9.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 136/51

(1)

În conformitate cu Decizia de punere în aplicare 2013/493/UE a Comisiei (2), a douăsprezecea regiune în care ar trebui să înceapă colectarea și transmiterea datelor către Sistemul de informații privind vizele (VIS) în cazul tuturor cererilor cuprinde Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua și Panama; a treisprezecea regiune cuprinde Canada, Mexic și Statele Unite; a paisprezecea regiune cuprinde Antigua și Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Cuba, Dominica, Republica Dominicană, Grenada, Guyana, Haiti, Jamaica, Saint Kitts și Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent și Grenadine, Suriname și Trinidad și Tobago, iar a cincisprezecea regiune cuprinde Australia, Fiji, Kiribati, Insulele Marshall, Micronezia, Nauru, Noua Zeelandă, Palau, Papua-Noua Guinee, Samoa, Insulele Solomon, Timorul de Est, Tonga, Tuvalu și Vanuatu.

(2)

Statele membre au notificat Comisiei faptul că au luat măsurile tehnice și juridice necesare pentru colectarea și transmiterea către VIS a datelor prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 în cazul tuturor cererilor din aceste regiuni, inclusiv măsurile privind colectarea și/sau transmiterea datelor în numele unui alt stat membru.

(3)

Condiția prevăzută la articolul 48 alineatul (3) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 fiind astfel îndeplinită, este necesar, prin urmare, să se stabilească data de începere a operațiunilor VIS în a douăsprezecea, a treisprezecea, a paisprezecea și a cincisprezecea regiune.

(4)

Având în vedere necesitatea stabilirii datei de începere a activității VIS în viitorul foarte apropiat, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)

Având în vedere faptul că Regulamentul (CE) nr. 767/2008 se întemeiază pe acquis-ul Schengen, Danemarca a notificat transpunerea Regulamentului (CE) nr. 767/2008 în dreptul său național, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene. Prin urmare, Danemarca are obligația, în temeiul dreptului internațional, de a pune în aplicare prezenta decizie.

(6)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (3). Prin urmare, Regatul Unit nu are obligații în temeiul prezentei decizii și nu face obiectul aplicării acesteia.

(7)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (4). Prin urmare, Irlanda nu are obligații în temeiul prezentei decizii și nu face obiectul aplicării acesteia.

(8)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).

(9)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).

(10)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).

(11)

În ceea ce privește Ciprul, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

(12)

În ceea ce privește Bulgaria și România, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.

(13)

În ceea ce privește Croația, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011,