1)

Exceptarea prevăzută pentru unitățile de incinerare a deșeurilor periculoase prevăzută la punctul 5 din anexa I la Directiva privind comercializarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (1), potrivit căreia toate unitățile în care se ard combustibili trebuie să fie incluse în permisul de emisie de gaze cu efect de seră, cu excepția unităților de incinerare a deșeurilor periculoase, este aplicabilă tuturor unităților care incinerează deșeuri periculoase sau trebuie să existe un factor de calificare pentru aplicarea exceptării? În cazul în care un astfel de element este necesar, scopul unității este astfel decisiv pentru aplicarea exceptării sau pot fi relevanți și alți factori?

2)

În cazul în care scopul unității este decisiv pentru evaluare, exceptarea trebuie să se aplice oricum unei unități care incinerează deșeuri periculoase, dar care are un alt scop principal decât incinerarea?

3)

În cazul în care exceptarea se aplică numai unei unități care are ca scop principal incinerarea deșeurilor periculoase, care sunt criteriile care trebuie utilizate pentru evaluarea scopului?

4)

În cazul în care, în cadrul unei evaluări, este decisiv dacă unitatea trebuie considerată parte integrantă a unei activități desfășurate într-o instalație pentru care este necesar un permis în temeiul directivei – de exemplu, astfel cum se prevede la punctul 3.3.3 din Orientările Comisiei – care sunt, prin urmare, cerințele care trebuie stabilite pentru ca unitatea să fie considerată parte integrantă a acesteia? Poate fi necesar, de exemplu, ca producția să fie imposibilă sau să nu fie permisă în lipsa unității (a se vedea Orientările Comisiei, pagina 14, nota de subsol 14) sau poate fi suficient ca unitatea să fie legată din punct de vedere tehnic de instalație, iar deșeurile periculoase să provină exclusiv de la instalația respectivă?