luați în considerare în analiză. Concluzia privind prejudiciul este elaborată, de asemenea, pe baza tuturor factorilor respectivi. În consecință, analiza prejudiciului a fost efectuată în conformitate cu articolul 8 alineatele (1) și (4) din regulamentul de bază.

(228)

Producția totală a Uniunii, capacitatea de producție și utilizarea capacității de producție au evoluat după cum urmează în perioada examinată:

Tabelul 4

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității

(229)

Producția industriei din Uniune a crescut în perioada examinată, în același ritm cu consumul. La începutul perioadei examinate, industria Uniunii avea deja capacități de producție excedentare. Din cauza creșterii rapide a consumului din Uniune, surplusul de capacitate a scăzut până în 2011, în condițiile în care - deși capacitatea de producție a crescut - ritmul său de creștere a fost mai scăzut decât ritmul de consum al Uniunii. Capacitatea de producție a continuat să crească în 2012, în timp ce consumul Uniunii a scăzut. Producția a crescut din 2009 până în 2011 și apoi a scăzut cu 30 % în cursul PA. Date fiind capacitățile existente, industria din Uniune a putut să sporească rapid producția până în 2011, pentru a satisface creșterea puternică a cererii la nivelul Uniunii. În același timp, ca reacție la creșterea observată începând din 2009 până în 2011, industria din Uniune a adăugat noi capacități, care au fost utilizate doar parțial în PA. Acest lucru a avut drept rezultat o scădere pronunțată a gradului de utilizare a capacității în PA comparativ cu anii anteriori.

(230)

Chiar dacă – pe parcursul perioadei examinate – industria Uniunii și-a mărit capacitatea ca răspuns la creșterea consumului, nivelurile de producție a industriei din Uniune au crescut într-un ritm mai lent decât consumul și utilizarea capacităților și, după o creștere substanțială în primii trei ani ai perioadei examinate, au scăzut în cursul perioadei de anchetă, ceea ce a coincis cu creșterea cotei de piață a importurilor subvenționate din țara în cauză și cu contactul cu o concurență neloială al principalilor clienți consumatori ai industriei din Uniune în sectorul panourilor solare, inclusiv din cauza dumpingului și subvențiilor chinezești din acest sector.

(231)

Volumul de vânzări al industriei din Uniune și cota de piață au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 5

Volumul vânzărilor și cota de piață

(232)

În cursul perioadei examinate, volumul vânzărilor industriei din Uniune a crescut cu 22,7 %. Cu toate acestea, în contextul unei creșteri a consumului la nivelul Uniunii cu 65 %, aceasta s-a tradus printr-o scădere a cotei de piață a industriei din Uniune, de la 88,6 % în 2009 până la 65,8 % în cursul PA, adică o scădere cu 25,7 % în perioada examinată. Vânzările realizate de industria din Uniune au crescut cu mult mai puțin decât importurile subvenționate din țara în cauză. În consecință, producătorii din Uniune nu au putut beneficia pe deplin de creșterea consumului și, prin urmare, cota lor de piață a scăzut în perioada examinată.

(233)

Creșterea industriei din Uniune se reflectă în indicatorii săi de volum, precum producția sau vânzările, și în cota sa de piață, în comparație cu evoluția consumului. În pofida creșterii consumului pe parcursul perioadei examinate, cota de piață a producătorilor din Uniune nu a înregistrat o creștere corespunzătoare consumului. Cota de piață a industriei din Uniune a scăzut în perioada examinată. În aceeași perioadă, cota de piață a importurilor din RPC a crescut cu 321 %. Faptul că industria din Uniune nu a putut să se dezvolte în concordanță cu creșterea pieței a avut un impact global negativ asupra situației sale economice.

(234)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(235)

În ansamblu, ocuparea forței de muncă a crescut cu 52 % între 2009 și PA. Cu toate acestea, creșterea a avut loc până în 2011, când a atins nivelul său maxim, de 932 de echivalente normă întreagă (ENI), iar apoi a scăzut până la 857 ENI în cursul PA. Productivitatea a crescut ușor în 2010 și în 2011, în comparație cu 2009. Acest lucru se datorează, în parte, faptului că producția de produse similare este foarte automatizată și necesită un volum redus de personal. Cu toate acestea, în cursul PA, productivitatea a scăzut cu 24,4 % în comparație cu 2011. Acest lucru s-a datorat unei scăderi de aproximativ 30 % a producției, ceea ce a avut un impact negativ asupra gradului de utilizare a capacității de producție, în aceeași perioadă.

(236)

Prin urmare, rata ocupării forței de muncă a scăzut în cursul PA, ca răspuns la tendința înregistrată de producția de produs similar în cursul PA.

(237)

Toate marjele de subvenționare sunt net superioare nivelului de minimis. Ținând cont de volumul și de prețurile importurilor provenind din țara în cauză, impactul marjelor actuale de subvenție asupra industriei Uniunii nu poate fi considerat ca fiind substanțial.

(238)

Întrucât aceasta este prima anchetă antisubvenție cu privire la produsul în cauză, redresarea în urma efectelor practicilor de subvenționare anterioare nu este o problemă în procesul de evaluare.

(239)

Așa cum s-a arătat mai sus, indicatorii microeconomici sunt analizați pe baza unor răspunsuri la chestionare, furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Pentru majoritatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion, 2009 a fost anul în care și-au făcut investițiile inițiale și au început producția de produs similar. Deși majoritatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion erau deja activi în sectorul sticlei, toate societățile au trebuit să investească în echipamente specifice din sectorul sticlei solare, care este complet independent de producția de sticlă obișnuită, deoarece puritatea și conținutul de fier ale sticlei sunt foarte diferite, ca și calitatea globală. În plus, sticla trebuie să fie călită, ceea ce nu este cazul pentru sticla obișnuită. În cele din urmă, este adăugat și un strat de acoperire. Astfel, toți indicatorii analizați mai jos sunt influențați în mod semnificativ de această fază de demarare din 2009. Pentru a evidenția tendințele neafectate de impactul denaturant al fazei de demarare a societăților din eșantion, se prezintă și indicii din 2010.

(240)

Prețurile de vânzare medii practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți independenți pe piața Uniunii au evoluat după cum urmează în perioada examinată:

Tabelul 7

Prețurile medii de vânzare în Uniune

(241)

Prețurile de vânzare unitare au scăzut în mod continuu pe parcursul perioadei examinate, însă scăderea a fost deosebit de pronunțată în perioada de anchetă, atunci când acestea au scăzut cu 7,9 % în comparație cu 2011, cu 9,5 % în comparație cu 2010 și cu 23 % în comparație cu 2009. Scăderea prețurilor de vânzare practicate de producătorii din Uniune a fost mai lentă decât tendința observată pentru prețurile de vânzare ale produselor importate din țara în cauză. De exemplu, scăderea prețurilor chineze a fost de 11 % între 2011 și 2012, în timp ce prețurile din Uniune au scăzut cu 8 % în cursul aceleiași perioade.

(242)

Așa cum s-a explicat în secțiunea D.4.2 de mai sus, în pofida marii diferențe dintre prețul de vânzare unitar mediu practicat de industria din Uniune și prețurile de import din China, subcotarea efectivă, bazată pe o comparație în funcție de tipul de produs, a fost mult mai redusă, și anume între 10,6 % și 26,7 %, în cursul perioadei de anchetă. Acest lucru se datorează faptului că nu toate tipurile de produse fabricate de industria din Uniune au fost și cele exportate de către producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion.

(243)

În urma notificării, guvernul chinez a susținut că Comisia nu a luat în considerare diferența dintre tipurile de produse exportate de producătorii-exportatori chinezi și cele vândute de producătorii din Uniune atunci când a evaluat media prețurilor chineze. S-a afirmat că menționarea faptului că exista o mare diferență între prețul mediu de vânzare practicat de industria Uniunii și cel practicat de producătorii-exportatori chinezi a dus la o prezentare distorsionată a faptelor, din cauza diferenței dintre prețurile de vânzare în Uniune și prețurile importurilor chineze.

(244)

Astfel cum s-a indicat mai sus, Comisia a făcut o comparație detaliată pe tipuri de produse cu scopul de a cuantifica subcotarea, care este – desigur – o parte din evaluarea prejudiciului. În plus, se arată în mod clar cauza diferențelor: faptul că nu toate tipurile de produse fabricate de industria din Uniune erau produse și de producătorii exportatori chinezi. În consecință, nu se poate afirma că prezentarea faptelor de către Comisie este înșelătoare sau distorsionată.

(245)

Costul de producție unitar a crescut cu peste 10 % între 2011 și perioada de anchetă și a rămas relativ stabil între 2010 și 2011. În general, costul de producție a urmat tendința prețului de vânzare între 2009 și 2011. Creșterea costului de producție unitar în 2012 a fost cauzată de scăderea volumului producției.

(246)

De asemenea, guvernul chinez a susținut că scăderea prețului de vânzare unitar mediu în timpul perioadei examinate a fost cauzată, printre altele, de creșterea eficienței procesului de producție. În plus, creșterea costului de producție unitar în 2012 nu a fost, probabil, cauzată de scăderea volumului producției, ci de creșterea capacității de producție.

(247)

Într-adevăr, creșterea eficienței în perioada 2009-2011 a redus costul de producție unitar și, prin urmare, a contribuit la scăderea prețului de vânzare unitar. Cu toate acestea, Comisia a stabilit că, în cursul PA, prețul de vânzare mediu a scăzut sub nivelul costului de producție unitar mediu, acoperind astfel numai 88 % din acesta. În același timp, sporirea capacității de producție a societăților incluse în eșantion nu ar fi putut fi cauza creșterea costului de producție unitar. Într-adevăr, capacitatea lor de producție a crescut cu numai 2,6 % între 2011 și 2012, în timp ce costul de producție unitar mediu a crescut cu 10,6 % în cursul aceleiași perioade. Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

(248)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 8

Costul forței de muncă, pe angajat

(249)

Între 2009 și perioada de anchetă, costul mediu al forței de muncă, pe angajat, a crescut în mod constant, cu 12 %, în ansamblu. Cu toate acestea, a avut loc o creștere majoră, cu 4,8 %, între 2011 și PA. Creșterea totală a costurilor cu forța de muncă poate fi explicată, parțial, prin costurile suportate de către anumiți producători din Uniune și legate de întreruperile activității uzinelor între 2011 și PA, adică de necesitatea de a remunera angajații, în pofida faptului că aceștia de fapt nu au lucrat.

(250)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 9

Stocuri

(251)

Stocurile au crescut cu 7,3 % între 2011 și perioada de anchetă și cu 15 % între 2009 și perioada de anchetă, în timp ce, între 2010 și 2011, acestea au scăzut cu 11,6 %.

(252)

După notificare, guvernul chinez a afirmat că tendințele legate de stocuri sunt irelevante, deoarece creșterea acestora, atât în termeni absoluți, cât și relativi, a fost foarte mică.

(253)

Având în vedere evoluția prețurilor, nu este rațional ca un producător să mențină stocuri mari, deoarece valoarea lor s-ar reduce rapid. Prin urmare, ar fi de așteptat ca producătorii din Uniune să mențină stocuri limitate pentru produsul similar. Prin urmare, creșterea stocurilor pentru produsul similar între 2011 și PA, deși destul de limitată, este un indiciu pertinent pentru a stabili dacă industria din Uniune a suferit un prejudiciu important. Volumul mare de stocuri în termeni absoluți în 2010 trebuie să fie plasat în contextul vânzărilor mult mai mari în anul respectiv decât în cursul PA.

(254)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 10

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(255)

Rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion a fost stabilită prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, exprimată ca procentaj din cifra de afaceri generată de aceste vânzări.

(256)

În 2009, cei mai mulți dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion au înregistrat pierderi care, așa cum s-a explicat în secțiunea D.7, au fost cauzate, în principal, de faptul că au început să producă produsul similar la acel moment. În 2010, profitul mediu era deja de 8,31 %. Ulterior, rentabilitatea a scăzut ușor în 2011, când importurile subvenționate au început să crească. În cele din urmă, industria din Uniune a suferit pierderi semnificative în cursul PA, înregistrând o scădere cu 276,6 % față de 2011.

(257)

Evoluția fluxurilor nete de numerar, care reprezintă un indicator al capacității producătorilor din Uniune incluși în eșantion de a-și autofinanța activitățile, a suferit o pronunțată scădere de 81 % între 2011 și perioada de anchetă. Aceasta era în creștere treptată începând din 2010 și a crescut pe tot parcursul perioadei examinate.

(258)

Randamentul investițiilor a fost exprimat ca profit, în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor.

(259)

Tabelul 10 arată că, după faza de început din 2009, când industria a făcut investiții majore în produsul similar, nivelul investițiilor a scăzut constant între 2009 și 2011, apoi a crescut în cursul PA. Cu toate acestea, investițiile au rămas la un nivel scăzut în perioada de anchetă, în comparație cu nivelurile din 2009. Investițiile realizate în perioada de anchetă au fost legate, în principal, de cercetare și dezvoltare, precum și de îmbunătățirea și întreținerea tehnologiilor și proceselor de producție, în scopul sporirii eficienței. În special, industria a investit în noi tipuri de produse, care nu au fost importate din RPC în decursul aceleiași perioade și care incorporează un mare efort de cercetare și inovare.

(260)

În schimb, randamentul investițiilor a scăzut cu 34 % între 2009 și 2012. Acestea au cunoscut, totuși, o creștere constantă înainte de PA, mai precis au crescut cu 293 % între 2009 și 2011, însă au scăzut cu 186 % în cursul PA, în comparație cu 2011. Scăderea din 2012 reprezintă o consecință logică a faptului că industria din Uniune a suferit o pierdere în cursul perioadei de anchetă.

(261)

În ceea ce privește capacitatea de a mobiliza capitaluri, s-a constatat că capacitatea industriei din Uniune de a genera numerar pentru produsul similar s-a deteriorat constant și, prin urmare, a deteriorat situația financiară a industriei din Uniune.

(262)

Analiza situației industriei din Uniune arată o tendință descendentă clară a majorității indicatorilor de prejudiciu. În contextul creșterii generale a consumului, producția totală a crescut în perioada examinată. Deși volumul de vânzări a crescut, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut în perioada examinată, dat fiind că volumul consumului în perioada respectivă a crescut într-un ritm mai accelerat. Prețul de vânzare mediu a scăzut puternic în perioada examinată, producând astfel efecte negative asupra tuturor indicatori de performanță financiară precum rentabilitatea, fluxul de numerar, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(263)

În perioada examinată, volumul total al vânzărilor industriei din Uniune a crescut. Cu toate acestea, creșterea volumului vânzărilor industriei din Uniune a fost însoțită de o scădere semnificativă a prețurilor de vânzare medii, precum și a cotei de piață a industriei din Uniune.

(264)

Având în vedere cele de mai sus, ancheta a confirmat, în special, faptul că în cursul perioadei de anchetă prețurile de vânzare ale industriei din Uniune s-au situat sub costurile de producție, având astfel un efect negativ asupra rentabilității industriei din Uniune, care a atins niveluri negative semnificative în cursul perioadei de anchetă.

(265)

Cu toate acestea, capacitatea de producție a înregistrat o evoluție pozitivă între 2009 și PA. În plus, deși investițiile au scăzut între 2009 și perioada de anchetă, ele au crescut între 2011 și perioada de anchetă. Acest lucru se datorează faptului că, așa cum s-a explicat în secțiunea D.7.4 de mai sus, societățile din eșantion au continuat să investească în produsul similar, între altele prin concentrarea pe tipuri de produse din nișe de piață în care nu exista încă import din țara în cauză pentru aceste produse specifice și pe tipuri de produse care implică un mare efort de cercetare și inovare. În același timp, este evident că industria Uniunii trebuie să poată produce și vinde volume mari din mai multe tipuri de produse de bază (care, în prezent, sunt în concurență cu importurile subvenționate din RPC), pentru a dilua costurile fixe și a realiza economii de scară.

(266)

După notificare, guvernul chinez a susținut că există o incoerență în evaluarea Comisiei, întrucât aceasta a declarat că investițiile au fost făcute, în principal, în cercetare și dezvoltare, afirmând, în același timp, că capacitatea a crescut în PA ca urmare a anticipării creșterii cererii. Aceste declarații nu sunt incompatibile, ci complementare: investițiile în noi tipuri de produse în cursul aceleiași perioade duc, inevitabil, la creșterea capacității. În plus, chiar dacă aceste investiții măresc, într-adevăr, costurile pentru industria din Uniune, ele constituie un indicator important al faptului că industria face tot ce îi stă în putință pentru a rămâne competitivă.

(267)

Prin urmare, se poate conchide că industria din Uniune nu numai că a suferit un prejudiciu important în cursul PA, dar și că a căutat în mod activ căi de a-și reduce expunerea la riscul reprezentat de importurile subvenționate ale produsului în cauză, prin dezvoltarea unor produse inovatoare care nu sunt încă importate din țara respectivă.

(268)

Luând în considerare cele menționate mai sus, se conchide că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 8 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(269)

În conformitate cu articolul 8 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, s-a verificat în ce măsură importurile subvenționate din țara în cauză au provocat prejudicii industriei din Uniune într-o măsură care poate fi considerată importantă. Factorii cunoscuți – alții decât importurile subvenționate – care ar fi putut cauza, în același timp, un prejudiciu industriei din Uniune, au fost, de asemenea, examinați în scopul de a garanta că eventualul prejudiciu cauzat de acești alți factori nu a fost atribuit importurilor subvenționate.

(270)

Ancheta a demonstrat că importurile subvenționate au crescut pe parcursul perioadei examinate, sporindu-și volumul cu 596 % și cota de piață cu 366 %. Prin urmare, se confirmă faptul că atât volumul, cât și cota de piață a importurilor de produs în cauză au crescut considerabil în cursul perioadei examinate. Există o coincidență clară, în timp, între creșterea importurilor subvenționate și pierderea cotei de piață de către industria din Uniune. Cu alte cuvinte, importurile au crescut cu mult mai repede decât piața Uniunii, iar producătorii din Uniune au pierdut din cota de piață în favoarea importurilor subvenționate din China. De asemenea, ancheta a stabilit că, așa cum se menționează în secțiunea D.4.2 de mai sus, importurile subvenționate au subcotat prețurile practicate de industria din Uniune în cursul PA.

(271)

Ancheta a arătat că prețurile importurilor subvenționate au scăzut cu 27,2 % în cursul perioadei examinate și au condus la diferențe și mai mari între prețurile practicate de producătorii din Uniune și cele practicate de producătorii chinezi. În fața acestei presiuni semnificative asupra prețurilor, industria din Uniune a depus un efort considerabil pentru a-și reduce costurile de producție. În pofida acestor eforturi, nivelul excepțional de scăzut al prețurilor importurilor originare din China a forțat industria din Uniune să-și reducă și mai mult prețurile, până la niveluri nerentabile. După faza de demarare din 2009, producătorii din Uniune au atins niveluri de profit stabile în 2010 și 2011. Cu toate acestea, în cursul PA, producătorii din Uniune au înregistrat pierderi semnificative.

(272)

După notificarea datelor, mai multe părți interesate au contestat concluziile Comisiei conform cărora există o legătură de cauzalitate între prejudiciul important suferit de industria din Uniune și importurile subvenționate din RPC. Acestea au afirmat că nu există o coincidență în timp între prejudiciu și creșterea importurilor din țara în cauză. Acest lucru se datorează faptului că, între 2009 și 2011, importurile din China au crescut în mod semnificativ. În plus, prețul mediu al importurilor chineze era în 2011 de 4,96 EUR/m2, o sumă apropiată de cea din 2012 (4,38 EUR/m2).

(273)

Aceleași părți au susținut că concluzia potrivit căreia prejudiciul suferit de industria din Uniune ar trebui să fie atribuit importurilor din China în 2012 contrazice constatările sale potrivit cărora importurile din China se pare că nu au avut niciun impact negativ în anul anterior, deși prețul mediu de import a fost foarte apropiat.

(274)

De asemenea, părțile au susținut că coincidența în timp dintre prejudiciul important suferit și importurile chinezești subvenționate nu poate fi evaluată pe baza întregii perioade examinate, din 2009 și până la sfârșitul PA, fără a lua în considerare tendințele observate în cursul acestei perioade.

(275)

Între începutul și sfârșitul PA, importurile au crescut cu 596 % și cota lor de piață a înregistrat o creștere de 321 %. Prețurile de import au scăzut cu 27,2 % în perioada examinată.

(276)

Este adevărat că marja de profit a industriei din Uniune din 2011 a fost doar ușor mai mică decât cea din 2010, în pofida creșterii accentuate a importurilor din RPC în 2011. Cu toate acestea, în 2011, consumul de sticlă solară din Uniune a crescut semnificativ, și anume cu 20,4 %, între 2010 și 2011, în timp ce importurile din RPC au crescut cu 150 % în aceeași perioadă. În cursul PA, deși consumul a scăzut, într-adevăr, cu puțin peste 19 %, volumul importurilor chineze a continuat să crească cu peste 35 %. Acest lucru indică în mod clar coincidența în timp dintre prejudiciul important suferit de industria din Uniune în cursul PA și creșterea puternică a importurilor subvenționate din RPC. De asemenea, în mod logic, este nevoie de timp pentru ca unele dintre efectele negative ale creșterii importurilor subvenționate să fie resimțite de producătorii din Uniune (de exemplu, pierderea unor clienți, înregistrarea pierderilor, reducerea randamentului investițiilor și a fluxului de lichidități etc.). Prin urmare, argumentul este respins.

(277)

Comisia a analizat, de asemenea, tendințele care au intervenit în cursul perioadei examinate. Faptul că, într-adevăr, în 2011, industria din Uniune era încă profitabilă, chiar dacă importurile din China crescuseră deja în acel an, nu afectează concluzia conform căreia, în PA, a fost o coincidență în timp între prejudiciul suferit de industria din Uniune și creșterea continuă a importurilor chineze subvenționate.

(278)

Deși consumul a scăzut cu puțin mai mult de 19 % în PA, din perspectiva producătorilor-exportatori chinezi lucrurile se prezintă astfel:

(279)

Pe baza analizei de mai sus, Comisia conchide că prezența importurilor subvenționate și creșterea considerabilă a cotei lor de piață la prețuri constant inferioare celor practicate de industria din Uniune au avut un rol determinant în prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(280)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 11

Importuri din țări terțe (1 000 m2)

(281)

Volumul importurilor din alte țări terțe în cursul perioadei examinate a crescut cu 46 %, corespunzător creșterii consumului din Uniune. Cota lor de piață a scăzut ușor în PA în comparație cu 2011 (3,7 %), dar, în general, aceasta a rămas stabilă în cursul perioadei examinate. Turcia este al doilea cel mai mare exportator după RPC, urmată de India.

(282)

Informațiile disponibile privind importurile din toate țările terțe arată că prețul mediu de import a fost mai mare decât prețul mediu al importurilor din China. Acest lucru este valabil și pentru prețul unitar al anumitor tipuri de produs. Pe de altă parte, prețul mediu la importurile din țările terțe a fost asemănător cu prețul mediu al industriei din Uniune sau mai mare decât acesta.

(283)

Având în vedere nivelul scăzut al importurilor, ca volum total și cote de piață din țările terțe, precum și nivelul prețurilor acestora, Comisia conchide că importurile din țări terțe nu au fost în măsură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(284)

Volumul exporturilor realizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion a evoluat după cum urmează în perioada examinată:

Tabelul 12

Rezultatele la export ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion

(285)

Vânzările la export ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au crescut între 2009 și 2011, dar au scăzut brusc în cursul PA, cu 74 % în valoare și cu 71,9 % în volum. Pe baza răspunsurilor primite de la exportatorii chinezi incluși în eșantion, acest lucru se datorează, cel mai probabil, prețurilor foarte scăzute ale exporturilor din China către destinațiile importante ale exporturilor industriei Uniunii (și anume SUA, Canada).

(286)

Vânzările la export ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion reprezentau 20 % din totalul vânzărilor lor în termeni de volum în 2009 (în faza de demarare), 11 % în 2010 și doar 14 % în anul de vârf 2011. În anul 2012 s-a înregistrat o scădere suplimentară, până la 5 %.

(287)

Fiind una dintre cele mai mari din lume, piața Uniunii este principala piață pentru industria din Uniune, și nu piețele țărilor terțe. De asemenea, faptul că sticla solară este relativ grea și fragilă induce costuri suplimentare pentru transportul pe anumite distanțe (din cauza riscului de spargere și de coroziune). Ancheta a confirmat, de asemenea, că rezultatele modeste ale exporturilor se datorează, în principal, concurenței exporturilor chineze la preț scăzut și pe piețele țărilor terțe. Ca atare, Comisia nu poate conchide că rezultatele slabe la export ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion întrerup legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(288)

După notificare, mai multe părți au contestat constatările Comisiei conform cărora scăderea vânzărilor la export ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion în cursul PA s-a datorat, cel mai probabil, prețurilor foarte scăzute ale exporturilor din China către destinațiile importante ale exporturilor industriei Uniunii (și anume SUA, Canada). Ele considerau că această concluzie este nejustificată, deoarece exporturile din China au fost prezente și în 2011 și, prin urmare, nu există niciun motiv pentru care impactul ar fi trebuit să se facă simțit numai în 2012. De asemenea, aceste părți au considerat că adevăratul motiv al vânzărilor scăzute la export a fost faptul că industria din Uniune nu era competitivă și, atunci când prețurile de pe piața mondială au scăzut, industria din Uniune nu a putut să rămână competitivă. Prin urmare, părțile au susținut că scăderea vânzărilor la export ale industriei din Uniune pe parcursul PA a contribuit la prejudiciul suferit.

(289)

Comisia respinge aceste afirmații din următoarele motive. Piața Uniunii este încă principala piață pentru industria din Uniune, și nu piețele țărilor terțe. De asemenea, costurile suplimentare suportate în cazul transportului pe o anumită distanță (din cauza spargerii și coroziunii) pot fi compensate numai în cazul în care nivelul prețurilor din țările terțe este suficient de ridicat. Această condiție nu pare a fi îndeplinită. Într-adevăr, pe baza informațiilor aflate la dispoziția Comisiei, din răspunsurile la chestionar furnizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion, prețurile exporturilor chineze către principalele destinații de export ale industriei din Uniune au fost, într-adevăr, foarte scăzute și au scăzut în continuare în cursul PA în comparație cu 2011. Acest lucru arată că rezultatele slabe la export ale industriei din Uniune se datorează, în principal, exporturilor chineze la preț din ce în ce mai scăzut pe piețele țărilor terțe, astfel cum s-a confirmat și în timpul anchetei.

(290)

Aceleași părți au susținut, de asemenea, că ancheta a vizat piața Uniunii și nu a evaluat niciun caz de presupusă stabilire neloială a prețurilor pe piețele țărilor terțe.

(291)

În plus, constatările instituțiilor UE, chiar presupunând că sunt corecte, impută importurilor subvenționate intrate în Uniune prejudiciul cauzat de alți factori. Prin urmare, presupusele exporturi chineze la prețuri reduse sau subvenționate către țări terțe nu au fost importuri subvenționate intrate în UE și, ca atare, se califică pentru a fi considerate ca un alt factor ale cărui efecte prejudiciabile nu ar putea fi atribuite importurilor subvenționate.

(292)

Comisia respinge această afirmație. Aceasta nu a verificat dacă prețurile importurilor din RPC către țări terțe fac obiectul unui dumping și/sau al unor subvenții. Ea doar a stabilit, pe baza prețurilor de export către țări terțe care au fost precizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion, că aceste prețuri au scăzut în mod constant în ultimii ani.

(293)

În aceeași ordine de idei, Comisia a analizat scăderea prețurilor importurilor din RPC către țările terțe ca pe un factor separat și nu l-a atribuit importurilor subvenționate intrate în Uniune. Într-adevăr, acest fapt a fost folosit doar ca o posibilă explicație pentru reducerea exporturilor industriei din Uniune către principalele sale destinații din țările terțe, în contextul în care aceste piețe nu sunt și nu au fost niciodată piețe principale pentru industria din Uniune. Chiar și în anii săi de vârf, 2010 și 2011, mai mult de 85 % din vânzările industriei din Uniune au fost vândute pe piața Uniunii.

(294)

Ca atare, Comisia conchide că rezultatele slabe la export ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion nu pot întrerupe legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(295)

După cum s-a menționat în secțiunea D.3 mai sus, consumul la nivelul Uniunii a crescut cu 65 % între 2009 și PA. Acesta a atins un nivel record în 2011, când a crescut cu 105 % în comparație cu 2009. Cu toate acestea, industria din Uniune nu a putut beneficia pe deplin de această creștere a consumului. Vânzările sale totale au crescut semnificativ până în 2011, dar într-un ritm mai lent decât piața. Ulterior, acestea au scăzut, în termeni generali, în cursul PA. Cota sa de piață a scăzut în mod constant în perioada examinată, atingând o scădere de 25,7 % pe durata PA în comparație cu 2009 (- 15,8 % în comparație cu 2011). În schimb, atât cota de piață a vânzărilor chineze, cât și volumul acestora au crescut în mod semnificativ, chiar și atunci când consumul a scăzut între 2011 și PA, ceea ce a dus la o creștere de 68,4 % între 2011 și PA și la o creștere totală de 321 % pe parcursul întregii perioade. Creșterea importurilor chineze a fost de 596 % în cursul perioadei examinate.

(296)

Întrucât consumul la nivelul Uniunii a crescut în perioada examinată, evoluția sa este de natură să întărească legătura de cauzalitate dintre creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune, nefiind o cauză a prejudiciului suferit de industria din Uniune. În plus, chiar și în PA, când consumul a scăzut, importurile subvenționate din China au putut să determine, în continuare, o creștere a cotei lor de piață, în detrimentul industriei din Uniune.

(297)

După notificare, mai multe părți au susținut că prejudiciul suferit de industria din Uniune a fost cauzat de scăderea consumului Uniunii. Părțile respective afirmă că acesta este singurul factor care a părut să scadă pentru prima dată în 2012 și de care poate fi legat prejudiciul, în timp ce importurile chinezești începuseră deja în 2011 să fie practicate la prețuri comparabile celor din 2012.

(298)

Într-adevăr, în 2012, consumul a scăzut în comparație cu anii anteriori. Cu toate acestea, analiza Comisiei acoperă intervalul dintre începutul perioadei în 2009 și sfârșitul PA, iar în această perioadă consumul la nivelul Uniunii a crescut, în mod global, cu 65 %. În cursul perioadei examinate, cota de piață a industriei din Uniune s-a diminuat în mod constant și în mod considerabil, și anume cu 25,7 %, în ansamblu, în timp ce cota de piață a importurilor din China a crescut cu 321 %. Creșterea importurilor din China a fost de 596 % în cursul perioadei examinate.

(299)

În plus, consumul la nivelul Uniunii a rămas în PA la un nivel comparabil cu cel din 2010, în timp ce, după cum rezultă din tabelul 10 de mai sus, 2010 a fost anul în care industria din Uniune a obținut un profit rezonabil. Prin urmare, scăderea consumului în Uniune în timpul PA nu poate, în sine, să fi condus la pierderile suferite de industria din Uniune în cursul PA. În plus, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 26,6 % între 2010 și 2012, în timp ce cota de piață a importurilor chineze a crescut cu 318 % în cursul aceleiași perioade. În cele din urmă, în cazul în care scăderea consumului în cursul PA ar fi cauzat prejudiciul suferit de industria din Uniune, scăderea ar fi afectat, de asemenea, importurile din China. Este evident, însă, că nu a fost cazul. Dimpotrivă, în cursul PA, importurile chineze au crescut considerabil, atât ca volum, cât și în termeni de cotă de piață.

(300)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia respinge acest argument. Prin urmare, Comisia conchide că scăderea consumului în cursul PA nu a putut întrerupe legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(301)

În ceea ce privește capacitatea de producție a industriei din Uniune, astfel cum se arată în tabelul 4 de mai sus, creșterea sa a urmat, în mod clar, aceeași tendință ca și creșterea consumului din Uniune, până la sfârșitul anului 2011. Ancheta a arătat că principala explicație pentru această creștere a capacității de producție între 2011 și PA cu 12,5 % a fost intrarea unei societăți pe piața sticlei solare. Capacitatea de producție a tuturor celorlalte societăți de pe piață a scăzut ușor în aceeași perioadă. În consecință, tendința generală de dezvoltare a capacității din Uniune a urmat aceeași tendință ca și consumul Uniunii. Comisia consideră, prin urmare, că înalta capacitate de producție a industriei Uniunii, care era deja ridicată la începutul perioadei examinate și care a rămas ridicată în cursul PA, nu a putut întrerupe legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(302)

După notificare, mai multe părți au susținut că Comisia nu a ținut seama de presupusa supracapacitate ca fiind o cauză importantă a prejudiciului. Acestea afirmă că, în cursul perioadei examinate, creșterea capacității nu a fost justificată de creșterea consumului, dat fiind că industria din Uniune s-a confruntat în mod constant cu o diferență enormă între capacitatea de producție și consum, care nu este, în opinia părților respective, viabilă din punct de vedere economic. În continuare, părțile au afirmat că faptul că a existat un operator intrat pe piață între 2011 și sfârșitul PA, a contribuit la prejudiciul suferit, deoarece a sporit concurența pe piața internă.

(303)

Părțile au susținut, de asemenea, că scăderea consumului Uniunii și creșterea capacității de producție, combinate cu scăderea vânzărilor la export, au dus la o rată scăzută de utilizare a capacității. Această rată scăzută de utilizare a cauzat costuri fixe ridicate, care, în opinia lor, au afectat grav industria sticlei solare din Uniune.

(304)

Comisia observă că, în Uniune, capacitatea întregii industrii a fost în mod constant mai mare decât consumul total din Uniune în cursul întregii perioade examinate. Cu toate acestea, acest lucru nu a împiedicat societățile din industria Uniunii incluse în eșantion să realizeze profituri pe parcursul celor doi ani care au precedat PA, în timp ce în PA au înregistrat pierderi semnificative, de 14,5 %.

(305)

În plus, capacitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion a crescut cu numai 4 % între 2010 și 2011 și cu 2,6 % între 2011 și PA, ceea ce a dus la o modestă creștere totală de 6,7 % între 2010 și PA.

(306)

În consecință, diferența dintre consum și capacitate a existat în toată perioada examinată și, chiar dacă a fost ușor mai ridicată în PA, nu poate explica pierderile imense suferite de societățile incluse în eșantion în cursul PA. În consecință, Comisia respinge afirmația conform căreia capacitatea industriei din Uniune nu este viabilă din punct de vedere economic.

(307)

În ceea ce privește argumentul conform căruia noul operator intrat în 2012 a contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune, Comisia observă că acest nou intrat pe piață, chiar dacă a intrat cu o capacitate ridicată, a avut volume foarte limitate de producție și de vânzări, cifrate la aproximativ 2 % din totalul vânzărilor UE în cursul PA. În consecință, intrarea sa pe piață sa nu a avut, practic, un impact asupra performanței întregii industrii din Uniune, cu excepția faptului că a creat un efect inflaționist semnificativ din perspectiva capacității și a datelor privind utilizarea capacității. În realitate, dacă nu se ia în calcul capacitatea acestei societăți, capacitatea tuturor celorlalți producători din Uniune a scăzut între 2011 și 2012.

(308)

Ancheta nu a confirmat nici că sectorul sticlei solare este grav afectată de costurile fixe. De fapt, costurile fixe medii ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost în intervalul de 25 %-35 % din costurile totale de producție, în cursul PA. În anii 2010 și 2011, ponderea costurilor fixe a fost ușor mai scăzută, dar încă se situează în același interval. Acest lucru arată că capacitatea mare în cursul PA a avut, desigur, un impact asupra costurilor de producție, dar impactul nu a fost semnificativ și nu poate explica pierderile considerabile suferite în PA, mai ales prin comparație cu profiturile realizate în anii anteriori. În plus, rata de utilizare a capacității de producție a producătorilor din Uniune incluși în eșantion a scăzut comparativ cu anii anteriori, dar a rămas, totuși, la un nivel de 65 % în cursul PA.

(309)

În cele din urmă, în analiza sa, Comisia a luat în considerare și faptul că capacitatea instalată poate fi adaptată la producția altor tipuri de sticlă, care nu se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei anchete. În consecință, inclusiv din cauza acestui element, Comisia nu este de acord cu afirmația părții interesate conform căreia capacitatea instalată mare nu este viabilă din punct de vedere economic.

(310)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia respinge argumentele prezentate de părți și reiterează faptul că evoluția consumului, a capacității și a gradului de utilizare a capacității de producție pe parcursul perioadei examinate, analizate atât separat, cât și cumulativ, nu este de natură să întrerupă legătura de cauzalitate dintre prejudiciul important suferit de industria din Uniune și importurile subvenționate.

(311)

Potrivit informațiilor deținute de Comisie (20), în jur de 80-85 % din vânzările de sticlă solară se realizează către producătorii de module solare (module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și module fotovoltaice cu strat subțire) și în jur de 15-20 % din vânzări se realizează către producătorii de colectoare termice solare plate folosite pentru producerea de apă caldă. Prin urmare, tendințele observate cu privire la modulele solare au un impact important asupra consumului de sticlă solară.

(312)

După notificare, două părți interesate au afirmat că, pe lângă evoluția consumului de produs în cauză, prejudiciul suferit de industria Uniunii a fost cauzat, de asemenea, de scăderea consumului de module solare și de pierderile suferite de acest sector la sfârșitul lui 2011 și în 2012. Părțile afirmă că impactul dificultăților financiare ale producătorilor de panouri solare pe piața sticlei solare a început să se facă simțit la sfârșitul lui 2011/2012, dat fiind decalajul de timp necesar dintre cele două evenimente.

(313)

Consumul de module solare a crescut constant pe parcursul aceleiași perioade, respectiv 2009-2012, și chiar dacă a existat o scădere în 2012, consumul a rămas cu 221 % mai mare decât în 2009 și cu 44 % mai mare decât în 2010 (21). În plus, s-a stabilit că, în timp ce cererea de module din Uniune a fost inițial generată de scheme de sprijin financiar, în principal de tarifele fixe (feed-in-tariffs – FITs), nu s-a putut conchide că reducerea sprijinului prin tarifele fixe (la sfârșitul anului 2011, începutul lui 2012) a rupt legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate și prejudiciu (22). Aceasta s-a datorat faptului că cererea de module solare a rămas la un nivel relativ ridicat în aceeași perioadă 2009-2012.

(314)

În consecință, consumul de module solare și, în consecință, cererea de sticlă solară, au rămas la niveluri ridicate în cursul perioadei examinate. Ușoara scădere a consumului în 2012, nu poate fi considerată în sine un factor care să rupă legătura de cauzalitate stabilită între importurile subvenționate din RPC și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(315)

În mod similar, deoarece cererea de module solare a rămas relativ ridicată în cursul perioadei 2009-2012, iar cererea de sticlă solară a crescut cu 65 % în aceeași perioadă, impactul asupra consumului de sticlă solară al deteriorării situației financiare a producătorilor de module solare la sfârșitul lui 2011/începutul lui 2012 nu poate fi considerat, în sine, un factor care să întrerupă legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate de sticlă solară din RPC și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(316)

În lumina celor de mai sus, Comisia confirmă că evoluția consumului de module solare nu poate fi considerată, în sine, drept un factor care să întrerupă legătura de cauzalitate stabilită între importurile subvenționate din RPC și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(317)

Ancheta a stabilit o legătură de cauzalitate între prejudiciul important suferit de industria din Uniune și importurile subvenționate din RPC. Comisia a analizat alte posibile cauze ale prejudiciului, cum ar fi importurile din alte țări terțe, rezultatele la export ale industriei din Uniune, schimbarea modelelor de consum și a capacității de producție sau situația pe piață a anumitor utilizatori ai produsului în cauză. Niciuna dintre acestea, analizate atât individual, cât și cumulativ, nu s-a dovedit a fi de natură să întrerupă legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate din RPC și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(318)

Având în vedere analiza de mai sus, care a demarcat și a separat în mod corespunzător efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei din Uniune de efectele prejudiciabile ale importurilor subvenționate, s-a conchis cu titlu provizoriu că importurile subvenționate din RPC au produs un prejudiciu important industriei din Uniune în sensul articolului 8 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(319)

După PA, mai mulți producători de sticlă solară din Uniune au anunțat public încetarea operațiunilor de producție, ceea ce a modificat, în mod inevitabil, o parte însemnată a capacității de operare, transformând-o în capacitate neutilizată. Acest aspect consolidează suplimentar legătura de cauzalitate stabilită mai sus și demonstrează efectul devastator pe care importurile subvenționate l-au avut asupra industriei din Uniune.

(320)

În conformitate cu articolul 31 din regulamentul de bază, Comisia a verificat dacă, în pofida concluziilor privind subvenționarea prejudiciabilă, nu era în mod clar în interesul Uniunii să adopte măsuri în cazul de față. Analiza interesului Uniunii s-a bazat pe aprecierea tuturor diferitelor interese implicate, inclusiv cele ale industriei din Uniune, ale importatorilor, furnizorilor de materii prime și ale utilizatorilor produsului în cauză.

(321)

În industria din Uniune, în PA, erau aproximativ 860 de persoane angajate direct în producția și vânzarea produsului similar. Ancheta a stabilit că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important cauzat de importurile subvenționate din țara respectivă în perioada de anchetă. Unii producători din Uniune au fost deja nevoiți să își închidă instalațiile de producție, în timp ce alții s-au confruntat cu problema insolvenței (23). În absența unor măsuri, este foarte probabilă deteriorarea în continuare a situației economice a industriei din Uniune.

(322)

Este de așteptat ca instituirea unor taxe antisubvenție să elimine efectele de denaturare a schimburilor comerciale, produse de o subvenție prejudiciabilă și să restabilească concurența efectivă pe piața Uniunii, permițând industriei din Uniune să alinieze prețurile produsului similar, pentru a reflecta costurile de producție și, deci, să-și îmbunătățească rentabilitatea. Este de așteptat, de asemenea, ca instituirea măsurilor să permită industriei din Uniune să-și recâștige, cel puțin în parte, cota de piață pierdută în cursul perioadei examinate, cu un impact pozitiv asupra situației sale financiare generale.

(323)

În plus, industria din Uniune ar trebui să fie capabilă să aibă un acces mai bun la capital și să investească, în continuare, în cercetare și inovare pe piața sticlei de energie solară.

(324)

În cele din urmă, este probabil ca producătorii din Uniune care au fost nevoiți să-și înceteze producția, ca urmare a presiunii importurilor subvenționate din China, să-și poată relua activitatea. În ansamblu, conform acestui scenariu, ar fi garantate nu numai locurile de muncă existente, dar ar exista, de asemenea, perspectiva rezonabilă a unei extinderi a producției și a creșterii gradului de ocupare a forței de muncă.

(325)

Dacă nu se instituie măsuri, sunt posibile alte scăderi ale cotei de piață, cu continuarea deteriorării rentabilității industriei din Uniune. Acest lucru ar da naștere unei situații imposibil de susținut pe termen scurt și mediu. În consecință, în plus față de numărul mare de producători din Uniune care au fost deja forțați să iasă de pe piață, alți producători ar putea fi amenințați de insolvență, ceea ce ar putea duce, pe termen scurt și mediu, la dispariția industriei din Uniune, cu un impact important asupra locurilor de muncă existente.

(326)

Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că instituirea de taxe antisubvenție ar fi în interesul industriei din Uniune.

(327)

Cei doi importatori cooperanți au avut ca principală activitate comercializarea produsului în cauză. Ambii importatori și-au diversificat sursele de produs, și anume nu s-au aprovizionat numai din RPC, ci și din Uniunea Europeană și din țări terțe.

(328)

Un argument invocat a fost că instituirea de măsuri pentru produsul în cauză va afecta negativ activitatea importatorilor. În primul rând, instituirea de taxe nu ar trebui să conducă la eliminarea tuturor importurilor din RPC. În al doilea rând, deși este de așteptat ca instituirea de măsuri să aibă un efect negativ asupra situației financiare a importatorilor care importă numai sau în principal din RPC, este de așteptat ca, având în vedere posibilitatea de a importa din țări terțe, importatorii să fie flexibili și să-și schimbe sursele de aprovizionare, dacă consideră necesar.

(329)

Prin urmare, s-a conchis că instituirea de măsuri la nivelul propus ar putea avea un anumit impact negativ asupra situației importatorilor independenți ai produsului în cauză, dar că impactul este atenuat de faptul că importatorii și comercianții pot folosi alte surse de aprovizionare, atât din țări terțe, cât și din industria din Uniune, aceasta din urmă având capacitatea de a-și crește producția, și nedepășind, în niciun caz, impactul pozitiv asupra altor părți.

(330)

Niciun furnizor de materii prime nu a participat la anchetă. În lipsa informațiilor provenind de la acești furnizori, nu a existat nicio dovadă care să ateste că instituirea de măsuri ar fi împotriva interesului acestui grup.

(331)

Toți utilizatorii care au oferit răspunsuri sunt producători de module solare și/sau de colectoare termice. Trei utilizatori sunt în favoarea instituirii de taxe antisubvenție, argumentând că sectorul industrial din Uniune produce sticlă solară de mai bună calitate, care nu poate fi întotdeauna furnizată de societăți chineze. În schimb, alți trei utilizatori s-au opus instituirii de măsuri compensatorii. Acești utilizatori se așteaptă ca instituirea unor taxe antisubvenție să aibă un impact negativ asupra activității lor și ca ei să nu fie în măsură să transfere creșterea prețurilor asupra consumatorilor finali, având în vedere situația dificilă a industriei modulelor solare.

(332)

Potrivit informațiilor prezentate de către utilizatori, sticla solară reprezintă doar aproximativ 6-8 % din costurile totale ale modulelor solare. Astfel, sticla solară reprezintă doar o parte limitată a costurilor și a valorii finale a modulelor fotovoltaice. În plus, se poate estima că, în cazul în care vor fi instituite taxe antisubvenție asupra sticlei solare importate din RPC, impactul asupra costurilor totale ale modulelor solare va fi sub 1 %. Acest lucru se datorează, în principal, faptului că utilizatorii care au cooperat la anchetă cumpără cantități semnificative de energie solară sticlă de la producători din Uniune.

(333)

În consecință, deși o eventuală instituire a unor taxe antisubvenție ar determina, cel mai probabil, o creștere ușoară a prețurilor factorilor de producție pentru module solare în comparație cu scenariul contrafactual fără taxe, se preconizează că aceasta nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra costurilor și asupra prețurilor finale practicate de industria producătoare de module solare din Uniune.

(334)

În plus, unii dintre utilizatori au, deja, alte surse de aprovizionare, cum ar fi Turcia și India, care nu ar fi influențate negativ de instituirea de taxe antisubvenție. Alți utilizatori pot trece la alte surse de aprovizionare, fie din țări terțe, fie din industria din Uniune.

(335)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia respinge argumentele aduse de unii utilizatori împotriva instituirii măsurilor.

(336)

Un importator a susținut că, întrucât unii producători din Uniune au făcut parte dintr-un cartel mondial al sticlei plane (sticla solară face și ea parte din această categorie) și au fost amendați de Comisia Europeană în 2007, aceștia utilizează instrumentul antisubvenție ca mod de recuperare a pierderilor suferite din cauza amenzilor pentru asociere în cartel și din pierderea cotei de piață în Uniune. În plus, în cazul în care accesul la piața Uniunii ar fi limitat prin intermediul unor taxe antisubvenție, vor exista stimulente mai puternice pentru producătorii din Uniune pentru a intra într-un cartel sau pentru a adopta un alt comportament anticoncurențial în legătură cu produsele pentru care există posibilități reduse de creștere a volumului de vânzări în Uniune, cum ar fi produsele de mobilier pentru amenajări interioare.

(337)

Aceste argumente trebuie respinse. În primul rând, Comisia observă că cartelul a încetat să funcționeze în 2007. Prin urmare, efectele cartelului în trecut nu au avut niciun impact asupra industriei în perioada examinată. În al doilea rând, dintr-o înțelegere de tip cartel nu a făcut parte niciunul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion și niciunul dintre producătorii actuali ai Uniunii cu cele mai ridicate volume de vânzări. În al treilea rând, nu se preconizează ca posibila instituire a unor taxe antisubvenție să aibă un impact asupra comportamentului concurențial al industriei din Uniune, deoarece, pe de o parte, aceasta nu va schimba structura pieței Uniunii și, pe de altă parte, societățile au obligația generală de a respecta normele naționale și din Uniune aplicabile în materie de concurență, indiferent dacă se instituie sau nu taxe.

(338)

De asemenea, un importator a susținut că instituirea unor taxe ar avea un impact negativ asupra pieței Uniunii de straturi antireflectorizante pentru sticla solară. Această piață, identificată de către importator drept o piață conexă, este dominată, conform afirmațiilor acestuia din urmă, de producătorii din Uniune, iar instituirea de măsuri ar consolida poziția acestora în detrimentul furnizorilor concurenți de straturi antireflectorizante. În plus, acesta a susținut că importatorii se confruntă cu dificultăți în obținerea de comenzi de la producătorii din Uniune sau în primirea unor astfel de comenzi într-o perioadă rezonabilă de timp și la prețuri rezonabile.

(339)

În primul rând, piața straturilor antireflectorizante este parte a anchetei și nu reprezintă o piață conexă. Într-adevăr, ancheta a arătat că producătorii din Uniune au rămas competitivi pe această piață de nișă, în pofida prețurilor relativ mai mari pe care le practică, deoarece piața consideră că propriile produse, odată acoperite cu straturi antireflectorizante, au un avantaj calitativ. Cu toate acestea, nu există dovezi care să ateste că industria din Uniune nu ar fi în măsură să satisfacă o posibilă creștere a cererii de sticlă solară acoperită cu straturi antireflectorizante. În consecință, acest argument ar trebui respins.

(340)

În ceea ce privește afirmațiile că producătorii din Uniune au refuzat să onoreze sau să livreze comenzi la timp și la prețuri rezonabile, depinde în întregime de fiecare producător să-și aleagă strategia comercială, câtă vreme nu beneficiază de o poziție dominantă, unică sau comună, pe piața relevantă. Concurența de pe piața Uniunii este suficient de mare, ceea ce permite schimbarea și/sau diversificarea furnizorilor. Prin urmare, și acest argument ar trebui să fie respins.

(341)

Având în vedere cele de mai sus, s-a ajuns la concluzia că, pe baza unei aprecieri a tuturor diverselor interese luate în ansamblu, interesul Uniunii necesită instituirea unor măsuri definitive asupra importurilor de sticlă solară provenind din RPC.

(342)

Având în vedere concluziile la care s-a ajuns în ceea ce privește subvenționarea, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui să se instituie măsuri compensatorii definitive pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile subvenționate.

(343)

Pentru a determina nivelul acestor măsuri, s-a ținut cont de marjele de subvenție constatate și de valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de producătorii din Uniune, fără a depăși marjele de subvenționare constatate.

(344)

În vederea calculării valorii taxei necesare pentru a elimina efectele subvențiilor prejudiciabile, s-a considerat că măsurile ar trebui să permită industriei din Uniune să-și acopere costurile de producție și să obțină un profit înainte de impozitare care ar putea fi obținut, în mod rezonabil, din vânzarea produsului similar în Uniune, în condiții de concurență normală, adică în lipsa importurilor subvenționate.

(345)

Se consideră că o marjă de profit de 8,3 % din cifra de afaceri ar putea fi considerată ca un minim adecvat pe care industria din Uniune l-ar fi putut obține în absența subvenției prejudiciabile. Această marjă de profit se bazează pe profitul mediu realizat de producătorii din Uniune incluși în eșantion în 2010, atunci când importurile produsului în cauză erau încă reduse și, prin urmare, nu ar fi putut denatura condițiile normale de concurență.

(346)

Pe această bază, s-a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria din Uniune. Prețul neprejudiciabil a fost obținut adăugând marja de profit de 8,3 % menționată mai sus la costul de producție din cursul PA al producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(347)

Majorarea de preț necesară a fost apoi determinată prin compararea prețului de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți din RPC incluși în eșantion, astfel cum a fost stabilit pentru calcularea subcotării prețului și ajustat în mod corespunzător pentru a ține seama de costurile de import și de taxele vamale, cu prețul mediu ponderat neprejudiciabil al produsului similar vândut pe piața Uniunii în cursul PA de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Eventualele diferențe rezultate din această comparație au fost, apoi, exprimate ca procent din valoarea de import CIF medie ponderată.

(348)

În urma notificării, una dintre părți a contestat marja de profit utilizată ca țintă de profit. Ea a susținut că Comisia ar trebui să țină seama de toți ceilalți factori care au afectat rentabilitatea în PA, afirmând că ținta de profit rezonabilă nu poate fi mai mare de 5 %.

(349)

Comisia respinge această afirmație din următoarele motive. Ținta de profit utilizată nu se bazează pe o estimare, ci pe profitul obținut de industria din Uniune înainte de denaturarea concurenței cauzată de importurile chinezești subvenționate. Comisia consideră că este vorba de un profit rezonabil, ținând cont, de asemenea, de faptul că situația pieței nu era în mod semnificativ diferită față de PA, în afară de impactul importurilor chineze subvenționate. În acest sens, afirmația acestei părți potrivit căreia consumul din 2010 a fost mult mai mare decât în 2012 este neîntemeiată. Astfel cum s-a indicat în secțiunea E.2.3 de mai sus, consumul din 2010 s-a situat la un nivel similar celui din 2012. De asemenea, în 2010, industria din Uniune acumula capacități, în așteptarea unei creșteri puternice a cererii, fapt care a afectat negativ profitul în anul respectiv. În cele din urmă, ținta de profit propusă de 5 % este arbitrară, deoarece nu se bazează pe date sau calcule concrete și, prin urmare, este respinsă.

(350)

În lumina celor de mai sus și în conformitate cu articolul 15 din regulamentul de bază, ar trebui instituită o taxă compensatorie definitivă la importurile de sticlă solară provenind din RPC, la nivelul celei mai mici marje constatate dintre marja de subvenție și marja de prejudiciu, în conformitate cu regula celei mai mici taxe. În acest caz, nivelul taxei ar trebui să fie stabilit în mod corespunzător, la nivelul marjelor de subvenție constatate.

(351)

Având în vedere gradul ridicat de cooperare din partea producătorilor-exportatori chinezi, taxa aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” a fost stabilită la nivelul celei mai ridicate taxe instituite pentru întreprinderile din eșantion sau care au cooperat la anchetă. Taxa pentru „toate celelalte societăți” va fi aplicată societăților care nu au cooperat la anchetă.

(352)

Pentru societățile cooperante neincluse în eșantion și enumerate în anexă, nivelul taxei definitive se stabilește la nivelul mediei ponderate a taxelor aplicabile societăților incluse în eșantion.

(353)

Pe baza celor de mai sus, nivelurile la care aceste taxe vor fi instituite sunt stabilite după cum urmează:

(354)

Măsurile compensatorii de mai sus sunt stabilite sub formă de taxe ad valorem, adică proporțional cu valoarea importului.

(355)

Nivelurile individuale ale taxei compensatorii pentru fiecare societate, menționate în prezentul regulament, au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul anchetei în ceea ce privește societățile incluse în eșantion, media taxelor care se instituie în cazul acestora fiind aplicată societăților cooperante neincluse în eșantion.

(356)

Aceste niveluri ale taxei (spre deosebire de taxa națională aplicabilă în cazul „tuturor celorlalte societăți”) sunt aplicabile exclusiv importurilor de produse originare din țara în cauză și fabricate de societățile respective, adică de persoanele juridice menționate în mod specific. Produsele importate fabricate de orice altă societate al cărei nume nu este menționat în mod specific la articolul 1, inclusiv de către entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri de taxare și vor fi supuse taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(357)

Orice cerere prin care se solicită aplicarea unui nivel individual al taxei compensatorii pentru fiecare societate (de exemplu, ca urmare a modificării denumirii persoanei juridice sau ca urmare a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei, împreună cu toate informațiile relevante, în special orice modificări ale activităților societății, referitoare la producție, vânzările interne și la export asociate, de exemplu, cu modificarea denumirii sau cu crearea entităților de producție și de vânzare. După caz, regulamentul va fi modificat în consecință, printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(358)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxei compensatorii, nivelul taxei reziduale ar trebui să se aplice nu numai producătorilor-exportatori necooperanți, ci și acelor producători care nu au realizat exporturi către Uniune în decursul PA, cu excepția cazului în care aceștia au cooperat la anchetă.

(359)

În urma notificării, reclamantul a susținut că taxele antidumping și compensatorii ad valorem nu au fost eficiente, solicitând Comisiei să instituie măsuri sub forma unui preț minim la import („PMI”). În plus, mai mulți utilizatori au propus, de asemenea, un PMI. Motivele invocate de părți și cele pentru care Comisia a respins aceste cereri sunt prezentate în considerentele 144-168 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei (24) (denumit în continuare „regulamentul de instituire a taxei antidumping definitive”).

(360)

După notificare, trei producători-exportatori incluși în eșantion, precum și Henan Yuhua au oferit angajamente de preț sub forma unor PMI. Comisia a respins angajamentele propuse din motivele prevăzute în considerentele 172-179 din regulamentul antidumping definitiv.

(361)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 25 alineatul (1) din regulamentul de bază,

—

nu a exportat în Uniune produsul descris la articolul 1 alineatul (1) pe parcursul perioadei de anchetă (de la 1 ianuarie 2012 până la 31 decembrie 2012);

—

nu este afiliat niciunui exportator sau producător din Republica Populară Chineză care face obiectul măsurilor instituite prin prezentul regulament;

—

a exportat, efectiv, în Uniune, produsul în cauză după încheierea perioadei de anchetă care stă la baza măsurilor sau și-a asumat obligația contractuală irevocabilă de a exporta o cantitate semnificativă în Uniune,