EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 42010X0710(03)

Regulamentul nr. 8 al Comisiei Economice pentru Europa al Organizației Națiunilor Unite –(CEE-ONU) Dispoziții uniforme referitoare la omologarea farurilor pentru autovehicule, care emit o lumină de întâlnire asimetrică sau o lumină de drum sau ambele, echipate cu lămpi cu incandescență cu halogen (H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 și/sau H11)

JO L 177, 10.7.2010, p. 71–112 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (HR)

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2010/8(2)/oj

10.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 177/71


Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare a prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 8 al Comisiei Economice pentru Europa al Organizației Națiunilor Unite –(CEE-ONU) Dispoziții uniforme referitoare la omologarea farurilor pentru autovehicule, care emit o lumină de întâlnire asimetrică sau o lumină de drum sau ambele, echipate cu lămpi cu incandescență cu halogen (H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 și/sau H11)

Revizuirea 4

Include întregul text valabil până la:

Seria 05 de amendamente – Data intrării în vigoare: 8 septembrie 2001

Rectificare 1 la revizuirea 4 a regulamentului – Data intrării în vigoare: 12 martie 2003

C.N.358.2003.TRATATE-1 din data de 6 mai 2003

CUPRINS

REGULAMENT

A.   DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

0.

Domeniul de aplicare

1.

Definiții

2.

Cererea de omologare de tip a unui far

3.

Marcaje

4.

Omologare

B.   CERINȚE TEHNICE PENTRU FARURI

5.

Specificații generale

6.

Iluminare

7.

Cerințe privind filtrele și dispersoarele colorate

8.

Verificarea disconfortului

9.

Far standard

10.

Observație privind culoarea

C.   ALTE DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

11.

Modificările și extinderea omologării unui tip de far

12.

Conformitatea producției

13.

Sancțiuni pentru neconformitatea producției

14.

Oprirea definitivă a producției

15.

Denumiri și adrese ale serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare și ale serviciilor administrative

16.

Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 –

Comunicare

Anexa 2 –

Verificarea conformității producției farurilor prevăzute cu lămpi cu filament H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 și/sau H11

Anexa 3 –

Exemple de dispunere a mărcilor de omologare

Anexa 4 –

Ecrane de măsurare

Anexa 5 –

Încercări de stabilitate a performanței fotometrice a farurilor în funcțiune

Anexa 6 –

Cerințe aplicabile farurilor care conțin dispersoare din material plastic – încercări ale dispersoarelor sau eșantioanelor de material și ale farurilor complete

Anexa 7 –

Cerințe minime privind eșantionarea efectuată de un inspector

A.   DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

0.   DOMENIUL DE APLICARE (1)

Prezentul regulament se aplică farurilor de autovehicul care pot include dispersoare din sticlă sau din material plastic.

1.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

1.1.   „dispersor” înseamnă elementul ultraperiferic al farului (al unității) care transmite lumina prin suprafața iluminantă;

1.2.   „acoperire” înseamnă orice produs(e) aplicat(e) într-unul sau mai multe straturi pe suprafața exterioară a unui dispersor;

„faruri de tipuri diferite” sunt faruri care diferă în aspecte esențiale, precum:

1.3.1.   marca sau denumirea comercială;

1.3.2.   caracteristicile sistemului optic;

1.3.3.   includerea sau eliminarea unor elemente capabile să modifice rezultatele optice prin reflexie, refracție, absorbție și/sau deformare în timpul funcționării. Totuși, montarea sau eliminarea filtrelor concepute exclusiv pentru a schimba culoarea fasciculului, și nu distribuția luminii acestuia nu constituie o modificare a tipului;

1.3.4.   adecvarea pentru circulația pe dreapta sau pentru circulația pe stânga sau pentru ambele sensuri de circulație;

1.3.5.   tipul luminii produse (lumină de întâlnire, lumină de drum sau ambele);

1.3.6.   suportul destinat susținerii lămpii (sau lămpilor) cu incandescență aparținând uneia dintre categoriile H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 și/sau H11 (2)  (3);

1.3.7.   materialele constitutive ale dispersoarelor și ale eventualei acoperiri.

2.   CEREREA DE OMOLOGARE A UNUI FAR (4)

Cererea de omologare a farului este prezentată de deținătorul mărcii sau denumirii comerciale a farului sau de reprezentantul său acreditat în mod corespunzător. Cererea precizează:

2.1.1.   dacă farul este destinat obținerii atât a unei lumini de întâlnire, cât și a unei lumini de drum sau numai a uneia dintre aceste lumini;

în cazul unui far destinat obținerii unei lumini de întâlnire, dacă farul este construit pentru ambele sensuri de circulație sau pentru circulația numai pe partea stângă sau numai pe partea dreapta;

2.1.2.1.   în cazul în care farul este prevăzut cu un reflector reglabil, poziția (pozițiile) de montaj a (ale) farului în raport cu solul și cu planul longitudinal median al vehiculului;

2.1.3.   culoarea luminii emise de far.

Orice cerere de omologare trebuie să fie însoțită de:

desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului și reprezentând o vedere frontală a farului, cu detalii ale striurilor, dacă acestea există, și secțiunea transversală; desenele indică spațiul rezervat pentru marca de omologare;

2.2.1.1.   dacă farul este prevăzut cu un reflector reglabil, o indicație a poziției (pozițiilor) de montaj a (ale) farului în raport cu solul și cu planul longitudinal median al vehiculului, dacă farul va fi utilizat doar în acea (acele) poziție (poziții);

2.2.2.   o specificație tehnică succintă;

2.2.3.   două eșantioane din fiecare tip de far;

pentru încercarea materialului plastic din care sunt fabricate dispersoarele:

treisprezece dispersoare:

2.2.4.1.1.   șase dintre aceste dispersoare pot fi înlocuite prin șase eșantioane de material de cel puțin 60 × 80 mm, care să prezinte o față exterioară plană sau convexă și la mijloc o zonă practic plană de cel puțin 15 × 15 mm (cu o rază de curbură minimă de 300 mm);

2.2.4.1.2.   fiecare astfel de dispersor sau eșantion de material trebuie să fie produs conform metodelor aplicate în fabricația de serie;

2.2.4.2.   un reflector pe care se pot fixa dispersoare conform indicațiilor producătorului.

2.3.   Materialele constitutive ale dispersoarelor și acoperirilor, dacă acestea există, sunt însoțite de raportul de încercare a caracteristicilor acestor materiale și ale acoperirilor, în cazul în care acestea au fost deja încercate.

2.4.   Autoritatea competentă verifică existența dispozițiilor satisfăcătoare pentru asigurarea controlului eficient al conformității producției înainte de acordarea omologării de tip.

3.   MARCAJE (5)

3.1.   Farurile prezentate în vederea omologării poartă marca sau denumirea comercială a solicitantului.

3.2.   Acestea au, pe dispersor și pe corpul principal (6), spații de o mărime suficientă pentru marca de omologare și simbolurile suplimentare prevăzute la punctul 4; aceste spații sunt indicate în desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus.

3.3.   Farurile proiectate astfel încât să îndeplinească atât cerințele de circulație pe partea dreaptă, cât și pe partea stângă poartă marcaje care indică cele două reglaje ale unității optice ale vehiculului sau ale lămpii cu incandescență pe reflector; aceste marcaje constau în literele „R/D” pentru poziția corespunzătoare circulației pe partea dreaptă și literele „L/G” pentru poziția corespunzătoare circulației pe partea stângă.

4.   OMOLOGARE

4.1.   Generalități

4.1.1.   În cazul în care toate eșantioanele unui tip de far, prezentate în temeiul punctului 2 de mai sus, îndeplinesc dispozițiile prezentului regulament, se acordă omologarea.

4.1.2.   Atunci când lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă internațională unică de omologare, cu condiția ca fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate să îndeplinească dispozițiile care i se aplică.

Această dispoziție nu se aplică pentru farurile prevăzute cu becuri cu două filamente, atunci când este aprobată o singură lumină.

4.1.3.   Un număr de omologare se acordă fiecărui tip omologat. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 04) indică seria de amendamente incluzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de far menționat în prezentul regulament, cu excepția situației în care omologarea este extinsă la un dispozitiv care diferă de dispozitivul deja omologat doar prin culoarea luminii emise.

4.1.4.   Notificarea omologării, extinderii, refuzului sau retragerii omologării sau oprirea definitivă a producției unui tip de far în temeiul prezentului regulament este comunicată părților la Acordul din 1958, care aplică prezentul regulament prin intermediul unui formular care este conform cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament, cu indicațiile corespunzătoare punctului 2.2.1.1.

4.1.5.   Pe lângă marca prevăzută la punctul 3.1, o marcă de omologare, așa cum este descrisă la punctele 4.2 și 4.3 de mai jos, se aplică pe spațiile menționate la punctul 3.2 de mai sus pe orice far care este conform unui tip omologat în temeiul prezentului regulament.

4.2.   Compoziția mărcii de omologare

Marca de omologare se compune din:

O marcă de omologare internațională, cuprinzând:

4.2.1.1.   un cerc în interiorul căruia se găsește litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (7);

4.2.1.2.   numărul de omologare prevăzut la punctul 4.1.3 de mai sus.

Următorul simbol sau următoarele simboluri suplimentare:

4.2.2.1.   pe farurile care îndeplinesc numai cerințele de circulație pe partea stângă, o săgeată orizontală dirijată spre dreapta unui observator care privește farul din față, adică spre partea drumului pe care se efectuează circulația;

4.2.2.2.   pe farurile proiectate să îndeplinească cerințele de circulație pentru ambele sensuri, printr-o reglare corespunzătoare a setării unității optice sau a lămpii cu incandescență, o săgeată orizontală cu două vârfuri dirijate unul spre stânga și celălalt spre dreapta;

4.2.2.3.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament numai pentru lumina de întâlnire, literele „HC”;

4.2.2.4.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament numai pentru lumina de drum, literele „HR”;

4.2.2.5.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament, atât pentru lumina de întâlnire, cât și pentru lumina de drum, literele „HCR”;

4.2.2.6.   pe farurile care cuprind un dispersor din material plastic, grupul de litere „PL” se aplică alături de simbolurile prevăzute la punctele 4.2.2.3-4.2.2.5 de mai sus;

4.2.2.7.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament pentru lumina de drum, indicarea intensității luminoase maxime exprimată printr-un marcaj de referință, astfel cum este definit la punctul 6.3.2.1.2 de mai jos, amplasat în apropierea cercului care înconjoară litera „E”; în cazul farurilor reciproc încorporate, indicarea intensității luminoase maxime a ansamblului luminilor de drum este exprimată ca mai sus.

În orice caz, modul de funcționare relevant aplicat în timpul procedurii de încercare conform punctului 1.1.1.1 din anexa 5 și tensiunea (tensiunile) permisă (permise) conform punctului 1.1.1.2 din anexa 5 trebuie să fie indicate în certificatul de omologare și în fișa de comunicare transmisă țărilor care sunt părți contractante la acord și care aplică prezentul regulament. În cazurile corespunzătoare, dispozitivul trebuie să fie marcat după cum urmează:

4.2.3.1.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament și care sunt concepute astfel încât lumina de întâlnire să nu se aprindă simultan cu oricare altă funcție de iluminare cu care poate fi reciproc încorporat, se adaugă în marca de omologare o bară oblică (/) după simbolul pentru lumina de întâlnire;

4.2.3.2.   pe farurile care îndeplinesc cerințele anexei 5 la prezentul regulament, doar atunci când sunt alimentate cu o tensiune de 6 V sau 12 V, un simbol constând în numărul 24 tăiat de o cruce oblică (×) este amplasat în apropierea suportului lămpii cu incandescență.

4.2.4.   Cele două cifre ale numărului de omologare (în prezent 04) care indică seria de amendamente incluzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării și, dacă este necesar, săgeata prescrisă pot să figureze în apropierea simbolurilor suplimentare de mai sus.

4.2.5.   Mărcile și simbolurile prevăzute la punctele 4.2.1 și 4.2.2 de mai sus trebuie să fie perfect lizibile și să nu poată fi șterse nici chiar atunci când farul este montat pe vehicul.

4.3.   Dispunerea mărcii de omologare

4.3.1.   Lămpi independente

Anexa 3, figurile 1-9, oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare cu simbolurile suplimentare menționate mai sus.

Lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate

Atunci când se constată că lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă internațională unică de omologare compusă dintr-un cerc care înconjoară litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea și de un număr de omologare. Această marcă de omologare poate fi plasată oriunde pe lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate, în următoarele condiții:

4.3.2.1.1.   este vizibilă după instalare;

4.3.2.1.2.   niciun element al lămpilor grupate, combinate sau reciproc încorporate care transmite lumina nu poate fi îndepărtat fără să se înlăture în același timp marca de omologare.

Simbolul de identificare al fiecărei lămpi corespunzător fiecărui regulament în temeiul căruia a fost acordată omologarea, precum și seria de amendamente corespunzătoare incluzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentelor la data eliberării omologării și, dacă este necesar, săgeata adecvată se marchează:

fie

4.3.2.2.1.   pe suprafața iluminantă corespunzătoare,

fie

4.3.2.2.2.   într-un grup, astfel încât fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate să poată fi identificată cu claritate (a se vedea patru exemple posibile în anexa 3).

4.3.2.3.   Dimensiunile elementelor unei mărci de omologare unice nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime prescrise de regulamentul în temeiul căruia a fost acordată omologarea pentru cea mai mică dintre mărcile individuale.

4.3.2.4.   Fiecărui tip omologat îi va fi atribuit un număr de omologare. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate menționate în prezentul regulament.

4.3.2.5.   Figura 10 din anexa 3 la prezentul regulament prezintă exemple de dispuneri ale mărcilor de omologare pentru lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu toate simbolurile suplimentare menționate mai sus.

Lămpile ale căror dispersoare sunt utilizate pentru diferite tipuri de faruri și care pot fi reciproc încorporate sau grupate cu alte lămpi

Se aplică dispozițiile prevăzute la punctul 4.3.2 de mai sus.

4.3.3.1.   În plus, atunci când se utilizează același dispersor, acesta poate purta diferite mărci de omologare ale diferitelor tipuri de faruri sau ansambluri de lămpi, cu condiția următoare: corpul principal al farului, chiar și atunci când nu poate fi separat de dispersor, să cuprindă și spațiul menționat la punctul 3.2 de mai sus și să poarte mărcile de omologare a funcțiilor existente.

Dacă diferite tipuri de faruri cuprind același corp principal, acesta din urmă poate purta mărci de omologare diferite.

4.3.3.2.   Figura 11 din anexa 3 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare care corespund cazului sus-menționat.

B.   CERINȚE TEHNICE PENTRU FARURI (8)

5.   SPECIFICAȚII GENERALE

5.1.   Fiecare eșantion trebuie să îndeplinească specificațiile prevăzute la punctele 6-8 de mai jos.

Farurile sunt construite astfel încât să își mențină caracteristicile fotometrice prescrise și să rămână în stare bună de funcționare în condiții de utilizare normale, în pofida vibrațiilor la care pot fi supuse.

5.2.1.   Farurile sunt prevăzute cu un dispozitiv care permite reglarea lor pe vehicul conform regulilor care le sunt aplicabile. Un astfel de dispozitiv nu este obligatoriu pentru componentele la care reflectorul și dispersorul nu pot fi separate, dacă utilizarea unor astfel de componente este limitată la vehicule la care reglajul farurilor este asigurat prin alte mijloace. Dacă farurile specializate pentru lumina de întâlnire și farurile specializate pentru lumina de drum, dintre care fiecare este prevăzut cu propria lampă cu incandescență, sunt asamblate pentru a forma o singură unitate, dispozitivul de reglare trebuie să permită ca fiecare sistem optic să fie reglat corect în mod individual. Totuși, aceste prevederi nu se aplică în cazul ansamblurilor de faruri ale căror reflectoare sunt inseparabile. Pentru acest tip de ansamblu, sunt aplicabile condițiile de la punctul 6.

5.3.   Componentele prin care lampa (lămpile) cu incandescență este (sunt) fixată (fixate) la reflector vor fi astfel concepute, încât, chiar și pe întuneric, lampa (lămpile) cu incandescență să nu poată fi fixată (fixate) într-o altă poziție decât cea corectă (9).

Suportul de lampă cu incandescență este conform cu caracteristicile dimensionale specificate în următoarele fișe de date ale Publicației IEC 61-2:

Lămpi cu incandescență

Suport

Fișe de date

H1

P 14,5s

7005-46-3

H2

X 5111

7005-99-2

H3

PK 22s

7005-47-1

HB3

P 20d

7005-31-1

HB4

P 22d

7005-32-1

H7

PX 26d

7005-5-1

H8

PG 17

7005-110-1

HIR1

PX 20d

7005-…-1

HIR2

PX 22d

7005-…-.

H9

PGJ 19-5

7005-110-1

H11

PGJ 19-2

7005-110-1

5.4.   Pentru farurile proiectate astfel încât să îndeplinească atât cerințele de circulație pe partea dreaptă, cât și cele de circulație pe partea stângă, adaptarea la un sens de circulație determinat poate fi obținută printr-o reglare inițială corespunzătoare în momentul montării pe vehicul sau printr-o reglare selectivă de către utilizator. Această reglare inițială sau această setare selectivă constă, de exemplu, într-o fixare a blocului optic la un anumit unghi pe vehicul sau a lămpii cu incandescență la un anumit unghi în raport cu blocul optic. În orice caz, vor fi posibile doar două poziții de fixare precise, una pentru circulație pe partea dreaptă și una pentru circulație pe partea stângă, iar conceptul nu va permite deplasarea accidentală a farului de la o poziție la alta sau plasarea într-o poziție intermediară. Atunci când pentru lampa cu incandescență sunt asigurate două poziții de fixare diferite, părțile destinate fixării acesteia pe reflector trebuie să fie concepute și construite astfel încât, în fiecare dintre aceste două poziții, lampa cu incandescență să fie fixată cu aceeași precizie ca cea cerută pentru farurile concepute pentru un singur sens de circulație. Verificarea conformității cu cerințele de la prezentul punct se efectuează prin inspecție vizuală și, după caz, cu ajutorul unui montaj de încercare.

Pe farurile proiectate pentru a produce alternativ o lumină de drum și o lumină de întâlnire, orice dispozitiv mecanic, electromecanic sau de orice altă natură încorporat în far pentru a comuta de la o lumină la alta (10) trebuie să fie realizat astfel încât:

5.5.1.   dispozitivul să fie suficient de rezistent pentru a funcționa 50 000 de cicluri fără a fi afectat de vibrațiile la care poate fi supus în condiții normale de funcționare;

5.5.2.   în cazul defectării, să fie posibilă obținerea automată a luminii de drum;

5.5.3.   lumina de întâlnire sau lumina de drum să poată fi obținută întotdeauna fără vreo posibilitate de oprire a mecanismului între două poziții;

5.5.4.   să fie imposibil pentru utilizator să modifice, cu unelte obișnuite, forma sau poziția elementelor mobile.

5.6.   Se efectuează încercări suplimentare în conformitate cu cerințele din anexa 5, pentru a se asigura că nu există variații excesive ale performanțelor fotometrice în timpul utilizării.

5.7.   În cazul în care farul este realizat din material plastic, încercările trebuie să fie efectuate conform cerințelor din anexa 6.

6.   ILUMINARE

6.1.   Dispoziții generale

6.1.1.   Farurile sunt proiectate astfel încât, cu lămpi cu incandescență H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 și/sau H11, acestea să emită o lumină corespunzătoare care să nu fie deranjantă în cazul luminii de întâlnire și să ofere o bună iluminare pentru lumina de drum.

6.1.2.   Iluminarea produsă de far este verificată pe un ecran așezat vertical la o distanță de 25 m în fața farului și perpendicular pe axa acestuia (a se vedea anexa 4).

6.1.3.   Farurile sunt verificate cu ajutorul unei (unor) lămpi cu incandescență standard (de referință) concepută (concepute) pentru o tensiune nominală de 12 V, orice filtre galben selectiv (11) fiind înlocuite cu filtre incolore identice geometric cu un factor de transmisie de cel puțin 80 %. În timpul verificării farului, tensiunea la bornele lămpii cu incandescență trebuie reglată astfel încât să fie obținute următoarele caracteristici:

Lămpi cu incandescență

Tensiune aproximativă de alimentare Flux luminos (în V)

pentru măsurare (în lumeni)

H1

12

1 150

H2

12

1 300

H3

12

1 100

HB3

12

1 300

HB4

12

825

H7

12

1 100

H8

12

600

HIR1

12

1 840

HIR2

12

1 355

H9

12

1 500

H11

12

1 000

Farul este considerat satisfăcător dacă cerințele fotometrice sunt îndeplinite cu cel puțin o lampă cu incandescență standard (de referință) de 12 volți care poate fi furnizată cu farul.

6.1.4.   Dimensiunile care determină poziția filamentului în interiorul lămpii cu incandescență standard sunt indicate în fișa de date relevantă din Regulamentul nr. 37.

6.1.5.   Becul lămpii cu incandescență standard trebuie să aibă o formă optică și o calitate astfel încât să nu cauzeze reflexii sau refracții care să afecteze negativ distribuția luminii. Conformitatea cu această cerință trebuie verificată prin măsurarea distribuției luminii obținute atunci când un far standard este prevăzut cu o lampă cu incandescență standard (de referință).

6.2.   Dispoziții cu privire la luminile de întâlnire

6.2.1.   Lumina de întâlnire trebuie să producă o „linie de separare” suficient de clară pentru a permite o reglare satisfăcătoare cu ajutorul acesteia. „Linia de separare” trebuie să fie o linie orizontală dreaptă pe partea opusă direcției de circulație pentru care a fost conceput farul; pe cealaltă parte, aceasta nu trebuie să se extindă dincolo de linia întreruptă HV H1 H4 formată de o linie dreaptă HV H1 la un unghi de 45° față de orizontală și o linie dreaptă H1 H4 aflată la 25 cm deasupra liniei drepte hh sau dincolo de linia dreaptă HV H3, înclinată la un unghi de 15° deasupra planului orizontal (a se vedea anexa 4). O „linie de separare” care se extinde dincolo de linia HV H2 și de linia H2 H4 și rezultând dintr-o combinație a celor două posibilități menționate mai sus nu este permisă sub nicio formă.

Farul este orientat astfel încât:

6.2.2.1.   în cazul farurilor concepute pentru a îndeplini cerințele de circulație pe partea dreaptă, „linia de separare” de pe jumătatea stângă a ecranului (12) este orizontală și, în cazul farurilor concepute pentru a îndeplini cerințele de circulație pe partea stângă, „linia de separare” de pe jumătatea dreaptă a ecranului este orizontală;

6.2.2.2.   această parte orizontală a „liniei de separare” este situată pe ecran la 25 cm sub linia hh (a se vedea anexa 4);

6.2.2.3.   „cotul”„liniei de separare” se află pe linia vv (13).

6.2.3.   În această orientare, farul trebuie să satisfacă numai condițiile menționate la punctele 6.2.5-6.2.7 de mai jos, dacă omologarea acestuia este dorită exclusiv pentru o lumină de întâlnire (14); dacă farul are rolul de a oferi atât o lumină de întâlnire, cât și una de drum, acesta este conform cerințelor prevăzute la punctele 6.2.5-6.2.7 și 6.3.

6.2.4.   Când un far astfel orientat nu îndeplinește cerințele la care se face referire la punctele 6.2.5-6.2.7 și 6.3, alinierea acestuia poate fi modificată, cu condiția ca axa luminii să nu fie deplasată lateral cu mai mult de 1° (= 44 cm) spre dreapta sau spre stânga (15). Pentru a facilita alinierea cu ajutorul „liniei de separare”, farul poate fi parțial acoperit, pentru a face „linia de separare” mai clară.

6.2.5.   Iluminarea produsă pe ecran de lumina de întâlnire îndeplinește următoarele cerințe:

Punct pe ecranul de măsurare

Iluminare necesară, în lucși

Faruri pentru circulația pe partea dreaptă

Faruri pentru circulația pe partea stângă

Punctul B

50 L

Punctul B

50 R

≤ 0,4

Punctul 75

R

Punctul 75

L

≥ 12

Punctul 75

L

Punctul 75

R

≤ 12

Punctul 50

L

Punctul 50

R

≤ 15

Punctul 50

R

Punctul 50

L

≥12

Punctul 50

V

Punctul 50

V

≥ 6

Punctul 25

L

Punctul 25

R

≥ 2

Punctul 25

R

Punctul 25

L

≥ 2

Orice punct în zona III

≤ 0,7

Orice punct în zona IV

≥ 3

Orice punct în zona I ≤ 2 x(E50R sau E50L) (16)

 

6.2.6.   Nu există variații laterale în detrimentul unei vizibilități bune în oricare dintre zonele I, II, III și IV.

6.2.7.   Valorile de iluminare în zonele „A” și „B” astfel cum sunt indicate în figura C din anexa 4 vor fi verificate prin măsurarea valorilor fotometrice în punctele 1-8 de pe această figură; aceste valori se vor încadra între următoarele limite:

1 + 2 + 3 ≥ 0,3 lucși și

4 + 5 + 6 ≥ 0,6 lucși și

0,7 lucși ≥ 7 ≥ 0,1 lucși și

0,7 lucși ≥ 8 ≥ 0,2 lucși

Aceste valori noi nu sunt necesare pentru faruri care au fost omologate înaintea datei de aplicare a Suplimentului 4 la seria 04 de amendamente aduse prezentului regulament (13 ianuarie 1993) și nici extinderilor unor astfel de omologări (17).

6.2.8.   Farurile concepute atât pentru circulație pe partea dreaptă, cât și pentru circulație pe partea stângă trebuie să îndeplinească cerințele stabilite mai sus pentru direcția de circulație corespunzătoare în fiecare dintre cele două poziții de setare a unității optice sau a lămpii cu incandescență.

6.3.   Dispoziții cu privire la luminile de drum

6.3.1.   În cazul unui far destinat să producă o lumină de drum și o lumină de întâlnire, măsurarea iluminării produse pe ecran de lumina de drum se efectuează cu același reglaj al farului ca pentru măsurătorile definite la punctele 6.2.5-6.2.7 de mai sus; în cazul unui far care produce numai o lumină de drum, acesta se reglează astfel încât zona de iluminare maximă să fie centrată pe punctul de intersecție al liniilor hh și vv; un astfel de far trebuie să îndeplinească numai cerințele menționate la punctul 6.3.

Iluminarea produsă pe ecran de lumina de drum trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

Punctul (HV) de intersecție a liniilor hh și vv se află în zona din interiorul liniei isolux, reprezentând 80 % din iluminarea maximă. Această valoare maximă (EM) nu este mai mică de 48 lucși. Valoarea maximă nu depășește în niciun caz 240 lucși; în plus, în cazul unui far cu lumină de întâlnire și al unui far cu lumină de drum combinate, această valoare maximă nu este mai mare de 16 ori iluminarea măsurată pentru lumina de întâlnire la punctul 75 R (sau 75 L).

6.3.2.1.1.   Intensitatea luminoasă maximă (IM) a luminii de drum, exprimată în mii de candele, se calculează cu ajutorul următoarei formule:

Formula

6.3.2.1.2.   Marca de referință (I'M.), indicând această intensitate maximă și menționată la punctul 4.2.2.7 de mai sus, se obține cu ajutorul următoarei formule:

Formula

Această valoare este rotunjită la cea mai apropiată dintre următoarele valori: 7,5; 10; 12,5; 17,5; 20; 25; 27,5; 30; 37,5; 40; 45; 50.

6.3.2.2.   Pornind de la punctul HV, orizontal la dreapta și la stânga, iluminarea este cel puțin egală cu 24 lucși până la o distanță de 1,125 m și de cel puțin 6 lucși până la o distanță de 2,25 m.

În cazul farurilor cu un reflector ajustabil, cerințele de la punctele 6.2 și 6.3 sunt aplicabile pentru fiecare poziție de montare indicată conform punctului 2.1.3. Pentru verificare, se utilizează următorul procedeu:

6.4.1.   fiecare poziție aplicată este realizată pe goniometrul de încercare în raport cu o linie care unește centrul sursei de lumină și punctul HV pe ecranul de măsurare. Reflectorul ajustabil este apoi mutat într-o poziție astfel încât modelul de lumină de pe ecran să corespundă prescripțiilor de orientare specificate la punctele 6.2.1-6.2.2.3 și/sau 6.3.1;

6.4.2.   cu reflectorul fixat inițial conform punctului 6.4.1, farul trebuie să îndeplinească cerințele fotometrice relevante specificate la punctele 6.2 și 6.3;

6.4.3.   se efectuează încercări suplimentare după ce reflectorul a fost deplasat vertical cu +/– 2 grade sau cel puțin în poziția maximă, dacă aceasta este sub 2°, din poziția inițială, cu ajutorul unui dispozitiv de reglare a farurilor. După reorientarea farului în ansamblul lui (de exemplu, cu ajutorul unui goniometru) în direcția opusă corespunzătoare, emisia de lumină în următoarele direcții este controlată și se încadrează în limitele necesare: lumină de întâlnire:

punctele HV și 75R (respectiv 75L);

lumină de drum: IM și punctul HV (procentaj din IM);

6.4.4.   dacă solicitantul a indicat mai multe poziții de montare, procedeul menționat la punctele 6.4.1-6.4.3 se repetă pentru toate celelalte poziții;

6.4.5.   dacă solicitantul nu a specificat poziții de montare speciale, farul va fi orientat pentru măsurările menționate la punctele 6.2 și 6.3 cu dispozitivul de reglare a farurilor în poziția medie. Încercările suplimentare de la punctul 6.4.3 se efectuează cu reflectorul deplasat în pozițiile sale extreme (în loc de +/– 2°) cu ajutorul dispozitivului de reglare a farurilor.

6.5.   Valorile de iluminare a ecranului menționate la punctele 6.2.5-6.2.7 și 6.3 de mai sus se măsoară cu ajutorul unui fotoreceptor, a cărui suprafață efectivă este inclusă într-un pătrat cu latura de 65 mm.

7.   CERINȚE PRIVIND FILTRELE ȘI DISPERSOARELE COLORATE

7.1.   Omologarea poate fi obținută pentru faruri care emit fie o lumină albă, fie o lumină galben selectiv, cu o lampă cu incandescență.

Exprimate în coordonate tricromatice CIE, caracteristicile colorimetrice corespunzătoare sunt următoarele:

Filtru de galben selectiv (ecran sau dispersor)

Limită spre roșu

y ≥ 0,138 + 0,580 x

Limită spre verde

y ≤ 1,29 x – 0,100

Limită spre alb

y ≥ – x + 0,966

Limită spre valoare spectrală

y ≤ – x + 0,992

care se poate, de asemenea, exprima în modul următor:

lungime de undă dominantă:

575-585 nm

factor de puritate:

0,90-0,98

Factorul de transmisie trebuie să fie ≥ 0,78 atunci când este determinat cu ajutorul unei surse de lumină cu o temperatură de culoare de 2 856 K (18).

7.2.   Filtrul trebuie să facă parte din far și trebuie să fie atașat astfel încât utilizatorul să nu îl poată demonta accidental sau intenționat cu scule obișnuite.

8.   VERIFICAREA DISCONFORTULUI

Trebuie să se verifice disconfortul cauzat de lumina de întâlnire a farurilor (19).

9.   FAR STANDARD (20)

Se consideră că un far este far standard (de referință), dacă acesta:

9.1.   îndeplinește cerințele pentru omologare menționate mai sus;

9.2.   are un diametru efectiv de cel puțin 160 mm;

are lampă cu incandescență standard, iar în diferite puncte și în diferite zone menționate la punctul 6.2.5, iluminarea este egală cu:

9.3.1.   cel mult 90 % din limitele maxime; și

9.3.2.   cel puțin 120 % din limitele minime prevăzute în tabelul de la punctul 6.2.5.

10.   OBSERVAȚIE PRIVIND CULOAREA

Deoarece orice omologare în temeiul prezentului regulament este acordată, în conformitate cu punctul 7.1 de mai sus, unui tip de far care emite fie o lumină albă, fie o lumină galben selectiv, articolul 3 al acordului la care este anexat prezentul regulament nu împiedică părțile contractante să interzică faruri care emit un fascicul cu lumină albă sau galben selectiv pe vehicule înregistrate de acestea.

C.   ALTE DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

11.   MODIFICAREA ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII UNUI TIP DE FAR

Orice modificare a tipului de far se notifică serviciului administrativ care a omologat tipul de far. Acest serviciu poate apoi:

11.1.1.   fie să considere că este improbabil ca modificările să aibă consecințe adverse semnificative și că, în orice caz, acest far îndeplinește încă cerințele;

11.1.2.   fie să ceară un nou raport de încercare serviciului tehnic responsabil cu încercările.

11.2.   Confirmarea omologării sau refuzul acesteia, cu indicarea modificărilor, este notificată părților contractante la acord care aplică prezentul regulament prin procedura indicată la punctul 4.1.4 de mai sus.

11.3.   Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării atribuie un număr de serie pentru această extindere și informează celelalte părți contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, printr-o fișă de comunicare care este conformă cu modelul menționat în anexa 1 la prezentul regulament.

12.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

12.1.   Farurile omologate în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie fabricate astfel încât să fie conforme cu tipul omologat îndeplinind cerințele enunțate la punctele 6 și 7.

12.2.   Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele de la punctul 12.1, se efectuează controale corespunzătoare ale producției.

Titularul omologării trebuie, în special:

12.3.1.   să asigure existența procedurilor pentru un control eficient al calității produselor;

12.3.2.   să aibă acces la echipamentul de control necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

12.3.3.   să se asigure de faptul că datele privind rezultatele încercărilor sunt înregistrate și că documentele conexe rămân disponibile o anumită perioadă stabilită de comun acord cu serviciul administrativ;

12.3.4.   să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare pentru a controla și pentru a asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, având în vedere variațiile admisibile în producția industrială;

12.3.5.   să se asigure că pentru fiecare tip de produs se efectuează cel puțin încercările prevăzute în anexa 2 la prezentul regulament;

12.3.6.   să se asigure că orice prelevare de eșantioane care arată neconformitatea cu tipul de încercare avută în vedere este urmată de o nouă eșantionare și de o nouă încercare. Trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se restabili conformitatea producției corespunzătoare.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție.

12.4.1.   La fiecare inspecție, i se prezintă inspectorului registrele de încercări și de urmărire a producției.

12.4.2.   Inspectorul poate să aleagă la întâmplare eșantioane care vor fi încercate în laboratorul producătorului. Numărul minim de eșantioane poate fi determinat în funcție de rezultatele controalelor proprii ale producătorului.

12.4.3.   Când nivelul calității nu pare a fi satisfăcător sau când pare necesar să se verifice valabilitatea încercărilor efectuate în temeiul punctului 12.4.2 de mai sus, inspectorul prelevă eșantioane care vor fi trimise serviciului tehnic care a efectuat încercările de omologare de tip, utilizând criteriile din anexa 7.

12.4.4.   Autoritatea competentă poate efectua toate încercările prevăzute în prezentul regulament. Aceste încercări vor fi efectuate pe eșantioane prelevate la întâmplare, fără a perturba angajamentele de livrare ale producătorului și în conformitate cu criteriile din anexa 7.

12.4.5.   Autoritatea competentă depune toate eforturile pentru a obține frecvența de o inspecție la fiecare doi ani. Aceasta rămâne însă la alegerea autorității competente și în funcție de încrederea acesteia în măsurile luate pentru asigurarea unui control eficace al conformității producției. În cazul în care se înregistrează rezultate negative, autoritatea competentă se asigură că s-au luat toate măsurile necesare pentru a se restabili conformitatea producției într-un timp cât mai scurt posibil.

12.5.   Farurile cu defecte vizibile nu sunt luate în considerare.

12.6.   Marcajul de referință nu este luat în considerare.

13.   SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

13.1.   Omologarea acordată pentru un tip de far în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă, dacă nu se respectă cerințele sau dacă un far care poartă marca de omologare nu este conform cu tipul omologat.

13.2.   În cazul în care o parte contractantă la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o anterior, aceasta informează fără întârziere celelalte părți contractante la acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare care este conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

14.   OPRIREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă titularul unei omologări oprește definitiv producția unui tip de far omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta informează autoritatea care a acordat omologarea. La rândul său, după primirea comunicării relevante, autoritatea notifică celelalte părți contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare care este conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

15.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament trebuie să comunice Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare și pe cele ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să li se trimită fișele de omologare sau de extindere, de refuz sau de retragere a omologării sau de oprire definitivă a producției, emise în alte țări.

16.   DISPOZIȚII TRANZITORII

16.1.   După șase de luni de la data oficială a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 112, părțile contractante care aplică prezentul regulament încetează să acorde omologări CEE în temeiul prezentului regulament.

16.2.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de extinderi pentru omologările acordate în temeiul prezentei serii de amendamente și a seriilor anterioare de amendamente la prezentul regulament.

16.3.   Omologările acordate în temeiul prezentului regulament înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 112 și toate extinderile omologărilor, inclusiv cele la o serie precedentă de amendamente la acest regulament acordate ulterior, rămân valide pe o perioadă nedefinită.

16.4.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să elibereze omologări pentru faruri pe baza acestei serii și a oricărei serii anterioare de amendamente la prezentul regulament, cu condiția ca farurile să fie destinate ca înlocuiri pentru montare pe vehiculele în uz.

16.5.   Începând cu data oficială a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 112, niciuna dintre părțile contractante care aplică prezentul regulament nu interzice montarea pe un nou tip de vehicul a unui far omologat în temeiul Regulamentului nr. 112.

16.6.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament vor continuă să permită montarea pe un vehicul sau un tip de vehicul a unui far omologat în temeiul prezentului regulament.

16.7.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să permită montarea sau utilizarea pe un vehicul în uz a unui far omologat în temeiul prezentului regulament modificat prin orice serie de amendamente anterioare, cu condiția ca farul să fie destinat pentru înlocuire.


(1)  Nicio prevedere din prezentul regulament nu împiedică o parte contractantă la acord, care aplică prezentul regulament, să interzică combinarea unui far care include un dispersor din material plastic, omologat prin aplicarea prezentului regulament, cu un dispozitiv mecanic (lamelă) de curățare a farurilor.

(2)  „Tipul lămpii” („tipul de lampă”) nu trebuie confundat cu „categoria lămpii” („categoria de lampă”). Prezentul regulament vizează farurile care utilizează lămpi cu incandescență cu halogen din categoriile H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 și/sau H1. Aceste categorii de lămpi cu incandescență diferă esențial în ceea ce privește conceptul, în special în ceea ce privește soclul. Acestea nu sunt interschimbabile, dar în cadrul unei categorii de lămpi cu incandescență pot exista, în mod normal, mai multe tipuri.

(3)  Lampa HIR 1 și/sau H 9 produc(e) o lumină de întâlnire doar în combinație cu instalarea unui (unor) dispozitiv(e) de curățare a farurilor în conformitate cu Regulamentul nr. 45. În plus, în ceea ce privește înclinarea verticală, prevederile de la punctul 6.2.6.2.2 din Regulamentul nr. 48, seria 01 de amendamente, nu se aplică atunci când sunt instalate aceste faruri. Această restricție se aplică doar atât timp cât nu există un acord general privind utilizarea dispozitivelor automate de nivel și a dispozitivelor de curățare a farurilor în ceea ce privește nivelul de performanță al farului.

(4)  Cerere de omologare a unei lămpi cu incandescență: a se vedea Regulamentul nr. 37.

(5)  În cazul farurilor proiectate pentru a îndeplini cerințele de circulație doar pe un sens al drumului (drept sau stâng), se recomandă în plus ca zona care poate fi ascunsă pentru a preveni disconfortul utilizatorilor într-o țară în care circulația se desfășoară pe o parte a drumului opusă celei din țara pentru care a fost conceput farul să fie evidențiată permanent pe dispersoarele frontale. Totuși, acest marcaj nu este necesar în cazul în care zona respectivă este clar vizibilă din proiect.

(6)  Dacă dispersorul nu poate fi desprins de corpul principal al farului, este suficient un spațiu pe dispersor.

(7)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Iugoslavia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Suedia, 15 (disponibil), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (disponibil), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (disponibil), 34 pentru Bulgaria, 35 (disponibil), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (disponibil), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (disponibil), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de statele membre folosind simbolul CEE corespunzător), 43 pentru Japonia, 44 (disponibil), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud și 48 pentru Noua Zeelandă. Numerele ulterioare vor fi atribuite celorlalte țări în ordinea cronologică în care acestea ratifică sau aderă la Acordul privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme aplicabile vehiculelor cu roți, echipamentelor și componentelor ce pot fi montate și/sau utilizate pe vehicule cu roți și la condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologării acordate în baza acestor specificații, iar numerele astfel alocate sunt comunicate de secretarul general al Organizației Națiunilor Unite părților contractante la acord.

(8)  Cerințe tehnice pentru lămpi cu incandescență: a se consulta Regulamentul nr. 37.

(9)  Se consideră că un far îndeplinește cerințele acestui punct atunci când lampa cu incandescență poate fi montată cu ușurință în far, iar clemele de poziționare pot fi montate corect în locașurile aferente chiar și pe întuneric.

(10)  Aceste dispoziții nu sunt aplicabile comutatorului.

(11)  Aceste filtre vor fi compuse din toate componentele, inclusiv dispersoare, destinate a colora lumina.

(12)  Ecranul de încercare trebuie să fie suficient de larg pentru a permite examinarea „liniei de separare” pe un interval de cel puțin 5° pe fiecare parte a liniei vv.

(13)  Dacă, în cazul unui far conceput pentru a îndeplini cerințele prezentului regulament cu privire doar la lumina de drum, axa focală se abate considerabil de la direcția generală a farului sau dacă, indiferent de tipul farului (doar lumină de întâlnire sau lumină de întâlnire și de drum combinate), lumina nu are o „linie de separare” cu un „cot” clar, reglarea laterală este afectată în modul în care îndeplinește cel mai bine cerințele de iluminare la punctele 75 R și 50 R pentru circulație pe partea dreaptă și la punctele 75 L și 50 L pentru circulație pe partea stângă.

(14)  Un far conceput pentru a emite o lumină de întâlnire poate încorpora o lumină de drum care nu se conformează acestei specificații.

(15)  Limita de realiniere cu un grad 1° către dreapta sau stânga nu este incompatibilă cu realinierea verticală în sus sau în jos. Aceasta din urmă este limitată doar de cerințele de la punctul 6.3; totuși, partea orizontală a „liniei de separare” nu ar trebui să se extindă dincolo de linia hh (dispozițiile de la punctul 6.3 nu sunt aplicabile pentru faruri destinate a îndeplini dispozițiile prezentului regulament doar pentru lumina de întâlnire).

(16)  E50R și E50L reprezintă iluminările reale măsurate.

(17)  Valorile de iluminare în orice punct din zonele A și B care se află, de asemenea, în cardul zonei III nu depășesc 0,7 lucși.

(18)  Corespunzând iluminantei A a Comisiei Internaționale de Iluminat (CIE).

(19)  Această dispoziție va face obiectul unei recomandări în beneficiul administrațiilor.

(20)  Provizoriu, pot fi acceptate valori diferite. În absența unor specificații finale, se recomandă utilizarea unui far omologat.


ANEXA 1

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297)]

Image

 (1)

Eliberat de:

Denumirea serviciului administrativ

Privind (2):

OMOLOGARE ACORDATĂ

OMOLOGARE EXTINSĂ

OMOLOGARE REFUZATĂ

OMOLOGARE RETRASĂ

PRODUCȚIE OPRITĂ DEFINITIV

pentru un tip de far în temeiul Regulamentului nr. 8

Nr. de omologare … Nr. de extindere …

1.

Marca sau denumirea comercială a farului: …

2.

Denumirea producătorului pentru tipul respectiv de far: …

3.

Numele și adresa producătorului: …

4.

Numele și adresa reprezentantului producătorului, după caz: …

5.

Trimis pentru omologare pe data de: …

6.

Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor pentru omologare: …

7.

Data raportului; eliberat de serviciul în cauză: …

8.

Numărul raportului; eliberat de serviciul în cauză: …

9.

Descriere succintă:

Categoria, astfel cum este descrisă de marcajul relevant (3): …

Numărul și categoria (categoriile) lămpii (lămpilor) cu incandescență: …

Culoarea luminii emise: alb/selectiv/galben (2): …

10.

Amplasamentul mărcii de omologare: …

11.

Motivul (motivele) extinderii omologării (dacă este cazul): …

12.

Omologare acordată/extinsă/refuzată/retrasă (2): …

13.

Locul: …

14.

Data: …

15.

Semnătura: …

16.

Lista documentelor constitutive ale dosarului de omologare depus la serviciul administrativ care a acordat omologarea este anexată la prezenta comunicare și poate fi obținută la cerere.


(1)  Numărul distinctiv al țării care a eliberat/extins/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispozițiile din regulament privind omologarea).

(2)  Se elimină mențiunile care nu se aplică.

(3)  Se indică marcajul adecvat selectat din lista de mai jos:

Image


ANEXA 2

VERIFICAREA CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI FARURILOR PREVĂZUTE CU LĂMPI CU INCANDESCENȚĂ H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 ȘI/SAU H11

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind satisfăcute din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, dacă diferențele nu depășesc abaterile inevitabile de fabricație.

În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă, atunci când se încearcă performanța fotometrică a unui far ales la întâmplare și prevăzut cu o lampă cu incandescență standard:

1.2.1.   nicio valoare măsurată nu se abate în sens defavorabil cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și zona III, abaterea maximă defavorabilă poate fi:

B 50 L (sau R):

0,2 lx, echivalent 20 %

0,3 lx, echivalent 30 %

Zona III:

0,3 lx, echivalent 20 %

0,45 lx, echivalent 30 %

sau dacă

1.2.2.1.   pentru lumina de întâlnire, valorile prescrise în prezentul regulament sunt atinse în HV (cu o toleranță de +0,2 lx) și în raport cu această dreaptă, într-un punct din fiecare zonă delimitată pe ecranul de măsurare (la 25 m) printr-un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 L (sau R) (1) (cu o toleranță de +0,1 lx), 75 R (sau L, 50 v, 25 R, 25 L și pe întreaga suprafață a zonei IV care nu este mai mare de 22,5 cm deasupra liniei 25 R și 25 L;

1.2.2.2.   și dacă, pentru o lumină de drum, HV fiind situat în interiorul liniei isolux 0,75 Emax, se respectă o toleranță de +20 % pentru valorile maxime și de –20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3.2 al prezentului regulament.

1.2.3.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, alinierea farului poate fi modificată, cu condiția ca axa luminii să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 1° la dreapta sau la stânga (2).

1.2.4.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, încercările pe faruri vor fi repetate utilizând o altă lampă cu incandescență standard.

1.3.   Pentru a verifica modul în care se modifică poziția verticală a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:

Unul dintre farurile eșantionate este supus încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1 din anexa 5 după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 5.

Farul este considerat acceptabil dacă valoarea Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, fără să depășească 2 mrad, al doilea far este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

1.4.   Coordonatele cromatice sunt respectate atunci când farul este prevăzut cu o lampă cu incandescență setată la temperatura de culoare Standard A.

Performanțele fotometrice ale farului care emite o lumină galben selectiv atunci când este prevăzut cu o lampă cu incandescență fără culoare sunt reprezentate de valorile incluse în acest regulament, înmulțite cu 0,84.

2.   CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de far, deținătorul omologării trebuie să efectueze cel puțin următoarele încercări, la intervale adecvate. Aceste încercări se efectuează în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

Dacă orice prelevare de eșantioane arată neconformitatea pentru tipul de încercare considerat, se prelevează noi eșantioane care sunt supuse încercărilor. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament vizează caracteristicile fotometrice și verificarea schimbării poziției verticale a liniei de separare, sub efectul căldurii.

2.2.   Metode utilizate în încercări

2.2.1.   Încercările se efectuează, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.   Pentru orice încercare de conformitate efectuată de producător se pot utiliza metode echivalente cu aprobarea autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Producătorul trebuie să demonstreze că metodele utilizate sunt echivalente cu cele indicate în prezentul regulament.

2.2.3.   Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită calibrări constante ale echipamentului de încercare și corelarea cu măsurătorile efectuate de o autoritate competentă.

2.2.4.   În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru verificările de natură administrativă și eșantionare.

2.3.   Natura eșantionării

Eșantioanele de faruri se selectează aleatoriu, dintr-un lot omogen. Prin lot omogen se înțelege un ansamblu de faruri de același tip, definit conform metodelor de producție ale producătorului.

Evaluarea acoperă, în general, producția de serie de la uzine individuale. Cu toate acestea, un producător poate grupa cifrele de producție privind același tip de faruri produse de mai multe uzine, cu condiția ca acestea să aplice aceleași criterii de calitate și același management al calității.

2.4.   Caracteristici fotometrice măsurate și înregistrate

Farurile eșantionate sunt supuse măsurătorilor fotometrice în punctele prevăzute de regulament, citirea fiind limitată la punctele Emax HV (3), HL, HR (4) în cazul luminii de drum și la punctele B 50 L (sau R), HV, 50 V, 75 R (sau L) și 25 L (sau R) în cazul luminii de întâlnire (a se vedea figura din anexa 4).

2.5.   Criterii de acceptare

Producătorul este responsabil pentru efectuarea unei analize statistice a rezultatelor încercărilor și pentru definirea, în acord cu autoritatea competentă, a criteriilor de acceptabilitate pentru produsele sale, pentru a îndeplini specificațiile definite pentru verificarea conformității producției de la punctul 12.1 din prezentul regulament.

Criteriile care reglementează acceptabilitatea sunt de așa natură încât, cu un grad de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes o verificare prin sondaj cum este cea descrisă în anexa 7 (prima eșantionare) să fie de 0,95.


(1)  Literele dintre paranteze se referă la farurile destinate circulației pe stânga.

(2)  A se vedea nota de subsol corespunzătoare din textul regulamentului.

(3)  Când lumina de drum este reciproc încorporată cu lumina de întâlnire, HV în cazul luminii de drum reprezintă același punct de măsurare ca în cazul luminii de întâlnire.

(4)  HL și HR: puncte pe „hh” localizate la 1,125 m în stânga, respectiv în dreapta punctului HV.


ANEXA 3

EXEMPLE DE DISPUNERE A MĂRCILOR DE OMOLOGARE

Figura 1

Image

Dispozitivul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care a fost omologat în Țările de Jos (E4), sub numărul de omologare 2439, îndeplinind cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente (04), în ceea ce privește atât lumina de întâlnire, cât și lumina de drum (HCR), și este conceput numai pentru circulația pe partea dreaptă.

Numărul 30 indică faptul că intensitatea luminoasă maximă a luminii de drum este cuprinsă între 86 250 și 111 250 candele.

Notă: Numărul de omologare și simbolurile suplimentare trebuie să fie plasate în apropierea cercului și să fie dispuse fie deasupra, fie dedesubtul literei „E”, fie la dreapta, fie la stânga acestei litere. Cifrele numărului de omologare trebuie să se afle de aceeași parte în raport cu litera „E” și să fie orientate în același sens. Este necesar să se evite utilizarea cifrelor romane la numerele de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

Figura 2

Image

Figura 3a

Image

Figura 3b

Image

Farul care poartă marca de omologare de mai sus îndeplinește cerințele prezentului regulament în ceea ce privește atât lumina de întâlnire, cât și lumina de drum și este conceput:

Numai pentru circulația pe partea stângă.

Pentru ambele sensur de circulație printr-o reglare corespunzătoare a poziției blocului optic sau a lămpii cu incandescență de pe vehicul.

Figura 4

Image

Figura 5

Image

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care integrează un dispersor din material plastic care îndeplinește cerințele prezentului regulament în ceea ce privește doar lumina de întâlnire și este conceput:

Pentru ambele sensuri de circulație

Numai pentru circulația pe partea dreaptă

Figura 6

Image

Figura 7

Image

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament:

În ceea ce privește doar lumina de întâlnire și este conceput doar pentru circulație pe partea stângă.

În ceea ce privește doar lumina de drum.

Figura 8

Image

Figura 9

Image

Identificarea unui far încorporând un dispersor din material plastic care îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 8.

În ceea ce privește atât lumina de întâlnire, cât și lumina de drum și este conceput doar pentru circulație pe partea dreaptă.

În ceea ce privește doar lumina de întâlnire și este conceput doar pentru circulație pe partea dreaptă.

Filamentul luminii de întâlnire nu se va aprinde simultan cu filamentul luminii de drum și/sau cu un alt far reciproc încorporat.

Figura 10

Marcaj simplificat pentru faruri grupate, combinate sau reciproc încorporate

(Liniile verticale și orizontale schematizează forma dispozitivului de semnalizare. Acestea nu fac parte din marca de omologare.)

MODEL A

Image

MODEL B

Image

MODEL C

Image

MODEL D

Image

Notă: Cele patru exemple de mai sus corespund unui dispozitiv de iluminare care poartă o marcă de omologare cuprinzând:

o lampă indicatoare de poziție față omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

un far cu lumină de întâlnire conceput pentru ambele sensuri de circulație și o lumină de drum cu o intensitate maximă cuprinsă între 86 250 și 111 250 candele (indicată prin numărul 30), omologat în conformitate cu seria 04 de amendamente la Regulamentul Nr. 7 și care conține un dispersor din material plastic;

un far de ceață față omologat în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 19 și care conține un dispersor din material plastic;

o lampă semnalizare direcție față de categorie 1a omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 6.

Figura 11

Lampă încorporată reciproc cu un far

Exemplul 1

Image

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor din material plastic destinat utilizării la diferite tipuri de faruri, precum:

fie un far cu o lumină de întâlnire, conceput pentru ambele sensuri de circulație și o lumină de drum cu intensitate luminoasă maximă cuprinsă între 86 250 și 111 250 candele (indicată prin numărul 30), omologat în Germania (E1) în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 8, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente, care este reciproc încorporat cu o lampă de poziție față omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

fie un far cu o lumină de întâlnire, conceput pentru ambele sensuri de circulație și o lumină de drum, omologat în Germania (E1) în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 1, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente, care este reciproc încorporat cu aceeași lampă de poziție față ca mai sus;

fie oricare dintre farurile sus-menționate, omologate ca lampă simplă.

Corpul principal al farului trebuie să poarte un singur număr de omologare valabil, de exemplu:

Image

Exemplul 2

Image

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor din material plastic utilizat pentru un ansamblu de două faruri omologate în Franța (E2), sub numărul de omologare 81151, compus din:

un far care emite o lumină de întâlnire conceput pentru ambele sensuri de circulație și o lumină de drum cu o intensitate luminoasă maximă între x și y candele, îndeplinind cerințele Regulamentului nr. 8; și

un far care emite o lumină de drum pentru ambele sensuri de circulație, cu o intensitate luminoasă maximă cuprinsă între w și z candele, îndeplinind cerințele Regulamentului nr. 20, intensitatea luminoasă maximă a luminilor de drum în ansamblu fiind cuprinsă între 86 250 și 111 250 candele.


ANEXA 4

ECRANE DE MĂSURARE

A.   Far pentru circulație pe partea dreaptă

(dimensiuni în mm)

Image

h-h: plan orizontal

trecere prin punctul luminos al farului

v-v: plan vertical

B.   Far pentru circulație pe partea stângă

(dimensiuni în mm)

Image

h-h: plan orizontal

trecere prin punctul luminos al farului

v-v: plan vertical

C.   Puncte de măsurare a valorilor de iluminare

Image

Notă: Figura C indică punctele de măsurare pentru circulație pe partea dreaptă.

Punctele 7 și 8 se deplasează în locația corespunzătoare în partea dreaptă a imaginii, pentru circulația pe partea stângă.


ANEXA 5

ÎNCERCĂRI DE STABILITATE A PERFORMANȚEI FOTOMETRICE A FARURILOR ÎN FUNCȚIUNE

ÎNCERCĂRI ALE FARURILOR COMPLETE

După ce valorile fotometrice au fost măsurate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, în punctul Emax pentru lumina de drum și HV, 50 R, B 50 L pentru lumina de întâlnire (sau HV, 50 L, B 50 R pentru farurile concepute pentru circulația pe stânga), un eșantion de far complet este supus unei încercări de stabilitate a performanței fotometrice în timpul funcționării. Prin „far complet” se înțelege farul propriu-zis, inclusiv componentele din jurul acestuia și lămpile alăturate care pot influența disiparea termică.

1.   ÎNCERCARE DE STABILITATE A PERFORMANȚEI FOTOMETRICE

Încercările se efectuează într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambientală de 23° C ± 5 °C, farul complet fiind montat pe un suport care reprezintă instalarea corectă pe vehicul.

1.1.   Far curat

Farul este ținut aprins timp de 12 ore, astfel cum se indică la punctul 1.1.1 și este verificat în modul indicat la punctul 1.1.2.

1.1.1.   Procedura de încercare

Farul este ținut aprins o perioadă de timp specificată, astfel încât:

(a)

în cazul în care o singură funcție de iluminare (far cu lumină de drum sau cu lumină de întâlnire) trebuie omologată, filamentul corespunzător să fie aprins pe durata prescrisă (1);

(b)

în cazul unui far cu lumină de întâlnire și al unui far cu lumină de drum reciproc încorporate (lampă cu filament dublu sau două lămpi cu incandescență):

dacă solicitantul declară că farul este destinat pentru a fi utilizat cu un singur filament aprins, (2) încercarea trebuie să fie executată în consecință, activând (1) succesiv fiecare dintre funcțiile specificate pentru jumătate din timpul indicat la punctul 1.1;

în toate celelalte cazuri (1)  (2), farul trebuie supus următorului ciclu până când intervalul specificat este atins:

15 minute, filamentul de lumină de întâlnire aprins

5 minute, toate filamentele aprinse;

(c)

în cazul în care funcțiile de iluminare sunt grupate, toate funcțiile individuale trebuie să fie aprinse simultan pe durata specificată pentru diferitele funcții de iluminare (a) ținând seama, de asemenea, de utilizarea funcțiilor de iluminare reciproc încorporate (b), conform specificațiilor producătorului.

1.1.1.2.   Tensiunea de încercare

Tensiunea se reglează pentru a furniza 90 % din puterea maximă specificată în regulamentul pentru lămpi cu incandescență (Regulamentul nr. 37). Puterea aplicată este în toate cazurile conformă cu valoarea corespunzătoare a unei lămpi cu incandescență cu o tensiune nominală de 12 V, cu excepția cazului în care solicitantul omologării specifică faptul că farul poate fi utilizat la o tensiune diferită. În acest din urmă caz, încercarea se efectuează cu o lampă cu incandescență a cărei putere are cea mai ridicată valoare utilizabilă.

1.1.2.   Rezultatele încercării

1.1.2.1.   Inspecție vizuală

După ce se stabilizează temperatura farului la temperatura mediului ambiant, se curăță dispersorul farului și dispersorul exterior, dacă există, cu o cârpă din bumbac curată și ușor umezită. Apoi, acestea sunt examinate vizual; nu trebuie să se constate nicio distorsiune, deformare, fisură sau schimbare de culoare a dispersorului farului sau a dispersorului exterior.

1.1.2.2.   Încercare fotometrică

În conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, se verifică valorile fotometrice în următoarele puncte:

Lumină de întâlnire:

50 R - B 50 L - HV pentru farurile destinate circulației pe partea dreaptă;

50 L - B 50 R - HV pentru farurile destinate circulației pe partea stângă.

Lumină de drum:

Punctul Emax

Se poate efectua un nou reglaj pentru a se ține seama de eventualele deformări ale suportului farului provocate de căldură (pentru schimbarea poziției liniei de separare, a se vedea punctul 2 al prezentei anexe).

Se acceptă o abatere de 10 %, inclusiv toleranțele procedurii fotometrice, între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înainte de încercare.

1.2.   Far murdar

În urma supunerii la încercarea prevăzută la punctul 1.1 de mai sus, farul este ținut aprins timp de o oră conform specificațiilor de la punctul 1.1.1, după ce a fost pregătit în prealabil conform punctului 1.2.1 și verificat conform specificațiilor de la punctul 1.1.2.

1.2.1.   Pregătirea farului

1.2.1.1.   Amestecul pentru încercare

1.2.1.1.1.   Pentru farul cu dispersor exterior de sticlă:

Amestecul de apă și de poluant care urmează să se aplice pe far este constituit din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu o granulozitate cuprinsă între 0-100 µm;

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu o granulozitate cuprinsă între 0-100 µm;

0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3); și

o cantitate adecvată de apă distilată cu o conductivitate de ≤ 1 mS/m.

Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.1.2.   Pentru farul cu dispersor exterior din material plastic:

Amestecul de apă și poluant care urmează să se aplice pe far este constituit din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu o granulozitate cuprinsă între 0-100 µm;

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu o granulozitate cuprinsă între 0-100 µm;

0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3);

13 părți (în greutate) de apă distilată cu o conductivitate de ≤ 1 mS/m; și

2 ± 1 părți (în greutate) de agent de înmuiere (4).

Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.2.   Aplicarea amestecului de încercare pe far

Amestecul de încercare se aplică uniform pe toată suprafața de ieșire a luminii farului, apoi se lasă să se usuce. Acest procedeu se repetă până când valoarea de iluminare scade la o valoare cuprinsă între 15-20 % din valorile măsurate pentru fiecare dintre punctele următoare, în condițiile descrise la punctul 1 de mai sus:

Emax în lumină de drum pentru o lampă cu lumină de drum/întâlnire;

Emax în lumină de drum, doar pentru o lampă cu lumină de drum;

50 R și 50 V (5) doar pentru o lampă cu lumină de întâlnire, concepută pentru circulație pe partea dreaptă;

50 L și 50 V (5) doar pentru o lampă cu lumină de întâlnire, concepută pentru circulație pe partea stângă.

1.2.1.3.   Echipament de măsurare

Echipamentul de măsurare este echivalent cu cel utilizat în timpul încercărilor de omologare a farului. O lampă cu incandescență standard (de referință) este utilizată pentru verificarea fotometrică.

2.   ÎNCERCARE PENTRU MODIFICAREA POZIȚIEI VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE SUB EFECTUL CĂLDURII

Această încercare constă în a verifica dacă deplasarea verticală a liniei de separare sub influența căldurii nu depășește o valoare specificată pentru o lampă cu lumină de întâlnire, aprinsă.

Farul supus încercării în conformitate cu punctul 1 face obiectul încercării descrise la punctul 2.1 fără a fi demontat din suportul lui și nici reajustat în raport cu acesta.

2.1.   Încercare

Încercarea trebuie să se efectueze într-o atmosferă uscată și liniștită, la o temperatură a mediului ambiant de 23 °C ± 5 °C.

Utilizând o lampă cu incandescență, de serie, uzată cel puțin o oră, se aprinde farul în poziția lumină de întâlnire, fără să fie demontat din suportul de încercare și fără să fie reajustat în raport cu acesta. (Pentru această încercare, tensiunea trebuie să fie reglată în modul prevăzut la punctul 1.1.1.2.) Poziția liniei de separare în partea sa orizontală (între vv și linia verticală care trece prin punctul B 50 R pentru cele concepute pentru circulația pe partea stângă sau B 50 L pentru cele concepute pentru circulația pe partea dreaptă) se verifică la 3 minute (r3) și, respectiv, 60 de minute (r60) după aprindere.

Măsurarea variației în poziția liniei de separare descrise mai sus trebuie să se facă printr-o metodă care să garanteze o precizie suficientă și rezultate reproductibile.

2.2.   Rezultatele încercării

2.2.1.   Rezultatul exprimat în miliradiani (mrad) se consideră acceptabil atunci când valoarea absolută Δ rI = / r3 – r60 / înregistrată pe far nu este mai mare de 1,0 mrad (Δ rI ≤ 1,0 mrad).

2.2.2.   Totuși, dacă această valoare este mai mare de 1,0 mrad, dar mai mică sau egală cu 1,5 mrad (1,0 mrad < Δr1 ≤ 1,5 mrad), un al doilea far este supus încercării, astfel cum se prevede la punctul 2.1, după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului descris mai jos, pentru stabilizarea poziției părților mecanice ale farului pe un suport reprezentativ pentru instalarea lui corectă pe vehicul:

Aprinderea lămpii cu lumină de întâlnire timp de o oră (tensiunea se reglează conform specificației de la punctul 1.1.1.2).

Far stins timp de o oră.

Tipul de far este considerat acceptabil dacă media valorilor absolute Δ rI măsurată pe primul eșantion și Δ rII măsurată pe al doilea eșantion este mai mică sau egală cu 1,0 mrad.

Formula


(1)  Atunci când farul care face obiectul încercării este grupat și/sau reciproc încorporat cu lămpi de poziție, acestea din urmă trebuie să rămână aprinse pe toată durata încercării. În cazul unei lămpi indicatoare de direcție, aceasta trebuie să funcționeze în mod intermitent, cu timpii de aprindere și de stingere aproximativ egali.

(2)  Dacă două sau mai multe filamente se aprind simultan atunci când farul este utilizat drept avertizor luminos, această utilizare nu trebuie considerată drept o utilizare normală a celor două filamente aprinse simultan.

(3)  NaCMC reprezintă carboximetil celuloză sodică, în mod obișnuit notată CMC. NaCMC utilizată în amestecul de praf trebuie să aibă un grad de substituție de 0,6-0,7 și o viscozitate de 200-300 cP pentru o soluție de 2 %, la 20 °C.

(4)  Toleranța referitoare la cantitate se datorează necesității de a obține un poluant care se întinde corect pe toate dispersoarele din material plastic.

(5)  50 V este situat la 375 mm sub HV pe linia verticală v-v pe ecran la o distanță de 25 m.


ANEXA 6

CERINȚE APLICABILE FARURILOR CARE CONȚIN DISPERSOARE DIN MATERIAL PLASTIC – ÎNCERCĂRI ALE DISPERSOARELOR SAU EȘANTIOANELOR DE MATERIALE ȘI ALE FARURILOR COMPLETE

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.   Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament satisfac specificațiile indicate la punctele 2.1-2.5 de mai jos.

1.2.   Cele două eșantioane de faruri complete furnizate în conformitate cu punctul 2.2.3 din prezentul regulament și care conțin dispersoare din material plastic satisfac specificațiile indicate la punctul 2.6 de mai jos în ceea ce privește materialul dispersoarelor.

1.3.   Eșantioanele dispersoarelor din materiale plastice sau eșantioanele de materiale, împreună cu reflectorul în fața căruia trebuie să fie montate dispersoarele (după caz), sunt supuse încercărilor de omologare în ordinea cronologică indicată în tabelul A reprodus în apendicele 1 la prezenta anexă.

1.4.   Cu toate acestea, dacă producătorul farului poate demonstra că produsul a avut deja un rezultat pozitiv la încercările prevăzute la punctele 2.1-2.5 de mai jos sau la încercări echivalente în conformitate cu un alt regulament, acele încercări nu se repetă; doar încercările prevăzute în tabelul B din apendicele 1 sunt obligatorii.

2.   ÎNCERCĂRI

2.1.   Rezistența la schimbări de temperatură

2.1.1.   Încercări

Trei noi eșantioane (dispersoare) fac obiectul a cinci cicluri de schimbare a temperaturii și umidității (UR = umiditate relativă), conform următorului program:

3 ore la 40 °C ± 2 °C și 85-95 % UR;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR;

15 ore la –30 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR;

3 ore la 80 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR.

Înaintea acestei încercări, eșantioanele se mențin la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR timp de cel puțin patru ore.

Notă: Perioadele de o oră la 23 °C ± 5 °C cuprind perioade de tranziție de la o temperatură la alta, necesare pentru a evita efectele șocului termic.

2.1.2.   Măsurători fotometrice

2.1.2.1.   Metodă

Măsurătorile fotometrice vor fi executate pe eșantioane înainte și după încercare.

Aceste măsurători vor fi efectuate utilizând o lampă standard, la următoarele puncte:

B 50 L și 50 R pentru lumina de întâlnire a unui far cu lumină de întâlnire sau a unui far cu lumină de întâlnire/de drum (B 50 R și 50 L în cazul farurilor concepute pentru circulație pe partea stângă);

Emax pentru lumina de drum a unui far cu lumină de drum sau a unui far cu lumină de întâlnire/de drum.

2.1.2.2.   Rezultate

Diferențele între valorile fotometrice măsurate înainte și după încercare pe fiecare dintre eșantioane nu trebuie să depășească 10 %, inclusiv toleranțele procedurii fotometrice.

2.2.   Rezistența la agenții atmosferici și chimici

2.2.1.   Rezistența la agenții atmosferici

Trei noi eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) sunt expuse radiației unei surse care are o repartiție energetică spectrală similară cu cea a unui corp negru a cărui temperatură se situează între 5 500 K și 6 000 K. Între sursă și eșantioane se interpun filtre adecvate pentru a reduce pe cât posibil radiațiile cu lungimea de undă mai mică de 295 nm și mai mare de 2 500 nm. Eșantioanele vor fi expuse la o iluminare energetică de 1 200 W/m2 ± 200 W/m2 pentru o perioadă de timp astfel încât energia luminoasă primită de acestea să fie egală cu 4 500 MJ/m2 ± 200 MJ/m2. În incintă, temperatura măsurată pe panoul negru așezat la nivelul eșantioanelor trebuie să fie de 50 °C ± 5 °C. Pentru a asigura o expunere constantă, eșantioanele trebuie să se rotească în jurul sursei de radiație cu o viteză cuprinsă între 1 și 5 1/min.

Eșantioanele sunt supuse unei pulverizări cu apă distilată având o conductivitate mai mică de 1 mS/m la o temperatură de 23 °C ± 5 °C, conform următorului ciclu:

pulverizare:

5 minute;

uscare:

25 minute.

2.2.2.   Rezistența la agenții chimici

Ca urmare a încercării descrise la punctul 2.2.1 de mai sus și după ce s-a efectuat măsurătoarea descrisă la punctul 2.2.3.1 de mai jos, fața exterioară a celor trei eșantioane este supusă tratamentului descris la punctul 2.2.2.2 cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai jos.

2.2.2.1.   Amestec pentru încercare

Amestecul pentru încercare este constituit din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilen (procentaj în volum).

2.2.2.2.   Aplicarea amestecului pentru încercare

Se impregnează până la saturație o bucată de țesătură de bumbac (conform standardului ISO 105) cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai sus și, după 10 secunde, se aplică timp de 10 minute pe fața exterioară a eșantionului, cu o presiune de 50 N/cm2, corespunzătoare unei forțe de 100 N aplicate pe o suprafață de încercare de 14 × 14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, tamponul de țesătură este impregnat din nou cu amestec, astfel încât compoziția lichidului aplicat să rămână mereu identică cu cea a amestecului de încercare specificat.

În timpul perioadei de aplicare, se admite compensarea presiunii exercitate pe eșantion pentru a se evita fisurile cauzate de această presiune.

2.2.2.3.   Curățare

La sfârșitul aplicării amestecului de încercare, eșantioanele se usucă în aer liber, apoi se spală cu soluția descrisă la punctul 2.3 (Rezistență la detergenți) la o temperatură de 23 °C ± 5 °C.

Eșantioanele sunt apoi clătite, atent, cu apă distilată care nu conține mai mult de 0,2 % impurități, la 23 °C ± 5 °C, apoi se șterg cu o cârpă moale.

2.2.3.   Rezultate

2.2.3.1.   După încercarea de rezistență la agenții atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor nu prezintă nicio fisură, zgârietură, spărtură, deformare, iar media variațiilor transmisiei

Formula, măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă, nu depășește 0,020 (Δ tm ≤ 0,020).

2.2.3.2.   După încercarea de rezistență la agenții chimici, eșantioanele nu trebuie să prezinte urme de atac chimic care ar putea provoca o variație a difuziunii fluxului, iar variația medie

Formula, măsurată la cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă, nu depășește 0,020

(Δ dm ≤ 0,020).

2.3.   Rezistența la detergenți și hidrocarburi

2.3.1.   Rezistența la detergenți

Fața exterioară a trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) se încălzește la 50 °C ± 5 °C și apoi se imersează 5 minute într-un amestec menținut la 23 °C ± 5 °C și alcătuit din 99 de părți apă distilată care nu conține mai mult de 0,02 % impurități și o parte de alchilarilsulfonat.

La finalul încercării, eșantioanele sunt uscate la 50 °C ± 5 °C. Suprafața eșantioanelor este curățată cu ajutorul unei cârpe umede.

2.3.2.   Rezistența la hidrocarburi

Fața exterioară a acestor trei eșantioane este frecată apoi ușor, timp de un minut, cu o țesătură de bumbac impregnată într-un amestec alcătuit din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procent în volum), apoi uscată în aer liber.

2.3.3.   Rezultate

După efectuarea acestor două încercări succesive, valoarea medie a variației în transmisie

Formula măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă, nu depășește 0,010 (Δ tm ≤ 0,010).

2.4.   Rezistența la deteriorarea mecanică

2.4.1.   Metoda de deteriorare mecanică

Fața exterioară a celor trei noi eșantioane (dispersoare) este supusă încercării de deteriorare mecanică uniformă prin metoda descrisă în apendicele 3 la prezenta anexă.

2.4.2.   Rezultate

După această încercare:

variațiile: Formula

și în difuziune: Formula

sunt măsurate conform procedurii descrise în apendicele 2, în zona definită la punctul 2.2.4 de mai sus. Valoarea medie a acestora pe cele trei eșantioane trebuie să fie astfel încât: Δ tm ≤ 0,100; Δ dm ≤ 0,050.

2.5.   Încercarea de aderență a eventualelor acoperiri

2.5.1.   Pregătirea eșantionului

Se incizează o suprafață de 20 mm × 20 mm din acoperirea unui dispersor cu o lamă de ras sau cu un ac, astfel încât să se obțină o grilă formată din pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea lamei sau a acului este suficientă pentru a tăia cel puțin acoperirea.

2.5.2.   Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă cu o forță de aderență de 2 N/(cm de lățime) ±20 % măsurată în condițiile standardizate specificate în apendicele 4 la prezenta anexă. Această bandă adezivă, cu o lățime minimă de 25 mm, este presată pe suprafața pregătită conform dispozițiilor de la punctul 2.5.1, timp de cel puțin 5 minute.

Apoi, extremitatea benzii adezive este supusă unei tensiuni până la echilibrarea forței de aderență pe suprafața considerată printr-o forță perpendiculară pe această suprafață. În acest moment, banda este smulsă cu o viteză constantă de 1,5 m/s ±0,2 m/s.

2.5.3.   Rezultate

Nu trebuie să se constate deteriorări semnificative ale părții cu grilă. Deteriorările la intersecțiile pătratelor sau la marginile inciziilor sunt admise, cu condiția ca suprafața deteriorată să nu depășească 15 % din suprafața cu grilă.

2.6.   Încercări ale farului complet care conține un dispersor din material plastic

2.6.1.   Rezistența la deteriorarea mecanică a suprafeței dispersorului

2.6.1.1.   Încercări

Dispersorul eșantionului de far nr. 1 este supus încercării descrise la punctul 2.4.1 de mai sus.

2.6.1.2.   Rezultate

După încercare, rezultatele măsurătorilor fotometrice efectuate pe un far în conformitate cu prezentul regulament nu trebuie să depășească cu mai mult de 30 % valorile maxime prescrise la punctele B 50 L și HV și nici să fie mai mici de 10 % din valorile minime prescrise la punctul 75 R (în cazul farurilor destinate circulației pe partea stângă, punctele luate în considerare sunt B 50 R, HV și 75 L).

2.6.2.   Încercarea de aderență a unei eventuale acoperiri

Dispersorul eșantionului de far nr. 2 este supus încercării descrise la punctul 2.5 de mai sus.

3.   VERIFICAREA CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

În ceea ce privește calitatea materialelor utilizate la fabricarea dispersoarelor, farurile aparținând unei serii vor fi considerate conforme cu prezentul regulament, dacă:

3.1.1.   după încercarea de rezistență la agenți chimici și încercarea de rezistență la detergenți și hidrocarburi, partea exterioară a eșantioanelor nu prezintă fisuri, spărturi sau deformări vizibile cu ochiul liber (a se vedea punctele 2.2.2, 2.3.1 și 2.3.2);

3.1.2.   după încercarea descrisă la punctul 2.6.1.1, valorile fotometrice în punctele de măsurare specificate la punctul 2.6.1.2 se încadrează în limitele prescrise de prezentul regulament pentru conformitatea producției.

3.2.   Dacă rezultatele încercării nu îndeplinesc cerințele, încercările sunt repetate pe un alt eșantion de faruri selectate aleatoriu.

APENDICELE 1

ORDINEA CRONOLOGICĂ A ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE

Încercări pe materiale plastice (dispersoare sau eșantioane de materiale furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament).

Tabelul A

Eșantioane –încercări

Dispersoare sau eșantioane de materiale

Dispersoare

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

1.1.

Fotometrie limitată (punctul 2.1.2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.1.1.

Schimbare de temperatură (punctul 2.1.1)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.1.2.

Fotometrie limitată (punctul 2.1.2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.2.1.

Măsurarea transmisiei

x

x

x

x

x

x

x

x

x

 

 

 

 

1.2.2.

Măsurarea difuziunii

x

x

x

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.3.

Agenți atmosferici (punctul 2.2.1)

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.3.1.

Măsurarea transmisiei

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.4.

Agenți chimici (punctul 2.2.2)

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.4.1.

Măsurarea difuziunii

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.5.

Detergenți (punctul 2.2.1)

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

1.6.

Hidrocarburi (punctul 2.3.2)

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

1.6.1.

Măsurarea transmisiei

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

1.7.

Deteriorare (punctul 2.4.1)

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.7.1.

Măsurarea transmisiei

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.7.2.

Măsurarea difuziunii

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.8.

Aderență (punctul 2.5)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

Încercări pe faruri complete (furnizate în conformitate cu punctul 2.2.3 din prezentul regulament).

Tabelul B

 

Far complet

Eșantion nr.

1

2

2.1.

Deteriorare (punctul 2.6.1.1)

x

 

2.2.

Fotometrie (punctul 2.6.1.2)

x

 

2.3.

Aderență (punctul 2.6.2)

 

x

APENDICELE 2

Metoda de măsurare a difuziunii Și a transmisiei luminii

1.   ECHIPAMENT (a se vedea figura)

Lumina unui colimator K cu o semidivergență Formula

este limitat de o diafragmă DT cu o deschidere de 6 mm, în fața căreia este așezat suportul eșantionului.

O lentilă convergentă acromatică L2, ale cărei aberații sferice sunt corectate, leagă diafragma DT și receptorul R; diametrul lentilei L2 trebuie să fie astfel încât să nu diafragmeze lumina difuzată de eșantion într-un con cu semiunghiul la vârf β/2 = 14°.

O diafragmă circulară DD cu unghiurile α/2= 1° și α max / 2 = 12° se plasează într-un plan focal imagine al lentilei L2.

Partea centrală opacă a diafragmei este necesară pentru a elimina lumina care vine direct de la sursa luminoasă. Trebuie să fie posibil să se îndepărteze această parte centrală a diafragmei din fasciculul luminos astfel încât aceasta să revină exact în poziția originală.

Distanța L2 DT și lungimea focală F2 (1) a lentilei L2 trebuie să fie alese astfel încât imaginea lui DT să acopere în întregime receptorul R.

Pentru un flux incident inițial de 1 000 de unități, precizia absolută a fiecărei citiri trebuie să fie mai mare de 1 unitate.

2.   MĂSURĂTORI

Trebuie efectuate următoarele citiri:

Lectură

Cu eșantion

Cu partea centrală a DD

Cantitatea reprezentată

T1

nu

nu

Fluxul incident citit inițial

T2

da (înaintea încercării)

nu

Fluxul transmis de noul material într-un câmp de 24 °C

T3

da (după încercare)

nu

Fluxul transmis de materialul încercat într-un câmp de 24 °C

T4

da (înaintea încercării)

da

Fluxul difuzat de materialul nou

T5

da (după încercare)

da

Fluxul difuzat de materialul încercat

Image


(1)  Pentru L2 se recomandă folosirea unei distanțe focale de aproximativ 80 mm.

APENDICELE 3

METODĂ DE ÎNCERCARE PRIN PULVERIZARE

1.   ECHIPAMENT DE ÎNCERCARE

1.1.   Pistol pentru pulverizat

Pistolul pentru pulverizat utilizat este prevăzut cu o duză cu un diametru de 1,3 mm permițând un debit al lichidului de 0,24 ±0,02 l/minut la o presiune de operare de 6,0 bari – 0, +0,5 bari.

În aceste condiții de operare, modelul de jet obținut trebuie să aibă diametrul de 170 mm ± 50 mm pe suprafață expusă degradării, la o distanță de 380 mm ± 10 mm față de duză.

1.2.   Amestec de încercare

Amestecul de încercare este compus din:

nisip de siliciu cu duritatea 7 pe scara Mohr, cu o granulozitate cuprinsă între 0 și 0,2 mm și o distribuție aproape normală, având un factor unghiular de 1,8-2.

Duritatea apei nu depășește 205 g/m3 pentru un amestec cuprinzând 25 g de nisip pentru un litru de apă.

2.   ÎNCERCARE

Suprafața exterioară a dispersoarelor farurilor este supusă o dată sau de mai multe ori acțiunii jetului de nisip produs în modul descris mai sus. Jetul va fi pulverizat aproape perpendicular pe suprafața de încercat.

Deteriorarea va fi verificată cu ajutorul unuia sau mai multor eșantioane de sticlă plasate ca referință în apropierea dispersoarelor care urmează să fie încercate. Amestecul va fi pulverizat până când variația difuziunii luminii pe eșantion (eșantioane), măsurată conform metodei descrise în apendicele 2, este astfel încât:

Formula

Pot fi utilizate mai multe eșantioane de referință pentru a se verifica omogenitatea degradării pe întreaga suprafață care urmează să fie încercată.

APENDICELE 4

ÎNCERCAREA DE ADERENȚĂ A BENZII ADEZIVE

1.   OBIECT

Această metodă permite determinarea în condiții standardizate a forței liniare de aderență a unei benzi adezive pe o placă de sticlă.

2.   PRINCIPIU

Măsurare a forței necesare pentru a dezlipi o bandă adezivă de pe o placă de sticlă la un unghi de 90°.

3.   CONDIȚII ATMOSFERICE SPECIFICATE

Temperatura ambiantă trebuie să fie la 23 °C ± 5 °C, iar umiditatea relativă de 65 ± 15 % (HR).

4.   EPRUBETE

Înainte de încercare, rola-eșantion a benzii adezive se condiționează timp de 24 de ore în atmosfera specificată (a se vedea punctul 3 de mai sus).

Pentru fiecare rolă, se efectuează încercarea pe cinci eprubete de 400 mm lungime. Aceste eprubete vor fi prelevate din role după înlăturarea primelor trei înfășurări.

5.   PROCEDURA

Încercarea se efectuează în condițiile ambiante specificate la punctul 3.

Se prelevă cinci eprubete, derulând radial banda cu o viteză de aproximativ 300 mm/s, apoi acestea sunt aplicate în următoarele 15 secunde astfel:

Se aplică progresiv banda pe o placă de sticlă prin frecare longitudinală ușoară cu degetul, astfel încât să nu existe nicio bulă de aer între bandă și placa de sticlă, dar fără a exercita o presiune excesivă.

Se lasă ansamblul să stea timp de 10 minute în condițiile atmosferice specificate.

Se dezlipește eprubeta de placă pe circa 25 mm, într-un plan perpendicular pe axa eprubetei.

Se fixează placa și se rabatează la 90° extremitatea liberă a benzii. Forța se aplică astfel încât linia de separare dintre placă și bandă să fie perpendiculară pe această forță și perpendiculară pe placă.

Se trage pentru a dezlipi cu viteza de 300 mm/s ± 30 mm/s și se înregistrează forța necesară.

6.   REZULTATE

Cele cinci valori obținute se așază în ordine, iar valoarea medie trebuie reținută ca rezultat al măsurătorii. Această valoare va fi exprimată în Newtoni/cm de lățime a benzii.


ANEXA 7

CERINȚE MINIME PRIVIND EȘANTIONAREA EFECTUATĂ DE UN INSPECTOR

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate a fi îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, după caz, dacă diferențele nu depășesc abaterile de fabricație inevitabile.

În ceea ce privește performanța fotometrică, conformitatea farurilor produse în serie nu este contestată dacă, atunci când este încercată performanța fotometrică a unui far ales la întâmplare și prevăzut cu o lampă cu incandescență standard:

1.2.1.   nicio valoare măsurată nu se abate în sens defavorabil cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și zona III abaterea maximă poate fi respectiv:

B 50 L (sau R):

0,2 lx echivalent 20 %

0,3 lx echivalent 30 %

Zona III:

0,3 lx echivalent 20 %

0,45 lx echivalent 30 %

sau dacă

1.2.2.1.   pentru o lumină de întâlnire, valorile prescrise în prezentul regulament sunt atinse în HV (cu o toleranță de 0,2 lx) și în raport cu această dreaptă, într-un punct din fiecare zonă delimitată pe ecranul de măsurare (la 25 m) printr-un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 L (or R) (1) (cu o toleranță de 0,1 lx), 75 R (sau L), 50 V, 25 R, 25 L și pe întreaga suprafață a zonei IV care nu este mai mare de 22,5 cm deasupra liniei 25 R și 25 L;

1.2.2.2.   și dacă, pentru o lumină de drum, HV fiind situat în interiorul liniei isolux 0,75 Emax, se respectă o toleranță de +20 % pentru valorile maxime și –20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3.2 al prezentului regulament. Marcajul de referință nu este luat în considerare.

1.2.3.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, alinierea farului poate fi modificată, cu condiția ca axa luminii să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 1° la dreapta sau la stânga.

1.2.4.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, încercările pe far sunt repetate utilizând o altă lampă cu incandescență standard.

1.2.5.   Farurile cu defecte vizibile nu sunt luate în considerare.

1.2.6.   Marcajul de referință nu este luat în considerare.

1.3.   Coordonatele cromatice sunt respectate atunci când farul este prevăzut cu o lampă cu incandescență setată la temperatura de culoare de Standard A.

Performanțele fotometrice ale farului care emite o lumină galben selectiv atunci când este prevăzut cu o lampă cu incandescență fără culoare sunt reprezentate de valorile incluse în acest regulament, înmulțite cu 0,84.

2.   PRIMA EȘANTIONARE

La prima eșantionare, se aleg la întâmplare patru faruri. Primul eșantion din două faruri este marcat cu litera A, iar cel de-al doilea eșantion dintr-un grup de două este marcat cu litera B.

2.1.   Conformitatea nu este contestată

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri, în sens defavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1.   eșantion A

A1

:

pentru un far 0 %

pentru celălalt far, nu mai mult de 20 %

A2

:

pentru ambele faruri, mai mult de 0 %

dar nu mai mult de 20 %

se trece la eșantionul B

2.1.1.2.   eșantion B

B1

:

pentru ambele faruri 0 %

2.1.2.   sau dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.2.   Conformitatea este contestată

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și producătorului i se solicită restabilirea conformității producției cu cerințele (punerea în conformitate), dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.2.1.1.   eșantion A

A3

:

pentru un far, nu mai mult de 20 %

pentru celălalt far, peste 20 %

dar nu mai mult de 30 %

2.2.1.2.   eșantion B

B2

:

în cazul lui A2

pentru un far, peste 0 %

dar nu mai mult de 20 %

pentru celălalt far, nu mai mult de 20 %

B3

:

în cazul lui A2

pentru un far 0 %

pentru celălalt far, peste 20 %

dar nu mai mult de 30 %

2.2.2.   sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 13, în cazul în care, ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pe aceste faruri sunt următoarele:

2.3.1.   eșantion A

A4

:

pentru un far, nu mai mult de 20 %

pentru celălalt far, peste 30 %

A5

:

pentru ambele faruri, peste 20 %

2.3.2.   eșantion B

B4

:

în cazul lui A2

pentru un far, peste 0 %

dar nu mai mult de 20 %

pentru celălalt far, peste 20 %

B5

:

în cazul lui A2

pentru ambele faruri, mai mult de 20 %

B6

:

în cazul lui A2

pentru un far 0 %

pentru celălalt far, peste 30 %

2.3.3.   sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele A și B.

3.   EȘANTIONARE REPETATĂ

În cazul eșantioanelor A3, B2 și B3, este necesar să se efectueze o nouă eșantionare, alegând un al treilea eșantion C compus din două faruri și un al patrulea eșantion D compus din două faruri, alese din stocul produs după punerea în conformitate, în termen de două luni de la notificare.

3.1.   Conformitatea nu este contestată

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.1.1.1.   eșantion C

C1

:

pentru un far 0 %

pentru celălalt far, nu mai mult de 20 %

C2

:

pentru ambele faruri, peste 0 %

dar nu mai mult de 20 %

se trece la eșantionul D

3.1.1.2.   eșantion D

D1

:

în cazul lui C2

pentru ambele faruri 0 %

3.1.2.   sau dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.2.   Conformitatea este contestată

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și producătorului i se solicită restabilirea conformității producției (punere în conformitate), dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.2.1.1.   eșantion D

D2

:

în cazul lui C2

pentru un far, peste 0 %

dar nu mai mult de 20 %

pentru celălalt far, nu mai mult de 20 %

3.2.1.2.   sau dacă nu se îndeplinesc condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C:

3.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 13 în cazul în care, ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.3.1.   eșantion C

C3

:

pentru un far, nu mai mult de 20 %

pentru celălalt far, peste 20 %

C4

:

pentru ambele faruri, mai mult de 20 %

3.3.2.   eșantion D

D3

:

în cazul lui C2

pentru un far, 0 % sau peste 0 %

pentru celălalt far, mai mult de 20 %

3.3.3.   sau dacă nu se îndeplinesc condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele C și D.

4.   MODIFICAREA POZIȚIEI VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE

Pentru a verifica modul în care se modifică pozițiile verticale ale liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:

Unul dintre farurile din eșantionul A după metoda de eșantionare descrisă în figura 1 din prezenta anexă este supus încercării conform procedurii descrise la punctul 2.1 al anexei 5, după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 5.

Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar nu este mai mare de 2,0 mrad, al doilea far al eșantionului A este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad. Cu toate acestea, dacă această valoare de 1,5 mrad nu este respectată pentru eșantionul A, cele două faruri ale eșantionului B fac obiectul aceleiași proceduri, iar valoarea Δ r pentru fiecare dintre ele nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

Figura 1

Image


(1)  Limitele dintre paranteze se referă la farurile destinate circulației pe stânga.


Top