14.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/1

(1)

Comisia, prin Regulamentul (UE) nr. 1042/2010 (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), a instituit o taxă antidumping provizorie (denumită în continuare „măsurile provizorii”) asupra importurilor de hârtie cretată de calitate superioară (denumită în continuare „HCCS”) originară din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”).

(2)

Procedura a fost inițiată în urma unei plângeri introduse la data de 4 ianuarie 2010 de către CEPIFINE, Asociația europeană a fabricanților de hârtie de calitate superioară (denumită în continuare „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă o proporție majoră, în acest caz, de peste 25 %, din producția totală de hârtie cretată de calitate superioară realizată în Uniune. Plângerea conținea elemente de probă prima facie care atestau existența dumpingului în ceea ce privește produsul în cauză, precum și prejudiciile materiale rezultate, care au fost considerate suficiente pentru a justifica inițierea unei proceduri.

(3)

Ulterior comunicării faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea măsurilor antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris punctele de vedere cu privire la constatările provizorii. Părților care au solicitat acest lucru li s-a acordat posibilitatea de a fi audiate.

(4)

Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea constatărlor sale definitive.

(5)

Un grup de producători-exportatori cooperanți (denumit în continuare „producătorul-exportator”) din RPC a afirmat că ar fi trebuit să fie audiat înainte de instituirea măsurilor provizorii având în vedere faptul că, potrivit afirmațiilor grupului respectiv, un regulament provizoriu reprezintă o măsură individuală în sensul articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (3).

(6)

În ceea ce privește afirmația de mai sus, ar trebui subliniate următoarele elemente. Regulamentul de bază stabilește drepturile părților în cadrul procedurilor antidumping, iar în ceea ce privește acest aspect specific, articolul 7 stabilește etapele procedurale pentru instituirea de măsuri provizorii. Articolul 7 din regulamentul de bază menționează, printre altele, că măsurile provizorii, dacă este cazul, pot fi instituite în termen de nouă luni de la inițierea anchetei. În cadrul prezentei proceduri, Comisia a desfășurat ancheta în conformitate cu dispozițiile articolului 6 din regulamentul de bază și a instituit măsuri provizorii în conformitate cu articolul 7 din regulamentul de bază. În același timp, au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru, dispunând de ocazii adecvate pentru a prezenta informații și a emite observații. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, „chiar dacă… principiul dreptului la audiere presupune ca exportatorii să fie informați cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează instituirea de taxe provizorii, nerespectarea dreptului respectiv nu poate avea în sine efectul de viciere a regulamentului de instituire a unor taxe definitive în măsura în care, în cursul procedurii de adoptare a regulamentului menționat anterior, a fost remediat viciul care a afectat procedura de adoptare a regulamentului corespunzător de instituire a unor taxe provizorii (4)”. În cazul de față, Comisia și-a îndeplinit obligațiile în materie de comunicare în temeiul regulamentului de bază și a respectat dreptul producătorului-exportator la o audiere echitabilă în timpul desfășurării procedurii care a condus la adoptarea prezentului regulament.

(7)

Caracterul provizoriu al măsurilor adoptate în temeiul articolului 7 din regulamentul de bază se reflectă, printre altele, în perioada maximă de șase luni în cursul căreia măsurile pot fi instituite, precum și în faptul că orice taxă provizorie este acoperită doar de o garanție. De altfel, Comisia nu a împiedicat niciodată vreo parte să își prezinte cererile de participare la mai multe audieri până la expirarea termenului de nouă luni prevăzut prin lege pentru instituirea de măsuri provizorii, în cazul în care părțile respective considerau că audierea lor era necesară în etapa respectivă.

(8)

Producătorul-exportator a solicitat accesul la datele utilizate furnizate de singura societate din Statele Unite ale Americii (SUA) care, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a), a prezentat informații în vederea stabilirii valorii normale. Au existat declarații conform cărora, deoarece părții în cauză nu i s-a permis accesul la dovezile pe baza cărora au fost instituite măsuri provizorii, au fost încălcate dreptul la apărare al părții și principiul bunei administrări. Aceeași parte a afirmat că datele confidențiale referitoare la anumite părți pot fi divulgate reprezentanților legali ai grupului de producători-exportatori cooperanți din RPC. Reprezentanții legali și-ar asuma obligația de a garanta confidențialitatea în ceea ce privește secretele comerciale ale societăților. În vederea sprijinirii plângerii, s-a făcut trimitere la sistemele din SUA și Canada și la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza G.J. Dokter și alții împotriva Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit.

(9)

Aceste solicitări au trebuit respinse. Solicitarea producătorului-exportator avea în vedere accesul la date confidențiale privind prețurile furnizate de societatea americană mai sus menționată. Comisia nu a putut acorda accesul la informații comerciale confidențiale atât de detaliate. Acordarea unui astfel de acces ar fi constituit o încălcare a legislației Uniunii, în special a articolului 19 din regulamentul de bază, deoarece ar fi condus la o dezvăluire neautorizată a datelor comerciale cu caracter sensibil și limitat referitoare la societatea americană respectivă. În ceea ce privește metodologia propusă cu privire la dezvăluirea secretelor comerciale ale societății unor reprezentanți legali ai altor părți interesate, spre deosebire de sistemele din SUA și Canada, regulamentul de bază nu prevede nicio procedură de acest gen. Prin urmare, o astfel de procedură se situează în mod clar în afara cadrului juridic stabilit de UE pentru procedurile antidumping. În orice caz, hotărârea Curții în cauza citată mai sus nu susține în niciun caz accesul la informații confidențiale. Aceasta se referă, de asemenea, la anumite limite inerente ale principiului dreptului la apărare.

(10)

Producătorul-exportator a solicitat, de asemenea, acces la dovezile privind rulourile utilizate în tipărirea cu hârtie în sul fabricate de producători din Uniune, informațiile detaliate despre statutul juridic al unuia dintre producătorii reprezentativi din Uniune, activitățile și datele financiare ale fabricilor de hârtie selectate, datele detaliate referitoare la costul de producție al industriei din Uniune și numerele de control ale produselor fabricate de producătorii reprezentativi din Uniune. Unele dintre informațiile solicitate se situau în afara sferei anchetei deoarece se refereau la produse care nu erau vizate de anchetă sau la activități ale producătorilor din Uniune care nu implică producerea de hârtie cretată de calitate superioară. În ceea ce privește alte informații solicitate, Comisia nu a fost în măsură să acorde accesul la acestea deoarece, în temeiul articolului 19 din regulamentul de bază, acest lucru ar fi constituit o divulgare neautorizată a secretelor comerciale.

(11)

Aceiași producători-exportatori au solicitat, de asemenea, divulgarea denumirilor societăților care s-au opus anchetei și care nu au solicitat aplicarea tratamentului confidențial. Furnizarea acestor informații ar fi dezvăluit identitatea și poziția producătorilor care au solicitat confidențialitatea; prin urmare, nu a fost posibilă divulgarea acestor informații.

(12)

Comunicarea constatărilor provizorii a fost cât mai detaliată posibil fără a dezvălui informații confidențiale și, prin urmare, nu a încălcat drepturile fundamentale ale producătorului-exportator, dreptul la apărare sau principiul bunei administrări.

(13)

Analizele privind prejudiciul efectuate în cadrul prezentei anchete antidumping și al anchetei antisubvenție desfășurate în paralel sunt identice, întrucât definiția industriei din Uniune, producătorii reprezentativi din Uniune și perioada anchetei coincid în ambele cazuri. Din acest motiv, observațiile privind aspecte referitoare la prejudiciu formulate în cadrul oricăreia dintre aceste două proceduri au fost, în egală măsură, luate în considerare în cealaltă procedură.

(14)

Se reamintește faptul că, astfel cum se prevede în considerentul (13) din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul vizează perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2009 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2006 și sfârșitul PA (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(15)

În urma instituirii măsurilor provizorii, producătorul-exportator și reclamantul au prezentat observații suplimentare privind definiția produsului. Unele dintre aceste observații au reiterat observațiile abordate deja în regulamentul provizoriu.

(16)

Producătorul-exportator a repetat faptul că nu există o diferență substanțială în materie de caracteristici esențiale între hârtia cretată de calitate superioară sub formă de coli sau rulouri adecvată pentru a fi utilizată în mașinile de tipărit alimentate cu hârtie în coli (denumită în continuare „produsul în cauză”) și rulourile adecvate pentru a fi utilizate în presele alimentate cu hârtie în sul și că, prin urmare, hârtia cretată de calitate superioară pentru tipărirea cu hârtie în sul nu ar fi trebuit exclusă din definiția produsului. Partea respectivă a declarat, de asemenea, că niciun element nu sprijină constatarea Comisiei potrivit căreia aceste produse nu sunt interschimbabile.

(17)

Se reamintește faptul că, în urma anchetei, s-a constatat că hârtia cretată de calitate superioară utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în sul și cea utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în coli constituie grupe de produse distincte și nu sunt interschimbabile, astfel cum este descris în considerentele (18) și (20) din regulamentul provizoriu. Producătorul-exportator însuși a recunoscut că aceste produse nu sunt complet interschimbabile.

(18)

Ar trebui subliniat, de asemenea, faptul că, în timpul perioadei luate în considerare, nu au fost importate din RPC rulouri pentru mașinile de tipărit alimentate cu hârtie în sul. De asemenea, se poate considera că este puțin probabil ca aceste produse să fie importate în viitor, întrucât aprovizionarea cu acestea pe distanțe lungi nu este viabilă din punct de vedere economic din motivele menționate în considerentul (20) din regulamentul provizoriu.

(19)

În plus, au existat afirmații ale producătorului-exportator potrivit cărora criteriile definite în considerentul (16) din regulamentul provizoriu, și anume caracteristica tehnică de rezistență la smulgere, nu sunt adecvate în contextul realizării unei distincții între hârtia cretată de calitate superioară utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în sul, pe de o parte și hârtia cretată de calitate superioară utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în coli, pe de altă parte. De asemenea, s-a afirmat faptul că excluderea hârtiei în sul s-a efectuat în mod arbitrar sub pretextul că rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul produse de producătorii din Uniune nu îndeplinesc criteriile prevăzute în considerentul (16) din regulamentul provizoriu în ceea ce privește caracteristica de rezistență la smulgere.

(20)

Producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că nu a fost respectată de către Comisie obligația de a examina în mod obiectiv dovezile care au fost prezentate de către producătorul-exportator în cauză serviciilor Comisiei înainte de adoptarea regulamentului provizoriu, și anume rezultatele testului efectuat de acesta în propriul său laborator în vederea măsurării rezistenței la smulgere a rulourilor pentru tipărirea cu hârtie în sul fabricate de producătorii din Uniune.

(21)

Rezultatele testelor prezentate de producătorul-exportator au constat într-un rezumat al rezultatelor testelor efectuate în propriul său laborator. Esențial este faptul că rezultatele nu au fost puse la dispoziția celorlalte părți interesate, în special a industriei din Uniune, pentru examinare și formularea de observații, iar producătorul-exportator nu a prezentat niciun rezumat neconfidențial valabil, în pofida atenționărilor repetate în acest sens.

(22)

Se reamintește faptul că, în etapa provizorie, Comisia a ajuns la constatarea că gradul de obiectivitate și fiabilitate a testului nu este suficient pentru a putea conduce la stabilirea unor constatări. Nu au fost furnizate de către producătorul-exportator informații detaliate suplimentare care să permită evaluarea fiabilității testului. Având în vedere faptul că nu a fost furnizată nicio versiune neconfidențială a acestui test, societățile ale căror rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul se presupune că au fost testate nu au putut reacționa la constatările testului. Prin urmare, Comisia nu a putut verifica în mod obiectiv dacă rezultatele prezentate ale testului sunt fiabile și corecte și pot fi luate în considerare în cadrul anchetei. Pe baza datelor disponibile Comisiei, constatările provizorii cu privire la obiectivitatea și fiabilitatea testului nu au putut fi revizuite întrucât informațiile prezentate cu titlu confidențial nu au putut fi contraverificate cu surse fiabile.

(23)

În urma instituirii măsurilor provizorii, producătorul-exportator a prezentat rezultatele unui alt test realizat în numele său de către un laborator extern și a reafirmat că HCCS utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în sul a fost exclusă în mod arbitrar din sfera anchetei. Conform rapoartelor de testare, rezistența la smulgere a fost măsurată pe 25 de eșantioane de rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul furnizate de producătorul-exportator laboratorului și identificate de acesta ca fiind eșantioane de hârtie fabricată de producători din Uniune. Potrivit acestui raport, niciun eșantion de hârtie nu a îndeplinit cele două criterii prevăzute în considerentul (16) din regulamentul provizoriu.

(24)

Evaluarea raportului de testare a dezvăluit faptul că, în primul rând, raportul de testare elaborat de laboratorul extern se referea în cea mai mare parte la produse pentru care rezultatele respective erau irelevante întrucât majoritatea eșantioanelor testate nu erau, de fapt, rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul; în al doilea rând, raportul de testare se referea la produse care nu erau identificate în mod suficient, deoarece nu s-a putut afirma, din acel raport de testare, dacă hârtia testată era destinată pentru tipărirea cu hârtie în coli sau pentru tipărirea cu hârtie în sul, întrucât marca de hârtie descrisă în raport există în ambele formate. În plus, raportul de testare nu a oferit garanții care să ateste că eșantioanele de rulouri indicate au fost într-adevăr cele care au fost supuse testelor.

(25)

Pentru a răspunde la raportul de testare al laboratorului extern, reclamantul a furnizat rezultatele unui test efectuat de către unul dintre producătorii din Uniune pe aceleași eșantioane de rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul care se presupune că au fost testate de laboratorul extern respectiv. Acest test a avut rezultate diferite. Reclamantul a explicat diferențele atribuindu-le unor condiții de testare posibil diferite și, prin urmare, unei posibile încălcări a standardului ISO 3783:2006 în conformitate cu care ar trebui măsurată rezistența la smulgere prevăzută în considerentul (16) din regulamentul provizoriu.

(26)

După comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator a contestat obiectivitatea Comisiei în ceea ce privește decizia acesteia de a respinge rezultatele testelor efectuate de laboratorul extern. Acesta a afirmat că testele au fost efectuate „în orb” de către expertul independent și în conformitate cu standardul ISO relevant. Producătorul-exportator a furnizat o declarație scrisă a responsabilului care explica proveniența eșantioanelor utilizate în cadrul testelor pentru a dovedi independența, corectitudinea și reprezentativitatea acestor teste.

(27)

În primul rând, obiectivitatea raportului de testare al laboratorului extern nu a fost niciodată contestată de către Comisie, iar în această privință faptul că testele au fost efectuate „în orb” este irelevant. Pe de altă parte, îndoielile exprimate se refereau la selectarea și originea eșantioanelor testate și nu la teste în sine. Argumentele producătorului-exportator nu au înlăturat aceste îndoieli întrucât erau incomplete și neclare în mai multe privințe, de exemplu s-a afirmat că includerea altor produse decât rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul a fost cauzată de erori administrative sau, din greșeală, de către furnizori, care este posibil să fi furnizat eșantioane eronate.

(28)

Având în vedere faptul că sursa, precum și eșantioanele de produse care se presupune că au fost testate nu au fost clar indicate, iar rezultatele testelor efectuate de diferitele părți au fost contradictorii, s-a considerat că raportul de testare prezentat de laboratorul extern în numele producătorului-exportator chinez nu a demonstrat în mod concludent că testul rezistenței la smulgere nu este adecvat pentru a se face distincția între HCCS utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în sul, pe de o parte și HCCS utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în coli, pe de altă parte. În consecință, raportul de testare nu a demonstrat că HCCS utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în sul a fost exclusă din sfera anchetei în mod arbitrar.

(29)

În ceea ce privește relevanța rezistenței la smulgere în calitate de criteriu distinctiv pentru rulourile utilizate în procesul de tipărire cu hârtie în sul, se reamintește faptul că, în definiția produsului, cele două grupe de produse sunt diferențiate, printre altele, pe baza utilizării produselor, adică stabilindu-se dacă produsul est adecvat pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul sau pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în coli, în funcție de cerințele impuse de tipul de mașini de tipărit utilizate, și anume, printre altele, caracteristica rezistenței la smulgere. În plus, se precizează că rezistența la smulgere este numai una dintre caracteristicile care fac distincția între HCCS pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul și HCCS pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în coli; considerentele (16) și (18) din regulamentul provizoriu stabilesc criterii suplimentare care nu au fost contestate de către producătorul-exportator în cauză. Producătorul-exportator a afirmat că umiditatea, astfel cum este definită în considerentul (18) al regulamentului provizoriu, nu este o caracteristică de bază care permite distingerea produselor. Cu toate acestea, în timpul anchetei, în această privință au fost exprimate opinii diferite de către alte părți. În orie caz, s-a stabilit că rigiditatea și rezistența la smulgere sunt factorii cei mai relevanți.

(30)

În răspunsul prezentat, reclamantul a recunoscut că este posibil ca anumite rulouri care nu îndeplinesc pe deplin toate criteriile privind rezistența la smulgere prevăzute în regulamentul provizoriu să poată fi totuși utilizate în procesul de tipărire cu hârtie în sul. Cu toate acestea, reclamantul și-a susținut punctul de vedere conform căruia rezistența la smulgere este singurul test care poate determina cu certitudine dacă un rulou se poate utiliza în procesul de tipărire cu hârtie în sul; altfel spus, dacă un rulou respectă criteriile referitoare la rezistența la smulgere prevăzute în considerentul (16) din regulamentul provizoriu, atunci acesta este cu siguranță un rulou pentru tipărirea cu hârtie în sul.

(31)

În sprijinul afirmațiilor de mai sus privind rezistența la smulgere, producătorul-exportator s-a referit la argumente prezentate de către unul dintre producătorii din Uniune care, în cadrul unor anchete antidumping și antisubvenție din SUA, a depus o plângere în care ar fi recunoscut că rulourile nu pot fi diferențiate nici pe baza testului de rezistență la smulgere, nici prin intermediul altor măsurători.

(32)

Reclamantul a contestat aceste declarații ale producătorului-exportator și a afirmat că, spre deosebire de ceea ce s-a afirmat, din procedurile din SUA reiese că există o distincție clară între rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul și HCCS.

(33)

În primul rând, ar trebui să se precizeze faptul că declarațiile la care face trimitere producătorul-exportator au fost prezentate în cadrul unor anchete desfășurate sub alte jurisdicții și de către părți diferite față de cele implicate în actuala procedură, fiind, prin urmare, irelevante. În al doilea rând, autoritățile SUA implicate în anchetele menționate au ajuns la constatarea că există o distincție clară între HCCS utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în coli, pe de o parte, și rulourile adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul. Rulourile de tăiat au fost considerate ca fiind produse semifinite, în timp ce rulourile adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul nu au fost considerate ca făcând parte din produsul în cauză. În cadrul definiției produsului, autoritățile SUA nu au definit în mod explicit rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul. Din acest motiv, criteriul de rezistență la smulgere nu a fost relevant în definirea produsului vizat de anchetele sus-menționate.

(34)

Pe baza observațiilor de mai sus, caracteristica tehnică „rezistența la smulgere” a fost confirmată ca fiind o caracteristică fiabilă a HCCS pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul.

(35)

Cu toate acestea, observațiile formulate au dezvăluit, de asemenea, că există rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul care pot fi utilizate în acest scop chiar dacă nu îndeplinesc pe deplin toate criteriile referitoare la rezistența la smulgere. Din acest motiv, s-a considerat necesară îmbunătățirea definiției rulourilor adecvate pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul.

(36)

Pentru a furniza un criteriu suplimentar în funcție de care să poată fi diferențiate rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul care nu îndeplinesc în totalitate toate criteriile referitoare la rezistența la smulgere, reclamantul a sugerat că un rulou care nu trece în totalitate de testul de rezistență la smulgere, dar care are un diametru interior mai mic de 80 mm ar trebui considerat ca fiind un rulou pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul.

(37)

Guvernul RPC și producătorul-exportator au afirmat că adăugarea diametrului ca element nou în cadrul definiției produsului constituie o revizuire a definiției rulourilor pentru tipărirea cu hârtie în sul și, prin urmare, a produsului în cauză. S-a afirmat, de asemenea, că diametrul interior nu reprezintă un criteriu adecvat, întrucât există rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul cu un diametru mai mare de 80 mm și rulouri de tăiat cu un diametru mai mic de 80 mm.

(38)

Comisia s-a străduit să îmbunătățească și mai mult definiția rulourilor adecvate pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul și să ofere clarificări mai ample pentru a face mai clară diferența între produsul în cauză și alte produse, având în vedere, de asemenea, reducerea la minimum a posibilității de eludare a măsurilor. Dovezile prezentate cu privire la faptul că diametrul reprezintă un criteriu alternativ adecvat in cadrul definiției au demonstrat totuși că utilizarea acestui criteriu ar putea conduce la excluderea produsului în cauză, și anume rulourile de tăiat cu un diametru mai mic de 80 mm, din sfera de aplicare a măsurilor. Prin urmare, acest criteriu de definire a rulourilor adecvate pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul a fost eliminat.

(39)

Elementele sus-menționate nu aduc atingere fiabilității metodei conform căreia rulourile adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul au fost excluse din sfera anchetei, după cum a afirmat grupul de producători-exportatori din RPC.

(40)

Nu au fost primite alte observații privind excluderea hârtiei multistrat din definiția produsului care face obiectul anchetei.

(41)

Pe baza elementelor sus-menționate, se confirmă considerentele (14)-(26) din regulamentul provizoriu.

(42)

Având în vedere faptul că nu au fost primite observații cu privire la constatările enunțate în considerentul (27) din regulamentul provizoriu, se confirmă constatările provizorii cu privire la produsul similar.

(43)

În lipsa altor observații cu privire la eșantionare, se confirmă considerentele (28)-(30) din regulamentul provizoriu.

(44)

Cei patru producători menționați în considerentul (29) din regulamentul provizoriu, care au fost considerați reprezentativi pentru industria din Uniune, astfel cum este definită în considerentul (77) din regulamentul provizoriu, sunt denumiți în continuare „producători reprezentativi din Uniune”.

(45)

Numai un grup cooperant din RPC (APP, producătorul-exportator) a formulat observații cu privire la dumping în urma instituirii de măsuri provizorii.

(46)

În ceea ce privește primul criteriu, APP a afirmat că argumentele Comisiei se bazează numai pe pretinsa imposibilitate de a verifica plata. Prin urmare, s-a afirmat că metodele utilizate de partea în cauză sunt conforme cu Standardele internaționale de contabilitate (IAS).

(47)

Argumentul respectiv a trebuit să fie respins. În această privință, se precizează că ancheta a dezvăluit faptul că nu este posibilă stabilirea existenței unor plăți referitoare, pe de o parte, la transferul de acțiuni ale societății și, pe de altă parte, la costul principalelor intrări de materii prime. În ceea ce privește metodele de contabilitate utilizate, se precizează că acestea nu au fost conforme cu IAS (compensare și informații privind părțile afiliate).

(48)

Referitor la primul și al doilea criteriu, APP a afirmat că, în mod sumar, Comisia a respins avizul unei renumite firme de consiliere în domeniul contabilității pe motiv că acesta era irelevant. S-a considerat că este vorba de o respingere inadmisibilă a declarației unui martor independent, ceea ce încalcă dreptul APP de a beneficia de o procedură echitabilă. APP a declarat că, potrivit consilierilor săi contabili, analiza Comisiei privind principiile și procedurile contabile este eronată, iar anumite elemente identificate de Comisie nu sunt semnificative.

(49)

Afirmațiile APP nu au fost sprijinite de dovezi și au trebuit să fie respinse. În această privință se precizează că acei consilieri contabili menționați în considerentul de mai sus nu par să conteste realitatea faptelor stabilite în cadrul prezentei anchete ci încearcă, mai curând, să prezinte o analiză a anumitor principii de bază în domeniul contabilității, în special a principiului prudenței, a principiului contabilității de angajamente, a principiului reprezentării fidele și a principiului importanței relative. Ar trebui să se precizeze faptul că respectivii consilieri contabili nu au fost prezenți în timpul verificării la fața locului efectuate de Comisie în RPC, în cursul căreia Comisia a luat cunoștință, în mod direct, de practicile efective ale APP, relevante pentru evaluarea acordării TEP. Comisia a explicat detaliat și în scris părții în cauză deficiențele identificate și legăturile acestora cu principiile de contabilitate IAS. Interpretarea acestor principii de către firma de contabilitate nu a fost suficient fundamentată sau susținută de dovezi și nici nu a putut fi reconciliată cu realitatea faptelor stabilite. Într-adevăr, dovezile de la dosar au confirmat că principiile de contabilitate sus-menționate nu au fost respectate.

(50)

APP a declarat că drepturile sale fundamentale au fost încălcate. S-a afirmat faptul că, în momentul analizei privind TEP, Comisia a impus părții în cauză o sarcină excesivă în materie de furnizare de dovezi.

(51)

Argumentul respectiv a trebuit să fie respins. În acest context, se precizează faptul că APP a fost pe deplin informată de către Comisie cu privire la tipul de informații solicitate în ceea ce privește TEP, iar Comisia a făcut eforturi pentru a verifica în fiecare stadiu al procedurii orice informație furnizată de partea în cauză. Faptul că informațiile prezentate de partea în cauză nu confirmă conformitatea metodelor contabile aplicate cu IAS nu implică existența unei sarcini excesive în materie de furnizare de dovezi. TEP reprezintă o excepție de la regimul normal pentru societățile stabilite în țări fără economie de piață și, în astfel de cazuri, părțile sunt solicitate doar să demonstreze că au respectat normele prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. Nerespectarea unui criteriu este suficientă pentru justificarea refuzului de acordare a TEP. În cadrul acestei proceduri ancheta a stabilit că APP nu a putut demonstra respectarea cerințelor criteriului al doilea.

(52)

APP a afirmat, de asemenea, că există o lipsă de obiectivitate în cadrul evaluării privind acordarea TEP. Acesta a susținut că decizia de a nu acorda TEP a fost posibil influențată de cunoștințele Comisiei cu privire la impactul unui astfel de refuz asupra marjei de dumping a grupului.

(53)

Mai mult, aceste afirmații sunt nefundamentate și, prin urmare, trebuie respinse. Nu există indicații potrivit cărora decizia de a nu acorda TEP a fost influențată de cunoștințele Comisiei cu privire la impactul unui astfel de refuz asupra marjei de dumping a grupului. Analiza TEP constituie o analiză tehnică a îndeplinirii celor cinci criterii clare prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, iar analiza TEP prezentată de Comisie a fost efectuată pe baza criteriilor TEP și fără a lua în calcul impactul rezultatului analizei respective asupra marjei de dumping potențiale a producătorului-exportator. În această privință, se reamintește că programarea diferitelor etape ale verificării la fața locului și diferențele de calendar (formulare de cerere a TEP, chestionare antidumping, date din țara analoagă, vânzări la export prin intermediul părților afiliate), precum și perioadele în care părțile au transmis răspunsurile și modificările ulterioare ale acestora demonstrează că, în momentul comunicării deciziei cu privire la acordarea TEP, Comisia nu era în măsură să stabilească vreun efect al acesteia asupra dumpingului potențial al părții în cauză. În final, APP a prezentat noi informații și a înlocuit informațiile de la dosar într-un stadiu avansat al anchetei. Prin urmare, nu se poate susține faptul că Comisia ar fi putut calcula marjele de dumping respective pe baza unor informații pe care nu le deținea.

(54)

APP a susținut, de asemenea, că nu era necesară verificarea completă de către Comisie a tuturor răspunsurilor părții în cauză pentru a avea o viziune clară asupra datelor incluse în răspunsul acestei părți la chestionarul antidumping și că există suspiciuni conform cărora Comisia a deținut toate datele necesare pentru calcularea unei marje de dumping.

(55)

Acest argument a trebuit să fie respins. În această privință, se precizează că, în conformitate cu prevederile articolului 16 din regulamentul de bază, pentru a realiza o determinare reprezentativă, Comisia a verificat toate informațiile prezentate de părțile interesate. Rezultatele anchetei s-au bazat pe verificarea faptelor în cursul unei perioade de patru luni și nu pe simple suspiciuni sau pe alt tip de declarații sau afirmații neverificate.

(56)

APP a afirmat că respectivele criterii pentru atribuirea TEP ar trebui interpretate în lumina obiectivului lor, și anume garantarea faptului că prețurile sunt rezultatul acțiunii forțelor normale ale pieței. În acest sens, se precizează că obiectivul criteriilor de acordare a TEP este prevăzut în mod clar la articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, iar în cazul APP, Comisia a aplicat aceste norme clar stabilite atunci când a analizat cererea de acordare a TEP.

(57)

APP a identificat, de asemenea, deficiențe în evaluarea privind TEP, având în vedere faptul că verificarea răspunsului la chestionarul antidumping a stabilit un cost de producție „fiabil”, în timp ce evaluarea privind TEP indică incapacitatea de a determina plățile corespunzătoare intrărilor.

(58)

Această interpretare a constatărilor a trebuit respinsă ca fiind eronată. Se reamintește că, pentru acordarea TEP și, prin urmare, pentru fiabilitatea și utilizarea datelor furnizate de un producător-exportator în materie de prețuri și costuri în scopul stabilirii valorii normale, regulamentul de bază pune drept condiție explicită demonstrarea cu succes de către societatea în cauză a faptului că îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c). Dacă afirmația de mai sus a APP ar fi acceptată, atunci ar trebui să se ignore pur și simplu atât constatările evaluării pentru acordarea TEP, cât și dispozițiile articolului 2 alineatul (7) litera (c), utilizându-se alt tip de informații colectate în alt scop. Acest lucru nu este în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază.

(59)

Se reamintește că, potrivit constatărilor, doi dintre cei patru producători-exportatori afiliați APP nu produc decât carton multistrat. Având în vedere faptul că, astfel cum se confirmă în considerentele (40) și (41), cartonul multistrat este exclus din definiția produsului, se constată că rezultatele analizei privind acordarea TEP în ceea ce privește cei doi producători-exportatori afiliați care produc numai carton multistrat în cadrul grupului APP nu sunt relevante pentru prezenta procedură.

(60)

În lipsa oricăror alte observații în ceea ce privește statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, considerentele (31)-(51) din regulamentul provizoriu sunt astfel confirmate.

(61)

În absența oricăror observații cu privire la TI, se confirmă considerentele (52)-(55) din regulamentul provizoriu.

(62)

Nicio parte nu a adus obiecții cu privire la alegerea SUA ca țară analoagă pentru determinarea definitivă.

(63)

În lipsa altor observații privind alegerea țării analoage, se confirmă considerentele (56)-(63) din regulamentul provizoriu.

(64)

Se reamintește faptul că valoarea normală a fost calculată pe baza datelor furnizate de unicul producător cooperant din țara analoagă (SUA). Prin urmare, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor de vânzare interne ale unui producător american de produs similar fabricat în SUA. În timpul PA acest producător a produs și a vândut pe piața SUA marea majoritate a tipurilor de produs similar.

(65)

Potrivit afirmațiilor APP, Comisia nu a furnizat informațiile necesare referitoare la valoarea normală din țara analoagă, cum ar fi comparabilitatea produselor, reprezentativitatea, structura costurilor, mecanismul de comparare echitabilă și ajustările.

(66)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. În această privință se precizează că, astfel cum se explică în considerentul (9), Comisia a furnizat părții în cauză toate informațiile relevante privind datele utilizate pentru calcularea valorii normale care puteau fi divulgate fără a încălca dispozițiile articolului 19 din regulamentul de bază, adică garantând în același timp faptul că datele confidențiale furnizate de unicul producător din SUA sunt tratate ca atare și nu sunt dezvăluite altor părți. Informațiile transmise producătorului-exportator au fost utile și i-au oferit acesteia posibilitatea de a înțelege metodologia utilizată în conformitate cu dispozițiile articolului 2 din regulamentul de bază.

(67)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele (64)-(67) din regulamentul provizoriu.

(68)

APP a declarat că vânzările la export ale uneia dintre societățile sale care a cooperat la anchetă ar fi trebuit luate în considerare pentru calcularea marjei de dumping, chiar dacă nu existau produse corespunzătoare. S-a afirmat, de asemenea, că acele cantități exportate de societatea respectivă nu erau mici, ci, din contră, substanțiale.

(69)

În ceea ce privește aceste afirmații, se precizează că valoarea vânzărilor în cauză a fost luată în considerare pentru stabilirea prețurilor de export însă nu a putut fi stabilită nicio valoare normală pentru aceste tranzacții deoarece nu existau tipuri de produse comparabile în țara analoagă și, prin urmare, nu s-a putut efectua nicio comparație. Referitor la cantitățile exportate de respectiva societate, se precizează că acestea nu reprezentau decât o mică parte din totalitatea vânzărilor la export ale APP, iar nivelurile prețurilor lor păreau să corespundă nivelurilor prețurilor de export globale ale APP. În final, ar trebui menționat faptul că marea majoritate a tranzacțiilor de export au fost utilizate pentru a determina dacă exporturile au făcut obiectul unui dumping sau nu, adică pentru a le identifica pe cele care corespundeau exact valorii normale stabilite pentru țara analoagă. În consecință, afirmațiile APP cu privire la prețul de export au trebuit să fie respinse întrucât nu sunt de natură să pună la îndoială constatarea unui dumping prejudiciabil, în măsura în care baza de calcul este în mod clar reprezentativă. Faptul că în țara analoagă nu există neapărat o valoare normală corespunzătoare pentru fiecare tranzacție de export este inerent unei astfel de constatări.

(70)

APP a susținut de asemenea că vânzările la export sus-menționate ar fi trebuit utilizate pentru calcularea marjei de dumping deoarece autoritatea însărcinată cu ancheta are posibilitatea de a identifica tipuri de produse similare pentru calcularea valorii normale, de a ajusta prețul de export în funcție de valoarea normală sau de a construi o valoare normală pentru realizarea unei comparații cu vânzările la export menționate anterior.

(71)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse întrucât în țara analoagă nu existau tipuri de produse care să se apropie îndeajuns de produsele exportate pentru a se putea compensa diferențele prin efectuarea unei ajustări în temeiul diferențelor la nivelul caracteristicilor fizice. De asemenea, nu a fost posibilă construirea unei valori normale pentru aceste tipuri de produse. Nu s-au putut identifica nici tipuri de produse similare în cadrul altor tranzacții realizate la valoarea normală, nici vreo bază care ar fi permis efectuarea unor ajustări sau construirea valorii normale prin utilizarea vânzărilor, a cheltuielilor generale administrative și a ipotezelor cu privire la profit.

(72)

APP a solicitat clarificări în ceea ce privește marja de profit rezonabilă utilizată pentru construirea prețului de export, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(73)

În această privință, se precizează că, în urma noilor evoluții, Comisia a abordat din nou acest aspect. Se reamintește că, astfel cum se explică în considerentul (71) din regulamentul provizoriu, a fost utilizată o marjă de profit rezonabilă, mult mai scăzută față de profitul țintă susținut de industria din Uniune. Comisia a reexaminat datele disponibile și a redus nivelul marjei de profit utilizate pentru construirea prețului de export la un nivel egal cu nivelul mediu ponderat declarat de o serie de importatori independenți din Uniune care importau produsul în cauză, și anume 4,5 %.

(74)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele (68)-(71) din regulamentul provizoriu, astfel cum au fost modificate mai sus.

(75)

APP a afirmat că nu poate înțelege baza de calcul a anumitor ajustări ale valorii normale (și anume tipul de ajustări și impactul lor asupra valorii normale) și ale prețului de export (și anume metodologia utilizată și calculele efectuate care au condus la mai multe valori).

(76)

În ceea ce privește ajustările valorii normale, astfel cum se explică în considerentele (9) și (66), Comisia a furnizat APP toate datele relevante care au putut fi furnizate, având în vedere dispozițiile referitoare la confidențialitate din regulamentul de bază. În plus, Comisia a verificat împreună cu partea cooperantă din țara analoagă dacă, în vederea îmbunătățirii transparenței, pot fi divulgate și alte informații privind ajustările. În urma obținerii acordului producătorului din țara analoagă, au fost, într-adevăr, furnizate APP informații mai detaliate legate de ajustările valorii normale după comunicarea constatărilor provizorii.

(77)

Referitor la ajustările prețului de export, se precizează că informațiile furnizate APP au fost complete. Ulterior, în urma solicitării APP, au fost oferite părții clarificări cu privire la ajustările prețului de export după comunicarea constatărilor provizorii.

(78)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele (72) și (73) din regulamentul provizoriu.

(79)

Nu a fost prezentată nicio observație pertinentă cu privire la marja de dumping. În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentul (74) din regulamentul provizoriu.

(80)

Având în vedere nivelul revizuit al marjei de profit utilizate pentru construirea prețului de export al APP și pe baza metodologiei definite în considerentele (31)-(73) din regulamentul provizoriu, marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(81)

Pe baza datelor prezentate în considerentul (76) din regulamentul provizoriu, marja de dumping definitivă la scară națională pentru RPC a fost stabilită prin utilizarea marjei de dumping definitive fixate pentru societățile cooperante cu cel mai ridicat nivel individual al taxei, și anume 63 %. În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentul (76) din regulamentul provizoriu.

(82)

Guvernul RPC a afirmat că unul dintre producătorii reprezentativi este afiliat unei societăți din RPC și, prin urmare, ar trebui exclus din definiția industriei din Uniune. Cu toate acestea, ancheta a dezvăluit că produsele fabricate de societatea chineză respectivă nu corespund produsului în cauză. Prin urmare, această relație nu are niciun impact asupra analizei prejudiciului sau asupra includerii acestui producător din Uniune în definiția industriei din Uniune.

(83)

În lipsa altor observații cu privire la producția din Uniune, se confirmă considerentele (77)-(79) din regulamentul provizoriu.

(84)

În lipsa observațiilor cu privire la consumul din Uniune, se confirmă considerentele (80)-(82) din regulamentul provizoriu.

(85)

În absența observațiilor cu privire la nivelul importurilor din RPC în Uniune, se confirmă considerentele (83)-(84) din regulamentul provizoriu.

(86)

Pentru a garanta că respectivele calculări ale dumpingului și ale subcotării prețurilor efective și a prețurilor indicative se înscriu într-o abordare coerentă și, din motivele stabilite în considerentele (68)-(71), calculul subcotării prețurilor a fost revizuit pentru a exclude vânzările la export ale unei societăți din cadrul grupului unui producător-exportator cooperant.

(87)

Pe baza setului de date modificat care a fost utilizat pentru realizarea calculelor și din cauza unei corecții minore, nivelul subcotării prețurilor din considerentul (87) a fost ușor revizuit. Importurile care au făcut obiectul unui dumping au fost efectuate la un preț mai mic cu 7,6 % în medie față de prețurile de vânzare ale producătorilor din Uniune în cursul PA.

(88)

Unul dintre producătorii-exportatori chinezi cooperanți (APP) a afirmat că analiza prejudiciului ar trebui realizată la nivelul industriei din Uniune, definite în mod corespunzător, care ar trebui să fie limitată la producătorii din Uniune care susțin plângerea și cooperează la anchetă. Producătorul-exportator sugerează că acele constatări privind prejudiciul material ar fi diferite dacă anumiți indicatori, precum cota de piață, ar fi stabiliți la nivelul unei astfel de industrii din Uniune „definite în mod corespunzător”. RPC a afirmat că analiza prejudiciului nu a examinat în mod coerent și cuprinzător toți indicatorii de prejudiciu în ceea ce privește reclamanții și industria din Uniune în ansamblul ei.

(89)

În primul rând, se precizează că afirmațiile respectivului producător-exportator par să rezulte din indicatorii calculați pe baza unor seturi de date și informații diferite față de cele care au fost stabilite în timpul anchetei și care sunt prezentate mai jos și în regulamentul provizoriu. În consecință, aceste constatări sunt eronate din punct de vedere factual și, prin urmare, irelevante.

(90)

În al doilea rând, astfel cum se explică în considerentul (89) din regulamentul provizoriu, Comisia practică evaluarea factorilor macroeconomici pentru a determina prejudiciul suferit la nivelul industriei din Uniune în ansamblul său. În cadrul prezentei anchete, industria din Uniune a fost definită la nivelul producătorilor din Uniune care reprezintă producția totală a Uniunii (considerentul (77) din regulamentul provizoriu), indiferent dacă aceștia au susținut plângerea sau au cooperat la anchetă. Având în vedere această definiție amplă, producătorii-exportatori afirmă că industria din Uniune nu a fost definită „în mod corespunzător”.

(91)

Factorii microeconomici sunt analizați la nivelul producătorilor reprezentativi din Uniune, indiferent dacă aceștia susțin plângerea sau nu. Producătorii reprezentativi au reprezentat 58 % din producția din Uniune. Niciunul dintre ceilalți producători din Uniune nu a criticat constatările Comisiei privind factorii microeconomici ca fiind nefiabile sau neîntemeiate. Prin urmare, nu există motive care să conteste constatările stabilite pe baza informațiilor furnizate numai de către producătorii reprezentativi din Uniune.

(92)

Au fost primite observații suplimentare în ceea ce privește gradul de cooperare a unuia dintre producătorii reprezentativi din Uniune.

(93)

S-a afirmat că unul dintre producătorii reprezentativi din Uniune a cooperat numai parțial întrucât se presupune că ar fi afiliat altui producător care nu a cooperat la anchetă. S-a presupus că societățile respective sunt afiliate în urma unor acorduri tranzitorii încheiate în momentul achiziționării de către producătorul cooperant din Uniune a sectorului de activitate HCCS al celuilalt producător. S-a afirmat că, prin aceste acorduri tranzitorii, producătorul cooperant din Uniune controlează unele fabrici care aparțineau în continuare producătorului al cărui sector de activitate a fost preluat. Pentru a susține această afirmație, producătorul-exportator s-a referit la Decizia Comisiei (5) în care s-a examinat în momentul achiziției dacă această operație trebuie considerată ca achiziție în sensul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul (CE) privind concentrările economice) (6).

(94)

Această plângere a fost deja examinată în considerentul (91) din regulamentul provizoriu. Se reamintește că acordurile tranzitorii sus-menționate nu au indicat nicio legătură între cele două societăți care să depășească o relație contractuală normală între un cumpărător și un vânzător. În special, termenii acordurilor tranzitorii vizează administrarea vânzărilor de hârtie cretată în cursul unei perioade tranzitorii iar, conform acestor termeni, producătorul din Uniune are doar funcții comparabile cu cele ale unui agent de vânzări pe durata unei perioade tranzitorii. În plus, în conturile sale consolidate și auditate și în răspunsul său la chestionar, acest producător a raportat veniturile din comisioane pentru perioada în care acționa ca agent pentru fabricile respective; nicio proprietate și, prin urmare, niciun cost nu au fost revendicate de către acest producător din Uniune pentru respectivele fabrici.

(95)

În conformitate cu decizia Comisiei mai sus menționată, tranzacția încheiată între cele două societăți a fost considerată ca fiind o achiziție, efectuată de producătorul din Uniune, a unei părți din activitățile celeilalte societăți și nu ca o preluare a societății ca atare. Decizia nu indică faptul că societățile ar trebui considerate ca fiind o singură entitate după această achiziție; mai ales, nu există nicio întreprindere comună între societățile respective. Se precizează, de asemenea, că, din punct de vedere geografic, sfera de cuprindere a deciziei sus-menționate acoperă SEE și nu UE. Se menționează, de asemenea, că, în decizie, Comisia nu a analizat relația dintre societățile respective în sensul articolului 143 din IPCCC (7).

(96)

În această privință, nu există, prin urmare, niciun motiv pentru revizuirea constatărilor provizorii, adică cele două societăți nu sunt afiliate în sensul articolului 143 din IPCCC, iar producătorul din Uniune respectiv a cooperat pe deplin la anchetă.

(97)

Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că fiecare societate afiliată producătorilor din Uniune ar fi trebuit să completeze un chestionar separat, având în vedere faptul că este vorba despre două entități juridice diferite.Producătorul-exportator a susținut că este discriminat deoarece i s-a solicitat câte un formular de cerere a TEP pentru fiecare entitate din cadrul grupului.

(98)

Se precizează că, în cazul cererilor de acordare a TEP, un grup de societăți trebuie să aducă dovada că toate societățile din grupul respectiv îndeplinesc criteriile fixate pentru obținerea TEP întrucât decizia de a acorda sau nu TEP se aplică în mod specific grupului. În cazul chestionarelor pentru producătorii din Uniune, scopul este de a determina dacă industria din Uniune (în ansamblul său) a suferit un prejudiciu material în cursul PA. Afirmația referitoare la discriminare nu ține cont de faptul că există o diferență clară între obiectivul unei anchete privind prejudiciul și obiectivul examinării unei cereri de acordare a TEP.

(99)

Oricum, în cazul producătorului din Uniune respectiv s-a considerat că un singur răspuns la chestionar va fi suficient pentru a permite o analiză relevantă a aspectelor legate de prejudiciu. Răspunsul oferea, mai ales, o defalcare detaliată a informațiilor la nivelul fiecărei fabrici de celuloză, toate datele necesare referitoare la toți producătorii/vânzătorii de produs similar afiliați putând fi verificate în cursul vizitelor de verificare.

(100)

În observațiile transmise ulterior, producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că aceeași societate nu a cooperat pe deplin întrucât a completat răspunsul la chestionar în numele unei entități inexistente, iar conturile auditate ale societății nu reflectă datele furnizate în răspunsul la chestionarul respectiv. Constatările din considerentul precedent se aplică și în cazul de față.

(101)

Prin urmare, constatările din considerentele (88)-(91) nu se modifică.

(102)

Guvernul RPC a afirmat că datele macroeconomice utilizate pentru analiză sunt incomplete și inexacte și nu pot servi drept dovezi concludente ale unui prejudiciu material.

(103)

Verificarea la fața locului efectuată în incintele reclamantului a confirmat că datele utilizate pentru stabilirea indicatorilor macroeconomici sunt colectate direct de la producători din Uniune care reprezintă în jur de 98 % din producția totală a Uniunii și că acestea sunt suficient de detaliate pentru identificarea informațiilor referitoare la produsul în cauză. Ipotezele și/sau estimările utilizate au fost stabilite pe o bază rezonabilă și justificabilă, de exemplu rulourile de tăiat nu au fost luate în considerare deoarece volumele lor erau în mod clar neglijabile, având în vedere proporția reprezentată de acestea din volumul total de vânzări ale producătorilor reprezentativi din Uniune. Prin urmare, această afirmație a trebuit respinsă.

(104)

Producătorul-exportator a declarat că respectiva cotă de piață a producătorilor din Uniune ar trebui, de asemenea, să includă importuri din Elveția, întrucât acestea provin de la o fabrică ce aparține unui producător reprezentativ din Uniune.

(105)

Din punct de vedere geografic, anchetele antidumping vizează Uniunea Europeană. Prin urmare, această afirmație a trebuit să fie respinsă.

(106)

S-a afirmat, de asemenea, că, în cursul perioadei luate în considerare, cota de piață a reclamanților a crescut în mod remarcabil.

(107)

Cota de piață este un indicator macroeconomic analizat la nivelul industriei din Uniune în ansamblul său și nu la nivelul reclamanților. În plus, afirmația referitoare la cota de piață a reclamantului este eronată din punct de vedere factual.

(108)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă constatările provizorii enunțate în considerentele (92)-(98) din regulamentul provizoriu.

(109)

Producătorul-exportator a declarat că analiza prejudiciului este defectuoasă din cauza faptului că informațiile despre fabricile de celuloză care au fost obținute de către producătorul din Uniune menționat în considerentul (93) nu au fost incluse în analiza indicatorilor microeconomici pentru anii 2006-2008.

(110)

În urma argumentelor avansate de către această parte, indicatorii microeconomici au fost ajustați în vederea prezentării unei tendințe complet comparabile de-a lungul anilor, fiind excluse informațiile privind fabricile achiziționate pentru toți anii examinați.

(111)

Pe baza modificării sferei de cuprindere a datelor utilizate pentru analiza situației economice a producătorilor reprezentativi din Uniune, astfel cum se explică în considerentul precedent, indicatorii microeconomici se stabilesc definitiv după cum urmează:

(112)

În pofida cifrelor ușor modificate, se confirmă tendințele fundamentale și constatările din considerentul (99) din regulamentul provizoriu care au condus la constatarea conform căreia prețurile hârtiei cretate de calitate superioară au rămas stabile de-a lungul anilor.

Tabelul 5

Prețurile producătorilor din Uniune

(113)

Stocurile au reprezentat în jur de 10 % din volumul de producție în cursul PA. Producătorii reprezentativi din Uniune și-au sporit nivelul stocurilor cu 10 % în timpul perioadei luate în considerare, în special între 2006 și 2007 și, mai târziu, între 2008 și PA. În mod semnificativ, acest fenomen a coincis cu creșterea importantă a importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping la un preț scăzut.

Tabelul 6

Stocuri

(114)

Din cauza închiderii unor fabrici de celuloză și a consolidării producătorilor reprezentativi din Uniune, numărul de angajați s-a redus substanțial cu 20 % (aproape 1 600 de locuri de muncă) în cursul perioadei luate în considerare. Creșterea și menținerea unei producții ridicate per salariat chiar și în perioada de concedieri intensive au permis realizarea unor câștiguri de eficiență. Costurile forței de muncă au crescut în mod constant, ajungând la o creștere de 8 % în cursul perioadei luate în considerare.

(115)

Constatările prezentate în considerentul (102) din regulamentul provizoriu sunt, așadar, bazate pe cifrele ușor modificate.

(116)

Rata rentabilității pe parcursul perioadei luate în considerare a fost corectată pentru a reflecta cu mai multă precizie nivelul rentabilității. Cu toate acestea, tendința de bază în materie de rentabilitate rămâne neafectată de această corecție. Producătorii reprezentativi din Uniune au suferit pierderi în anii 2006-2008 și situația financiară s-a redresat doar în 2009 când prețul mondial al pastei de hârtie, principala materie primă, a înregistrat, în mod excepțional, o scădere semnificativă ca urmare a crizei economice. Scăderea prețului pastei de hârtie (– 19 %) a fost considerată anormal de mare, aceasta contribuind în mod direct la îmbunătățirea situației financiare în cursul PA. Trebuie precizat faptul că începând cu PA, prețurile pastei de hârtie au revenit la nivelurile înregistrate înainte de PA.

(117)

Sub rezerva ușoarei modificări a cifrelor, se confirmă constatările referitoare la fluxul de numerar, investiții și randamentul investițiilor prezentate în considerentele (104) și (105) din regulamentul provizoriu.

(118)

Producătorul-exportator a afirmat că îmbunătățirea rentabilității nu ar trebui să fie considerată ca o situație temporară bazată pe o scădere excepțională a costului materiilor prime, astfel cum se explică în considerentul (107) din regulamentul provizoriu. Această scădere a costurilor a fost atât în beneficiul producătorilor locali cât și în beneficiul producătorilor chinezi, nu numai al reclamanților; prin urmare, aceste progrese în materie de rentabilitate nu s-au bazat în mod exclusiv pe scăderea costurilor, ci au rezultat mai degrabă dintr-o schimbare a politicii prețurilor practicate de reclamanți.

(119)

În plus, producătorul-exportator a declarat că rentabilitatea este determinată mai degrabă de prețurile HCCS, decât de prețul pastei de hârtie. Cu toate acestea, s-a constatat că, în 2009, când prețurile pastei de hârtie au scăzut în mod semnificativ, prețurile HCCS au rămas stabile și profiturile au crescut în consecință. Prin urmare, având în vedere faptul că prețurile au rămas stabile, nu se poate stabili nicio corelație între prețuri și rentabilitate în această perioadă de timp specifică.

(120)

Rata rentabilității constituie un indicator care este analizat la nivelul producătorilor reprezentativi din Uniune și nu la nivelul reclamanților, așa cum sugerează partea sus-menționată. Analiza informațiilor obținute a scos în evidență o legătură directă între scăderea excepțională a prețurilor pastei de hârtie, care constituie principala materie primă, și îmbunătățirea rentabilității; stabilitatea prețurilor produselor finite a contribuit, într-adevăr, la această îmbunătățire. Chiar dacă și alți producători de pe piață s-au aflat în această situație, acest lucru nu afectează constatarea potrivit căreia îmbunătățirea temporară a rentabilității se datorează scăderii semnificative excepționale a prețurilor materiilor prime în cursul PA.

(121)

Se confirmă constatările prezentate în considerentul (106) din regulamentul provizoriu în ceea ce privește capacitatea producătorilor reprezentativi de a mobiliza capitaluri.

(122)

Un producător-exportator și autoritățile din RPC au afirmat că nu există dovezi concludente care să demonstreze că producătorii reclamanți din Uniune ar fi suferit un prejudiciu material. În mod contrar, reclamanții au prezentat rezultate economice în general stabile și o rentabilitate crescută în cursul PA.

(123)

În primul rând, situația industriei din Uniune este analizată la nivelul producătorilor reprezentativi din Uniune și nu la nivelul reclamanților, așa cum sugerează părțile în cauză.

(124)

În al doilea rând, astfel cum se precizează în considerentele (89) și (107), afirmațiile acestor părți par să rezulte din indicatorii calculați pe baza unor seturi de date și informații diferite față de cele care au fost stabilite în timpul anchetei și care sunt prezentate mai sus și în regulamentul provizoriu. În consecință, aceste constatări sunt eronate din punct de vedere factual. În plus, analiza părților nu a fost coerentă în măsura în care a utilizat două seturi de date diferite pentru indicatorii macroeconomici și, respectiv, pentru indicatorii microeconomici.

(125)

S-a afirmat, de asemenea, că îmbunătățirea rentabilității ar trebui considerată și ca o consecință a eforturilor de restructurare depuse de industrie printre care se numără reducerea producției și a ocupării forței de muncă și creșterea productivității. În acest caz, factorii anterior menționați nu pot fi considerați ca fiind singurii indicatori ai prejudiciului însă ar trebui examinați simultan toți indicatorii de prejudiciu.

(126)

Articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază enumeră factorii și indicii economici care ar trebui examinați pentru a se evalua impactul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune. Articolul 3 alineatul (5) precizează în mod explicit că această listă de factori nu este exhaustivă și că unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare. În consecință, în timp ce indicatorii trebuie evaluați individual, constatările ar trebui să fie stabilite prin analiza tuturor factorilor.

(127)

În general, argumentele prezentate de producătorul-exportator și de guvernul RPC de către părțile în cauză nu afectează constatarea provizorie care, prin urmare, se confirmă, și anume aceea că industria din Uniune a suferit un prejudiciu material în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(128)

De asemenea, părțile și-au exprimat punctele de vedere în mod repetat în ceea ce privește eventualul risc de agravare a acestui prejudiciu material, având în vedere consolidarea considerabilă a capacităților producătorilor chinezi susținuți de politicile de stat și de subvențiile publice. Obiectul anchetei era acela de a determina existența unui prejudiciu material, nu a unui risc de agravare a acestuia. Prin urmare, aceste observații nu au putut afecta constatările și au trebuit să fie respinse.

(129)

Pe baza informațiilor de mai sus, constatările provizorii stabilite în considerentele (107)-(111) din regulamentul provizoriu se confirmă.

(130)

Comisia a primit mai multe observații referitoare la constatările provizorii în ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre dumping și prejudiciu.

(131)

Constatările provizorii privind efectul importurilor care fac obiectul unui dumping au fost contestate de mai multe părți. Principalul argument invocat a fost acela potrivit căruia importurile din RPC nu au avut un impact semnificativ în materie de volum și prețuri. S-a precizat că nu s-a produs o creștere bruscă a importurilor din RPC, ci, mai degrabă, o creștere progresivă de-a lungul anilor. Prin urmare, impactul acestora a fost destul de limitat și nu ar trebui exagerat în scopul determinării prejudiciului. S-a menționat, de asemenea, că prețurile chineze, chiar dacă erau inferioare prețurilor din Uniune, nu au avut niciun impact asupra prețurilor relativ stabile ale industriei din Uniune. Un producător-exportator chinez cooperant a contestat constatarea Comisiei conform căreia prețurile chineze ar fi determinat o blocare a prețurilor. Acesta a semnalat că în 2009, când prețurile chineze au scăzut și mai mult, prețurile industriei din Uniune nu numai că au crescut, ci, de fapt, au permis industriei din Uniune să realizeze profit.

(132)

Evoluția importurilor din RPC a fost analizată în detaliu în considerentele (84) și (114) din regulamentul provizoriu. S-a stabilit că importurile aproape s-au triplat în perioada luată în considerare, mai ales între anii 2006 și 2007 (+118 %) și între 2008 și PA (+81 %). Prin urmare, creșterea în volum nu poate fi considerată ca fiind nesemnificativă.

(133)

În ceea ce privește prețurile, importurile din RPC au subcotat prețurile producătorilor reprezentativi din Uniune cu 7,6 %, această valoare fiind considerată semnificativă pe o piață în cadrul căreia gradul de transparență a prețurilor este ridicat. Astfel cum se precizează în considerentul (112), prețurile producătorilor reprezentativi din Uniune au fost într-adevăr stabile în cursul perioadei luate în considerare, cu excepția unei creșterii excepționale în 2007, an în care exporturile chineze nu au crescut. În 2009, producătorii din Uniune au putut menține stabilitatea prețurilor lor, pierzând, în schimb, din cota de piață, iar rentabilitatea lor a rezultat din combinația între aceste prețuri stabile și scăderea costului materiilor prime.

(134)

Producătorul-exportator chinez a afirmat că importurile de HCCS din RPC nu au un impact asupra prețurilor industriei din Uniune întrucât acestea nu sunt comparabile cu HCCS fabricată și vândută de producătorii reprezentativi din Uniune deoarece numai 10 % din vânzările producătorilor reprezentativi din Uniune au făcut obiectul unei comparații pentru determinarea subcotării și a nivelului de preț neprejudiciabil. Se precizează că aceste determinări sunt efectuate pe baza unor produse complet comparabile ale căror caracteristici sunt identice astfel încât să garanteze o comparație echitabilă. Cu toate acestea, HCCS produsă de producătorii chinezi și de producătorii din Uniune reprezintă produse comparabile în general, conform constatărilor din considerentul (42) și, astfel, se află în concurență directă pe piața Uniunii.

(135)

În plus, s-a afirmat că este incorectă constatarea conform căreia piața de HCCS este o piață de mărfuri caracterizată de un nivel înalt de transparență, întrucât producătorii din Uniune vând aproape jumătate din produsele lor direct utilizatorilor finali. În mod contrar față de această declarație, producătorii reprezentativi din Uniune și-au vândut majoritatea produselor prin intermediul comercianților, fie direct, fie indirect (așa-numitele vânzări efectuate în funcție de un ordin de cumpărare atunci când produsele sunt livrate direct clientului însă comanda și facturarea se realizează prin intermediul comercianților). Într-adevăr, comercianții joacă un rol crucial atât în stocarea produselor, cât și în ceea ce privește transparența prețurilor de pe piață.

(136)

Pe baza informațiilor de mai sus, constatările provizorii stabilite în considerentele (113)-(117) din regulamentul provizoriu se confirmă.

(137)

Unul dintre producătorii-exportatori chinezo cooperanți și guvernul RPC au afirmat că scăderea producției din Uniune a constituit o consecință a crizei financiare mondiale și a scăderii puternice a consumului pe piața Uniunii, demonstrate de evoluția negativă a vânzărilor interne realizate de producătorii din Uniune, a utilizării capacităților, a ocupării forței de muncă și a nivelului stocurilor și că nu ar trebui atribuită importurilor din RPC.

(138)

Pentru a veni în sprijinul acestei afirmații, guvernul RPC a citat din manifestul pentru competitivitate și ocuparea forței de muncă lansat de industria hârtiei și a pastei de hârtie în iunie 2009 (denumit în continuare „manifestul”). Acest document vizează întreaga industrie a hârtiei și a pastei de hârtie și are un obiectiv strategic general. Pe baza informațiilor incluse în acest document, nu a putut fi extrasă nicio constatare distinctă în ceea ce privește producția și vânzarea produsului în cauză. Prin urmare, nu este posibil să se concluzioneze că declarațiile și constatările prezentate în acest manifest se aplică în mod exact produsului în cauză. În plus, având în vedere faptul că ancheta nu a dezvăluit existența unei legături solide între criza financiară și prejudiciul material suferit de industria din Uniune, acest argument a trebuit respins.

(139)

Nu a fost prezentat niciun argument nou care să justifice revizuirea constatărilor prezentate în considerentele (120)-(122) din regulamentul provizoriu și în considerentul (118) din prezentul regulament.

(140)

Revizuirea indicatorului microeconomic, conform explicațiilor din considerentul (110), a avut un impact asupra analizei privind performanța la export a producătorilor reprezentativi din Uniune în măsura în care scăderea vânzărilor la export pe parcursul perioadei luate în considerare a fost de 16 %. Vânzările la export către părți neafiliate realizate de aceste societăți au reprezentat 26 % din totalul de vânzări.

(141)

Contrar afirmațiilor unui producător-exportator, evoluția exporturilor de produs în cauză realizate de producătorii reprezentativi din Uniune a fost examinată în considerentele (123)-(124) din regulamentul provizoriu. Revizuirea sus-menționată nu afectează constatările provizorii.

(142)

Argumentele și dovezile aduse cu privire la efectul performanței la export a industriei din Uniune nu justifică, așadar, modificarea constatărilor stabilite în etapa provizorie.

(143)

Argumentele aduse cu privire la efectul importurilor din alte țări terțe au fost deja examinate în considerentele (125)-(127) din regulamentul provizoriu.

(144)

S-a afirmat că prejudiciul suferit de către producătorii din Uniune este cauzat de o supracapacitate structurală. Acest factor a fost deja examinat în considerentul (128) din regulamentul provizoriu.

(145)

Argumentul principal prezentat în acest sens este că eforturile de restructurare ale industriei din Uniune s-au încheiat în 2009 cu consolidarea a doi producători importanți, ceea ce a determinat o îmbunătățire imediată a situației industriei din Uniune. Astfel cum se precizează în considerentul (93) din regulamentul provizoriu, eforturile de restructurare s-au desfășurat din anul 2000 până la PA. Efectul pozitiv al consolidării sus-menționate ar fi trebuit să se manifeste printr-o îmbunătățire a utilizării capacităților sau, cel puțin, printr-un volum de vânzări stabil însă, în timpul PA, acești indicatori s-au deteriorat. Pe de altă parte, s-a stabilit că cea mai bună rentabilitate a industriei din Uniune în cursul PA s-a datorat în primul rând și în mod direct scăderii excepționale a prețului pastei de hârtie. Prin urmare, se mențin constatările prezentate în considerentul (128) din regulamentul provizoriu potrivit cărora eforturile de restructurare ale industriei au fost neutralizate de importurile care fac obiectul unui dumping.

(146)

Pe baza afirmațiilor de mai sus, se mențin constatările provizorii enunțate în considerentele (129)-(132) din regulamentul provizoriu, și anume faptul că importurile din RPC care au făcut obiectul unui dumping au cauzat un prejudiciu material industriei din Uniune în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază. Se confirmă, de asemenea, constatările provizorii privind efectul celorlalți factori cunoscuți care ar fi putut cauza un prejudiciu industriei din Uniune. Acești factori nu sunt de o asemenea natură încât să distrugă legătura de cauzalitate stabilită între importurile din RPC care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(147)

Nu au fost primite alte observații sau informații privind interesul producătorilor, al importatorilor și al comercianților din Uniune. Prin urmare, se confirmă constatările provizorii din considerentele (134)-(138) din regulamentul provizoriu în ceea ce privește interesul acestor grupuri.

(148)

Nu au fost primite alte observații sau informații privind interesul importatorilor și al comercianților. Prin urmare, se confirmă constatările provizorii din considerentele (139)-(143) din regulamentul provizoriu în ceea ce privește interesul acestor grupuri.

(149)

Alte trei tipografii și o asociație a tipografiilor și editorilor europeni au formulat observații după publicarea măsurilor provizorii. S-a afirmat că măsurile vor avea efecte negative asupra industriilor din aval deoarece creșterea prețurilor ar putea conduce la o relocalizare a industriei tipografice care ar determina o creștere a importurilor de materiale imprimate. Acest argument este coroborat cu faptul că importurile de materiale imprimate originare din RPC au crescut în mod rapid în ultimii ani, iar cota lor de piață a crescut, se pare, în mod considerabil în raport cu consumul total de materiale imprimate în Europa.

(150)

S-a afirmat, de asemenea, că măsurile ar provoca un deficit de aprovizionare pe piață, precum și termene de livrare mai lungi pentru utilizatori.

(151)

Majoritatea afirmațiilor nu se refereau la anumite societăți și erau similare cu afirmațiile deja prezentate în etapa provizorie a anchetei și abordate în considerentele (146) și (150) din regulamentul provizoriu. Se reamintește că tipografiile au cooperat în mod limitat, iar pe baza informațiilor transmise, limitate din punct de vedere cantitativ, s-a constatat că, din cauza nivelului rentabilității și a părții reprezentate de HCCS din costurile lor, tipografiile sunt într-adevăr sensibile la creșterea prețurilor. Cu toate acestea, majoritatea tipografiilor nu au efectuat decât puține achiziții directe de hârtie din RPC în cursul PA sau deloc, iar cantitatea de hârtie din RPC utilizată de tipografii este în general scăzută; prin urmare, impactul direct al taxei ar fi neglijabil. Majoritatea tipografiilor au declarat, de asemenea, că, din cauza necesității de a beneficia de termene de livrare scurte, proporția de aprovizionări direct din țări terțe ar rămâne limitată.

(152)

În ceea ce privește argumentele referitoare la materialele imprimate din RPC, ar trebui să se precizeze faptul că statisticile privind importurile de materiale imprimate vizează o gamă largă de produse care includ documente care nu sunt imprimate pe hârtie cretată de calitate superioară. Pe baza informațiilor disponibile, nu a fost posibil să se determine care este partea de produse importate din RPC care sunt imprimate pe produsul în cauză și care este partea de produse imprimate pe alte tipuri de hârtie. Cu toate acestea, din informațiile prezentate se cunoaște că materialele imprimate originare din RPC cuprind în mare parte câteva categorii specifice de cărți, cărți pentru copii, calendare, ambalaje și felicitări. Produsele care sunt mai sensibile la factorul „timp”, precum revistele săptămânale/lunare și altă hârtie de ziar, sunt mai puțin susceptibile de a fi importate din RPC din cauza timpului necesar pentru transport. Dacă imprimarea anumitor produse este mai susceptibilă de a fi relocalizată, există, în schimb, produse pentru care proximitatea și noțiunea de serviciu reprezintă aspecte cruciale și care, din acest motiv, nu ar trebui să fie afectate de concurența străină. În plus, chiar dacă hârtia este un factor de cost important pentru industria de tipărire, această industrie se caracterizează și printr-o utilizare intensă a forței de muncă; în consecință costurile asociate forței de muncă pot juca un rol mai important în determinarea tendințelor de relocalizare. Pe scurt, nu se poate exclude o creștere a importurilor de produse imprimate pe HCCS însă nu este posibilă nici evaluarea cu o oarecare precizie a nivelului unei astfel de creșteri, nici în ce măsură aceasta ar influența competitivitatea producătorilor de produse imprimate. Prin urmare nu se poate evalua impactul direct al acestor creșteri ale prețurilor asupra industriei de tipărire a Uniunii din aval.

(153)

Din informațiile transmise, se cunoaște, de asemenea, că industria de tipărire suferă de supracapacitate structurală, ceea ce explică procesul de restructurare continuă a sectorului. Una dintre forțele motrice ale restructurării a fost consolidarea fabricanților de hârtie în cadrul lanțului valoric. Orice dificultate a industriei de tipărire de a mări prețurile este considerată, mai degrabă, ca o consecință a propriei sale supracapacității structurale.

(154)

Părțile interesate care au menționat un posibil deficit de aprovizionare nu au cuantificat sau estimat amploarea unui astfel de deficit. În orice caz, rata de utilizare a capacităților producătorilor din Uniune, care era de 83 % în cursul PA, ceea ce înseamnă capacități neutilizate corespunzătoare unei cifre aproximative de un milion de tone, nu pare să confirme aceste declarații. Având în vedere aceste elemente, este puțin probabilă apariția unui deficit.

(155)

Având în vedere cele menționate mai sus, se confirmă constatările provizorii privind interesul Uniunii, și anume faptul că nu există motive incontestabile care să împiedice instituirea de măsuri definitive asupra importurilor de HCCS originară din RPC.

(156)

Un grup de producători-exportatori chinezi a solicitat mai multe detalii în legătură cu metoda utilizată pentru calcularea profitului țintă de 8 % utilizat pentru stabilirea prețului neprejudiciabil. Acesta a făcut referire la plângerea în care profitul țintă sugerat era mai mic.

(157)

Pe de altă parte, reclamantul a solicitat ca profitul țintă să fie stabilit la cel puțin 10 %, bazându-și argumentele pe marja de profit anticipată utilizată de agențiile de rating independente în metodologia lor de clasificare și pe rentabilitatea realizată de un producător activ în cadrul altui segment de producție de hârtie care nu este afectat de importurile din RPC.

(158)

Ar trebui clarificat faptul că profitul țintă, astfel cum a fost sugerat în plângere, a fost examinat pe baza răspunsurilor la chestionar și a vizitelor de verificare la producătorii reprezentativi din Uniune. Mai exact, a fost luat în considerare costul investițiilor în utilaje. S-a constatat că profitul țintă stabilit pe baza acestui din urmă element reflectează investiția inițială mare necesară și riscurile pentru această industrie cu investiții mari pe unitate de produs în absența importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții. Prin urmare, se ia în considerare un profit țintă de 8 % ca fiind nivelul pe care industria l-ar putea atinge în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Conform considerentului (86), pentru a garanta că respectivele calcule ale dumpingului și ale subcotării prețurilor efective și a prețurilor indicative se înscriu într-o abordare coerentă și din motivele stabilite în considerentele (68)-(71), calculul nivelului de eliminare a prejudiciului a fost revizuit pentru a exclude vânzările la export ale unei societăți din cadrul grupului producătorilor-exportatori chinezi cooperanți.

(159)

În ceea ce privește toate celelalte aspecte, se confirmă considerentele (153)-(161) din regulamentul provizoriu.

(160)

Având în vedere constatările formulate cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui instituită o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de hârtie cretată de calitate superioară originară din RPC la nivelul marjei mai scăzute de dumping sau de prejudiciu constatate, în conformitate cu regula taxei celei mai mici. În acest caz, nivelul taxei ar trebui stabilit, în consecință, la nivelul prejudiciului constatat.

(161)

Trebuie menționat că o anchetă antisubvenție a fost desfășurată în paralel cu ancheta antidumping care vizează importurile de hârtie cretată de calitate superioară originară din RPC. Având în vedere faptul că, în temeiul articolului 14 alineatul (1) din regulamentul de bază și al articolului 24 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (8) (denumit în continuare „regulamentul de bază antisubvenție”), niciun produs nu poate fi supus unor taxe antidumping și unor taxe compensatorii în același timp în vederea remedierii aceleiași situații generate de dumping sau de acordarea unei subvenții la export, s-a considerat necesar să se determine dacă și în ce măsură sumele corespunzătoare subvențiilor și marjele de dumping rezultă din aceeași situație.

(162)

În ceea ce privește sistemele de subvenții care au constituit subvenții la export în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază antisubvenție, marja de dumping definitivă stabilită pentru doi producători-exportatori chinezi se explică parțial (și anume 0,05 %) prin existența subvențiilor la export compensatorii. În ceea ce privește alte sisteme de subvenții, având în vedere utilizarea regulii celei mai reduse taxe și valoarea subvenției constatate în ancheta antisubvenție desfășurată în paralel, nu a fost considerată necesară o examinare suplimentară care să determine dacă și în ce măsură aceleași subvenții sunt compensate de două ori atunci când taxele antidumping și taxele compensatorii sunt instituite în mod simultan asupra aceluiași produs importat.

(163)

Referitor la nivelul dumpingului și al subvenției definitive pentru întreaga țară, se reamintește că acestea au fost stabilite prin utilizarea marjei de dumping definitive și a marjei de subvenție definitive determinate pentru producătorii-exportatori chinezi cooperanți cu cel mai ridicat nivel individual al taxei, și anume 63 % pentru marja de dumping definitivă și 16 % pentru marja de subvenție definitivă.

(164)

Se reamintește că același nivel de eliminare a prejudiciului se aplică atât anchetei antidumping cât și anchetei antisubvenție. În acest sens, se precizează că nivelul de eliminare a prejudiciului este mai scăzut decât marjele de dumping definitive, dar mai ridicat decât marjele de subvenție definitive. Prin urmare, se consideră oportună instituirea unei taxe compensatorii definitive la nivelul marjelor de subvenție definitive stabilite și, ulterior, instituirea unei taxe antidumping definitive până la nivelul relevant de eliminare a prejudiciului.

(165)

Pe baza elementelor de mai sus, având în vedere constatările enunțate în Regulamentul (UE) nr. 452/2011 din 6 mai 2011 de instituire a unei taxe antisubvenție definitive asupra importurilor de hârtie cretată de calitate superioară originară din Republica Populară Chineză (9) și în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) ultima teză din regulamentul de bază, taxa antidumping nu va fi instituită în măsura în care este necesar pentru a se conforma cu norma stabilită în teza respectivă; nivelul taxei antidumping definitive pentru RPC și nivelul la care va fi instituită această taxă se stabilesc după cum urmează:

(166)

Având în vedere amploarea marjei de dumping constatate, precum și nivelul prejudiciului adus industriei Uniunii și luându-se în considerare faptul că nu au fost instituite măsuri provizorii în ancheta antisubvenție desfășurată în paralel, se consideră necesară colectarea definitivă a sumelor constituite cu titlu de taxă antidumping provizorie, instituită prin regulamentul provizoriu, în limita taxei provizorii instituite.

(167)

Unul dintre producătorii-exportatori chinezp cooperanți a afirmat că colectarea definitivă a taxei provizorii la nivelurile stabilite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1042/2010 ar reprezenta o încălcare a articolului 10 alineatul (3) a doua teză din regulamentul de bază. Cu toate acestea, astfel cum este clar indicat în prezentul regulament, în special la articolul 1 alineatul (2), taxa definitivă instituită de acest regulament, este, de fapt, mai mare decât taxa provizorie instituită. În aceste circumstanțe, ar trebui ca taxa provizorie la nivelurile stabilite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1042/2010 să fie colectată în mod definitiv,