4.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 238/1

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 954/2006 (2), Consiliul, în urma unei anchete (denumită în continuare „ancheta inițială”), a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Croația, Rusia și Ucraina. Măsurile constau într-o taxă antidumping ad valorem cuprinsă între 12,3 % și 25,7 %, aplicată importurilor provenind de la producători-exportatori desemnați individual din Ucraina, cu un nivel al taxei reziduale de 25,7 % aplicabil importurilor de la toate celelalte societăți din Ucraina. Taxa antidumping definitivă impusă exportatorului care face obiectul actualei anchete de reexaminare, CJSC Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube și OJSC Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant, denumit în prezent LLC Interpipe Niko Tube și OJSC Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant (denumit în continuare „solicitantul” sau „Interpipe”), a fost de 25,1 %.

(2)

Ca urmare a unei cereri din partea Interpipe de anulare a Regulamentului (CE) nr. 954/2006 al Consiliului, Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene, pe 10 martie 2009, a anulat articolul 1 din regulamentul respectiv în măsura în care taxa antidumping stabilită pentru Interpipe depășea nivelul care ar fi fost aplicabil dacă prețul de export nu ar fi fost ajustat cu un comision când vânzările au avut loc prin intermediul comerciantului afiliat, Sepco SA (3). La 16 februarie 2012, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat sentința Tribunalului de Primă Instanță (4).

(3)

În urma acestor hotărâri, Consiliul a modificat Regulamentul (CE) nr. 954/2006 prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2012 (5) pentru a corecta taxa antidumping aplicată Interpipe în măsura în care aceasta fusese instituită în mod eronat. În consecință, taxa antidumping în vigoare în prezent pentru Interpipe este de 17,7 %.

(4)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 585/2012 (6), Consiliul, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, a menținut măsurile instituite prin Regulamentul (CE) nr. 954/2006 la importurile de tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau oțel, originare din Rusia și Ucraina (denumită în continuare „ancheta de reexaminare în temeiul expirării măsurilor”).

(5)

În consecință, măsurile aflate în prezent în vigoare sunt cele stabilite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 585/2012, și anume între 24,1 și 35,8 % pentru importurile din Rusia și între 12,3 % și 25,7 % pentru importurile din Ucraina, Interpipe având o taxă antidumping de 17,7 %.

(6)

La 29 iulie 2011, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) (7), deschiderea unei reexaminări parțiale, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, în perspectiva expirării măsurilor antidumping aplicabile importurilor de anumite tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Ucraina.

(7)

Această reexaminare, care se limitează la examinarea dumpingului, a fost inițiată în urma unei cereri justificate depuse de Interpipe. În cerere, Interpipe a furnizat elemente de probă prima facie conform cărora menținerea măsurilor la nivelul lor actual nu mai este necesară pentru a contrabalansa dumpingul prejudiciabil.

(8)

Ancheta cu privire la nivelul de dumping a cuprins perioada dintre 1 aprilie 2010 și 31 martie 2011 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(9)

Comisia a informat oficial solicitantul, autoritățile din țara exportatoare și industria Uniunii cu privire la deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale. Părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul fixat în avizul de deschidere.

(10)

Pentru a obține informațiile considerate necesare pentru anchetă, Comisia a trimis un chestionar solicitantului, care a răspuns în termenul fixat.

(11)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a stabili nivelul dumpingului. S-au efectuat vizite de verificare la sediul solicitantului și la societățile comerciale conexe Interpipe Ucraina LLC și Interpipe Europe SA.

(12)

Produsul în cauză este același cu cel definit în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 585/2012 care a instituit măsurile în prezent în vigoare, și anume tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel (denumite în continuare „tuburi și țevi obținute fără sudură”), având o secțiune circulară, diametrul extern de maximum 406,4 mm și o valoare de echivalent carbon (CEV) mai mică sau egală cu 0,86, în conformitate cu formula și analizele chimice (8) ale Institutului Internațional de Sudură (IIS), încadrate în prezent la codurile NC ex 7304 11 00, ex 7304 19 10, ex 7304 19 30, ex 7304 22 00, ex 7304 23 00, ex 7304 24 00, ex 7304 29 10, ex 7304 29 30, ex 7304 31 80, ex 7304 39 58, ex 7304 39 92, ex 7304 39 93, ex 7304 51 89, ex 7304 59 92 și ex 7304 59 93 și originare din Ucraina (denumite în continuare „produsul în cauză”).

(13)

Astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială, cât și în ancheta de reexaminare în temeiul expirării măsurilor, ancheta actuală a confirmat că produsul fabricat în Ucraina și exportat către Uniune, produsul fabricat și vândut pe piața internă din Ucraina și produsul fabricat și vândut în Uniune de producătorii din Uniune au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și utilizări finale. Aceste produse sunt, prin urmare, considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(14)

Interpipe are doi producători-exportatori, care aparțin în totalitate și sunt controlați de ea, LLC Interpipe Niko Tube (Niko Tube) și OJSC Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant (Interpipe NTRP). În conformitate cu practica obișnuită a instituțiilor Uniunii, o marjă comună de dumping a fost calculată pentru cei doi producători-exportatori. Marja de dumping a fost calculată pentru fiecare producător exportator înainte de a determina o singură rată medie ponderată de dumping pentru ambele societăți.

(15)

Această metodologie, cu toate acestea, este diferită de metodologia utilizată în ancheta inițială, în care calcularea dumpingului a fost efectuată prin reunirea tuturor datelor relevante cu privire la producție, rentabilitate și vânzările în Uniune realizate de cele două entități producătoare. Modificarea circumstanțelor care justifică această modificare a metodologiei se datorează unei schimbări în structura corporativă a grupului care permite identificarea producătorului în cadrul grupului în ceea ce privește vânzările și producția, ceea ce nu era posibil în ancheta inițială.

(16)

Mai mult, în cadrul anchetei inițiale, a fost efectuată o ajustare în privința costurilor energiei ale Interpipe în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, astfel încât să reflecte în mod rezonabil costurile asociate producerii și vânzării energiei electrice și a gazului în Ucraina. Această ajustare a fost considerată necesară din cauza faptului că prețurile gazului și electricității din Ucraina, la momentul respectiv, erau semnificativ mai mici decât prețul mediu plătit în Uniune și nu reflectau prețurile pieței internaționale. Ajustarea s-a bazat pe prețurile medii observate în România, care la momentul respectiv a făcut parte din anchetă.

(17)

Cu toate acestea, spre deosebire de ancheta inițială, s-a considerat că o ajustare a energiei nu este considerată necesară în scopul actualei reexaminări intermediare. Ancheta a arătat că, în medie, prețurile energiei din Ucraina au crescut constant începând cu ancheta inițială, la o rată mult mai ridicată decât prețurile medii în Uniunea Europeană, reducând în mod treptat diferențele dintre acestea. Prin urmare, nu mai există în prezent diferența semnificativă de preț între costurile energiei constatată pe parcursul anchetei inițiale și care justifica o ajustare.

(18)

Pe baza celor de mai sus, nu este considerat adecvat să se facă o ajustare în costurile energiei în această reexaminare intermediară.

(19)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat mai întâi pentru fiecare producător-exportator dacă volumul total al vânzărilor interne ale produsului similar către clienți independenți a fost reprezentativ în comparație cu volumul său total al vânzărilor la export către Uniune, adică dacă volumul total al acestor vânzări reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către Uniune. Examinarea a stabilit că vânzările interne erau reprezentative pentru ambii producători-exportatori.

(20)

Comisia a examinat dacă fiecare tip de produs din produsul similar vândut de producătorii-exportatori pe piața sa internă a fost suficient de reprezentativ în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de produs au fost considerate ca fiind suficient de reprezentative atunci când, în cursul PAR, volumul total al vânzărilor interne ale acestui tip de produs realizate de către solicitantul în cauză către clienții independenți a reprezentat cel puțin 5 % din volumul său total de vânzări ale tipului de produs comparabil exportat către Uniune.

(21)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, s-a examinat ulterior dacă vânzările pe piața internă din fiecare tip de produs care fusese vândut în cantități reprezentative ar putea fi considerate ca fiind efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări interne profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs în cauză exportat pe durata PAR.

(22)

Pentru tipurile de produs ale căror vânzări (ca volum) pe piața internă a tipului de produs respectiv s-au realizat, în proporție de peste 80 %, la prețuri care erau superioare costului și al căror preț de vânzare mediu ponderat pentru acel tip a fost mai mare sau egal cu costul unitar de producție, valoarea normală, pentru fiecare tip de produs, a fost determinată ca fiind media ponderată a prețurilor interne reale ale tuturor vânzărilor tipului de produs în cauză, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu profitabile.

(23)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile pentru un tip de produs a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor pentru acel tip sau atunci când prețul mediu ponderat pentru acel tip era mai mic decât costul unitar de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, calculat ca preț mediu ponderat numai pentru vânzările interne profitabile ale acelui tip, în cursul PAR.

(24)

Valoarea normală pentru tipurile nereprezentative (și anume cele pentru care vânzările pe piața internă au constituit mai puțin de 5 % din vânzările la export în Uniune sau care nu au fost vândute deloc pe piața internă) a fost calculată pe baza costului de producție pe tip de produs plus o sumă pentru costurile de vânzare, generale și administrative și pentru profit. În cazul vânzărilor existente pe piața internă, s-a utilizat profitul tuturor tranzacțiilor de pe piața internă pe tip de produs pentru tipurile de produs în cauză în cadrul operațiunilor comerciale normale. În cazul în care nu au existat vânzări pe piața internă, s-a utilizat un profit mediu. Această schimbare de metodologie s-a datorat faptului că, după ancheta inițială, un grup special al OMC a emis, iar Organismul de soluționare a litigiilor al OMC a adoptat raportul în litigiul Comunitățile Europene – Măsuri antidumping privind somonul de crescătorie din Norvegia  (9), care prevede că nu poate fi ignorată marja reală de profit stabilită pentru tranzacțiile din cadrul unor operațiuni comerciale normale pentru tipurile de produs relevante pentru care valoarea normală trebuie să fie construită.

(25)

După notificarea constatărilor finale, cei doi producători-exportatori au susținut că costurile de inactivitate nu ar fi trebuit să fie incluse în costul total de producție al produsului în cauză pe durata PAR, pentru că aceasta ar încălca articolul 2 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază, precum și că ar fi în contradicție cu principiile contabile stabilite în baza standardelor internaționale de contabilitate (IAS) și, în special, IAS 2. În ceea ce privește articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, ar trebui remarcat că, în conformitate cu articolul respectiv, în cazul în care costurile aferente producției produsului care face obiectul unei anchete nu se reflectă în mod rezonabil în registrele contabile ale părții în cauză, acestea trebuie ajustate. Faptul că societatea nu a produs la capacitatea sa maximă nu exclude totuși suportarea anumitor costuri. Într-adevăr, astfel de costuri au fost înregistrate ca atare în declarația de venituri ale celor două societăți exportatoare și au putut fi legate direct de produsul similar. În plus, trimiterea la IAS 2 s-a dovedit a fi irelevantă, deoarece obiectivul IAS 2 este acela de a prescrie un tratament contabil pentru stocuri, și nu de a defini costul de producție. Cererea a fost, prin urmare, respinsă.

(26)

Aceiași producători-exportatori au susținut, de asemenea, că anumite cheltuieli financiare aferente împrumuturilor au fost incluse în costurile de vânzare, generale și administrative atunci când, de fapt, ar fi trebuit să fie excluse. Ei au susținut că aceste împrumuturi au fost contractate pentru a răspunde nevoilor de lichidități și de finanțare pe termen scurt ale societății și că ele nu erau legate de producția produsului în cauză. În fapt, în cursul vizitei de verificare, s-a constatat că cheltuielile cu dobânzile au fost în principal legate de finanțarea capitalului circulant. Prin urmare, aceste costuri au fost repartizate tuturor produselor. Producătorii-exportatori nu au putut demonstra că cheltuielile cu dobânzile au avut o finalitate specifică, alta decât aceea de finanțare a capitalului circulant. Cei doi producători-exportatori nu au putut furniza alte dovezi suplimentare pentru a-și susține cererea, prin urmare această cerere a fost respinsă.

(27)

Toate exporturile produsului în cauză efectuate de cei doi producători-exportatori către Uniune s-au realizat prin intermediul unei societăți comerciale afiliate cu sediul în Elveția direct către clienți independenți din Uniune. Prin urmare, prețul de export s-a bazat pe prețurile de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(28)

Se reamintește faptul că, în ancheta inițială, a fost efectuată o ajustare a prețului de export, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, în cazurile în care vânzările au fost efectuate prin intermediul unor comercianți de legătură. Cu toate acestea, în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție menționată în considerentul 2, care a susținut că ajustarea nu era justificată, nu a fost efectuată nicio astfel de ajustare în această reexaminare intermediară.

(29)

Valoarea normală și prețul de export al celor doi producători-exportatori au fost comparate pe o bază franco fabrică. În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Pe această bază, s-au operat ajustări în ceea ce privește costurile de transport, rabaturile și reducerile de prețuri, comisioanele și costurile de credit.

(30)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat pe tip de produs, pe o bază franco fabrică, separat pentru fiecare dintre cei doi producători-exportatori. Astfel cum s-a menționat în considerentul 14, o marjă comună de dumping este ulterior stabilită pentru Interpipe prin calcularea unei singure rate medii ponderate de dumping pentru ambii producători-exportatori din cadrul Interpipe.

(31)

Pe această bază, marja de dumping, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, se ridică la 13,8 %.

(32)

În cererea sa de reexaminare intermediară parțială, solicitantul a susținut că schimbările în structura corporativă și în organizarea producției, precum și o restructurare a organizării vânzărilor efectuate pe piața internă și la export avuseseră un impact asupra structurii costurilor sale și că, prin urmare, nivelul existent al taxei antidumping nu mai era necesar pentru compensarea dumpingului prejudiciabil.

(33)

În consecință, s-a analizat dacă modificarea circumstanțelor care au condus la inițierea prezentei reexaminări intermediare și rezultatul acesteia pot fi considerate, în mod rezonabil, a fi de natură durabilă.

(34)

Ancheta a stabilit că principalii factori care conduc la nivelul celei mai reduse marje de dumping constatate în prezenta anchetă de reexaminare sunt variații în ceea ce privește organizarea întreprinderilor, care include o fuziune între două societăți de producție și o restructurare a organizării vânzărilor efectuate, care a fost raționalizată. Aceste schimbări, care au afectat structura costurilor solicitantului pentru producția și vânzarea produsului în cauză, sunt de natură structurală și probabil nu se vor schimba în viitorul apropiat. În afară de aceasta, nu există niciun indiciu de volatilitate semnificativă a prețurilor solicitantului.

(35)

În consecință, s-a constatat că schimbările sunt de natură durabilă și că aplicarea măsurilor existente la nivelul lor actual nu mai este justificată,