8.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 147/29

(1)

Impozitarea uleiurilor minerale a fost supusă armonizării la nivel comunitar de la intrarea în vigoare a Directivei 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor pentru uleiurile minerale (2). Folosirea uleiurilor minerale pentru producţia de alumină nu a fost exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 92/81/CEE, dar nici nu a făcut obiectul unei scutiri obligatorii sau opţionale în conformitate cu articolul 8 din această directivă. Articolul 6 din Directiva 92/82/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea cotelor accizelor pentru uleiurile minerale (3) a stabilit o rată minimă a accizelor pentru păcura grea, pe care statele membre trebuiau să o aplice începând cu 1 ianuarie 1993. Totuşi, prin diferite decizii, Consiliul a autorizat Franţa, Irlanda şi Italia să scutească de la plata accizelor uleiurile minerale folosite pentru producţia de alumină în Gardanne, în regiunea Shannon şi, respectiv, Sardinia, care ar fi fost altfel aplicată. Cea mai recentă decizie este Decizia 2001/224/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind cotele reduse ale accizelor şi scutirile de la aceste accize pentru unele uleiuri minerale utilizate în anumite scopuri (4), care autorizează scutirile până la data de 31 decembrie 2006.

(2)

Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii (5) a abrogat Directiva 92/82/CEE începând cu 31 decembrie 2003. În conformitate cu articolul 2 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2003/96/CE directiva nu se aplică unor tipuri de utilizări ale energiei, incluzând folosirea duală a produselor energetice. A doua liniuţă din articolul 2 alineatul (4) litera (b) stipulează că utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi în procese electrolitice şi metalurgice este considerată utilizare duală. Utilizarea păcurei grele pentru producţia de alumină intră sub incidenţa acestei categorii. Aşadar, începând cu data de 31 decembrie 2003, accizele minime pentru păcura grea nu sunt valabile pentru combustibilul folosit pentru producţia de alumină. Derogările din Decizia 2001/224/CE şi alte derogări similare au fost incluse în anexa II la Directiva 2003/96/CE.

(3)

Prin deciziile C(2001) 3296, C(2001) 3300 şi C(2001) 3295 din 30 octombrie 2001 (6), Comisia a iniţiat procedura prevăzută în articolul 88 alineatul (2) din tratat cu privire la scutiri. Prin Decizia 2006/323/CE a Comisiei (7) din 7 decembrie 2005 [notificată sub numărul C(2005) 4436], Comisia a încheiat procedura în ceea ce priveşte ajutorul acordat până la data de 31 decembrie 2003, declarând o parte din ajutor incompatibil cu piaţa comună. În ceea ce priveşte perioada începând cu 1 ianuarie 2004, procedura a fost prelungită. Considerentele 6-15 din Decizia 2006/323/CE furnizează o descriere detaliată a corespondenţei dintre Comisie, statele membre implicate, beneficiarii ajutorului şi Asociaţia Europeană a Aluminiului (denumită în continuare „EAA”) înainte de decembrie 2005.

(4)

Decizia 2006/323/CE a fost transmisă Franţei, Irlandei şi Italiei prin scrisorile din 8 decembrie 2005 (D/206670, D/206671, D/206673). Decizia a fost transmisă beneficiarilor în cauză şi EAA prin scrisorile din 23 ianuarie 2006 (D/50525, D/50526, D/50527 şi D/50528). Cele trei state membre şi cei trei beneficiari au contestat decizia (8). Beneficiarul irlandez, Aughinish Alumina Ltd (denumit în continuare „Aughinish”) a cerut, de asemenea, suspendarea aplicării deciziei. Această cerere a fost înregistrată drept cazul nr. T-69/06R. Prin ordinul din 2 august 2006 (9), Tribunalul de Primă Instanţă a respins cererea pentru măsuri provizorii.

(5)

Decizia 2006/323/CE a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data de 4 mai 2006, iar părţile terţe au fost invitate să prezinte observaţii printr-o comunicare publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data de 9 mai 2006 (10). Comisia a primit observaţii de la Aughinish în scrisoarea din data de 9 iunie 2006 (înregistrată în aceeaşi zi cu numărul A/3440) şi de la beneficiarul italian, Eurallumina SpA (denumit în continuare „Eurallumina”), într-o scrisoare din data de 24 iulie 2006 (înregistrată la 25 iulie 2006 cu numărul A/35967). Aceasta din urmă a fost trimisă şi primită numai după intervalul de o lună stabilit în invitaţia la observaţii publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi astfel Comisia nu este în principiu obligată să ia în considerare observaţiile în cadrul acestei proceduri. Comisia a informat Eurallumina în această privinţă prin scrisoarea datată 2 august 2006 (D/56648). Eurallumina a răspuns prin scrisoarea din data de 3 august 2006 (înregistrată la 4 august 2006 cu numărul A/36269). Totuşi Comisia constată că observaţiile formulate de Eurallumina repetă multe dintre observaţiile pe care Comisia le primise deja în contextul deciziei anterioare şi că sunt similare cu observaţiile primite în termen, la care se face referire în această decizie.

(6)

Observaţiile primite de la Aughinish au fost trimise mai departe Franţei, Irlandei şi Italiei prin scrisorile din data de 20 iunie 2006 (D/55106, D/55107 şi D/55109).

(7)

Franţa şi Irlanda au solicitat o prelungire a termenului limită de răspuns la Decizia 2006/323/CE, care a fost acordată de Comisie. Comisia a amintit Irlandei şi Italiei de invitaţia la observaţii prin scrisorile datate 9 martie 2006 (D/52054 şi D/52055). Franţa, Irlanda şi Italia au efectuat observaţii la decizia Comisiei prin scrisorile datate 14 februarie 2006 (înregistrată la data de 15 februarie 2006 cu umărul A/31248), 12 aprilie 2006 (înregistrată la data de 18 aprilie 2006 cu numărul A/32940) şi, respectiv, 17 mai 2006 (înregistrată la data de 18 mai 2006 cu numărul A/33852).

(8)

Franţa a făcut observaţii cu privire la observaţiile companiei Aughinish în scrisoarea datată 27 iulie 2006 (înregistrată la data de 28 iulie 2006 cu numărul A/35952). Prin e-mailul din 24 iulie 2006, Italia a informat Comisia că nu mai are alte observaţii de făcut.

(9)

Măsurile constau în scutiri totale de la plata accizei pentru uleiul industrial greu, utilizat în producţia de alumină. Beneficiarii scutirilor franceze, irlandeze şi italiene sunt Alcan, Aughinish şi, respectiv, Eurallumina (11).

(10)

Scutirea companiei irlandeze este cuprinsă în secţiunea 100 alineatul (1) litera (e) din Legea irlandeză a finanţelor, care oferă scutirea de la plata taxei pe uleiul mineral pentru „uleiul combustibil folosit în scopul, sau care are legătură cu, producţia de alumină sau care este folosit pentru întreţinerea fabricii unde se realizează producţia respectivă”. Expunerea de motive din Legea finanţelor furnizează explicaţia că „secţiunea 100 oferă scutirea de la taxa pe uleiul mineral în cazul uleiului folosit în scopuri şi în situaţii specifice. Acestea includ folosirea în alte scopuri decât drept carburant şi combustibil pentru încălzire, exporturile, uleiul combustibil folosit în producţia de alumină, uleiul folosit în navigaţia maritimă, uleiul greu folosit în aviaţia comercială şi uleiul reciclat”. Scutirea pentru uleiurile minerale folosite în producţia de alumină funcţionează în Irlanda din 1983. În timp ce actul iniţial cu putere de lege care oferă scutirea a fost revocat în 1999, scutirea a fost păstrată în cadrul Legii finanţelor din 1999.

(11)

Scutirea de la plata accizei din Italia se aplică tuturor întreprinderilor care folosesc uleiuri minerale pentru producţia de alumină în sensul punctului 14 din tabelul A din Textul Unic privind accizele. Scutirea a fost stabilită de Legea nr. 331 din 12 noiembrie 1990, care pune în aplicare Decretul-lege nr. 261 din 15 septembrie 1990, articolul 8 alineatul (5). Acest text a fost reprodus în textele legislative ulterioare în cauză, inclusiv în măsurile naţionale care transpun Directiva 92/81/CEE şi ulteriorul „Text Unic privind accizele”.

(12)

Scutirea franceză îşi are originea legală în Legea Financiară de rectificare din 1997 („Loi de finances rectificative pour 1997”). Aceasta stipulează în articolul 6 că „livrările de ulei greu având o concentraţie de sulf sub 2 % incluse în indexul de identificare 28 bis din tabelul B de la articolul 265 alineatul (1) din Codul Vamal sunt eligibile pentru scutirea de la taxa de Consum Intern pentru produsele petroliere atunci când acestea sunt destinate folosirii drept combustibil pentru producţia de alumină”. Articolul 265 bis din Codul Vamal se referă la produsele destinate altor utilizări decât drept carburant sau combustibil pentru încălzire dar nu conţine, de exemplu, prevederi similare privind folosirea uleiurilor minerale în alte sectoare industriale.

(13)

Considerentele 16-23 din Decizia 2006/323/CE furnizează o descriere mai detaliată a măsurilor şi beneficiarilor în cauză. Statele membre în cauză nu au specificat dacă vor continua să aplice scutirile după 2006 şi nici nu au informat Comisia în privinţa vreunei modificări a legislaţiei aplicabile, în special schimbări datorate transpunerii Directivei 2003/96 care ar putea afecta evaluarea Comisiei.

(14)

Ratele de impozit relevante s-au schimbat de la iniţierea procedurii. La data de 1 iulie 2006, ratele de impozit aplicabile pentru uleiul combustibil greu pentru utilizarea în întreprinderi în Franţa şi Irlanda se ridicau la 18,50 EUR şi 15,00 EUR. La aceeaşi dată ratele aplicabile se ridicau în Italia la 63,75 EUR per tonă de ulei combustibil greu, având o concentraţie de sulf de peste 1 % şi 31,39 EUR per tonă de ulei combustibil greu cu o concentraţie de sulf sub 1 %.

(15)

În deciziile sale din 30 octombrie 2001 de începere a procedurii prevăzute în articolul 88 alineatul (2) din tratat, Comisia şi-a exprimat îndoielile în ceea ce priveşte compatibilitatea ajutorului cu îndrumările comunitare privind ajutorul naţional regional (12) şi în special în contextul regulamentului privind ajutorul de operare conţinut în aceste îndrumări. Comisia a ridicat de asemenea îndoieli în ceea ce priveşte compatibilitatea ajutorului cu îndrumările comunitare privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului din 1994 (13) şi cele din 2001 (14) (în continuare „îndrumările privind ajutorul pentru protecţia mediului”).

(16)

În Decizia 2006/323/CE, Comisia a explicat că îşi menţine îndoieli similare şi în ceea ce priveşte perioada începând cu 1 ianuarie 2004. Având în vedere că statele membre şi părţile interesate nu au avut posibilitatea să îşi prezinte observaţiile în legătură cu situaţia legală creată de Directiva 2003/96/CE, Comisia a considerat potrivită prelungirea procedurii de investigaţie formală.

(17)

Statele membre şi beneficiarii îşi menţin în general observaţiile formulate anterior, rezumate în considerentele 25-56 din Decizia 2006/323/CE. Unele argumente au fost dezvoltate mai pe larg. Suplimentar, acestea formulează următoarele observaţii.

(18)

Măsurile nu reprezintă ajutor de stat şi acest lucru este confirmat de Directiva 2003/96/CE. Acestea intră sub incidenţa respectivelor sisteme de impozitare. Dacă acestea ar reprezenta ajutor de stat, Directiva 2003/86/CE ar permite în mod explicit ajutorul, cel puţin pentru perioada de până la 31 decembrie 2006. Oricum, această directivă a creat aşteptări legitime din partea beneficiarilor. Solicitarea rambursării ajutorului încalcă de asemenea principiul administraţiei corecte, având în vedere contradicţiile cu deciziile Consiliului care aveau la bază propunerile Comisiei, intervalul considerabil şi maniera în care Comisia a abordat investigaţia. Beneficiarii au întreprins investiţii de capital pe termen lung bazându-se pe deciziile Consiliului şi pe directiva respectivă. Comisia va fi aşadar împiedicată să adopte un act care ar fi evident contrar atitudinii sale pe o perioadă îndelungată de timp.

(19)

Normele din Directiva 2003/96/CE prevalează asupra regulilor privind ajutorul de stat. Comisia poate doar contesta valabilitatea măsurilor conform articolului 18 alineatul (1) din Directiva 2003/2006/CE şi nu conform regulilor privind ajutorul de stat. Aplicarea regulilor privind ajutorul de stat ar încălca principiul de „effet utile”.

(20)

Irlanda şi Aughinish susţin că măsura irlandeză reprezintă ajutor existent şi că interpretarea de către Comisie a articolului 15 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999, care stabileşte norme detaliate privind aplicarea articolului 93 din Tratatul CE (15), este greşită: după expirarea perioadei de restricţie de 10 ani, scrisoarea Comisiei din 17 iulie 2000 ar putea să nu reprezinte un act care să întrerupă perioada de restricţie, iar măsura ar constitui ajutor existent şi pentru perioada de după 17 iulie 1990. Aceştia susţin de asemenea că evaluarea Comisiei în ceea ce priveşte natura acordurilor dintre Aughinish şi autorităţile irlandeze din 1970 este deficitară: angajamentele obligatorii au intrat în vigoare înainte de aderarea Irlandei la Comunităţi.

(21)

Italia susţine că măsura este strâns legată de realizarea obiectivelor în domeniul mediului în legătură cu problemele ridicate de producţia de alumină. Aughinish susţine că scutirea se încadrează cel puţin în spiritul îndrumărilor privind ajutorul pentru protecţia mediului şi că „în ciuda faptului că nu plăteşte «o parte semnificativă a taxei», a oferit stimulente mai mult decât suficiente pentru a îmbunătăţi protecţia mediului”.

(22)

Irlanda susţine că ar fi putut fi puse în aplicare măsuri alternative începând cu 1 ianuarie 2004 dacă s-ar fi ştiut că scutirea era susceptibilă de incompatibilitate cu piaţa comună. Irlanda face referire la posibilitatea extinderii acestei scutiri astfel încât să cuprindă uleiul combustibil greu pentru folosirea duală sau, mai mult, să cuprindă produsele energetice destinate folosirii duale în general. Astfel, conform Irlandei, scutirea ar fi putut fi transformată într-o măsură generală sau într-un ajutor de stat acceptabil, de exemplu, în cadrul îndrumărilor privind ajutorul pentru protecţia mediului. În vederea acestor posibilităţi, o recuperare retrospectivă ar fi peste aşteptări. Irlanda subliniază, mai mult, că Aughinish a efectuat diferite investiţii aşteptându-se în mod rezonabil că scutirile vor continua cel puţin până în decembrie 2006.

(23)

Comisia ar trebui să permită ajutorul în funcţie de o evaluare economică a efectelor pieţelor aluminei şi a structurii lor concurenţiale. Comisia ar trebui să ia în considerare aspectele externe ale concurenţei în evaluarea ajutorului de stat, aşa cum s-a propus în planul de acţiune privind ajutorul de stat. Au fost furnizate informaţii detaliate asupra pieţelor.

(24)

Comisia ar trebui să întrerupă procedura de investigaţie formală până când Curtea de Justiţie va identifica problemele care fac obiectul contestaţiilor actuale la Decizia 2006/323/CE. Aughinish susţine în plus că decizia Comisiei de a prelungi procedura de la articolul 88 alineatul (2) printr-un considerent la Decizia 2006/323/CE nu este potrivită. Comisia ar fi trebuit să ia o decizie separată.

(25)

EAA nu a prezentat nici o observaţie suplimentară la punctele ridicate anterior care sunt rezumate în cadrul considerentului 50 din Decizia 2006/323/CE.

(26)

Observaţiile din partea statelor membre şi a beneficiarilor coincid în mare măsură cu cerinţele acestora în faţa Curţii de Justiţie în cadrul contestaţiilor în curs la Decizia 2006/323/CE (16).

(27)

Comisia ar trebui, după cum susţin părţile, să întrerupă procedura de investigaţie formală până când Curtea va determina problemele care fac obiectul contestaţiilor la Decizia 2006/323/CE (17). Totuşi, această decizie se referă la perioada de până la 31 decembrie 2003, în timp ce prezenta decizie se referă la perioada începând cu ianuarie 2004. În plus, prezenta decizie este considerată valabilă doar dacă nu este anulată de Tribunalul de Primă Instanţă. Aşadar, având în vedere şi alterarea continuă a concurenţei pe care o determină ajutorul de stat, Comisia nu consideră motivată suspendarea concluziei procedurii.

(28)

Comisia nu a luat decizia de a prelungi procedura din articolul 88 alineatul (2) referindu-se la aceasta doar într-un considerent. A fost atrasă atenţia special asupra prelungirii în concluzia din preambulul Deciziei 2006/323/CE. Decizia de a iniţia procedura de investigaţie în cadrul articolului 88 alineatul (2) din Tratat ia forma unei scrisori către statele membre şi astfel nu necesită structura unei decizii normative, cu parte operativă şi articole numerotate. Mai mult, în urma contestaţiilor făcute la Decizia 2006/323/CE şi a observaţiilor primite în ceea ce priveşte prelungirea procedurii, este evident că părţile interesate au avut posibilitatea să se informeze asupra tuturor aspectelor conţinutului acelei decizii.

(29)

Articolul 87 alineatul (1) din tratat prevede că „orice ajutor acordat de un stat membru sau prin resurse de stat sub absolut orice formă, care alterează sau ameninţă să altereze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producţia anumitor bunuri, este, atât timp cât afectează comerţul între statele membre, incompatibil cu piaţa comună”.

(30)

Este evident că scutirile sunt finanţate prin resurse de stat deoarece statul renunţă la o anumită sumă de bani pe care ar încasa-o în alte împrejurări.

(31)

Aşa cum este prevăzut în considerentele 60, 61 şi 62 din Decizia 2006/323/CE, măsurile conferă un avantaj beneficiarilor şi sunt susceptibile de a afecta comerţul intracomunitar şi de a altera sau ameninţa cu alterarea concurenţei. Scutirile de la plata accizei reduc costul unui aport important şi conferă astfel un avantaj beneficiarilor, care sunt plasaţi într-o poziţie financiară mai favorabilă decât alte întreprinderi care folosesc uleiurile minerale în alte industrii sau regiuni. Faptul că în alte state membre concurenţii din industria aluminei nu sunt supuşi deloc unor taxe similare şi că beneficiarii au efectuat cheltuieli pentru a atenua impactul producţiei lor asupra mediului nu afectează această evaluare.

(32)

Măsurile favorizează anumite întreprinderi întrucât acestea se aplică companiilor care utilizează combustibil greu în producţia de alumină şi, practic, în fiecare stat membru există doar o singură companie care beneficiază de scutire: Aughinish în regiunea Shannon, Eurallumina în Sardinia şi Alcan în Gardanne. Din motivele stabilite în considerentele 33-40, acestea nu pot fi considerate ca justificate de natura şi mecanismul general al sistemelor de impozitare în cauză.

(33)

Utilizările duale, utilizările energiei în alte scopuri decât drept combustibil şi în procesele mineralogice nu intră sub incidenţa Directivei 2003/96/CE, iar, începând cu 1 ianuarie 2004, statele membre au putut decide dacă să taxeze sau nu astfel de utilizări. Într-adevăr, o scutire pentru astfel de utilizări ale energiei poate constitui o măsură generală care nu implică ajutor de stat dacă se integrează în natura şi logica sistemului de impozitare local. Considerentul 22 din preambulul la Directiva 2003/96/CE afirmă că „produsele energetice ar trebui să fie supuse cadrului comunitar atunci când sunt folosite drept combustibil pentru încălzire sau carburant. În această măsură, ţine de natura şi logica sistemului de impozitare ca utilizările duale ale energiei şi cele pentru alt scop decât drept combustibil, precum şi în procesele mineralogice să fie excluse din cadru”.

(34)

În plus, la adoptarea Directivei 2003/96/CE, Consiliul şi Comisia au declarat împreună (18): „Produsele energetice ar trebui să fie supuse în principal cadrului comunitar atunci când sunt folosite drept combustibil pentru încălzire sau drept carburant. Se poate considera că este în natura şi în logica sistemului de impozitare ca utilizările duale ale energiei şi cele pentru alt scop decât drept combustibil, precum şi în procesele mineralogice să fie excluse din aria de acoperire a cadrului. Statele membre ar avea astfel posibilitatea să impoziteze sau să nu impoziteze ori să aplice impozitarea totală sau parţială pentru fiecare dintre utilizări. Electricitatea folosită în scopuri similare ar trebui tratată pe picior de egalitate. Astfel de excepţii de la sistemul general sau diferenţieri în cadrul sistemului respectiv, justificate de natura sau mecanismul general al sistemului de impozitare, nu se referă la ajutoarele de stat.”

(35)

Consiliul a declarat de asemenea că „Consiliul declară, mai mult, că înţelege situaţia legală generată în urma adoptării acestei directive în legătură cu normele tratatului privind ajutorul de stat, în acelaşi fel cum a fost stabilită de Comisie la reuniunea Comisiei de anchetă privind chestiunile referitoare la impozitare din 14 noiembrie 2002”. În Documentul de lucru al personalului, care a fost discutat în cadrul acestei reuniuni (19), Comisia a explicat noţiunea de măsuri generale, şi anume că situaţia din fiecare stat membru trebuie analizată pentru a defini sistemul general de accizare aplicabil la nivel naţional şi a declarat de asemenea că „proiectul de directivă privind impozitarea energiei conţine numeroase opţiuni, devenind astfel imposibil de a determina în prealabil dacă felul în care sunt puse în aplicare de către statele membre va genera sau nu ajutor de stat în sensul articolului 87”. În consecinţă, considerentul 32 din preambul şi articolul 26 alineatul (2) din Directiva 2003/96/CE amintesc statelor membre de obligaţia prevăzută în articolul 88 alineatul (3) din tratat de a notifica ajutorul de stat.

(36)

În acest caz particular, nici Franţa, Irlanda sau Italia şi nici unul dintre beneficiari nu au demonstrat că scutirile se integrează în natura şi logica sistemului local. Nici una dintre acestea nu a clarificat, de exemplu, dacă utilizarea duală a produselor energetice în alte procese de producţie a fost scutită şi, în cazul în care nu a fost astfel, motivele principale. Acestea nu au explicat nici modul în care scutirile se raportează la taxele naţionale pentru electricitatea folosită în principal în scopul reducerii chimice, în procese electrolitice şi metalurgice şi pentru folosirea energiei în procese mineralogice, acestea fiind alte utilizări ale energiei, care nu intră sub incidenţa Directivei 2003/96/CE în baza articolului 2 alineatul (4) litera (b).

(37)

Italia a explicat că, în cazul în care un alt operator industrial ar fi solicitat acelaşi beneficiu, nu s-ar fi confruntat cu nici un obstacol în calea accesului către piaţa relevantă. Nu este totuşi clar ce s-a vrut să se spună prin această declaraţie sau dacă acest lucru înseamnă că acelaşi beneficiu ar fi putut fi acordat oricărei altei industrii înafara industriei aluminei. Oricum, beneficiul nu ar fi fost acordat automat, ca în cazul aluminei. În ceea ce priveşte motivele scutirii, Italia a făcut referire, de exemplu, în scrisoarea sa din 7 decembrie 2000 la „recunoaşterea insulei [Sardinia] ca fiind o zonă puternic dezavantajată şi posibilele efecte negative asupra nivelului de angajare” („reconoscimento dell'isola [Sardegna] quale area fortemente disagiata, ed i possibili effetti negative sull'occupazione”).

(38)

În ceea ce priveşte scutirea irlandeză, articolul 100 din Legea finanţelor din 1999 conţine câteva alte scutiri particulare, dar acest lucru nu înseamnă că scutirea pentru producerea de alumină se integrează în logica sistemului în ansamblu. Acest lucru demonstrează mai degrabă că scutirea pentru alumină reprezintă o scutire specifică, alături de alte scutiri specifice, cum se confirmă de altfel în preambulul Legii (20). În plus, legea irlandeză nu prevede ca potenţialii noi operatori intraţi pe piaţă să fie scutiţi de la plata impozitului atunci când folosirea duală a energiei priveşte alte procese de producţie. Cu privire la situaţia irlandeză, Aughinish acceptă că „nu crede în existenţa altor astfel de industrii [care beneficiază de o reducere a accizei precum industria aluminei]”şi că „nu ştie de existenţa niciunei reclamaţii privind discriminarea”.

(39)

În scrisoarea din 7 august 1998, autorităţile franceze explică faptul că au solicitat derogarea de la Directiva 92/81 în scopul „stabilirii unui regim care nu penalizează sectorul” („pour pouvoir instaurer un regime d'accise non pénalisant pour le secteur”) (subliniind acest lucru). Scutirea ar fi limitată la restabilirea condiţiilor concurenţiale între Péchiney, care a fost preluat de Alcan, şi ceilalţi producători din Comunitate. Articolul 265a din Codul Vamal nu conţine prevederi similare pentru utilizarea energiei în alte sectoare.

(40)

De fapt, statele membre şi beneficiarii nu au reuşit să identifice o logică generală a sistemelor lor de impozitare. Având la bază informaţiile disponibile Comisiei, este evident că motivele pentru acordarea ajutorului derivă mai degrabă din împrejurările producerii de alumină în regiunile particulare în cauză. Aceste argumente nu îşi au originea în natura şi logica sistemelor de impozitare locale respective. Aşadar, Comisia concluzionează că scutirile rămân extrem de selective, favorizând producţia unui anumit produs şi, de facto, a unei anumitor întreprinderi şi nu pot fi justificate în cadrul logicii sistemului de impozitare local.

(41)

În consecinţă, scutirile în cauză reprezintă ajutor de stat.

(42)

Aşa cum se explică în considerentele 65-70 din Decizia 2006/323/CE, ajutorul acordat începând cu 1 ianuarie 2004 nu reprezintă ajutor existent în sensul articolului 1 alineatul (b) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

(43)

Afirmaţia Irlandei şi a companiei Aughinish că scutirile reprezintă ajutor de preaderare este în contradicţie cu scrisoarea din mai 1983, prin care Irlanda a acceptat ca ajutorul să fie notificabil în sensul articolului 88 alineatul (3) din tratat. În plus, un angajament de a realiza prevederi pentru scutire nu este acelaşi lucru cu a acorda practic ajutorul înaintea aderării. În cele din urmă, legislaţia respectivă a fost semnificativ modificată după aderare.

(44)

Aşa cum se explică în considerentul 70 din Decizia 2006/323/CE, ajutorul acordat de Irlanda până la data de 17 iulie 1990 reprezintă ajutor existent în virtutea perioadei de restricţie prevăzută în articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999. Expirarea perioadei de restricţie de 10 ani nu demonstrează că orice ajutor acordat după expirarea acestei perioade reprezintă de asemenea ajutor existent. Ajutorul nu a fost acordat companiei Aughinish în 1983 o dată pentru totdeauna. Actul cu putere de lege adoptat de Irlanda pentru acordarea scutirii este exprimat în termeni generali ca fiind o scutire pentru producţia de alumină şi, după cum spune legislaţia, scutirea ar fi valabilă şi pentru oricare alt producător de alumină care ar începe să producă în Irlanda. Mai mult, scutirea în ceea ce priveşte compania Aughinish nu a fost definită în momentul când a fost adoptat actul cu putere de lege, iar valoarea lui nu a putut fi evaluată la acel moment: nici evoluţia ratelor la accize de care Aughinish a fost exonerată, nici durata acestei exonerări nu au fost definite în actul cu putere de lege. Scutirea intră aşadar sub incidenţa definiţiei sistemului de ajutor de la articolul 1 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, fiind „un act pe baza căruia, fără a fi necesare măsuri suplimentare de punere în aplicare, pot fi acordate ajutoare individuale întreprinderilor definite în cadrul actului într-o manieră generală şi abstractă”. Aşadar, ajutorul constă într-o serie de indemnizaţii acordate de fiecare dată când Aughinish ar îndeplini o procedură vamală care, în lipsa scutirii, ar fi atras după sine susceptibilitatea de accizare. Ajutorul acordat începând cu 17 iulie 1990 nu reprezintă aşadar ajutor existent în baza articolului 15 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

(45)

Comisia a analizat dacă ajutorul acordat de Franţa, Irlanda şi Italia începând cu 1 ianuarie 2004 se califică pentru scutirea de la interzicerea ajutorului de stat conţinută în articolul 87 alineatul (1) din tratat. Ajutorul constă într-o scutire de la impozitul pe energie, iar astfel de impozite au rolul nu numai de a se concretiza în finanţări pentru autorităţi, dar şi de a reduce consumul de energie şi astfel de a proteja mediul. Îndrumările privind ajutorul pentru protecţia mediului din 2001 cuprind norme pentru scutiri de la plata impozitelor privind mediul. Din motive care ţin de tratamentul nepărtinitor, transparenţa şi securitatea juridică, aceste norme sunt, conform Comisiei, obligatorii.

(46)

În ceea ce priveşte perioada începând cu 1 ianuarie 2004, secţiunea E.3.2 considerentele 47-52 din îndrumările privind ajutorul pentru protecţia mediului stabileşte norme aplicabile pentru orice ajutor de operare, sub forma unor reduceri de impozite sau scutiri. Aşa cum se explică în considerentele 73 şi 74 din Decizia 2006/323/CE, accizele pentru uleiurile minerale pot fi considerate drept taxe pentru protecţia mediului, trebuie considerate taxe existente în sensul punctului 51.2 din îndrumări şi exercită un impact pozitiv considerabil în ceea ce priveşte protecţia mediului în sensul punctului 51.2 litera (a), putându-se considera că au fost hotărâte în momentul când a fost adoptată acciza. În concluzie, în conformitate cu punctul 51.2 din îndrumări, pot fi aplicate prevederile de la punctul 51.1.

(47)

Conform punctului 51.1, pot fi autorizate scutiri de taxe pe o perioadă de 10 ani. După expirarea acestei perioade şi în conformitate cu punctul 23 din îndrumările privind ajutorul pentru protecţia mediului, statele membre pot să notifice Comisiei o prelungire a măsurilor în cauză, iar Comisia poate adopta în analiza sa aceeaşi abordare ca cea prevăzută la acest punct, în acelaşi timp luând în considerare rezultatele pozitive obţinute în domeniul protecţiei mediului prin stipularea de taxe. În acest caz, scutirile irlandeză şi italiană au fost acordate din 1997, acest lucru însemnând că măsurile au fost în vigoare pentru mai mult de 10 ani.

(48)

Niciunul dintre statele membre nu a confirmat sau negat faptul dacă scutirile vor continua să fie aplicate după 31 decembrie 2006. Niciunul dintre state nu a indicat existenţa unei alte perioade limită pentru scutirile care se aplică în prezent decât cea până la 31 decembrie 2006, care, conform legii comunitare privind impozitarea, nu reprezintă o constrângere obligatorie, întrucât scutirile nu intră sub incidenţa Directivei 2003/96/CE. De asemenea, nici un stat membru nu a notificat o prelungire a măsurii în cauză în conformitate cu îndrumările privind ajutorul pentru protecţia mediului. De asemenea, se pare că prevederile legislaţiei privind impozitarea din statele membre respective nu conţin, nici acestea, astfel de limite. Comisia consideră că, în acest caz, circumstanţele la care s-a făcut referire la punctul 23 din îndrumări sunt încă existente. Aşadar, în temeiul punctului 51.1 din îndrumări, Comisia ar putea autoriza ajutorul suplimentar, dar numai în condiţiile unei perioade limită de maximum 10 ani.

(49)

Aşa cum s-a explicat la considerentul 75 din Decizia 2006/323/CE, condiţiile pentru aplicarea punctului 51.1 litera (a) din îndrumările privind ajutorul pentru protecţia mediului nu sunt îndeplinite şi astfel doar dispoziţiile de la punctul 51.1 litera (b) pot fi aplicate în cazul de faţă.

(50)

Începând cu 1 ianuarie 2004, impozitarea uleiurilor minerale destinate utilizărilor duale, utilizărilor în alte scopuri decât drept combustibil şi în procesele mineralogice nu intră sub incidenţa măsurilor comunitare armonizate şi astfel, începând de la acea dată, scutirile privesc taxele locale impuse în lipsa unei taxe comunitare în sensul punctului 51 litera (b) a doua liniuţă din îndrumările privind ajutorul pentru protecţia mediului. Această prevedere solicită companiilor care beneficiază de scutiri să plătească „o parte semnificativă” din taxa naţională. Scopul acesteia este oferirea unui stimulent pentru îmbunătăţirea performanţei privind protecţia mediului. Acest lucru reiese din formularea de la punctul 51.1 litera (b) prima liniuţă din îndrumări, care permite reducerea taxei dintr-o taxă armonizată dacă beneficiarii plătesc mai mult decât ratele minime comunitare „cu scopul de a oferi companiilor un stimulent pentru îmbunătăţirea protecţiei mediului”. Acest lucru se aplică în cazul în care taxa naţională este semnificativ mai mare decât taxele similare din (câteva) din alte state membre, cum a fost cazul Italiei. În cadrul practicii Comisiei (21), a devenit evident faptul că în general 20 % din taxa locală sau minimul comunitar care se aplică altor utilizări ale energiei care intră sub incidenţa Directivei 2003/96/CE (15 EUR per tonă) poate fi privită ca o proporţie semnificativă, deşi minimul comunitar nu se aplică utilizării energiei la îndemână. Aşadar, Comisia consideră că doar scutirea de peste 20 % din taxa locală sau de peste 15 EUR per tonă, indiferent care este mai mică din acestea, poate fi considerată compatibilă cu piaţa comună; scutirea de până la nivelul de 20 % sau de până la 15 EUR per tonă constituie ajutor incompatibil.

(51)

Din motivele explicate la considerentele 78-81 şi 82-86 din Decizia 2006/323/CE, ajutorul nu poate fi considerat compatibil cu piaţa comună în sensul articolului 87 alineatul (3) litera (a) din tratat, nici nu poate face obiectul scutirilor prevăzute la articolul 87 alineatele (2) şi (3) din tratat.

(52)

A avea ca fundament evaluarea din secţiunea E.3.2. din îndrumările privind ajutorul pentru protecţia mediului este un lucru adecvat întrucât normele din această secţiune iau în considerare factorii economici, în special riscul pierderii concurenţei internaţionale datorită absenţei unei armonizări a taxelor şi permit chiar scutiri totale pentru anumite companii, cu condiţia ca acestea să încheie acorduri cu statul membru respectiv pentru îmbunătăţirea performanţei în domeniul protecţiei mediului. Totuşi, în cazurile de faţă nu au fost încheiate astfel de acorduri şi astfel nu poate fi justificată o scutire totală conform punctului 51.1 litera (a) din îndrumările privind protecţia mediului. Cu toate acestea, informaţiile furnizate Comisiei cu privire la pieţele aluminei confirmă că autorizarea unei părţi majore din ajutor este potrivită şi, după cum s-a concluzionat mai sus, poate fi justificată în cadrul punctului 51 alineatul (1) litera (b) din îndrumările privind ajutorul pentru protecţia mediului prin rezultatele generale pozitive obţinute în domeniul mediului prin adoptarea taxelor. Această autorizaţie se aplică totuşi beneficiarilor care plătesc mai mult decât ratele minime comunitare sau o proporţie semnificativă din taxa locală care este considerată necesară pentru oferirea unui stimulent companiilor pentru a îmbunătăţi protecţia mediului. Nu există alte temeiuri pentru a se baza pe alte dispoziţii din alte comunicări ale Comisiei cu privire la partea de ajutor care nu poate fi considerată compatibilă în cadrul îndrumărilor privind ajutorul pentru protecţia mediului.

(53)

Întrucât nu mai există alte motive pentru a califica ajutorul compatibil cu piaţa comună, singurul ajutor care poate fi declarat compatibil este partea ajutorului care respectă îndrumările privind ajutorul pentru protecţia mediului aşa cum se specifică în considerentul 50.

(54)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, atunci când se iau decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia trebuie să hotărască dacă statul membru respectiv trebuie să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar.

(55)

Considerentele 95-100 din Decizia 2006/323/CE explică de ce principiile aşteptărilor legitime şi a certitudinii legale, sau oricare alt principiu general al dreptului comunitar, împiedică recuperarea de la beneficiari a ajutorului ilegal şi incompatibil acordat până la data de 2 februarie 2002. Totuşi, considerentele 101 şi 102 ale deciziei explică de ce aceste principii nu împiedică recuperarea ajutorului ilegal şi incompatibil acordat începând cu 1 februarie 2002 până la 31 decembrie 2003. Argumentele conţinute în aceste din urmă considerente sunt aplicabile în egală măsură în ceea ce priveşte ajutorul acordat începând cu 1 ianuarie 2004.

(56)

În plus, nu este posibil ca pregătirea şi adoptarea Directivei 2003/96/CE să fi generat aşteptări legitime din partea beneficiarilor şi nici recuperarea nu este împiedicată de principiul securităţii juridice. Considerentul 32 din preambulul directivei face referire la obligaţia prevăzută în articolul 88 alineatul (3) din tratat ca statele membre să notifice ajutorul de stat şi stipulează în mod explicit că directiva „nu aduce prejudicii rezultatelor niciunei dintre procedurile viitoare privind ajutorul de stat care poate fi întreprinsă în conformitate cu articolele 87 şi 88 din tratat”. Referirea la orice procedură viitoare din acel considerent nu trebuie înţeleasă ca o autorizare a ajutorului în condiţiile unei proceduri care începuse deja când a fost adoptată directiva. De fapt, aceeaşi formulare exista deja în considerentul 6 din preambulul Deciziei 2001/224/CE, care prelungea derogările până la sfârşitul anului 2006. Expunerea de motive care însoţeşte propunerea Comisiei pentru această decizie (22) stipulează următoarele: „Comisia propune (…) prelungirea cu o perioadă de doi ani (…) a derogărilor care necesită o analiză detaliată, în special în contextul regulilor ajutorului de stat (…). Cu toate acestea, nimic din această decizie nu prevalează asupra obligaţiei statelor membre să notifice Comisiei exemple de potenţial ajutor de stat, în conformitate cu articolul 88 din tratat. Astfel de notificări vor fi analizate în conformitate cu articolul 87 din tratat”. În plus, în primăvara anului 2000, Comisia deja solicitase statelor membre să notifice măsurile în cauză.

(57)

Considerentul 22 din preambulul la Directiva 2003/96/CE afirmă că: „produsele energetice ar trebui să fie în principal supuse unui cadru comunitar atunci când sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire sau carburant. În această măsură, este în natura şi în logica sistemului de impozitare ca utilizările duale şi utilizările produselor energetice în alte scopuri decât drept combustibil, precum şi procesele mineralogice să fie excluse din aria cadrului. […]” Acest considerent, deşi nu se referă la articolele 87 şi 88 din tratat, nu poate fi perceput ca o măsură care îngrădeşte conceptul de ajutor de stat aşa cum este prevăzut în articolul 87 alineatul (1) din tratat. Comisia a explicat noţiunea de măsuri generale într-un document de lucru al personalului care explica: „În cadrul acestei probleme, trebuie analizată situaţia din fiecare stat membru în parte pentru a defini sistemul general de accizare aplicabil la nivel naţional  (23).” Acest document a fost dezbătut în cadrul Consiliului Comisiei de anchetă din 14 noiembrie 2002. Documentul continuă cu o explicare a condiţiilor în care ajutorul sub forma măsurilor de impozitare poate fi declarat compatibil cu piaţa comună. Procesul-verbal al reuniunii Consiliului din 27 octombrie 2003, la adoptarea Directivei 2003/96/CE, face referire în mod expres la explicaţiile date pe parcursul reuniunii Consiliului Comisiei de anchetă din 14 noiembrie 2002.

(58)

Deşi „utilizarea duală a energiei” nu intră sub incidenţa Directivei 2003/96/CE, articolul 18 din directivă autorizează statele membre să continue aplicarea scutirilor enumerate în anexa II din aceasta. Această anexă cuprinde cele trei exonerări la care se referă această decizie, pentru perioada preconizată în ultima prelungire din 2001, adică până la 31 decembrie 2006. Autorizaţia nu este totuşi o autorizare în baza regulilor privind ajutorul de stat asupra cărora Comisia are competenţa de executare. În mod contrar, acest lucru demonstrează tocmai relevanţa potenţială a considerentului 32. Argumentul prezentat de statele membre şi de beneficiari cum că autorizaţia Consiliului prevalează asupra procedurilor privind ajutorul de stat este incorect.

(59)

La adoptarea Directivei 2003/96/CE, Comisia şi Consiliul au declarat în comun că „Comisia ar trebui să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a se asigura că măsurile luate de statele membre în conformitate cu scutirile şi reducerile de taxe prevăzute în directivă vor fi considerate compatibile cu normele privind ajutorul de stat”. Desigur, Comisia trebuie să acţioneze în cadrul normelor aplicabile privind ajutorul de stat, în acest caz fiind vorba în special de îndrumările privind ajutorul pentru protecţia mediului. Oricum, această declaraţie nu este valabilă pentru scutirile la care se referă această decizie, întrucât acestea nu intră sub incidenţa directivei.

(60)

Directiva 2003/96/CE, Documentul de lucru al personalului şi declaraţia comună a Comisiei şi Consiliului la care s-a făcut referire mai sus nu au confirmat niciodată absenţa ajutorului de stat incompatibil. Ar trebui amintit că procedura prevăzută în articolul 88 alineatul (2) fusese iniţiată de Comisie şi orice parte interesată ar fi putut solicita Comisiei să adopte o decizie finală. Iniţierea unei proceduri în conformitate cu articolul 88 alineatul (2) a împiedicat existenţa în continuare a aşteptărilor legitime (în cazul în care există) în ceea ce priveşte absenţa ajutorului incompatibil.

(61)

Decizia 2001/224/CE şi deciziile mai vechi ale Consiliului privind exonerările nu au fost decizii privind ajutorul de stat. De fapt, Comisia şi-a exprimat îndelung îndoielile în ceea ce priveşte compatibilitatea scutirilor cu normele privind ajutorul de stat.

(62)

În ceea ce priveşte durata investigaţiei în acest caz, Comisia a considerat necesar să aştepte adoptarea Directivei 2003/96/CE şi să prelungească procedura prin Decizia 2006/323/CE pentru a examina opiniile statelor membre asupra situaţiei din fiecare stat membru determinată de transpunerea Directivei 2003/96/CE care a permis un număr de efecte posibile. Oricum, un „om de afaceri prudent” ar trebui să fie conştient că odată ce investigaţia începe cu ajutorul ilegal, dacă ulterior investigaţia stabileşte că ajutorul este incompatibil cu tratatul, consecinţa aproape inevitabilă este ordinul Comisiei ca ajutorul să fie restituit. Statele membre şi beneficiarii ar fi putut solicita Comisiei să finalizeze procedura mai devreme dacă ar fi avut în vedere investiţii alternative sau măsuri alternative pentru a se alinia îndrumărilor privind ajutorul pentru protecţia mediului.

(63)

Din aceste motive, beneficiarii nu pot avea aşteptări legitime care să împiedice recuperarea ajutorului incompatibil după 31 decembrie 2003, iar recuperarea nu poate fi împiedicată în baza principiului securităţii juridice.

(64)

În hotărârea sa din cadrul cauzei C-355/95P, Textilwerke Deggendorf GmbH (TWD) v. Commission, Curtea de Justiţie a declarat că „atunci când Comisia analizează compatibilitatea ajutorului de stat cu piaţa comună, trebuie să ia în considerare toţi factorii relevanţi, inclusiv, acolo unde este cazul, circumstanţele tratate deja într-o decizie anterioară şi obligaţiile pe care acea decizie se poate să le fi impus unui stat membru”. Conform Curţii de Justiţie, compatibilitatea unui ajutor nou poate depinde de existenţa unui ajutor ilegal anterior care nu a fost restituit, întrucât efectul cumulativ al ajutoarelor ar putea altera într-o mare măsură concurenţa în cadrul pieţei comune. Aşadar, atunci când analizează compatibilitatea unui ajutor de stat cu piaţa comună, Comisia poate lua în considerare atât efectul cumulativ al acestui ajutor împreună cu unul anterior, cât şi faptul că un astfel de ajutor anterior nu a fost răscumpărat (24).

(65)

Aşadar, în aplicarea acestei jurisprudenţe, atunci când Comisia evaluează o nouă măsură de ajutor, va lua în considerare faptul că beneficiarii ar putea să nu fi respectat deciziile mai vechi ale Comisiei care le solicitau rambursarea ajutorului ilegal şi incompatibil anterior. În astfel de cazuri, Comisia analizează efectele asupra beneficiarilor a combinaţiei de ajutor nou cu ajutorul incompatibil anterior care nu a fost încă rambursat.

(66)

Practic, Franţa, Irlanda şi Italia nu au recuperat încă ajutorul pe care Comisia l-a declarat incompatibil în Decizia 2006/323/CE (25). Sumele care trebuie recuperate se ridică, după calculul statelor membre şi fără dobândă, la 786 668 EUR şi, respectiv, 8 095 881,02 EUR. Mai mult, această decizie a identificat de asemenea un ajutor incompatibil acordat pentru o altă perioadă, care ar trebui de asemenea recuperat. Cumularea acestor ajutoare cu ajutorul compatibil ar continua să altereze concurenţa într-o măsură ce contravine interesului comun, iar argumente pentru a justifica o astfel de alterare nu au fost găsite. Astfel, orice plată a ajutorului compatibil descris la punctul 50 de mai sus ar trebui întreruptă pană când întregul ajutor incompatibil va fi recuperat de la beneficiari.

(67)

S-a ajuns la concluzia că scutirile de la plata accizei pentru uleiurile grele folosite drept combustibil în producţia de alumină acordate de Franţa, Irlanda şi Italia începând cu 1 ianuarie 2004 reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat. Ajutorul este parţial incompatibil cu piaţa comună întrucât beneficiarii nu au plătit o parte semnificativă din taxă. Partea scutirii care depăşeşte rata de 20 % din nivelul taxei care ar fi trebuit în caz contrar plătită sau 15,00 EUR per 1 000 kg, indiferent care este mai mică, poate fi declarată compatibilă cu piaţa comună în condiţiile în care este acordată pentru o perioadă de maximum 10 ani, după care compatibilitatea ajutorului trebuie revizuită. Ajutorul rămas va fi declarat incompatibil cu piaţa comună.

(68)

Se va solicita Franţei, Irlandei şi Italiei să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului incompatibil de la beneficiari acordat începând cu 1 ianuarie 2004.

(69)

Se va solicita Franţei, Irlandei şi Italiei să întrerupă cererile pentru scutiri până în momentul în care vor recupera de la beneficiarii în cauză ajutorul declarat incompatibil cu piaţa comună în Decizia 2006/323/CE şi în prezenta decizie.

(70)

Autorităţile franceze, irlandeze şi italiene vor transmite cât mai curând beneficiarilor măsurilor o copie a acestei decizii,