12.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 185/1

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2022/95 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia, care se încadrează la codurile NC 3102 30 90 și 3102 40 90. În urma unei anchete ulterioare, prin care s-a stabilit absorbția taxei, măsurile au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 663/98 (3). În urma unei cereri de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor și de reexaminare intermediară în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) și cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 658/2002 (4), o taxă antidumping definitivă de 47,07 EUR/tonă la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia, care se încadrează la codurile NC 3102 30 90 și 3102 40 90. În cele din urmă, a fost efectuată o reexaminare intermediară a definiției produsului și, prin Regulamentul (CE) nr. 945/2005 (5), s-a instituit o taxă antidumping definitivă variind între 41,42 EUR/tonă și 47,07 EUR/tonă la importurile de îngrășăminte solide cu un conținut de nitrat de amoniu de peste 80 % din greutate, originare din Rusia, care se încadrează la codurile NC 3102 30 90, 3102 40 90, ex 3102 29 00, ex 3102 60 00, ex 3102 90 00, ex 3105 10 00, ex 3105 20 10, ex 3105 51 00, ex 3105 59 00 și ex 3105 90 91.

(2)

La 19 aprilie 2007, Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 442/2007 (6), măsuri antidumping definitive la importurile de nitrat de amoniu originar din Ucraina.

(3)

La 30 august 2005, Comisia a primit o cerere de reexaminare intermediară parțială în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază (denumită în continuare „reexaminarea intermediară”). Cererea, al cărei obiect s-a limitat la dumping, a fost înaintată de Eurochem, un producător-exportator de nitrat de amoniu din Rusia.

(4)

Eurochem a afirmat, și a prezentat suficiente elemente de probă prima facie în acest sens, că circumstanțele s-au schimbat și, în special, că o comparație a valorii normale a produsului în cauză, pe baza datelor proprii, cu prețurile de export ale produsului în cauză practicate la exportul către Comunitate ar avea ca rezultat reducerea dumpingului cu mult sub nivelul măsurilor actuale. În consecință, pentru a contrabalansa dumpingul, nu ar mai fi necesară menținerea măsurilor la nivelul actual, care a fost stabilit pe baza marjei de prejudiciu stabilite anterior.

(5)

Stabilind, după consultarea comitetului consultativ, că au existat suficiente probe care să justifice inițierea reexaminării intermediare, Comisia a deschis reexaminarea respectivă la data de 30 noiembrie 2005 (7).

(6)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (8), Comisia a primit, la 17 ianuarie 2007, o cerere de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor.

(7)

Această cerere a fost înaintată de Asociația Europeană a producătorilor de îngrășăminte (EFMA, denumită în continuare „reclamantul”) în numele unor producători reprezentând o proporție majoră, în acest caz peste 50 %, din producția totală de nitrat de amoniu a Comunității.

(8)

Cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar duce, probabil, la continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului adus industriei comunitare. Una dintre părți a afirmat că ar fi trebuit ca, din oficiu, Comisia să deschidă, în paralel, o reexaminare intermediară referitoare atât la dumping, cât și la prejudiciu, pentru a ține seama de schimbarea circumstanțelor în contextul extinderii UE din 2004 și, respectiv, 2007. Comisia, prin intermediul mai multor avize (9) care au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, a invitat părțile interesate să solicite deschiderea de reexaminări intermediare în cazul în care erau în măsură să furnizeze elemente de probă care să ateste că măsurile ar fi fost foarte diferite dacă s-ar fi bazat pe informații care să le includă pe cele referitoare la noile state membre. Comisia nu a primit nicio astfel de cerere sau element de probă. În acest sens, ar trebui reținut faptul că extinderea UE, în sine, nu poate fi considerată, în absența unor elemente de probă, drept bază suficientă pentru deschiderea unei reexaminări. Prin urmare, afirmația respectivă a trebuit să fie respinsă.

(9)

Stabilind, după consultarea comitetului consultativ, că au existat suficiente probe care să justifice reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a deschis reexaminarea respectivă la 14 aprilie 2007 (10).

(10)

Obiectul anchetei de reexaminare intermediară se limitează la examinarea dumpingului în privința Eurochem. Comisia a înștiințat oficial producătorul-exportator în cauză, reprezentanții țării exportatoare și producătorii comunitari cu privire la deschiderea reexaminării intermediare parțiale.

(11)

În privința anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a informat oficial producătorii-exportatori, reprezentanții țării exportatoare, importatorii, producătorii comunitari, utilizatorii și reclamantul (EFMA) cu privire la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor.

(12)

Având în vedere numărul mare de producători (23) și de importatori din cadrul Comunității, s-a considerat necesar, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, să se analizeze în cadrul reexaminării în perspectiva expirării măsurilor dacă ar trebui utilizate eșantioane reprezentative. Pentru a permite Comisiei să ia o decizie privind necesitatea reală a eșantionării și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, li s-a cerut producătorilor și importatorilor din cadrul Comunității, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, să se facă cunoscuți în termen de 15 zile de la deschiderea anchetei și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(13)

În urma analizării informațiilor furnizate și având în vedere faptul că 14 producători comunitari și-au exprimat dorința de a coopera, s-a decis că utilizarea de eșantioane reprezentative este necesară în ceea ce privește producătorii comunitari.

(14)

Un singur importator a răspuns avizului de deschidere și și-a exprimat, inițial, dorința de a coopera. Cu toate acestea, importatorul respectiv nu a furnizat niciuna dintre informațiile solicitate deoarece în 2005 a încetat să importe nitrat de amoniu din Rusia.

(15)

Pentru reexaminarea intermediară a fost trimis un chestionar către Eurochem, care a cooperat, răspunzând la chestionar.

(16)

Pentru reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor, au fost trimise chestionare tuturor producătorilor-exportatorilor cunoscuți din țările în cauză, importatorilor afiliați, producătorilor comunitari incluși în eșantion, utilizatorilor și reclamantului.

(17)

Pentru reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor au fost primite răspunsuri la chestionare din partea a:

(18)

Trei producători-exportatori/distribuitori din Rusia. Societățile respective au fost Eurochem, Acron (denumită în continuare „Acron”), și JSC Minudiobreniya (denumită în continuare „Minudiobreniya”).

(19)

Patru producători comunitari incluși în eșantion:

(20)

Dintre cei 55 de importatori potențiali de nitrat de amoniu în Comunitate care au fost contactați, numai 3 societăți au răspuns, indicând faptul că nu au importat produsul în cauză în cursul perioadei luate în considerare.

(21)

Au fost primite observații scrise din partea Comitetului Organizațiilor Profesionale din Agricultura Uniunii Europene (COPA)/Comitetului General al Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană (COGECA), a Sindicatului Național al Fermierilor din Anglia și Țara Galilor și a Federației fermierilor din Suedia.

(22)

În cadrul ambelor anchete, părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul limită stabilit în avizul de deschidere corespunzător. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(23)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru analiză și a întreprins vizite de verificare la sediul următoarelor societăți:

Nu s-au efectuat vizite de verificare deoarece niciun importator de nitrat de amoniu din țara în cauză nu a răspuns la chestionar.

(24)

Perioada de anchetă pentru reexaminarea intermediară parțială, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, cu privire la importurile de la Eurochem a corespuns perioadei cuprinse între 1 iulie 2004 și 30 iunie 2005 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare intermediară”).

(25)

Perioada de anchetă pentru reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor a corespuns perioadei cuprinse între 1 aprilie 2006 și 31 martie 2007 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor” sau „PAREM”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări sau reapariții a prejudiciului a corespuns perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2003 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(26)

Toate părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și constatările esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se recomande modificarea măsurilor antidumping instituite cu privire la societatea Eurochem și, respectiv, menținerea unei taxe antidumping definitive la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia. De asemenea, părților interesate le-a fost acordat un termen pentru a-și formula observațiile în urma acestei notificări. Observațiile acestora au fost luate în considerare, după caz.

(27)

Produsul care face obiectul acestor reexaminări este același cu cel definit în Regulamentul (CE) nr. 945/2005, și anume îngrășăminte solide cu un conținut de nitrat de amoniu de peste 80 % din greutate, originare din Rusia, care se încadrează la codurile NC 3102 30 90, 3102 40 90, ex 3102 29 00, ex 3102 60 00, ex 3102 90 00, ex 3105 10 00, ex 3105 20 10, ex 3105 51 00, ex 3105 59 00 și ex 3105 90 91.

(28)

Ca și în anchetele anterioare, s-a constatat că nitratul de amoniu produs și comercializat pe piața internă din Rusia și cel exportat din Rusia către Comunitate au aceleași caracteristici fizice și tehnice și aceleași întrebuințări de bază. În consecință, acestea sunt produse similare în cadrul prezentelor anchete, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(29)

Din punct de vedere al caracteristicilor fizice și tehnice, nitratul de amoniu produs de industria comunitară este un produs similar cu nitratul de amoniu exportat din Rusia către Comunitate.

(30)

Întrucât toate produsele vândute Comunității de către Eurochem pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare intermediară au fost fabricate în exclusivitate de către un producător afiliat, NAK Azot, analiza în ceea ce privește valoarea normală și prețul de export a fost efectuată numai cu privire la acest producător. Taxa și marja de dumping rezultate, în cazul în care acestea există, care urmează să fie aplicate importurilor de produse fabricate de NAK Azot ar trebui să fie aplicate și societății afiliate, Nevinka Azot.

(31)

Deoarece un singur tip de produs a fost exportat către Comunitate, valoarea normală a fost stabilită cu privire la acest tip de produs. S-a analizat dacă s-au efectuat suficiente vânzări în cadrul operațiunilor comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Prețurile de vânzare pe piața internă pentru fiecare tranzacție au fost comparate cu costul total de producție.

(32)

În această privință, ar trebui reținut faptul că cheltuielile cu energia, precum cele aferente energiei electrice și gazelor naturale, reprezintă un procent major din costul de fabricație și un procent semnificativ din costul total de producție. În scopul verificării referitoare la operațiunile comerciale normale, s-a analizat și dacă costurile asociate producției și vânzării produsului în cauză se reflectă în mod rezonabil în registrele contabile ale părților implicate.

(33)

Ancheta nu a relevat niciun indiciu conform căruia energia electrică nu ar fi reflectată în mod rezonabil în registrele contabile. În acest context, se menționează, printre altele, că prețurile energiei electrice plătite de Eurochem pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare intermediară erau aliniate la prețurile de pe piața internațională, în comparație cu alte țări precum Canada și Norvegia. Cu toate acestea, nu același lucru se poate afirma în ceea ce privește prețurile gazelor naturale.

(34)

De fapt, în ceea ce privește alimentarea cu gaze naturale, s-a stabilit pe baza datelor publicate de surse recunoscute la nivel internațional, specializate în piețele de energie, că prețul plătit de Eurochem reprezenta aproximativ o cincime din prețul de export al gazelor naturale din Rusia. Mai mult, toate datele disponibile indică faptul că prețurile gazelor naturale de pe piața internă a Rusiei erau prețuri reglementate, situate cu mult sub nivelul prețurilor gazelor naturale practicate, de exemplu, pe piețele din SUA, Canada, Japonia și UE. Aceste patru piețe acoperă, în total, 46 % din consumul mondial de gaze naturale, iar nivelurile principalelor prețuri practicate pe cele patru piețe interne par să reflecte în mod rezonabil costurile. Aceste piețe de gaze naturale pot fi considerate, prin urmare, reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. Informațiile disponibile sugerează, de asemenea, că prețurile de vânzare pe piața internă a gazelor naturale din Rusia nu acoperă nici măcar costurile furnizorului de gaze, Gazprom.

(35)

Având în vedere cele de mai sus, s-a considerat că prețurile gazelor naturale plătite de NAK Azot pe durata anchetei nu pot fi utilizate în scopul stabilirii costului de producție pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) prima teză din regulamentul de bază. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, costurile, în acest caz costurile suportate de NAK Azot în legătură cu alimentarea cu gaze naturale, au trebuit să fie ajustate pentru a reflecta costurile asociate producerii și comercializării produsului similar pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare intermediară. Dat fiind că prezenta reexaminare s-a limitat la o analiză a nivelului de dumping practicat de Eurochem, nu s-a putut aplica o ajustare pe baza prețurilor nedistorsionate plătite de alți producători sau exportatori din Rusia, astfel de date nefiind disponibile. În aceste condiții, s-a considerat adecvat ca ajustarea să se bazeze, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, pe informații de pe alte piețe reprezentative. În acest caz, prețul ajustat a fost calculat pe baza prețului mediu al gazelor naturale din Rusia vândute la export la granița germano-cehă, fără includerea cheltuielilor cu transportul (denumit în continuare „prețul Waidhaus ajustat”).

(36)

Prin urmare, costul de producție comunicat de NAK Azot a fost recalculat pentru a lua în considerare prețurile ajustate ale gazelor naturale. Pe baza acestui cost de producție recalculat, s-a stabilit că toate vânzările produsului pe piața internă, care erau direct comparabile cu tipul unic de produs exportat de societate, erau neprofitabile, adică nu se realizau în cadrul operațiunilor comerciale normale. În consecință, a trebuit să se calculeze valoarea normală. Calculul s-a bazat pe costurile de fabricație a tipului de produs exportat către Comunitate, după ajustarea cheltuielilor cu gazele naturale menționate mai sus, la care s-a adăugat o sumă rezonabilă corespunzătoare costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale (denumite în continuare „costuri VAG”), precum și profitului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) și articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(37)

Costurile VAG și profitul nu au putut fi stabilite în baza prevederilor de la articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază deoarece NAK Azot nu a efectuat vânzări interne reprezentative ale produsului în cauză în cadrul operațiunilor comerciale normale. Articolul 2 alineatul (6) litera (a) din regulamentul de bază nu s-a putut aplica deoarece doar un singur alt producător (Nevinka Azot) a făcut obiectul anchetei. Nu s-a putut aplica nici articolul 2 alineatul (6) litera (b) deoarece costurile de fabricație suportate de NAK Azot pentru produse aparținând aceleiași categorii generale de bunuri ar trebui să fie și ele ajustate în privința cheltuielilor cu gazele naturale, din motivele indicate mai sus. Prin urmare, costurile VAG și profitul s-au stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(38)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, costurile VAG au fost stabilite pe baza unei metode rezonabile. Piața nord-americană prezenta un volum semnificativ al vânzărilor pe piața internă și un nivel de concurență considerabil atât din partea societăților autohtone, cât și a celor străine. În acest sens, s-au luat în considerare informațiile accesibile publicului larg în legătură cu societățile principale care desfășoară activități în sectorul îngrășămintelor. S-a constatat că datele corespunzătoare de la producătorii nord-americani (din SUA și Canada) ar fi cele mai adecvate scopului anchetei, dată fiind larga disponibilitate a unor informații financiare publice fiabile și complete de la societățile cotate la bursă în această regiune a lumii. Prin urmare, costurile VAG și profitul au fost stabilite pe baza mediei ponderate a costurilor respective și a profitului, medie obținută pe baza datelor de la trei producători nord-americani care se numărau printre cele mai mari societăți din sectorul îngrășămintelor pe bază de azot din punct de vedere al vânzărilor de produse din aceeași categorie generală (îngrășăminte pe bază de azot) efectuate pe piața internă. Acești trei producători au fost considerați reprezentativi pentru sectorul îngrășămintelor pe bază de azot (reprezentând, în medie, peste 80 % din cifra de afaceri a societății/sectorului de activitate), iar costurile VAG și profitul acestora au fost considerate, în consecință, reprezentative pentru cele înregistrate în mod normal de societățile care își desfășoară, cu succes, activitatea în acest sector.

(39)

Procentul aferent costurilor VAG a fost de 6,9 %. Marja medie de profit calculată a fost de 9,1 %. Ar trebui reținut faptul că valoarea profitului astfel calculată nu a depășit profitul realizat de producătorii ruși din vânzările de produse din aceeași categorie generală pe piața lor internă.

(40)

S-a constatat că vânzările produsului în cauză către Comunitate realizate de Eurochem pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare intermediară s-au efectuat pe baza unui contract de agent, prin intermediul a doi agenți economici afiliați, unul situat în Elveția, Eurochem Trading, iar celălalt, în Insulele Virgine Britanice, Cumberland. Cel din urmă și-a încetat activitatea la începutul anului 2005.

(41)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, prețul de export s-a stabilit pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite pentru produsul în cauză, vândut la export de către țara exportatoare către Comunitate.

(42)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe o bază franco fabrică, la nivelul NAK Azot. S-a ținut seama, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au făcut, prin urmare, ajustări pentru diferențele de transport, manipulare, încărcare și costuri auxiliare, ambalare, credit și comisioane, după caz și pe baza unor dovezi verificate. În această privință, deoarece vânzările la export se fac prin intermediul agenților economici afiliați menționați anterior și deoarece s-a stabilit că agenții economici afiliați respectivi îndeplinesc funcții similare cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comision, s-au efectuat ajustări ale prețului de export pentru fiecare dintre acești agenți economici, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază. În lipsa cooperării din partea importatorilor comunitari, ajustarea s-a făcut la nivelul de 1,5 %, deoarece acest nivel reflectă comisioanele plătite agenților independenți implicați în comercializarea produsului în cauză în ancheta inițială.

(43)

Marja de dumping a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și media ponderată a prețurilor de export, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

(44)

Marja de dumping, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera comunitară, înainte de vămuire, este de 28,3 %.

(45)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă modificarea circumstanțelor privind dumpingul ar putea fi considerată în mod rezonabil ca fiind durabilă.

(46)

În această privință, ar trebui reținut faptul că valoarea normală din ancheta inițială a fost stabilită pe baza prețurilor de vânzare profitabile de pe piața internă a SUA, deoarece Rusia nu era la momentul respectiv o țară cu economie de piață. În contextul actualei anchete de reexaminare, Rusia este considerată drept țară cu economie de piață, valoarea normală fiind, prin urmare, stabilită pe baza costurilor de producție suportate de Eurochem, ajustate după caz. Nu au fost găsite indicii conform cărora valoarea normală stabilită în cadrul prezentei reexaminări nu ar putea fi considerată durabilă.

(47)

Prin compararea valorilor normale și a prețurilor de export din ancheta anterioară și cea actuală, s-a stabilit că, luându-se în calcul tipurile comparabile de produse, valoarea normală a crescut considerabil, în timp ce prețul mediu de export a crescut și mai mult, ducând la un nivel scăzut al dumpingului. În ceea ce privește prețurile de export către alte piețe, acestea s-au dovedit a corespunde, în general, cu prețurile de export către Comunitate. Nu au fost găsite dovezi care să ateste faptul că vânzările la export nu se vor face, în continuare, la prețuri de dumping, chiar dacă la un nivel mai scăzut decât cel din ancheta inițială.

(48)

Pe această bază, se concluzionează că modificarea circumstanțelor față de cele din ancheta inițială referitoare la dumping (bazate acum pe compararea valorii normale și a prețurilor de export proprii ale Eurochem) ar putea fi considerată, în mod rezonabil, ca fiind durabilă.

(49)

Conform articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, valoarea taxei antidumping nu ar trebui să depășească marja de dumping stabilită și ar trebui să fie mai mică decât aceasta în cazul în care această taxă mai mică este suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei comunitare. Deoarece taxele în vigoare pentru Rusia au fost calculate pe baza marjei de prejudiciu și întrucât noua marjă de prejudiciu stabilită în cursul prezentei anchete este mai mică decât marja de prejudiciu calculată anterior, taxa ar trebui ajustată conform marjei de dumping constatate în cursul prezentei anchete, și anume 28,3 %.

(50)

Având în vedere constatările referitoare la dumping și la caracterul durabil al modificării circumstanțelor, taxa antidumping individuală la importurile produsului în cauză în privința Eurochem ar trebui modificată pentru a reflecta noua marjă de dumping constatată.

(51)

Deoarece nivelul dumpingului constatat este mai scăzut decât marja de prejudiciu stabilită în ancheta anterioară, nivelul taxei ar trebui stabilit la nivelul dumpingului identificat.

(52)

Având în vedere faptul că în ancheta inițială taxa era instituită sub forma unei anumite sume pe tonă, aceasta ar trebui să fie păstrată sub aceeași formă în ancheta actuală. Prin urmare, taxa este de 32,82 EUR/tonă. Taxa ar trebui aplicată, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 945/2005, proporțional cu conținutul de nitrat de amoniu și de alte substanțe și nutrienți accesorii, în cazul compușilor de îngrășăminte pe bază de nitrat de amoniu având un conținut de azot de peste 28 % din greutate.

(53)

Cu toate că această taxă se bazează pe date provenind de la NAK Azot, după cum s-a menționat anterior, aceasta se va aplica tuturor vânzărilor efectuate de Eurochem, indiferent care întreprindere afiliată a fabricat produsul.

(54)

Din motive de coerență, s-a analizat, într-o primă etapă, dacă dumpingul era practicat în continuare și dacă încetarea măsurilor ar putea favoriza continuarea dumpingului.

(55)

După cum s-a menționat anterior, trei producători-exportatori (Eurochem, Acron și Minudiobreniya) au cooperat la anchetă.

(56)

Comisia a verificat dacă vânzările pe piața internă ar putea fi considerate ca fiind efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. În acest scop, s-a verificat costul de producție a produsului fabricat și vândut de producătorii-exportatori cooperanți pe piața internă.

(57)

Gazele naturale sunt o materie primă de bază în procesul de fabricație a produsului în cauză și reprezintă o proporție semnificativă din costul de producție. În conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, s-a verificat dacă în registrele contabile ale părților în cauză se reflectau, în mod rezonabil, costurile legate de producția și vânzările produsului în cauză.

(58)

S-a stabilit, pe baza datelor publicate de surse recunoscute pe plan internațional specializate în piețele energiei electrice, că prețurile plătite de către producătorii ruși, în baza unui regulament guvernamental, erau anormal de scăzute. De exemplu, acestea reprezentau aproximativ o pătrime din prețul de export al gazelor naturale din Rusia și erau, totodată, considerabil mai scăzute decât prețul gazelor naturale plătit de producătorii comunitari.

(59)

Deoarece costurile gazelor naturale nu erau reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ale producătorilor cooperanți, acestea au trebuit să fie ajustate în consecință. În lipsa unor prețuri nedenaturate ale gazelor naturale suficient de reprezentative referitoare la piața internă din Rusia, s-a considerat adecvat ca ajustarea să se bazeze, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, pe informații de pe alte piețe reprezentative. În acest caz, prețul ajustat a fost stabilit pe baza prețului mediu al gazelor naturale din Rusia, vândute la export la frontiera germano-cehă („prețul Waidhaus ajustat”), după deducerea cheltuielilor cu transportul, și a fost ajustat pentru a ține seama de costurile locale de distribuție. Waidhaus este ruta principală pentru vânzările gazelor naturale din Rusia către UE și reprezintă cea mai mare piață de desfacere pentru gazele naturale din Rusia. Prin urmare, aceasta poate fi considerată drept o piață reprezentativă.

(60)

În privința prețului Waidhaus ajustat, exportatorii ruși au făcut o serie de afirmații.

(61)

În primul rând, s-a afirmat că orice ajustare a prețului gazelor naturale plătit de exportatorii respectivi pe piața internă ar fi nejustificată, pe motiv că registrele contabile ale acestora au reflectat pe deplin costurile asociate cu activitatea de producție și cu vânzările produsului similar în țara de origine. Pentru a justifica această afirmație, a fost pus la dispoziție un studiu realizat de o firmă independentă de consultanță care stabilea că prețul gazelor naturale plătit de exportatorii ruși reflecta pe deplin costul de producție și vânzare a gazelor naturale, suportat de către producătorul de gaze naturale. Ar trebui reținut faptul că, după cum se prevede chiar în studiul respectiv, costurile gazelor naturale, precum și costul livrării gazelor naturale către producătorii ruși de nitrat de amoniu folosite pentru comparație au fost costuri estimate, deci nu au reprezentat cheltuielile suportate efectiv pe durata perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor. De asemenea, nu este clar dacă aceste costuri stabilite în acest mod sunt costuri totale stabilite în conformitate cu regulamentul de bază, adică incluzând costurile totale de fabricație și sumele totale corespunzătoare costurilor VAG legate de producția și vânzarea gazelor naturale. În cele din urmă, trebuie reținut, de asemenea, faptul că informațiile disponibile cu privire la cheltuielile suportate de furnizorul de gaze naturale nu au putut fi verificate în cadrul prezentei proceduri, și că informațiile disponibile nu sugerează faptul că prețurile de vânzare a gazelor naturale pe piața internă din Rusia ar fi acoperit cheltuielile suportate de furnizorul de gaze naturale Gazprom, pe parcursul întregii perioade a anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor.

(62)

În orice caz, se consideră că, în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, doar faptul că prețul gazelor naturale facturat de către furnizor clienților săi acoperă cheltuielile nu reprezintă un criteriu pentru a stabili dacă toate costurile de producție ale produsului similar, astfel cum sunt înregistrate în contabilitatea societății, reflectă în mod rezonabil costurile asociate producerii și vânzării produsului care face obiectul anchetei. Pe baza motivelor prezentate anterior (date publicate de surse recunoscute la nivel internațional, specializate în piețele de energie și comparația prețurilor gazelor naturale practicate în Rusia cu prețurile de export ale gazelor naturale din Rusia), s-a considerat că nu este cazul. În al doilea rând, producătorii ruși de nitrat de amoniu nu au analizat, pe de o parte, diferența aparent semnificativă dintre prețul gazelor naturale plătit pe piața internă din Rusia și prețul de export al gazelor naturale din Rusia, și pe de altă parte, prețul plătit de producătorii comunitari. De asemenea, producătorii ruși nu au menționat faptul că prețurile gazelor naturale practicate pe piața internă erau reglementate în Rusia și nu puteau fi considerate ca reflectând în mod rezonabil un preț practicat în mod normal pe piețele în care costurile nu sunt denaturate. Prin urmare, cu toate că prețul gazelor naturale plătit de producătorul de nitrat de amoniu a acoperit costul unitar de producție și vânzare a gazelor naturale suportat de furnizorul acestora, afirmațiile respective sunt irelevante deoarece prețul pieței pentru gazele naturale nu este neapărat legat în mod direct de costurile de producție și vânzare a acestora, iar prețul la care societățile din Rusia cumpărau gaze naturale pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor continuă să fie reglementat de stat și să se situeze cu mult sub nivelul prețului practicat pe piețele nereglementate, conform explicațiilor de mai sus (pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, prețul gazelor naturale practicat în Rusia a fost echivalent cu aproximativ o pătrime din prețul de export al acestora). Prin urmare, această afirmație a trebuit să fie respinsă.

(63)

S-a afirmat, de asemenea, că prin efectuarea unei ajustări pentru gazele naturale, s-a folosit de facto o metodă pentru stabilirea valorii normale care nu este prevăzută de regulamentul de bază. Astfel, prin înlocuirea cheltuielilor cu gazele naturale practicate pe piața internă cu cheltuielile calculate pe baza prețului Waidhaus ajustat și datorită faptului că aceste cheltuieli reprezintă o parte majoră a costurilor totale ale produsului similar și deci, a valorii normale construite, valoarea normală ar fi determinată, de facto, pe baza datelor referitoare la o a treia piață „reprezentativă”. În acest sens, s-a afirmat că pentru țările cu economie de piață regulamentul de bază prevede numai următoarele metode de stabilire a valorii normale: (i) pe baza prețului produsului similar practicat pe piața internă în cursul operațiunilor comerciale normale sau, în cazul în care vânzările nu au avut loc în cursul operațiunilor comerciale normale, (ii) pe baza costului de producție din țara de origine (plus o sumă rezonabilă pentru costurile VAG, precum și pentru profituri) sau (iii) pe baza prețurilor de export reprezentative ale produsului similar către o țară terță adecvată. Exportatorii ruși au concluzionat că, pe această bază, valoarea normală nu ar trebui să se bazeze pe datele de pe o piață terță reprezentativă.

(64)

În acest sens, ar trebui mai întâi reținut faptul că valoarea normală a fost stabilită în conformitate cu metodele evidențiate la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, pentru a stabili dacă vânzările interne au fost efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale ținând seama de preț, cu alte cuvinte dacă au fost profitabile, trebuie să se stabilească mai întâi dacă cheltuielile suportate de producătorul de nitrat de amoniu reprezintă o bază fiabilă în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. Numai după stabilirea cheltuielilor în mod fiabil se poate decide metoda care ar trebui folosită pentru stabilirea valorii normale. Prin urmare, este eronat să se susțină că prin stabilirea unor cheltuieli fiabile în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, a fost introdusă o nouă metodă pentru stabilirea valorii normale. Prin urmare, afirmațiile producătorilor ruși în această privință au trebuit să fie respinse.

(65)

În afară de aceasta, s-a mai susținut că, chiar și în cazul în care s-ar efectua o ajustare a costului gazelor naturale pe piața internă, prețul Waidhaus pentru gazele naturale din Rusia nu este o bază fiabilă pentru o astfel de ajustare, întrucât acest preț este stabilit în conformitate cu unele contracte de furnizare a gazelor naturale pe termen lung în baza cărora formula de preț este corelată cu prețurile produselor petroliere și astfel nu este corelată cu costurile de producție și livrare a gazelor naturale către Eurochem în Rusia. S-a mai afirmat că prețul Waidhaus pentru gazul rusesc nu este fiabil, întrucât este afectat de prețurile excesiv de mari și posibil necompetitive aplicate pe piața internă la gaze naturale în Germania, acesta făcând obiectul unei anchete întreprinse de autoritățile antitrust germane.

(66)

În primul rând, ar trebui menționat că unul dintre criteriile esențiale pentru alegerea bazei pentru stabilirea prețurilor gazelor naturale a constat în faptul că aceasta trebuie să reflecte în mod rezonabil un preț practicat în mod normal pe piețele în care costurile nu sunt denaturate. Această condiție este, în mod incontestabil, îndeplinită în ceea ce privește prețurile la Waidhaus. În plus, cel mai mare volum de gaz din Rusia este evident cel importat prin punctul de sosire Waidhaus care reprezintă astfel o bază oportună pentru ajustare. Pe această bază, Waidhaus a fost considerat o piață reprezentativă și o bază rezonabilă pentru stabilirea costurilor gazelor naturale în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. În al doilea rând, este irelevant în sine dacă prețul este generat de costuri atâta timp cât acesta reflectă în mod rezonabil un preț practicat în mod normal pe piețele în care costurile nu sunt denaturate. În ceea ce privește prețul gazelor naturale importate la Waidhaus, nu există niciun indiciu privind intervenția statului în stabilirea prețului și, prin urmare, această condiție este îndeplinită. În sfârșit, în ceea ce privește afirmația legată de prețurile interne necompetitive la gaze naturale în Germania, ar trebui să se menționeze faptul că ancheta Bundeskartellamt este încă în curs și nu s-a ajuns la nicio concluzie. În plus, această anchetă se referă la prețurile la care principalii distribuitori de gaz din Germania vând gaze naturale pe piața internă din Germania și nu la prețul la care aceștia achiziționează gazul importat din Rusia. Spre deosebire de ceea s-a afirmat, aceste două prețuri nu sunt neapărat corelate, întrucât interesul economic al distribuitorilor de gaz și cel al clienților acestora sunt exact opuse. Astfel, se poate presupune că distribuitorii urmăresc să mențină prețul de revânzare la cel mai ridicat nivel posibil, iar în același timp este în interesul lor economic să mențină prețul de cumpărare la cel mai scăzut nivel posibil în vederea maximizării nivelurilor de profit. Argumentul constând în faptul că operatorii germani nu au niciun interes în a negocia prețuri scăzute pentru gazul rusesc importat la Waidhaus nu este decât o presupunere neîntemeiată. Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

(67)

În plus, s-a mai susținut că, în cazul în care ar trebui făcută o ajustare la costul gazelor naturale pe piața internă, această ajustare ar trebui să se bazeze pe prețuri ale gazelor naturale nereglementate disponibile în Rusia. În primul rând, faptul că Comisia ar fi putut să aleagă o bază diferită nu înseamnă că alegerea prețului la Waidhaus nu este rezonabilă. Criteriul esențial care motivează alegerea bazei de calcul pentru prețul gazelor naturale este faptul că aceasta trebuie să reflecte în mod rezonabil un preț practicat în mod normal pe piețele în care costurile nu sunt denaturate. Această condiție este, în mod incontestabil, îndeplinită în ceea ce privește prețurile la Waidhaus. În al doilea rând, faptul că volumul gazelor naturale vândute la prețuri nereglementate pe piața internă s-a situat la un nivel scăzut pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor (mai puțin de 2 %) și că aceste prețuri au fost semnificativ mai apropiate de prețul reglementat practicat pe piața internă decât prețul de export stabilit în mod liber arată în mod clar că aceste prețuri nereglementate au fost denaturate de prețurile reglementate existente. Prin urmare, prețurile interne nereglementate nu au putut fi folosite.

(68)

De asemenea, s-a afirmat că prețurile practicate pe piața internă pentru gazele naturale din Rusia reglementate de stat sunt într-o continuă creștere. Prin urmare, prețul de pe piața internă nu poate fi considerat necompetitiv sau nejustificat de scăzut. În acest context, s-a indicat că guvernul rus a adoptat un decret (12) de instituire a unui program de stat care va duce la creșteri multiple ale prețurilor gazelor naturale în Rusia pentru utilizatorii industriali până în 2011.

(69)

Acest argument nu are fundament, deoarece standardul corect pentru alegerea unei piețe reprezentative nu este dacă prețurile sunt profitabile ca atare sau dacă acestea cresc, ci dacă ele reflectă în mod rezonabil un preț plătibil în mod normal pe piețele în care costurile nu sunt denaturate. Acesta nu este cazul pentru prețurile reglementate de stat, chiar dacă ele cresc în mod constant. Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

(70)

În plus, s-a propus utilizarea prețului de export din Rusia către piețele vecine ca bază alternativă pentru ajustare, fără a se furniza, însă, alte informații sau elemente de probă cu privire la aceste piețe. S-a considerat că prețurile de export ale gazelor naturale din Rusia către statele baltice, acolo unde au fost puse la dispoziție câteva informații despre preț, nu sunt suficient de reprezentative, din cauza volumului de export relativ scăzut către aceste țări. În plus, datele necesare privind costul de transport și de distribuție nu au fost disponibile și prin urmare, nu au putut fi stabilite în niciun caz prețuri fiabile pentru exportul către statele baltice. Prin urmare, aceste prețuri nu au putut fi folosite ca bază pentru ajustare.

(71)

În mod alternativ, s-a susținut că, în cazul în care ar fi fost folosit prețul de export la Waidhaus, taxa de export rusă care trebuie plătită pentru toate exporturile ar fi trebuit dedusă din prețul Waidhaus, întrucât acesta nu se aplică pe piața internă.

(72)

Într-adevăr, prețul de piață la Waidhaus, care a fost considerat drept piață reprezentativă în sensul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, este prețul după deducerea taxelor de export, și nu înainte de aplicarea acestora. Din perspectiva cumpărătorului, prețul pe care trebuie să îl plătească la Waidhaus este important, iar în această privință este irelevant ce procent din acest preț constituie o taxă de export și ce procent este plătit furnizorului de gaz. Acesta din urmă, pe de altă parte, va încerca întotdeauna să își crească prețul la maximum și, prin urmare, să impună cel mai ridicat preț pe care clienții săi sunt dispuși să îl plătească. Ținând seama de faptul că acest preț este întotdeauna cu mult peste nivelul costurilor de producție, ceea ce permite furnizorului de gaz să înregistreze profituri uriașe, stabilirea prețului său nu este influențată în primul rând de valoarea taxei de export, ci de prețul pe care sunt dispuși să îl plătească clienții săi. Prin urmare, concluzia a fost că prețul care include taxa de export, și nu prețul de dinaintea aplicării acestei taxe, reprezintă prețul nedenaturat orientat spre piață. În consecință, argumentele în această privință au fost respinse.

(73)

În acest context, s-a susținut, de asemenea, că marja comercială a distribuitorului local nu ar trebui adăugată la prețul de export la Waidhaus, afirmându-se că profiturile distribuitorilor erau deja incluse în prețul practicat la Waidhaus. În această privință, s-a afirmat că distribuitorii locali din Rusia erau filiale deținute în totalitate de către furnizorul de gaz și că, prin urmare, adăugarea profitului acestor distribuitori ar putea constitui un calcul dublu. De asemenea, s-a afirmat că ar trebui să se țină seama de avantajul comparativ natural al Rusiei. În plus, s-a susținut că, întrucât gazele naturale sunt disponibile în mare măsură în Rusia, dar nu și în Comunitate, prețurile practicate pe piața internă din Rusia ar trebui să fie în mod firesc mai mici decât prețul gazelor naturale exportate, aspect de care ar fi trebuit să se țină seama la stabilirea ajustării prețurilor gazelor naturale plătite pe piața internă. De asemenea, s-a afirmat că una dintre părți nu a utilizat pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor sistemul local de conducte de joasă presiune ale distribuitorilor locali pentru a transporta gazele naturale dinspre principalele conducte de înaltă presiune către siturile sale de producție. Prin urmare, ajustările privind prețul gazelor naturale nu ar trebui să țină seama de prețurile transportului regional.

(74)

Este necesar să se menționeze în primul rând că marja comercială a distribuitorilor locali nu include doar marja de profit a acestor societăți, ci și costurile suportate între cumpărarea și revânzarea gazelor naturale.

(75)

În al doilea rând, nu mai era posibil ca acest argument să fie suficient verificat. Aceasta se datorează faptului că furnizorul de gaz din Rusia și filialele sale nu au făcut obiectul prezentei anchete și că, prin urmare, informațiile disponibile cu privire la organizație și la structura costurilor acesteia sunt insuficiente. De asemenea, se menționează faptul că din cauza, printre altele, a legăturilor strânse care există între furnizorul de gaz și guvernul rus, situația din Rusia în această privință nu este destul de transparentă pentru a permite un acces suficient la elementele de probă necesare.

(76)

De asemenea, exportatorii ruși nu au fost în măsură să furnizeze nicio altă informație sau niciun alt element de probă care să arate dacă și în ce măsură costurile de distribuție au fost incluse într-adevăr în prețul la Waidhaus. Cu toate acestea, deoarece clienții de pe piața internă cumpărau gazul de la furnizorii locali, a trebuit să se presupună că aceștia ar fi nevoiți să plătească costurile de distribuție locale, cel puțin pentru serviciile de vânzare, care nu sunt incluse ca atare în prețul Waidhaus neajustat.

(77)

În acest sens, ar trebui evidențiat faptul că, chiar dacă ajustările prețului gazelor naturale nu ar include costurile de transport, impactul asupra calculului marjei de dumping ar fi totuși considerabil, dar marja de dumping rezultată ar rămâne semnificativă și nu ar schimba concluziile formulate în examinarea efectuată în perspectiva expirării măsurilor. Prin urmare, argumentul a fost respins. Cu toate acestea, în cazul în care producătorii ruși furnizează elemente de probă suficiente și verificabile care ar permite reducerea marjei de dumping, Comisia ar putea lua în considerare deschiderea unor anchete de reexaminare intermediară în acest sens.

(78)

În ceea ce privește avantajele comparative invocate în legătură cu disponibilitatea gazelor naturale în Rusia, ar trebui precizat că principalul criteriu pentru alegerea prețurilor de la Waidhaus ca bază pentru stabilirea prețurilor gazelor naturale este faptul că acestea reflectă în mod rezonabil un preț practicat în mod normal pe piețele în care costurile nu sunt denaturate. Condițiile de piață care prevalează pe piața internă sunt irelevante în acest context. Prin urmare, acest argument a trebuit să fie respins.

(79)

Costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (costurile VAG), precum și profitul, nu au putut fi stabilite în baza părții introductive a articolului 2 alineatul (6) sau a articolului 2 alineatul (6) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece niciunul dintre exportatorii cooperanți nu prezintă vânzări reprezentative ale produsului în cauză pe piața internă în cadrul operațiunilor comerciale normale. Nici articolul 2 alineatul (6) litera (b) nu a fost aplicabil, întrucât costul de producție suportat de producătorii-exportatori pentru produse aparținând aceleiași categorii generale de mărfuri ar trebui, de asemenea, ajustat în raport cu costurile gazelor naturale, din motivele menționate la considerentele 58 și 59 de mai sus. Prin urmare, costurile VAG și profitul s-au stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, costurile VAG au fost stabilite pe baza unei metode rezonabile. Piața nord-americană prezenta un volum semnificativ al vânzărilor pe piața internă și un nivel de concurență considerabil atât din partea societăților autohtone, cât și a celor străine. În acest sens, s-au luat în considerare informațiile accesibile publicului larg în legătură cu societățile principale care desfășoară activități în sectorul îngrășămintelor. S-a constatat că datele corespunzătoare de la producătorii nord-americani (din SUA și Canada) ar fi cele mai adecvate scopului anchetei, dată fiind larga disponibilitate a unor informații financiare publice fiabile și complete de la societățile cotate la bursă în această regiune a lumii. Prin urmare, costurile VAG și profitul au fost stabilite pe baza mediei ponderate a costurilor respective și a profitului, medie obținută pe baza datelor de la trei producători nord-americani care se numărau printre cele mai mari societăți din sectorul îngrășămintelor pe bază de azot, din punct de vedere al vânzărilor de produse din aceeași categorie generală (îngrășăminte pe bază de azot) efectuate pe piața internă. Acești trei producători au fost considerați reprezentativi pentru sectorul de activitate al îngrășămintelor pe bază de azot, iar costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și profitul acestora, au fost considerate, în consecință, reprezentative pentru cele înregistrate în mod normal de societățile care activează cu succes pe acest segment de piață. Ar trebui menționat faptul că valoarea costurilor VAG și a profitului stabilită astfel nu depășea costurile VAG suportate și profitul realizat de societățile rusești cooperante.

(80)

În toate cazurile în care produsul în cauză a fost exportat către clienți independenți din cadrul Comunității, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite.

(81)

Atunci când vânzările au fost realizate prin intermediul unui importator afiliat, prețul de export a fost constituit pe baza prețurilor de revânzare către clienți independenți practicate de acest importator afiliat. Au fost făcute ajustări pentru a se ține seama de toate costurile suportate între import și revânzare, inclusiv de costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale și de o marjă de profit rezonabilă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(82)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe baza prețului franco fabrică. Pentru o comparație echitabilă, s-a ținut seama, sub formă de ajustări, de diferențele constatate la factorii care afectează comparabilitatea prețurilor în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În consecință, s-au făcut ajustări pentru diferențele de transport, asigurare, manipulare, încărcare și costuri auxiliare, comisioane, ambalare și credit, după caz și pe baza unor elemente de probă verificate.

(83)

Marja de dumping a fost stabilită pe baza unei comparații între media ponderată a valorii normale și media ponderată a prețului de export, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(84)

Ancheta a arătat că a existat dumping pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor. Comparația dintre media ponderată a prețurilor de export efective și media ponderată a valorii normale a arătat o marjă de dumping de peste 74 % pentru Eurochem, peste 54 % pentru Acron și de peste 92 % pentru Minudiobreniya.

(85)

Importurile din Rusia s-au diminuat de la aproximativ 785 000 de tone în 2003 la aproximativ 155 891 de tone pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor. Cota lor de piață (aproximativ 2 %) este încă semnificativă. Această diminuare a fost influențată de integrarea în Comunitate a zece noi state membre în 2004 și a două noi state membre în 2007 care importau din Rusia fără taxe antidumping înainte de aceste date și de nivelul actual al taxelor în vigoare.

(86)

Ar trebui reamintit faptul că exportatorii ruși au încercat deja să își crească în mod ilegal exporturile către Comunitate, în două moduri. În 1998, prin Regulamentul (CE) nr. 663/98, taxele au fost majorate la nivelul lor actual (47 EUR/tonă sau aproximativ 40 % din prețul rusesc de export actual) deoarece s-a constatat că exportatorii recurgeau la practici de absorbție (de exemplu, prețurile de export erau diminuate, sporind astfel dumpingul).

(87)

În iunie 2005, prin Regulamentul (CE) nr. 945/2005, taxele au fost extinse la alte forme de nitrat de amoniu exportate de către Rusia, care, deși erau declarate ca fiind „îngrășăminte compuse”, erau în esență nitrat de amoniu, ceea ce arată că exportatorii ruși încearcă în mod sistematic să își sporească volumul exporturilor de nitrat de amoniu către Comunitate la prețuri care fac obiectul unui dumping.

(88)

De asemenea, ar trebui să se menționeze că, pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, aproximativ 50 % din exporturile către Comunitate ale producătorilor ruși cooperanți s-au efectuat către Bulgaria și România (care nu au făcut obiectul taxelor antidumping până la 1 ianuarie 2007). Faptul că exporturile către aceste țări înainte de extindere făceau obiectul unui dumping arată că, în cazul dispariției măsurilor, este probabilă apariția dumpingului.

(89)

Ancheta a arătat că exportatorii ruși recurg la practici de dumping atunci când își vând produsele pe piețe din țări terțe. Prețurile de export către astfel de piețe sunt, cel mult, conforme cu prețurile de export către Comunitate.

(90)

De asemenea, importurile de nitrat de amoniu din Rusia fac obiectul unor măsuri antidumping importante în Australia și SUA. Această constatare indică existența unei predilecții structurale în ceea ce privește practicarea dumpingului și a unei probabilități ca exporturile către Comunitate să se efectueze la prețuri care fac obiectul unui dumping, în cazul abrogării măsurilor.

(91)

Pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, capacitatea neutilizată a exportatorilor ruși cunoscuți se situa, conform estimărilor, între 1,7 și 2,3 milioane de tone. Această cantitate ar corespunde aproape unei pătrimi din consumul comunitar total de nitrat de amoniu. În cursul anchetei, nu au fost detectați factori care ar putea împiedica activarea acestei capacități pe termen scurt. S-a analizat utilizarea probabilă a acestei capacități neutilizate.

(92)

În primul rând, unele dintre cele mai mari piețe de export pentru nitrat de amoniu din lume sunt protejate împotriva importurilor rusești. În special, importurile de nitrat de amoniu din Rusia fac obiectul unor măsuri antidumping importante în Australia și SUA și sunt pur și simplu interzise în China. Prin urmare, s-a concluzionat că o astfel de capacitate neutilizată nu ar fi, cel mai probabil, absorbită de aceste piețe.

(93)

Exportatorii ruși au afirmat că, în țările CSI, consumul este într-o creștere constantă din 2005, că se așteaptă ca această creștere să continue în anii următori și că producția rusă de nitrat de amoniu va fi orientată în primul rând către satisfacerea deplină a acestor piețe. Aceste afirmații nu au fost dovedite în mod adecvat cu elemente de probă verificabile. De asemenea, acestea păreau incomplete în sensul că nu luau în considerare existența producției de nitrat de amoniu în alte state CSI, care ar putea foarte bine să intre în concurență cu vânzările rusești pe acele piețe. În orice caz, în urma evoluției presupuse a consumului în țările CSI, în conformitate cu statisticile IFA (13), ar rămâne încă importante capacități neutilizate pe termen scurt și mediu. În sfârșit, având în vedere nivelul existent al prețurilor în Comunitate, care, în conformitate cu datele furnizate de societățile cooperante, este în mod substanțial mai ridicat decât în Rusia și pe piețele din țările CSI, este probabil ca societățile din Rusia să fie interesate să folosească capacitatea neutilizată pentru exporturi către Comunitate, mai degrabă decât pentru vânzări pe piața internă sau pe piețele CSI.

(94)

Nu s-a afirmat nimic cu privire la probabilitatea ca alte vânzări către alte țări terțe să absoarbă capacitatea neutilizată menționată anterior. În orice caz, ancheta a analizat piețele altor țări terțe pe baza informațiilor furnizate de părțile cooperante și a constatat că, având în vedere consumul, sursele de nitrat de amoniu și nivelurile prețurilor lor, nu era probabil ca aceste piețe să absoarbă exporturile suplimentare ale Rusiei astfel încât capacitățile neutilizate disponibile pentru exportul către Comunitate să nu mai fie importante.

(95)

În sfârșit, s-a confirmat că Comunitatea este cea mai importantă piață din lume pentru nitratul de amoniu, că proximitatea față de Rusia facilitează aspectele logistice și că exportatorii ruși dispun aici de canale de distribuție bine stabilite.

(96)

În concluzie, s-a constatat că este foarte probabil ca exportatorii ruși să efectueze exporturi suplimentare în cantități importante către Comunitate, pe baza folosirii capacităților neutilizate disponibile, în cazul în care ar fi abrogate măsurile actuale.

(97)

Diferențele menționate anterior dintre nivelurile prețurilor în Comunitate și cele de pe piețele țărilor terțe evidențiază faptul că ar fi mai profitabil pentru exportatorii ruși să își reorienteze exporturile dinspre țările terțe către Comunitate. Prin urmare, aceasta ar putea reprezenta o sursă pentru cantități importante de exporturi.

(98)

Având în vedere nivelurile relative ale prețurilor, capacitățile neutilizate și stimulentele menționate anterior, se concluzionează că există o probabilitate: (i) de dumping și (ii) de creștere substanțială a cantităților exportate către Comunitate, în cazul abrogării măsurilor antidumping în vigoare.

(99)

Pe teritoriul comunitar, produsul similar este fabricat de douăzeci și trei de producători a căror producție reprezintă producția totală comunitară a produsului similar în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(100)

Unsprezece producători comunitari au cooperat la anchetă:

(101)

Întrucât acești unsprezece producători comunitari reprezentau mai mult de 75 % din producția comunitară totală pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, se consideră că aceștia reprezintă o proporție importantă din producția comunitară totală a produsului similar. De aceea, se consideră că aceștia constituie industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază și vor fi denumiți în continuare „industria comunitară”.

(102)

Astfel cum se indică mai sus, a fost selectat un eșantion care cuprinde patru societăți. Toți producătorii comunitari care au constituit eșantionul au colaborat și au trimis chestionarele completate în termenul fixat. De asemenea, ceilalți producători cooperanți au furnizat anumite date de ordin general pentru analiza prejudiciului.

(103)

Consumul comunitar vizibil a fost stabilit pe baza volumului vânzărilor înregistrate de industria comunitară pe piața comunitară, a volumului vânzărilor înregistrate de alți producători comunitari pe piața comunitară și a datelor furnizate de Eurostat privind toate importurile realizate de UE. Având în vedere extinderea Uniunii Europene în 2004 și 2007, pentru a se asigura claritatea și consecvența analizei, toți indicatorii de prejudiciu au fost stabiliți pe baza pieței din UE-27 pe perioada luată în considerare.

(104)

Între 2003 și 2006, consumul comunitar s-a diminuat cu 16 %, pentru a se redresa apoi parțial pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor. Global, se observă o tendință de diminuare, indicată printr-o scădere totală de 10 % între 2003 și perioada anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor (PAREM).

Tabelul 1

(105)

Volumul, cotele de piață și prețurile medii ale importurilor din Rusia au evoluat după cum urmează. Următoarele tendințe în materie de cantitate și preț se bazează pe datele Eurostat.

Tabelul 2

(106)

Volumul importurilor originare din Rusia a scăzut în cursul perioadei luate în considerare. Cota lor de piață a scăzut în egală măsură de la 9,5 % în anul 2003 la 2,1 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor. Prețurile au evoluat de la 73 la 124 EUR/tonă în cursul perioadei luate în considerare. Această evoluție reflectă tendința generală de creștere observată pe piața mondială – dar nu și creșterea prețurilor principalei materii prime: gazele naturale.

(107)

Comparația a indicat faptul că importurile din Rusia erau inferioare cu mai mult de 30 % (adică cel puțin 60 EUR/tonă) față de prețurile practicate de industria comunitară, fără a lua în considerare taxa antidumping în vigoare. Chiar adăugând taxa antidumping la prețurile rusești de export, aceste importuri rămân inferioare cu mai mult de 7 % sau cel puțin 13 EUR/tonă față de prețurile practicate de industria comunitară.

(108)

Volumul importurilor din alte țări terțe în cursul perioadei luate în considerare este prezentat în tabelul de mai jos. Următoarele tendințe în materie de cantitate și preț se bazează, de asemenea, pe datele Eurostat.

Tabelul 3

(109)

În timp ce volumul exporturilor din Georgia a crescut între 2003 și PAREM, exporturile din Ucraina și din celelalte țări terțe s-au diminuat pe parcursul perioadei luate în considerare. Se observă că importurile din Ucraina fac obiectul unei taxe antidumping care variază între 29,26 EUR/tonă și 33,25 EUR/tonă, care a fost extinsă prin Regulamentul (CE) nr. 442/2007. În această privință, se observă, de asemenea, că prețurile importurilor originare din ansamblul țărilor terțe erau considerabil mai ridicate decât cele din Rusia, pe parcursul perioadei luate în considerare.

(110)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a analizat toți factorii și indicii economici relevanți care influențează situația industriei comunitare.

(111)

S-a constatat că unii dintre producătorii cooperanți din industria comunitară utilizau produsul similar pentru alte aplicații în aval. Produsele rezultate nu intră în concurență pe piață cu produsul similar.

(112)

Astfel de transferuri captive interne ale producției de nitrat de amoniu nu pătrund pe piața deschisă și astfel nu intră în competiție directă cu importurile produsului în cauză. În consecință, s-a analizat dacă și în ce măsură utilizarea ulterioară a producției de produs similar din industria comunitară trebuia să fie luată în calcul în cadrul analizei. Ancheta a arătat că utilizarea captivă reprezintă un procent nesemnificativ din producția industriei comunitare, adică până la 25 % din producția totală pe parcursul perioadei luate în considerare. Cantitățile în cauză nu au fost luate în considerare sau, după caz și în conformitate cu indicațiile de mai jos, au fost examinate separat în scopul analizei diferiților indicatori de prejudiciu.

(113)

În cazul în care se recurge la eșantionare, în conformitate cu practicile stabilite, anumiți indicatori de prejudiciu (producție, capacitate de producție, vânzări, cotă de piață, creștere, ocuparea forței de muncă și productivitate) sunt analizați pentru industria comunitară per ansamblu (denumită „I.C.” în tabelele anexate), în timp ce acei indicatori de prejudiciu referitori la rezultatele obținute de societăți individuale, de exemplu, prețuri, stocuri, costuri de producție, rentabilitate, salarii, investiții, randamentul investițiilor, fluxul de numerar, capacitatea de a mobiliza capitaluri sunt analizați pe baza informațiilor colectate la nivelul producătorilor comunitari incluși în eșantion (denumiți „P.E.” în tabelele anexate).

(114)

Producția totală a industriei comunitare, inclusiv transferurile captive, a rămas relativ stabilă între 2003 și 2005 la un nivel de aproximativ 8,4 milioane de tone. Aceasta a scăzut în 2006 la aproximativ 7,7 milioane de tone și a crescut pe parcursul PAREM, ajungând la nivelul său anterior din 2003. În ceea ce privește producția utilizată pentru transferuri captive, ea s-a diminuat între 2003 și 2006 și a crescut pe parcursul PAREM. Această creștere pe parcursul PAREM s-a datorat în principal faptului că un operator s-a restructurat în această perioadă pentru a-și dezvolta propriul consum intern. În ceea ce privește producția destinată vânzărilor, ea s-a diminuat cu 5 % între 2003 și PAREM.

Tabelul 4

(115)

Capacitatea de producție s-a caracterizat printr-o tendință descrescătoare între 2003 și 2006. Aceasta a crescut pe parcursul PAREM atunci când unul dintre producătorii comunitari și-a restructurat instalațiile în vederea unei utilizări captive. Astfel cum s-a observat deja în ancheta inițială, utilizarea capacității pentru acest tip de producție și industrie poate fi afectată de producția de alte produse care pot fi produse cu același echipament de producție și, în consecință, are mai puțină importanță ca indicator de prejudiciu.

Tabelul 5

(116)

Volumul vânzărilor realizate de industria comunitară pe piața Comunității a scăzut cu 8 % între 2003 și PAREM. Această evoluție este conformă tendinței generale de diminuare a consumului pe piața comunitară.

Tabelul 6

(117)

Cota de piață deținută de industria comunitară a crescut cu 3,3 puncte procentuale între 2003 și 2005, pentru a se diminua apoi cu 1,6 puncte procentuale în cursul PAREM. Creșterea a fost, în ansamblu, de 1,7 puncte procentuale.

Tabelul 7

(118)

Deoarece scăderea vânzărilor a fost puțin inferioară scăderii consumului, industria comunitară a câștigat o anumită cotă de piață.

(119)

Nivelul ocupării forței de muncă în industria comunitară a scăzut cu 8 % între 2003 și PAREM, ceea ce reprezintă o scădere mai importantă decât cea a producției. Această evoluție indică preocuparea industriei comunitare de a-și îmbunătăți în permanență productivitatea și competitivitatea.

Tabelul 8

(120)

Producția anuală pe persoană angajată în industria comunitară a crescut cu 9 % între 2003 și PAREM, indicând astfel impactul pozitiv combinat al unei reduceri a ocupării forței de muncă și al unei creșteri a producției în industria comunitară.

Tabelul 9

(121)

Importurile din Rusia s-au efectuat la prețuri care au făcut obiectul unui dumping important. Cantitățile respective reprezentau o cotă de piață de aproximativ 2 %, ceea ce poate avea – în cazul unui produs asimilat unui produs de bază, cum este nitratul de amoniu – un impact semnificativ asupra industriei comunitare în ansamblu. Cu toate acestea, măsurile în vigoare par să fi neutralizat în mare parte acest impact.

(122)

Prețurile medii nete de vânzare ale producătorilor din industria comunitară care au constituit eșantionul reprezentativ au crescut semnificativ între anul 2003 și PAREM, reflectând condițiile favorabile dominante de pe piața internațională a nitratului de amoniu în cursul aceleiași perioade, dar și presiunile privind creșterea prețurilor de vânzare, din cauza unor costuri de producție mai mari (în special ale gazelor naturale).

Tabelul 10

(123)

Nivelul stocurilor finale ale producătorilor comunitari incluși în eșantion s-a dublat și chiar mai mult decât atât între 2003 și PAREM. Acest lucru se poate datora unor dificultăți de vânzare în creștere în contextul unei scăderi a consumului.

Tabelul 11

(124)

Între 2003 și PAREM, salariul mediu pe angajat a crescut cu 13 %, astfel cum indică tabelul de mai jos. Având în vedere rata inflației și locurile de muncă reduse per ansamblu, această creștere a salariilor este considerată a fi moderată.

Tabelul 12

(125)

Investițiile anuale în produsul similar realizate de cei patru producători care au constituit eșantionul reprezentativ s-au dezvoltat în mod pozitiv în perioada luată în considerare, și anume au crescut cu 121 %, deși au prezentat unele fluctuații. Aceste investiții vizau în principal modernizarea utilajelor. Acest lucru demonstrează eforturile industriei comunitare de a-și îmbunătăți în permanență productivitatea și competitivitatea.

Tabelul 13

(126)

În general, rentabilitatea a fost de aproximativ 8 %. Acest nivel este definit ca fiind cel care trebuie obținut în absența unui dumping prejudiciabil, ceea ce arată că măsurile au avut un efect pozitiv. Cu toate acestea, rezultatele obținute în 2006 și în cursul PAREM au fost mai puțin favorabile, demonstrând existența unei anumite fragilități subiacente în această privință. Randamentul capitalurilor investite (RCI), exprimat ca reprezentând profitul în procente din valoarea contabilă netă a activelor (după depreciere), a urmat în linii mari tendința de rentabilitate pe parcursul întregii perioade luate în considerare.

Tabelul 14

(127)

Fluxul de numerar a suferit o ușoară scădere cu 6 % în cursul perioadei luate în considerare, după ce a cunoscut câteva variații și a atins un nivel deosebit de scăzut în 2006. Se observă că rentabilitatea vânzărilor nete a atins, de asemenea, cel mai scăzut nivel al său în 2006, pentru a se redresa într-o oarecare măsură în cursul PAREM.

Tabelul 15

(128)

Ancheta nu a evidențiat niciun fel de dificultăți întâlnite de producătorii comunitari incluși în eșantion la mobilizarea capitalurilor. În această privință, trebuie să se menționeze că mai multe dintre respectivele societăți fac parte din mari grupuri și își finanțează activitățile prin intermediul grupului financiar căruia îi aparțin, fie în cadrul unui regim de centralizare a numerarului, fie în cadrul unor împrumuturi în cadrul grupului acordate de societățile-mamă.

(129)

Între 2003 și PAREM, toți indicatorii de prejudiciu au cunoscut o ameliorare, cu nuanțe. Cota de piață a crescut, deși nu în mod semnificativ și deși această creștere nu s-a datorat vânzărilor (care s-au diminuat), ci mai degrabă unei scăderi disproporționale a consumului. Prețurile unitare de vânzare au crescut, însă această creștere s-a datorat într-o mare măsură creșterii costurilor de producție și este mai puțin importantă decât ar fi fost de așteptat în contextul general al prețurilor ridicate la îngrășăminte. Producția nu s-a diminuat, deși consumul a scăzut – ceea ce nu se datorează în aparență îmbunătățirii poziției industriei comunitare pe piață, ci mai ales unei creșteri a transferurilor captive, care reflectă, după toate aparențele, o reacție defensivă față de diminuarea cererii. De asemenea, rentabilitatea s-a îmbunătățit în general, dar a prezentat o anumită fragilitate în 2006 și în cursul PAREM.

(130)

Fluxul de numerar a reflectat într-o anumită măsură tendințele observate în ceea ce privește profitul. Salariile au înregistrat o evoluție moderată, iar industria comunitară a continuat să investească. Productivitatea a crescut, reflectând eforturile industriei comunitare de a-și raționaliza activitățile desfășurate și de a le îmbunătăți prin intermediul investițiilor.

(131)

Reclamantul a susținut în continuare că, în cazul industriei îngrășămintelor, profitul obținut din vânzări nu reprezintă un indicator adecvat al prejudiciului în ceea ce privește profitul și că randamentul capitalului investit și/sau randamentul investițiilor sunt mai adecvate din punct de vedere calitativ pentru o astfel de evaluare. În continuare, s-a susținut că, pe baza ultimilor indicatori menționați, industria comunitară suferea prejudicii.

(132)

Având în vedere caracteristicile specifice industriei îngrășămintelor (printre altele, faptul că necesită investiții masive de capital) și natura pieței îngrășămintelor (instabilitatea prețurilor materiilor prime și a prețurilor produsului finit), este stabilit faptul că profitul din vânzări în sine poate să nu fie neapărat cel mai bun indicator în ceea ce privește rentabilitatea și că ar trebui să fie completat de alți indicatori cum ar fi randamentul capitalului investit și randamentul investițiilor. Cu toate acestea, solicitantul nu a prezentat nicio dovadă conform căreia, în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping, industria comunitară ar fi putut să obțină un randament la nivelul solicitat. De asemenea, solicitantul nu a arătat nici ce marjă de profit ar fi fost realizată de către industria comunitară în absența importurilor care fac obiectul unui dumping, așa cum a stabilit Tribunalul de Primă Instanță, în hotărârea în cauza T-210/95 (14), că ar trebui făcut. La alineatul (60) din respectiva hotărâre, s-a confirmat că „… marja de profit care urmează să fie utilizată de către Consiliu la calcularea prețului indicativ, care ar înlătura prejudiciul în cauză, trebuie limitată la marja de profit pe care industria comunitară s-ar putea sprijini în mod rezonabil în condiții normale de concurență, în absența importurilor care fac obiectul unui dumping”. Prin urmare, cererea respectivă a fost respinsă. Măsura în care este înlăturat prejudiciul suferit de-a lungul perioadei se datorează, în mare parte, existenței măsurilor. Prin creșterea prețurilor de revânzare în Comunitate, măsurile au împiedicat creșterea volumului de exporturi la prețuri foarte mici, permițându-i astfel industriei comunitare să realizeze îmbunătățirile menționate anterior.

(133)

În acest context, au fost analizați doi parametri principali: (i) cantitățile probabile de exporturi și prețurile practicate de țara în cauză și (ii) efectul probabil al acestor cantități și al prețurilor estimate din țara în cauză asupra industriei comunitare.

(134)

Există o capacitate disponibilă cunoscută de aproximativ 2 milioane de tone a producătorilor ruși, ceea ce reprezintă aproximativ un sfert din piața comunitară. Acest surplus de capacitate direct disponibil indică faptul că producătorii ruși au posibilitatea de a-și spori în scurt timp producția actuală și, în consecință, exporturile de nitrat de amoniu.

(135)

În plus, având în vedere că cererea pe piața rusească a staționat mulți ani la un nivel relativ scăzut, producătorii ruși depind mult de exporturile către țări terțe. Așa cum s-a explicat anterior, aceste exporturi au fost realizate la prețuri în mod semnificativ mai scăzute decât exporturile către Comunitate.

(136)

În contextul menționat anterior, piața comunitară ar părea să fie atractivă pentru producătorii-exportatori ruși în ceea ce privește prețurile, comparativ cu toate celelalte piețe de export. Pe această bază, se așteaptă în mod normal ca o parte considerabilă din cantitățile exportate către țări terțe să fie, foarte probabil, direcționate către piața comunitară, în cazul în care măsurile vor fi lăsate să expire. Apropierea geografică relativă a pieței comunitare, comparativ cu alte piețe de export, altele decât țările CSI, ar face, de asemenea, piața comunitară mai atractivă și ar conduce, în consecință, la redirecționarea către Comunitate a exporturilor actuale către țări terțe ale producătorilor ruși.

(137)

O parte a susținut că, într-o anumită măsură, piața comunitară nu mai este atractivă pentru producătorii ruși. Partea respectivă a argumentat că după extinderea UE din 2004 și din 2007 piața comunitară va fi aprovizionată de către producătorii comunitari într-o mai mare măsură decât înainte. În plus, conform acelei părți, unele state membre au început să aplice restricții la folosirea nitratului de amoniu. Aceste argumente au trebuit respinse. Impactul oricărei utilizări mai restrânse i-ar afecta în mod egal pe producătorii comunitari și pe cei ruși. Este posibil ca aprovizionarea proprie a pieței comunitare să se fi intensificat după extinderea din 2004 și din 2007, de asemenea deoarece noile state membre au început să beneficieze de efectele taxei antidumping în vigoare. Într-adevăr, importurile din Rusia au înregistrat scăderi între 2005 și PAREM. Totuși, în ciuda oricărei aprovizionări proprii presupuse, prețurile au urcat în Comunitate în aceeași perioadă. Prețurile au înregistrat o creștere importantă în Comunitate deoarece costurile de producție (gazele naturale) au crescut drastic. Industria comunitară a fost capabilă să treacă peste aceste costuri crescute doar pentru că măsurile antidumping în vigoare au avut un oarecare efect. La rândul său, din cauza nivelului mare de prețuri predominant, piața comunitară ar trebui să fie foarte atractivă pentru producătorii ruși care acceptă prețuri considerabil mai mici atât pe piețele lor interne cât și pe piețele de export către țări terțe.

(138)

S-a afirmat că producătorii comunitari sunt tot mai puțin expuși la pretinsa diferență de preț a gazelor naturale. S-a afirmat că producătorii comunitari au importat cantități crescute de amoniu ieftin de-a lungul perioadei luate în considerare și că, prin urmare, erau mai puțin dependenți de gazele naturale. De asemenea, în unele cazuri, s-a afirmat că producătorii comunitari au putut cumpăra gaze naturale în condiții mai favorabile decât condițiile Waidhaus. Aceste afirmații au fost nefondate. Deși importurile de amoniu erau în creștere, ancheta nu a detectat o utilizare substanțial crescută a acestuia pentru producerea de nitrat de amoniu. Se pare că marea parte a importurilor de amoniu a fost folosită pentru alte utilizări. De asemenea, ancheta nu a descoperit nici condiții importante mai favorabile decât condițiile Waidhaus. Diferențele între prețurile gazelor naturale, așa cum au fost descrise mai sus, au continuat să fie foarte importante, cu impactul important asupra costului (și de aici asupra nivelurilor de prețuri) menționat anterior. Aceasta creează o situație în care nivelurile de prețuri din Comunitate ar fi, din punctul de vedere al structurii, mai atractive pentru exportatorii ruși în viitorul apropiat.

(139)

Pentru a-și crește cota de piață pentru acest produs de bază unde condițiile de preț sunt un factor esențial, exportatorii ruși ar concura, probabil, în ceea ce privește prețurile. Astfel cum s-a subliniat anterior, există anumite date care indică probabilitatea ca exportatorii ruși să practice niveluri foarte reduse de prețuri la export. Având în vedere că există un anumit grad de subcotare, chiar și cu măsurile în vigoare, o asemenea subcotare ar crește doar în perspectiva unei scăderi probabile a prețurilor.

(140)

În plus, se subliniază că producătorii ruși (în măsura în care beneficiază de diferența de preț a gazelor naturale generată de sistemul de prețuri duble) pot foarte bine exporta nitrat de amoniu către Comunitate la prețuri foarte mici, de dumping și totuși să obțină profituri mari la aceste exporturi care fac obiectul unui dumping. Acest factor se adaugă, de asemenea, la atractivitatea pieței comunitare pentru producătorii ruși – chiar și la prețuri foarte mici la export.

(141)

Pe baza celor menționate anterior, există probabilitatea ca unele cantități suplimentare semnificative de nitrat de amoniu produs în Rusia să fie exportate către Comunitate (obținute din folosirea capacității disponibile neutilizate și/sau din redirecționarea exporturilor existente) la prețuri de dumping care să conducă la subcotarea importantă a prețurilor din industria comunitară, în eventualitatea expirării măsurii.

(142)

Având în vedere probabilitatea stabilită anterior privind creșterea substanțială a volumului de exporturi din Rusia către piața comunitară la prețuri de dumping și care conduc la subcotare, industria comunitară ar trebui, foarte probabil, să își reducă în mod semnificativ prețurile de vânzare pentru a-și păstra clienții, în special în condițiile în care nitratul de amoniu reprezintă un produs volatil al cărui preț poate fi influențat considerabil de un volum de importuri la prețuri de dumping care subcotează prețurile din industria comunitară. În consecință, profiturile vor scădea în mod semnificativ.

(143)

În ceea ce privește condițiile favorabile de piață dovedite de unii indicatori în cursul anului 2006 și a PAREM, ar trebui precizat că acestea au avut un rol important în păstrarea nivelului ridicat al prețurilor, alături de măsurile antidumping în vigoare. Într-adevăr, în timpul perioadei respective, echilibrul strâns dintre cerere și ofertă pe plan mondial, în combinație cu costuri de producție crescute (gazele naturale) au condus la creșterea prețurilor pentru toate tipurile de îngrășăminte pe bază de azot. Nitratul de amoniu este, în mod similar cu celelalte îngrășăminte pe bază de azot, un produs ale cărui prețuri depind de numeroși factori, de la prețurile fluctuante ale gazelor naturale care au un impact considerabil asupra ofertei, întrucât reprezintă cel mai important element al costului, până la condițiile climatice, întrucât recoltele și nivelurile stocurilor de cereale au ca rezultat o cerere mai mult sau mai puțin importantă. În ceea ce privește în special piața comunitară, se preconizează că cererea pentru nitrat de amoniu va scădea ușor în următorii ani. De fapt, consumul total a demonstrat deja o tendință descendentă în cursul perioadei luate în considerare. Având în vedere faptul că prețurile practicate de ruși au subcotat în mod semnificativ prețurile industriei comunitare, creșterea probabilă a volumului de importuri din Rusia va obliga industria comunitară fie să reducă considerabil prețurile, implicit și profitul, fie să piardă o cotă de piață semnificativă și astfel să-și reducă veniturile, fie ambele alternative. Procesul reușit de restructurare a industriei comunitare ar putea contrabalansa doar parțial o asemenea depreciere probabilă a prețurilor, iar întregul proces de redresare ar fi pus în pericol. Prin urmare, orice anulare a măsurilor ar putea conduce la deteriorarea randamentului general al industriei comunitare.

(144)

Pe baza celor de mai sus concluzia este că, în eventualitatea expirării măsurilor, exporturile din țara în cauză ar fi, foarte probabil, semnificative din punct de vedere cantitativ și la prețuri de dumping care ar subcota prețurile din industria comunitară. Este foarte probabil ca acest fapt să aibă ca efect introducerea pe piață a unei tendințe de depreciere a prețurilor, cu un impact negativ preconizat asupra situației economice a industriei comunitare. În mod special, aceasta va împiedica redresarea financiară la care s-a ajuns parțial în cursul perioadei luate în considerare, conducând la reapariția probabilă a prejudiciului.

(145)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă menținerea măsurilor antidumping existente ar contraveni interesului Comunității în ansamblu. Determinarea interesului comunitar s-a bazat pe o apreciere a tuturor intereselor implicate.

(146)

Ar trebui să se reamintească că, în ancheta inițială, s-a considerat că instituirea măsurilor nu este contrară interesului Comunității. În plus, faptul că prezenta anchetă este o reexaminare, în care se analizează deci o situație în care măsuri antidumping sunt deja în vigoare, permite să se evalueze orice impact negativ anormal al măsurilor asupra părților vizate de actualele măsuri antidumping.

(147)

Pe această bază, s-a examinat dacă, în ciuda constatărilor privind probabilitatea unei reapariții a dumpingului prejudiciabil, există motive imperioase care ar conduce la concluzia conform căreia menținerea măsurilor în acest caz special nu este în interesul comunitar.

(148)

Industria comunitară s-a dovedit a fi o industrie viabilă din punct de vedere structural. Acest lucru a fost confirmat de dezvoltarea relativ pozitivă a situației sale economice de-a lungul perioadei luate în considerare. În special, industria comunitară și-a menținut marjele viabile de profit pe fondul creșterii costurilor de producție (în special costul gazelor naturale) și a fost capabilă să-și crească partea de piață în cursul perioadei luate în considerare.

(149)

Prin urmare, se poate aștepta, în mod normal, ca industria comunitară să continue să profite de pe urma măsurilor instituite în prezent și să își continue redresarea prin menținerea și stabilizarea rentabilității sale. În eventualitatea în care măsurile nu vor fi menținute, este probabil să se practice importuri sporite la prețuri de dumping provenind din țara în cauză, cauzând astfel prejudicii industriei comunitare prin exercitarea unei presiuni descendente asupra prețurilor de vânzare, ceea ce ar pune în pericol situația financiară pozitivă din prezent a industriei comunitare.

(150)

Așa cum s-a menționat în considerentul (23), niciun importator independent originar din țara în cauză nu a cooperat în cadrul prezentei anchete.

(151)

Se reamintește că, în cursul anchetelor anterioare, s-a stabilit că impactul instituirii măsurilor nu va fi semnificativ în măsura în care, de regulă, se importă nu numai nitrat de amoniu, ci, în mare măsură, și alte tipuri de îngrășăminte. Ridicarea măsurilor antidumping asupra altor îngrășăminte nu poate decât să susțină cele afirmate anterior. În contextul respectiv, măsurile antidumping aplicabile importurilor de uree originară din Rusia și din Belarus, Croația, Libia și Ucraina au fost ridicate în august 2007 și, respectiv, în martie 2008 (15). Tendința descendentă a importurilor din țara în cauză în timpul perioadei luate în considerare conduce la concluzia că e posibil ca unii importatori să fi suferit consecințe negative din cauza instituirii măsurilor. Cu toate acestea, în absența cooperării importatorilor și, astfel, a oricăror elemente de probă concludente care să permită evaluarea oricăror urmări negative semnificative, s-a concluzionat că nu există motive imperioase împotriva menținerii actualelor măsuri antidumping.

(152)

Nu este disponibilă nicio informație certă care să indice faptul că menținerea măsurilor va avea un efect negativ semnificativ asupra importatorilor sau comercianților.

(153)

Utilizatorii de nitrat de amoniu sunt agricultorii din cadrul Comunității. Unele asociații de agricultori au prezentat observații, afirmând că veniturile agricultorilor au fost sub presiune deoarece prețurile îngrășămintelor au crescut de-a lungul ultimilor ani, prețurile unora din produsele lor finite au scăzut și reglementările referitoare la mediu au făcut să crească povara costurilor. Totuși, aceste observații nu erau întemeiate.

(154)

EFMA a furnizat dovezi economice și agronomice întemeiate care au arătat că nitratul de amoniu reprezintă o mică parte din costurile totale de producție suportate de agricultori. Prin urmare, s-a considerat că, după ce s-au luat în considerare toate informațiile, măsurile în vigoare în prezent nu au avut niciun efect negativ considerabil asupra situației economice a acestora și că aplicarea în continuare a măsurilor nu va afecta în mod defavorabil interesele financiare ale agricultorilor.

(155)

Având în vedere cele menționate mai sus, se concluzionează că nu există motive imperioase împotriva menținerii actualelor măsuri antidumping.

(156)

La 19 decembrie 2006 (16), Comisia a inițiat o reexaminare intermediară parțială în urma unei cereri depuse de OJSC Acron și OJSC Dorogobuz, membri ai „Acron” Holding Company. Rezultatele acelei reexaminări intermediare au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 236/2008 (17). În timpul reexaminării intermediare, Acron și-a exprimat intenția de a depune o ofertă de angajament de preț dar nu a depus o ofertă bine întemeiată în termenul prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din regulamentul de bază. Totuși, așa cum s-a stabilit în considerentele (56) și (57) din regulamentul menționat anterior, Consiliul a considerat că societății Acron ar trebui, în mod excepțional, să i se permită să-și finalizeze oferta de angajament în termen de 10 zile calendaristice de la intrarea în vigoare a respectivului regulament, datorită complexității mai multor aspecte, și anume (1) instabilitatea prețului produsului în cauză care ar necesita o indexare a prețurilor minime, deși în același timp instabilitatea nu este suficient explicată de către factorul principal al creșterii costurilor; și (2) situația specială a pieței pentru produsul în cauză. Ca urmare a publicării Regulamentului (CE) nr. 236/2008 și în termenul prevăzut în respectivul regulament, Acron a prezentat un angajament de preț acceptabil, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(157)

În timpul reexaminării intermediare parțiale inițiate la 30 noiembrie 2005 (18), Eurochem a prezentat o ofertă acceptabilă de angajament de preț, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(158)

Comisia, prin Decizia 2008/577/CE (19), a acceptat ofertele de angajamente. Decizia stabilește în detaliu motivele pentru acceptarea acestor angajamente. Consiliul recunoaște că ofertele de angajamente elimină efectul prejudiciabil al dumpingului și limitează la un nivel suficient riscul de circumvenție.

(159)

Pentru a permite în continuare Comisiei și autorităților vamale să supravegheze în mod eficace respectarea angajamentelor de către societăți, atunci când cererea de punere în liberă circulație este prezentată autorităților vamale competente, scutirea de la taxa antidumping urmează să fie condiționată de (i) prezentarea unei facturi conforme cu angajamentul, sub forma unei facturi comerciale care să conțină cel puțin elementele enumerate și declarația stipulată în anexă; (ii) faptul că bunurile importate sunt fabricate, transportate și facturate direct de către societățile menționate către primul client independent din Comunitate; și (iii) faptul că bunurile declarate și prezentate la vamă corespund exact descrierii de pe factura conformă cu angajamentul. În cazul în care condițiile menționate mai sus nu sunt îndeplinite, se aplică taxa antidumping corespunzătoare în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație.

(160)

În cazul în care Comisia își retrage acceptul privind un anumit angajament, în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul de bază, în urma unui abuz privind anumite tranzacții și declară nevalabile facturile relevante conforme cu angajamentele, se aplică o datorie vamală în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație a acestor tranzacții.

(161)

Importatorii ar trebui să știe că se poate aplica o datorie vamală, ca și un risc comercial obișnuit, în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație, astfel cum este descris în considerentele (159) și (160), chiar dacă Comisia a acceptat un angajament oferit de producătorul de la care aceștia au cumpărat direct sau indirect.

(162)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (7) din regulamentul de bază, autoritățile vamale ar trebui să informeze Comisia de îndată ce descoperă indicii de încălcare a angajamentelor.

(163)

Pe baza motivelor enunțate mai sus, angajamentele oferite de Eurochem și Acron sunt considerate acceptabile de Comisie, iar Eurochem și Acron au fost informate cu privire la faptele, motivele și obligațiile esențiale pe care se bazează acceptarea.

(164)

În cazul unui abuz, al retragerii angajamentelor sau al retragerii acceptării unui angajament de către Comisie, taxa antidumping care a fost instituită de Consiliu în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) se aplică automat conform articolului 8 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(165)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și motivele esențiale pe baza cărora s-a urmărit să se recomande ca măsurile existente aplicabile importurilor din Rusia să fie menținute și, respectiv, nivelurile acestora să fie modificate acolo unde este justificat. De asemenea, acestora li s-a acordat un termen de la data comunicării în care să prezinte observații și cereri. Nu a fost primit niciun comentariu care să justifice vreo schimbare în constatările menționate anterior.

(166)

Având în vedere concluziile la care s-a ajuns cu privire la dumping și la caracterul durabil al circumstanțelor modificate, taxa antidumping individuală la importurile produsului în cauză referitoare la Eurochem ar trebui modificată pentru a reflecta noua marjă de dumping determinată.

(167)

Deoarece nivelul de dumping identificat este mai scăzut decât marja de prejudiciu stabilită în ancheta anterioară, nivelul taxei ar trebui stabilit la nivelul de dumping identificat.

(168)

Deoarece în ancheta inițială taxa era instituită sub forma unei anumite sume pe tonă, ea ar trebui să își păstreze această formă în ancheta actuală. În consecință, taxa este de 32,82 EUR/tonă. Taxa ar trebui aplicată, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 945/2005, proporțional cu conținutul de nitrat de amoniu și de alte substanțe și nutrienți accesorii, în cazul compușilor de îngrășăminte pe bază de nitrat de amoniu având un conținut de azot de peste 28 % din greutate.

(169)

Deși această taxă se bazează pe date provenind de la NAK Azot, după cum s-a arătat în considerentul (30) de mai sus, ea se va aplica tuturor vânzărilor efectuate de Eurochem, indiferent care întreprindere afiliată a fabricat produsul.

(170)

Măsurile antidumping aplicabile importurilor de nitrat de amoniu originare din Rusia ar trebui menținute, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(171)

Având în vedere că, în contextul reexaminărilor intermediare parțiale, doi exportatori au avut posibilitatea să prezinte oferte de angajamente, se va acorda o atenție deosebită, după caz, deschiderii reexaminărilor intermediare în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, pentru a examina orice alte oferte de angajamente, în cazul în care Comisia primește dovezi suficiente că asemenea reexaminări sunt justificate.

(172)

Având în vedere constatările la care s-a ajuns în ceea ce privește continuarea dumpingului, probabilitatea reapariției prejudiciului și interesul comunitar, măsurile antidumping instituite la importurile de nitrat de amoniu originare din Rusia ar trebui menținute în scopul prevenirii reapariției prejudiciului cauzat industriei comunitare de importurile care fac obiectul unui dumping,

(a)

Pentru Open Joint Stock Company (OJSC) Mineral and Chemical Company „Eurochem”, membră a grupului de societăți Eurochem, Moscova, Rusia, pentru bunurile produse de societatea sa afiliată JSC NAK Azot, Novomoskovsk, Rusia sau de societatea sa afiliată JSC Nevinka Azot, Nevinnomissk, Rusia și vândute de Eurochem Trading GmbH, Zug, Elveția primului client independent din Comunitate (cod adițional TARIC A522):

(b)

Pentru toate celelalte societăți (cod adițional TARIC A999):

—

acestea să fie fabricate, transportate și facturate direct de către societățile menționate pentru primul client independent din Comunitate;

—

astfel de importuri să fie însoțite de o factură conformă cu angajamentul, care este o factură comercială conținând cel puțin elementele și declarația menționate în anexa la prezentul regulament;

—

bunurile declarate și prezentate la vamă să corespundă exact descrierii de pe factura conformă cu angajamentul.

—

în cazul în care se confirmă faptul că, în ceea ce privește importurile prezentate la alineatul (1), una sau mai multe dintre condițiile menționate la respectivul alineat nu sunt îndeplinite; sau

—

atunci când Comisia își retrage acceptul privind angajamentul în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul de bază, în cadrul unui regulament sau al unei decizii care se referă la anumite tranzacții și declară nevalabile facturile relevante conforme cu angajamentul.