1)

Articolul 279 TFUE și articolul 160 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții coroborate cu articolul 4 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (1) TUE, precum și cu punctul 1 prima și a doua liniuță din dispozitivul Ordonanței Curții de Justiție din 8 aprilie 2020, Comisia/Polonia, C-791/19 R, trebuie interpretate în sensul că președintele Izba Dyscyplinarna Sądu Najwyższego [Camera disciplinară a Curții Supreme] nu poate, până la soluționarea cauzei C-791/19, să solicite transmiterea dosarului cauzei privind constatarea inexistenței raportului de serviciu al unui judecător al Sąd Najwyższy [Curtea Supremă], având în vedere suspendarea aplicării articolului 3 punctul 5, a articolului 27 și a articolului 73 alineatul 1 din Legea din 8 decembrie 2017 privind Curtea Supremă (text consolidat în Dz. U. din 2019, poziția 825, cu modificările ulterioare)?

2)

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 și articolul 4 alineatul (3) TUE, precum și cu dreptul de acces la o instanță trebuie interpretat în sensul că o instanță națională care statuează într-o cauză privind constatarea inexistenței raportului de serviciu al unui judecător al unei instanțe naționale ca urmare a unor vicii grave ale procedurii de numire este obligată să dispună măsuri provizorii și să interzică pârâtului să se pronunțe în toate celelalte cauze care intră sub incidența dreptului Uniunii, sub sancțiunea lipsirii de efecte a tuturor actelor efectuate sau hotărârilor pronunțate de judecătorul respectiv, și să solicite altor organe să se abțină să atribuie cauze acestui pârât sau să îl desemneze în complete de judecată?

3)

Articolul 2 și articolul 4 alineatul (2) coroborate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum și principiul dreptului la o instanță trebuie interpretate în sensul că:

4)

Articolul 2 și articolul 4 alineatul (2) TUE coroborate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum și principiul dreptului la o instanță și articolul 267 TFUE trebuie interpretate în sensul că conținutul noțiunii de identitate constituțională a unui stat membru, în ceea ce privește dreptul la o instanță, poate fi determinat în mod obligatoriu pentru o instanță de ultim grad de jurisdicție a unui stat membru numai în contextul unui dialog între Curtea de Justiție și respectiva instanță sau alte instanțe naționale (de exemplu, instanța constituțională) prin intermediul procedurii trimiterii preliminare?

5)

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și principiul dreptului la o instanță constituită prin lege trebuie interpretat în sensul că o instanță de ultim grad de jurisdicție a unui stat membru respinge o cerere de transmitere a dosarului unei cauze în care a adresat Curții de Justiție o întrebare preliminară în cazul în care o astfel de cerere a fost formulată de o persoană numită în funcția de judecător în temeiul unor dispoziții naționale și în circumstanțe care conduc la constituirea unei instanțe care nu îndeplinește cerințele de independență și imparțialitate și nu este o instanță constituită prin lege, fără a fi necesară epuizarea în prealabil a procedurii menționate în întrebarea preliminară din cauza C-508/19 sau din Hotărârea Curții de Justiție din 19 noiembrie 2019, A. K. și alții?