Avizul Comitetului European al Regiunilor – Implicarea efectivă a autorităților locale și regionale în pregătirea acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale pentru perioada 2021-2027

(2022/C 61/04)

Raportor: domnul Juraj DROBA (SK-CRE), președintele regiunii Bratislava

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

1.

subliniază că politica de coeziune – principalul instrument de investiții al UE – urmărește în primul rând reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale între regiunile UE și abordarea provocărilor structurale – crearea de locuri de muncă, protejarea locurilor de muncă existente, competitivitatea, creșterea economică, combaterea schimbărilor climatice, mobilitatea durabilă și combaterea excluziunii sociale; subliniază, în același timp, că regiunile, orașele și localitățile poartă responsabilitatea dezvoltării globale și durabile a propriilor teritorii și, prin urmare, ar trebui dotate cu mijloacele financiare corespunzătoare pentru îndeplinirea acestei sarcini;

2.

subliniază că valoarea adăugată a politicii de coeziune a UE depășește impactul economic, social și teritorial pozitiv dovedit, deoarece cuprinde și angajamentul statelor membre și al regiunilor față de consolidarea integrării europene;

3.

subliniază că legislația UE privind politica de coeziune impune implicarea autorităților locale și regionale în toate etapele perioadei de programare, de la planificare, implementare și monitorizare până la evaluare; consideră că, în cadrul procedurii de programare, aceste autorități ar trebui să fie implicate pe deplin în procesul de analiză a nevoilor și de identificare a măsurilor în vederea pregătirii acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale tematice, scopul urmărit fiind abordarea provocărilor specifice din regiuni și îndeplinirea obiectivelor politicii de coeziune. În caz contrar, există riscul ca modul în care sunt elaborate aceste documente să nu răspundă nevoilor de pe teren;

4.

subliniază că normele esențiale pentru implicarea partenerilor sunt consacrate în Codul european de conduită privind parteneriatul în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (1) (Codul european), care rămâne valabil pentru noua perioadă de programare;

5.

ia act de faptul că planificarea strategică reprezintă baza pentru punerea în aplicare cu succes a politicii de coeziune. Principalele documente ale acestei politici sunt acordurile de parteneriat și programele operaționale care stabilesc prioritățile strategice, inclusiv alocarea financiară și măsurile propuse, care vor avea un impact major asupra modului în care evoluează regiunile în următorul deceniu;

6.

solicită ca principalele documente strategice pentru noua perioadă de programare să fie adoptate fără întârziere, astfel încât punerea în aplicare să poată fi demarată cât mai curând posibil;

7.

salută interesul exprimat de Președinția slovenă a Consiliului UE de a explora în continuare tema parteneriatului în cadrul fondurilor ESI, pentru a îmbunătăți aplicarea acestuia, și este pregătit să colaboreze pe această temă;

Aplicarea principiilor parteneriatului și a guvernanței pe mai multe niveluri

8.

întrucât principiul parteneriatului și modelul de guvernanță pe mai multe niveluri, care se bazează pe o coordonare sporită între autoritățile publice, partenerii economici și sociali și societatea civilă, pot contribui în mod eficace la o mai bună comunicare a obiectivelor politicilor UE și a rezultatelor lor;

9.

ia act de faptul că abordarea parteneriatului constă într-un proces participativ și colectiv care implică autoritățile publice de la nivel european, național, regional și local, precum și partenerii socioeconomici relevanți și reprezentanții societății civile;

10.

subliniază că aplicarea principiilor parteneriatului și guvernanței pe mai multe niveluri contribuie la o mai bună identificare a nevoilor, la un angajament colectiv mai ferm pentru îndeplinirea obiectivelor, precum și la un sentiment de „asumare” în rândul partenerilor implicați și la o mai bună complementaritate cu alte instrumente. De asemenea, contribuie la consolidarea sprijinului pentru proiectul european comun prin comunicarea modului în care politica de coeziune contribuie la soluționarea problemelor locale, aducând astfel UE mai aproape de cetățeni și reducând deficitul democratic;

11.

consideră că o analiză aprofundată a autorităților locale și regionale în ce privește teritoriul lor constituie baza unei bune elaborări a programelor. În plus, cooperarea dintre părțile interesate de la diferite niveluri de guvernare contribuie la sinergii îmbunătățite între politicile acestora și permite să se evite duplicarea eforturilor sau abordările contradictorii într-un anumit domeniu;

12.

subliniază că autoritățile locale și regionale au deja o experiență bogată în pregătirea și punerea în aplicare a mai multor perioade de programare, care trebuie valorificată în conformitate cu principiul parteneriatului, pentru o mai bună concepere a noii perioade de programare; subliniază, cu toate acestea, că experiența lor arată, de asemenea, că respectarea principiilor parteneriatului și guvernanței pe mai multe niveluri variază de la un stat membru al UE la altul și că procesele administrațiilor centrale nu sunt neapărat favorabile incluziunii;

13.

observă, în general, că, în statele descentralizate sau în statele federale cu mecanisme consacrate de cooperare există un parteneriat instituționalizat, dar se pot aduce îmbunătățiri; în timp ce rolul autorităților locale și regionale este adesea limitat în statele unitare mai mici. În același timp, sentimentul predominant în multe țări este că cu cât regiunile, orașele și localitățile sunt mai îndepărtate de capitală, cu atât mai puțin semnificativ este rolul lor în pregătirea perioadei de programare; solicită tuturor statelor membre ale UE să asigure o aplicare adecvată a guvernanței pe mai multe niveluri, de care să beneficieze toate autoritățile locale și regionale;

14.

este foarte preocupat de faptul că principiul parteneriatului nu poate fi aplicat în mod corespunzător în toate statele membre. Negocierile privind acordurile de parteneriat și programele operaționale au arătat că, deși, în majoritatea cazurilor, autoritățile locale și regionale au fost consultate, implicarea acestora nu a însemnat un parteneriat în adevăratul sens al cuvântului, astfel cum se prevede în Codul european de conduită referitor la parteneriat;

15.

este preocupat de progresele limitate înregistrate în unele state membre în ceea ce privește deschiderea de spații de dialog și comunicare în vederea definirii documentelor strategice regionale pentru perioada de programare 2021-2027, care, în unele cazuri extreme, nu permit încă să se cunoască alocarea financiară a fondurilor structurale care va fi pusă la dispoziție pentru punerea în aplicare a programelor operaționale;

16.

este preocupat de principalele constatări ale unui studiu (2), care arată că implicarea partenerilor în pregătirea noii perioade de programare s-a îmbunătățit doar într-o mică măsură în comparație cu perioada de programare 2014-2020 și că modul în care este pus în aplicare parteneriatul s-a modificat foarte puțin, neexploatându-se astfel pe deplin potențialul acestuia; este, de asemenea, preocupat de constatarea că un procent excesiv de mare de autorități locale și regionale sunt implicate doar în consultările publice și nu joacă un rol mai direct în elaborarea documentelor strategice. În țările în care principiul parteneriatului nu a fost pus în practică în mod corespunzător și este aplicat superficial, Comisia Europeană ar trebui să furnizeze asistență pentru examinarea mecanismelor, astfel încât să se asigure o punere în aplicare corespunzătoare;

17.

invită Comisia Europeană și statele membre să sporească atractivitatea finanțării politicii de coeziune a UE prin continuarea simplificării și limitarea suprareglementării și să ia în considerare reducerea complexității și, după caz, a numărului de regulamente și orientări;

18.

consideră că un parteneriat deplin nu poate fi impus de niciun regulament sau act legislativ, ci este rezultatul unui dialog pe termen lung bazat pe încredere și respect reciproc, pe cultura politică și pe interesul sincer al părților implicate de a oferi cele mai bune soluții pentru zona respectivă; subliniază că acest dialog pe termen lung bazat pe încredere necesită, de asemenea, un cadru juridic și operațional clar și fiabil, pentru care sunt responsabile și instituțiile europene;

19.

regretă că regulamentul de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență nu impune aplicarea Codului de conduită, ci recomandă doar implicarea autorităților locale și regionale, ceea ce a dus la pregătirea planurilor naționale de redresare și reziliență cu ușile închise și cu o implicare foarte redusă și fără o contribuție semnificativă a autorităților locale și regionale, punând în pericol capacitatea de absorbție și de implementare a fondurilor. Astfel, de facto, în cadrul regulamentului, autoritățile locale și regionale sunt considerate drept simple entități care pun în aplicare deciziile luate de statele membre în domeniul propriilor lor competențe;

20.

subliniază că potențialul parteneriatului este insuficient exploatat și luat în considerare în mai multe țări și solicită identificarea unor exemple de bune practici pentru a permite părților interesate să joace un rol real; de asemenea, regretă că guvernele din mai multe state membre nu sunt deschise față de abordările noi pentru implicarea partenerilor și reproduc modelele din trecut, ceea ce împiedică punerea în aplicare a unui parteneriat eficace; cu toate acestea, salută, în acest context, intenția Comisiei Europene de a reînnoi Comunitatea europeană de practică pentru parteneriat, în vederea schimbului de experiență și a consolidării capacităților, și este gata să contribuie activ la această inițiativă;

21.

subliniază că mobilizarea părților interesate, consolidarea capacităților acestora și luarea în considerare a opiniilor lor rămân cele mai mari provocări în punerea în aplicare a parteneriatului și regretă că mai multe dintre obiecțiile autorităților locale și regionale din ultima perioadă de programare nu au fost luate în considerare și că, prin urmare, persistă problemele legate de mobilizarea partenerilor; solicită, prin urmare, Comisiei Europene să ceară statelor membre să explice motivele neluării în considerare și să prezinte măsuri concrete menite să mobilizeze și să consolideze părțile interesate în noua perioadă de programare;

22.

consideră că instituirea concretă a proceselor de guvernanță pe mai multe niveluri necesită nu numai o abordare verticală care să implice diferitele niveluri de guvernanță, ci și o dimensiune orizontală care să implice parteneri socioeconomici relevanți, reprezentanți ai societății civile sau ai mediului universitar;

23.

subliniază că autoritățile locale se simt adesea subreprezentate și că joacă un rol minor sau nu sunt ascultate în procesele pregătitoare. Având în vedere numărul mare al localităților participante la negocieri, ele sunt reprezentate în principal de asociațiile lor umbrelă, care, prin urmare, joacă un rol important în procesul de pregătire. Cu toate acestea, în cadrul structurilor lor, este necesar să se asigure capacitatea necesară pentru un flux eficient de informații către orașe și localități, astfel încât acestea să fie suficient de bine informate despre procesele în curs și să aibă posibilitatea de a le influența prin intermediul asociațiilor din care fac parte;

24.

subliniază necesitatea ca autoritățile locale și regionale să joace un rol predominant în comitetele de monitorizare a programelor operaționale și invită autoritățile de management să implice pe deplin autoritățile locale și regionale și în pregătirea programelor Interreg;

25.

solicită ca principiile parteneriatului să fie puse în aplicare pe deplin și în cadrul noilor instrumente, cum ar fi Mecanismul pentru o tranziție justă, Mecanismul de redresare și reziliență și alte noi instrumente finanțate în cadrul NGEU; subliniază impactul major pe care Mecanismul de redresare și reziliență îl va avea asupra politicii de coeziune și riscul unor posibile suprapuneri și neconcordanțe între aceste instrumente;

26.

solicită ca principiul parteneriatului să fie aplicat și în cadrul politicii agricole comune (PAC) atunci când se elaborează și se pun în aplicare planurile strategice; în acest context trebuie prevăzută implicarea strânsă a autorităților locale și regionale, în special în cazul intervențiilor din cadrul FEADR; subliniază oportunitățile pe care le oferă aplicarea principiului parteneriatului în cadrul PAC, în special în ceea ce privește găsirea de sinergii între proiecte finanțate din FEDR și din al doilea pilon al PAC;

27.

subliniază importanța diplomației paralele a autorităților regionale și locale la nivel european și solicită Comisiei Europene să implice autoritățile locale și regionale în negocierile privind forma acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale; prezentând argumente bazate pe date concrete și pe cunoașterea problemelor locale, aceste autorități pot contribui la stabilirea mai eficientă și mai realistă a priorităților în documentele strategice;

28.

subliniază că autoritățile locale și regionale își pot formula programele operaționale astfel încât integrarea perspectivei de gen să ocupe un loc important, în conformitate cu articolul 16 litera (f) din acordul interinstituțional, cu obiectivul Comisiei Europene de a prevedea integrarea perspectivei de gen în programele UE și cu planul care urmărește punerea în aplicare a unei metodologii de evaluare a impactului de gen în evaluările de impact, până cel târziu la 1 ianuarie 2023; solicită statelor membre și autorităților locale și regionale să ia în considerare acest lucru în toate etapele programării;

29.

subliniază că diferențele cu privire la calendarul pregătirii planurilor naționale de redresare și reziliență și la acordurile de parteneriat pot, în unele cazuri, să împiedice coordonarea instituțională eficace și să limiteze căutarea de sinergii; potențiala prioritate a finanțării Mecanismului de redresare și reziliență în raport cu politica de coeziune, ca urmare a presiunii pentru o punere în aplicare și o absorbție rapide, poate cauza o reducere a activităților de programare și implementare a politicii de coeziune până în 2027, contribuind la întârzieri suplimentare și dificultăți în ce privește absorbția acestor fonduri; avertizează cu privire la riscul unei redresări inegale între diferitele teritorii din Europa și al creșterii inegalităților din pricina lipsei unei abordări teritoriale în ceea ce privește formularea planurilor finanțate prin Mecanismul de redresare și reziliență; invită, prin urmare, autoritățile europene și naționale să accelereze pregătirea acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale și să consolideze sinergiile dintre acordurile de parteneriat și planurile naționale de redresare și reziliență;

30.

solicită ca documentele relevante să fie trimise autorităților locale și regionale în timp util, înainte de reuniunile de lucru; în același timp, regretă că partenerii au adesea foarte puțin timp la dispoziție pentru a formula observații cu privire la documente și, prin urmare, solicită să li se acorde un interval de timp adecvat, proporțional cu importanța documentelor supuse examinării. Implicarea autorităților locale și regionale nu ar trebui să fie doar o formalitate, iar observațiile formulate ar trebui să primească întotdeauna feedback;

31.

invită Comisia Europeană să monitorizeze îndeaproape aplicarea principiului parteneriatului, atât în negocierile informale cu statele membre, cât și în evaluarea proiectelor de acorduri de parteneriat și de programe operaționale, și să ofere recomandări statelor membre și autorităților relevante în vederea îmbunătățirii proceselor de parteneriat;

32.

propune organizarea, în cooperare cu Președinția slovenă a Consiliului UE, a unui atelier comun axat pe implicarea autorităților locale și regionale și pe luarea în considerare a opiniilor acestora, pentru a eficientiza pregătirea și punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune; în plus, sugerează ca tema parteneriatului în cadrul fondurilor ESI să fie, de asemenea, abordată în contextul inițiativei privind „o mai bună reglementare” și inclusă pe ordinea de zi a reuniunilor Consiliului, pentru a evidenția beneficiile unui parteneriat real și ale guvernanței pe mai multe niveluri în pregătirea și punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune, demonstrând că această abordare ajută la atingerea obiectivelor politice comune ale UE și, prin urmare, ar trebui aplicată și în alte domenii de politică;

Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene

33.

evidențiază importanța Codului european de conduită referitor la parteneriat și rolul principiului parteneriatului în consolidarea angajamentului colectiv față de politica de coeziune și a gradului de asumare a acesteia;

34.

observă că Codul de conduită european oferă recomandări detaliate pentru punerea în aplicare efectivă a parteneriatului, ținându-se seama, în același timp, de nevoile specifice de la nivel local și regional;

35.

subliniază că articolul 6 din Regulamentul delegat al Comisiei prevede implicarea echilibrată a partenerilor în elaborarea acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale, precum și respectarea Codului european de conduită; invită, prin urmare, autoritățile de management și organismele centrale de coordonare să pună pe deplin în aplicare aceste cerințe și să implice partenerii mai mult decât în simplele consultări formale;

36.

intenționează să monitorizeze îndeaproape aplicarea Codului european de conduită în timpul elaborării acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale, în conformitate cu prioritățile sale politice pentru perioada 2020-2025 (3). Solicită, totodată, Comisiei să verifice punerea în aplicare efectivă a principiului parteneriatului înainte de aprobarea acordurilor naționale de parteneriat și a programelor operaționale;

37.

observă că principiul parteneriatului a fost instituit în legătură cu Codul european de conduită pentru perioada de programare 2014-2020 și, prin urmare, nu reflectă noile instrumente și situația existentă de la izbucnirea pandemiei; consideră că principiul parteneriatului ar trebui, prin urmare, consolidat în Codul european de conduită, așa cum a solicitat deja în avizele sale anterioare;

38.

solicită ca autoritățile locale și regionale să fie implicate pe deplin în evaluarea de la jumătatea perioadei de programare 2021-2027, care ar trebui să includă un aviz al CoR privind experiențele legate de implementarea în primii ani și așteptările autorităților locale și regionale cu privire la pachetele financiare, precum și cu privire la punerea în aplicare tehnică pentru restul perioadei de programare curente; un posibil rezultat ar putea fi elaborarea unui studiu de evaluare a experienței în ceea ce privește aplicarea recomandărilor Codului european de conduită la zece ani de la introducerea acestuia, adică în 2024; CoR ar trebui implicat în elaborarea caietului de sarcini al studiului, să discute studiul și să fie asociat la formularea de recomandări pe baza concluziilor acestuia;

39.

invită Comisia Europeană să monitorizeze îndeaproape și să evalueze punerea în aplicare a Codului european de conduită și, în cazul în care parteneriatul este insuficient pus în practică, să îl revizuiască pe baza exemplelor de bune practici din statele membre; invită Comisia Europeană să ia în considerare recomandările acestui aviz, precum și concluziile atelierelor de experți, în cazul în care Codul va fi revizuit;

40.

recomandă ca, pe baza bunelor exemple colectate, Comisia Europeană să ceară statelor membre să elaboreze planuri de acțiune privind căile de îmbunătățire a abordării bazate pe parteneriat în punerea în aplicare și monitorizarea actualei perioade de finanțare;

41.

în același timp, recomandă Comisiei Europene să aibă în vedere crearea unui barometru care să măsoare gradul de utilizare a parteneriatului, încurajând astfel utilizarea acestuia pe scară mai largă;

O abordare bazată pe realitatea zonei

42.

subliniază că implicarea autorităților locale și regionale în elaborarea acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale este o condiție esențială a configurării lor strategice astfel încât să reflecte nevoile reale ale zonei în cauză și consideră că punerea în aplicare eficientă a parteneriatului și a guvernanței pe mai multe niveluri este esențială pentru o mai bună identificare a priorităților de investiții care urmează să fie sprijinite de fondurile ESI. Pentru a direcționa investițiile în mod eficient, este esențial să fie luate în considerare specificitățile regionale și locale ale zonei respective, inclusiv factorii naturali și demografici care constituie dezavantaje pentru aceasta. Autoritățile locale și regionale ar trebui să fie, de asemenea, implicate în selectarea indicatorilor și a alocărilor regionale, care ar trebui să fie proporționale cu problemele structurale ale zonei; ca urmare a disparităților dintre regiuni și din interiorul regiunilor, este în continuare necesar să se investească în infrastructura de bază, oferind servicii de bază în domeniul mediului, transporturilor, tehnologiilor informației și comunicațiilor, serviciilor sociale, sănătății și educației;

43.

subliniază că autoritățile locale și regionale își cunosc zonele și principalele provocări pentru a realiza obiective europene, precum Pactul verde și obiective de nivel global, precum obiectivele de dezvoltare durabilă; ele sunt conștiente de punctele forte și de punctele slabe ale structurii lor socioeconomice (de exemplu, zonele cu probleme în materie de mobilitate, mediu și tranziție durabilă, climă, tranziție energetică, incluziune socială și combaterea inegalităților, educație, digitalizare etc.) și sunt capabile să estimeze, pe baza datelor, impactul preconizat al fiecărei măsuri și să facă propuneri de măsuri mai bine țintite sau să redefinească măsurile existente;

44.

subliniază că pandemia de COVID-19 a demonstrat, o dată în plus, importanța pe care o au autoritățile locale și regionale în implementarea fondurilor structurale și de investiții; în același timp, a ieșit la lumină lipsa de mijloace financiare cu care se confruntă multe autorități locale și regionale; salută, în această privință, măsurile de flexibilitate introduse de Comisia Europeană în pachetele CRII și CRII+; solicită Comisiei să elaboreze o propunere de extindere a ratei de cofinanțare de 100 % cu încă un an, de extindere a regulii N+3 și de creștere temporară a pragului de minimis pentru ajutoarele de stat, astfel încât autoritățile locale și regionale să primească suficient sprijin în această perioadă plină de provocări;

45.

este de părere că o abordare bazată pe realitatea zonei poate contribui în mod semnificativ la o tranziție verde și digitală sustenabilă și recomandă efectuarea mai frecventă a unor evaluări ale impactului teritorial în cadrul diferitelor obiective ale politicii de coeziune, ale Pactului verde european și ale Strategiei digitale;

46.

consideră că, în abordarea provocărilor teritoriale, ar trebui consolidată o abordare integrată, bazată pe realitatea zonei, în locul unei abordări pur sectoriale. Tocmai consecințele negative ale compartimentării sectoriale și ale ignorării intereselor celor implicați sunt aspectele care împiedică o abordare cuprinzătoare și integrată pentru soluționarea problemelor;

47.

este de părere că strategiile teritoriale integrate pentru regiuni și orașe (bazate pe investiții teritoriale integrate – ITI și pe dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității – DLRC) au un potențial enorm în ce privește impactul benefic asupra priorităților incluse în programele operaționale naționale, astfel încât ele să țină cont de provocările specifice de la nivel local și regional; solicită, prin urmare, ca programele operaționale să fie în concordanță cu aceste strategii pentru a fi orientate în mod precis. Dimensiunea regională ar trebui, de asemenea, să fie luată în considerare în secțiunile relevante ale programelor operaționale, pentru a se evita neconcordanțele dintre diferitele documente strategice;

48.

salută faptul că în perioada de programare 2021-2027 se va pune un accent puternic pe investițiile teritoriale integrate în punerea în aplicare și consideră că, dacă este cazul, măsurile propuse în cadrul strategiilor integrate ar trebui sprijinite în mod sistematic, fără a fi nevoie de cereri de exprimare a interesului din partea solicitanților. Strategiile ITI ar trebui să fie cuprinzătoare și să acopere măsuri indiferent de domeniile de competență ale organismelor implicate (stat, administrații regionale, administrații locale);

49.

subliniază că, în cadrul punerii în aplicare a ITI, regiunile UE dispun de platforme de cooperare solide, bazate pe principiile parteneriatului și guvernanței pe mai multe niveluri, capabile să determine în mod clar principalele provocări și să identifice soluțiile cele mai potrivite;

50.

solicită instituirea unor mecanisme eficace care să permită autorităților locale și regionale să participe la selectarea măsurilor ITI pe baza principiului teritorialității, indiferent de domeniile de competență ale entităților implicate; recomandă Comisiei Europene și statelor membre să analizeze mecanismele de colaborare eficace existente în statele membre, care pot servi drept exemple de bune practici;

51.

consideră că este util să se abordeze identificarea priorităților în cadrul unor grupuri tematice dinamice mai mici care, pe baza unor date teritoriale verificabile, să analizeze provocările și să propună răspunsuri în cadrul unei anumite tematici sectoriale;

52.

este conștient că nu există suficiente date la nivel regional și în regiunile transfrontaliere, ceea ce reprezintă un obstacol în calea orientării eficiente a investițiilor; invită, prin urmare, Comisia Europeană să consolideze colectarea de date statistice (prin Eurostat și ESPON) la nivelul NUTS 3 în cadrul diverselor politici sectoriale relevante pentru obiectivele politicii de coeziune – date care vor fi utilizate și pentru măsurarea progreselor înregistrate în zona respectivă; consideră, de asemenea, că Indicele progresului social în UE, în versiunea sa actualizată prezentată de Comisia Europeană la sfârșitul anului 2020, este un instrument adecvat în acest sens;

53.

consideră, de asemenea, că lipsa capacității administrative și analitice reprezintă un obstacol în calea implicării efective a autorităților locale și regionale și solicită consolidarea capacităților în noua perioadă de programare;

Utilizarea instrumentelor digitale și consecințele pandemiei

54.

regretă că pandemia a întârziat negocierile dintre autoritățile legislative privind programele UE și, prin urmare, elaborarea acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale, care nu au fost finalizate la timp pentru începutul noii perioade de programare, și solicită accelerarea imediată a lucrărilor pregătitoare și intensificarea discuțiilor;

55.

regretă, de asemenea, că măsurile luate pentru a atenua răspândirea pandemiei au încetinit sau au întrerupt colaborarea cu autoritățile regionale și locale, în unele cazuri timp de mai multe luni, ceea ce va avea consecințe negative asupra dezvoltării zonelor respective;

56.

avertizează cu privire la tendințele de centralizare în programarea și punerea în aplicare a fondurilor ESI ca urmare a pandemiei și a desfășurării în paralel a două perioade de programare;

57.

ia act de faptul că, pe de altă parte, criza provocată de pandemie a oferit posibilitatea implicării partenerilor prin utilizarea pe scară largă a instrumentelor de comunicare digitală, care au facilitat, într-o anumită măsură, interacțiunile dintre părțile interesate și care ar putea avea un impact pozitiv asupra implicării echilibrate a acelor parteneri care, altfel, nu ar putea lua parte la lucrările pregătitoare;

58.

constată, cu toate acestea, că posibilitățile partenerilor de a interacționa în cadrul reuniunilor online sunt adesea limitate și, prin urmare, consideră că este necesar să se îmbunătățească în mod constant condițiile de interacțiune cu partenerii în cadrul acestui tip de reuniuni. Trebuie adoptate o serie de tehnici și abordări pentru conducerea discuțiilor, cu sprijin tehnic, pentru a facilita într-o și mai mare măsură desfășurarea reuniunilor online;

59.

recomandă, de asemenea, valorificarea exemplelor de bune practici în utilizarea instrumentelor online și de comunicare interactivă pe viitor, dar consideră că soluțiile digitale nu pot înlocui reuniunile și consultările cu prezență fizică, ci ar trebui utilizate doar ca mijloace complementare, în funcție de formatul și natura discuțiilor.

---

(1)  Regulamentul delegat (UE) nr. 240/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 privind Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (JO L 74, 14.3.2014, p. 1).

(2)  Aplicarea principiilor parteneriatului și guvernanței pe mai multe niveluri în programarea politicii de coeziune 2021-2027, https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/effcb753-a6ff-11eb-9585-01aa75ed71a1

(3)  https://cor.europa.eu/ro/our-work/Pages/cor-priorities.aspx