52020XC0819(04)

Language
- My EUR-Lex
- Sign in
- Register
- My recent searches (0)

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52020XC0819(04) - EN

Document 52020XC0819(04)

Help

Publicarea unei cereri de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al unui produs, în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare 2020/C 274/08

C/2020/5581

JO C 274, 19.8.2020, p. 8–29 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

HTML

PDF

Official Journal

19.8.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 274/8

(2020/C 274/08)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de modificare, în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1), în termen de trei luni de la data prezentei publicări.

CERERE DE APROBARE A UNEI MODIFICĂRI CARE NU ESTE MINORĂ A CAIETULUI DE SARCINI AL UNEI DENUMIRI DE ORIGINE PROTEJATE/INDICAȚII GEOGRAFICE PROTEJATE

Cerere de aprobare a unei modificări în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

„MONTI IBLEI”

Nr. UE: PDO-IT-1521-AM03 – 14.3.2018

DOP (X) IGP ( )

1. Grupul solicitant și interesul legitim

Consorzio di Tutela dell’olio extravergine d’oliva Monti Iblei, cu sediul la Camera de Comerț, Industrie, Artizanat și Agricultură din Ragusa în Piazza della Libertà – 97100 Ragusa.

Consorzio di Tutela dell’olio extravergine d’oliva Monti Iblei este format din producători de „Monte Iblei” și este îndreptățit să depună o cerere de modificare în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Decretul nr. 12511 din 14 octombrie 2013 al Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere.

2. Statul membru sau Țara Terță

Italia

3. Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării (modificărilor)

☐	Denumirea produsului

☒	Descrierea produsului

☒	Aria geografică

☒	Dovada originii

☒	Metoda de producție

☒

Legătura

☒	Etichetarea

☒	Altele: Au fost adăugate articolele referitoare la organismul de control, care nu este menționat în caietul de sarcini, precum și la ambalare.

4. Tipul modificării (modificărilor)

☒ Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate, care nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

☐ Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate pentru care nu a fost publicat un document unic (sau un echivalent al acestuia), modificare ce nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012

5. Modificări

Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea

Utilizarea denumirii „Monti Iblei”

Modificarea vizează articolul 1 din caietul de sarcini al produsului, punctul 4.2 din fișa rezumat, actualul punct 3.2 din documentul unic și punctul 3.6, tot din documentul unic.

A fost introdusă posibilitatea utilizării denumirii „Monti Iblei” pentru întreaga producție obținută în aria geografică delimitată, astfel încât nu mai este obligatorie utilizarea mențiunilor geografice suplimentare.

Caietul de sarcini în vigoare precizează:

„Denumirea de origine protejată «Monti Iblei», care este însoțită în mod obligatoriu și de una dintre următoarele mențiuni geografice: «Monte Lauro», «Val d’Anapo», «Val Tellaro», «Frigintini», «Gulfi», «Valle dell’Irminio», «Calatino», «Trigona-Pancali», este rezervată uleiului de măsline extravirgin care îndeplinește condițiile și cerințele prevăzute în prezentul caiet de sarcini.”,

în prezent, textul este după cum urmează:

„Denumirea de origine protejată «Monti Iblei», care poate fi însoțită și de una dintre următoarele mențiuni geografice: «Monte Lauro», «Val d’Anapo», «Val Tellaro», «Frigintini», «Gulfi», «Valle dell’Irminio», «Calatino», «Trigona-Pancali», este rezervată uleiului de măsline extravirgin care îndeplinește condițiile și cerințele prevăzute în prezentul caiet de sarcini.”

Modificarea răspunde unei nevoi urgente a producătorilor. La momentul înregistrării denumirii „Monti Iblei”, produsul era vândut pe piețele locale sau, cel mult, pe teritoriul Italiei, unde utilizarea de mențiuni geografice suplimentare era importantă.

Producția a crescut în ultimii ani, iar produsul este comercializat în prezent pe piețele internaționale. Prin urmare, utilizarea denumirii „Monti Iblei” fără a o completa cu mențiuni geografice suplimentare este o modalitate mult mai eficace de prezentare și promovare a produsului. Cu toate acestea, operatorul este liber să aleagă dacă să utilizeze sau nu această opțiune.

Descrierea produsului

Modificarea vizează articolul 6 din caietul de sarcini al produsului, punctul 4.2 din fișa rezumat și punctul 3.2 din documentul unic în vigoare.

În concordanță cu modificarea anterioară, pentru consum se propune o singură caracteristică, aceasta referindu-se, în ceea ce privește evaluarea organoleptică, la metoda Consiliului Oleicol Internațional și la programul oficial de gestionare a sesiunilor comisiei de degustare.

S-a decis eliminarea parametrului referitor la culoare, întrucât nu mai este considerat un indicator al calității uleiului.

Aroma și gustul sunt descrise în prezent folosind termenul „fructat” și, respectiv, termenii „amar și picant” și sunt clasificate pe o scară de la 0 la 10.

În ceea ce privește evaluarea chimică, parametrii indicați în caietul de sarcini în vigoare sunt deja destul de omogeni.

Indicele de peroxid și polifenolii totali au rămas neschimbate.

În caietul de sarcini actual, aciditatea maximă totală variază de la 0,5 la 0,65, în funcție de mențiunea geografică suplimentară care însoțește denumirea „Monti Iblei”.

Pentru denumirea „Monti Iblei” se propune o aciditate maximă totală exprimată în acid oleic de 0,5 %, care corespunde valorii mai restrictive indicate în caietul de sarcini în vigoare.

În caietul de sarcini în vigoare, valorile K232 și K270 sunt: K232 ≤ 2,20; K270 ≤ 0,18.

Acestea au fost modificate după cum urmează:

K232 ≤ 2,5; K270 ≤ 0,22.

Această modificare se explică prin faptul că analiza chimică a uleiului de măsline cu DOP „Monti Iblei” de-a lungul anilor a arătat că o parte a cultivarelor de măslin influențează valoarea K în cursul perioadei de 18 luni de valabilitate a uleiului și, în unele cazuri, determină o creștere a respectivei valori cu puțin peste nivelurile indicate în caietul de sarcini în vigoare (dar rămânând în continuare în limitele stabilite de norme).

Prin urmare, formularea:

„1.

La momentul ambalării, uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Monte Lauro» trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

culoare: verde;

miros: fructat mediu verde;

gust: fructat, cu o senzație medie de picant;

aciditate maximă totală exprimată în acid oleic, în greutate, maximum 0,5 g la 100 g de ulei;

indice de peroxid ≤ 12 mEq O2/kg;

·	K232 ≤ 2,20;

·	K270 ≤ 0,18;

polifenoli totali ≥ 120 ppm.

La momentul comercializării, uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Val d’Anapo» trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

culoare: verde;

miros: fructat ușor verde;

gust: fructat, cu o ușoară senzație de picant;

aciditate maximă totală exprimată în acid oleic, în greutate, maximum 0,5 g la 100 g de ulei;

indice de peroxid: ≤ 12 mEq O2/kg;

·	K232 ≤ 2,20;

·	K270 ≤ 0,18;

polifenoli totali ≥ 120 ppm.

La momentul comercializării, uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Val Tellaro» trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

culoare: verde

miros: fructat mediu verde;

gust: fructat, cu o senzație medie de picant;

aciditate maximă totală exprimată în acid oleic, în greutate, maximum 0,5 g la 100 g de ulei;

indice de peroxid: ≥ 12 mEq O2/kg;

·	K232: ≤ 2,20;

·	K270: ≤ 0,18;

polifenoli totali: ≥ 120 ppm.

La momentul comercializării, uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Frigintini» trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

culoare: verde;

miros: fructat intens verde;

gust: fructat, cu o senzație medie de picant;

aciditate maximă totală exprimată în acid oleic, în greutate, maximum 0,5 g la 100 g de ulei;

indice de peroxid: ≤ 12 mEq O2/kg;

·	K232: ≤ 2,20;

·	K270: ≤ 0,18;

polifenoli totali: ≥ 120 ppm.

La momentul comercializării, uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Gulfi» trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

culoare: verde;

miros: fructat intens verde;

gust: fructat, cu o senzație medie de picant;

aciditate maximă totală exprimată în acid oleic, în greutate, maximum 0,5 g la 100 g de ulei;

indice de peroxid: ≤ 12 mEq O2/kg;

·	K232: ≤ 2,20;

·	K270: ≤ 0,18;

polifenoli totali: ≥ 120 ppm.

La momentul comercializării, uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Valle dell’Irminio» trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

culoare: verde;

miros: fructat ușor verde;

gust: fructat, cu o ușoară senzație de picant;

aciditate maximă totală exprimată în acid oleic, în greutate, maximum 0,65 g la 100 g de ulei;

indice de peroxid: ≤ 12 mEq O2/kg;

·	K232: ≤ 2,20;

·	K270: ≤ 0,18;

polifenoli totali: ≥ 120 ppm.

La momentul comercializării, uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Calatino» trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

culoare: verde;

miros: fructat ușor verde;

gust: fructat, cu o ușoară senzație de picant.

aciditate maximă totală exprimată în acid oleic, în greutate, maximum 0,6 g la 100 g de ulei;

indice de peroxid: ≤ 12 mEq O2/kg;

·	K232: ≤ 2,20;

·	K270: ≤ 0,18;

polifenoli totali: ≥ 120 ppm.

La momentul comercializării, uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Trigona-Pancali» trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

culoare: verde;

miros: fructat mediu verde;

gust: fructat, cu o ușoară senzație de picant;

aciditate maximă totală exprimată în acid oleic, în greutate, maximum 0,5 g la 100 g de ulei;

indice de peroxid: ≤ 12 mEq O2/kg;

·	K232: ≤ 2,20;

·	K270: ≤ 0,18;

polifenoli totali: ≥ 120 ppm.

9.	Alți parametri, care nu sunt menționați în mod expres, trebuie să respecte legislația UE în vigoare.”,

a fost înlocuită cu formularea:

„La momentul ambalării, uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

Evaluarea chimică

—	aciditate (exprimată în acid oleic): maximum 0,5 %;

—	indice de peroxid maxim: ≤ 12 mEq O2/kg;

—	K232 ≤ 2,5;

—	K270 ≤ 0,22;

—	polifenoli totali ≥ 120 ppm;

—	Delta-K ≤ 0,01.

Evaluarea organoleptică

Intervalul de mediană Min., Max.

—	Fructat de măsline coapte) > 2, ≤ 6;

—	Fructat de măsline verzi > 2, ≤ 8;

—	Amar > 2, ≤ 6;

—	Picant > 2, ≤ 8;

—	Ierburi și/sau tomate și/sau anghinare > 2, ≤ 8;

Mediana defectelor trebuie să fie = 0.

Alți parametri, care nu sunt menționați în mod expres, trebuie să respecte legislația UE în vigoare.”

Aria geografică

Modificarea vizează articolul 3 din caietul de sarcini al produsului, punctul 4.3 din fișa rezumat și punctul 4 din documentul unic în vigoare.

Au fost adăugate comuna Avola din provincia Siracusa și comunele Mirabella Imbaccari și Scordia din comuna Catania, întrucât s-a constatat că acestea îndeplinesc condițiile istorice și agronomice pentru a face parte din aria geografică de producție a uleiului de măsline „Monti Iblei”. În plus, deoarece caietul de sarcini al produsului „Monti Iblei” trebuie să respecte principiul unicității ariei de referință DOP, aria geografică a fost modificată pentru a include întreaga comună Carlentini, din care doar o parte era inclusă în caietul de sarcini în vigoare.

La momentul înregistrării, aceste zone au rămas în afara ariei geografice delimitate deoarece producția de ulei din aceste zone era destinată, în principal, consumului propriu și, prin urmare, producătorii din comunele respective nu erau interesați să facă parte din DOP. În ultimii ani, cultivarea măslinilor în aceste zone a cunoscut o relansare, în special datorită tinerilor antreprenori. Așadar, având în vedere continuitatea geografică, istorică și agronomică a acestor teritorii cu aria geografică delimitată și faptul că aceste teritorii au aceleași caracteristici ca aria în cauză și produc un ulei care prezintă aceleași caracteristici ca produsul „Monti Iblei”, localitățile respective au fost incluse în aria de producție.

În consecință, au fost ajustate limitele ariei geografice care delimitează utilizarea facultativă a mențiunilor geografice suplimentare care sunt afectate de extinderea ariei geografice.

În special, au fost adaptate limitele următoarelor elemente:

subzona „Monte Iblei” cu mențiunea geografică suplimentară „Val Tellaro”, pentru a fi inclusă comuna Avola;

subzona „Monte Iblei” cu mențiunea geografică suplimentară „Calatino” a fost extinsă pentru a include comunele Mirabella și Imbaccari;

subzona „Monte Iblei” cu mențiunea geografică suplimentară „Trigona-Pancali” a fost extinsă pentru a include comunele Scordia și Carlentini.

În plus, o serie de inexactități au fost corectate prin definirea unor limite fiabile, bazate în principal pe limitele administrative, pe drumurile principale, pe cursurile de apă principale etc. și prin evitarea, atunci când este posibil, a oricăror trimiteri la drumuri agricole și la structuri comerciale. Pentru a oferi o descriere detaliată a limitelor diferitelor subzone care corespund diferitelor mențiuni geografice suplimentare, descrierea ariei geografice în versiunea actuală include efectiv trimiteri la case private, drumuri agricole, structuri comerciale etc. De-a lungul timpului, în contextul controalelor, aceste trimiteri au condus la o serie de dispute deoarece nu au fost întotdeauna interpretate în același mod.

Prin urmare, formularea:

„1.

Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin la care se face referire la articolul 1 include, pe teritoriul administrativ al provinciilor Siracusa, Ragusa și Catania, suprafețele cultivate cu măslini care sunt propice pentru obținerea caracteristicilor calitative prevăzute în caietul de sarcini al produsului și care se află în comunele următoare:

Siracusa: Buccheri, Buscemi, Canicattini Bagni, Carlentini, Cassaro, Ferla, Floridia, Francofonte, Lentini, Melilli, Noto, Pachino, Palazzolo Acreide, Rosolini, Siracusa, Solarino, Sortino.

Ragusa: Acate, Chiaramonte Gulfi, Comiso, Giarratana, Ispica, Modica, Monterosso Almo, Ragusa, Santa Croce Camerina, Scicli, Vittoria.

Catania: Caltagirone, Grammichele, Licodia Eubea, Mazzarrone, Militello in Val di Catania, Mineo, S. Michele di Ganzaria, Vizzini.

2.	Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Monte Lauro» cuprinde întregul teritoriu administrativ al următoarelor comune: Buccheri, Buscemi, Cassaro, Ferla.

Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Val d’Anapo» cuprinde o parte din teritoriul administrativ sau întreg teritoriul administrativ al următoarelor comune: Canicattini Bagni, Floridia, Noto, Palazzolo Acreide, Siracusa, Solarino, Sortino.

Teritoriul este delimitat de o linie care începe la nord de punctul în care se întâlnesc teritoriile comunelor Sortino, Ferla și Carlentini și urmează limitele comunelor Carlentini și Melilli către est până la intersecția cu drumul provincial SP 76, care duce de la Diddino la Monte Climiti și Dariazza din comuna Siracusa. La sud de podul Diddino, linia urmează malul drept al râului Anapo până la drumul agricol care leagă casele Palazzelli și ferma Freddura cu drumul național SS 124; continuând spre sud, linia traversează drumul la km 112 și se alătură drumului agricol care, la km 9, leagă drumul național SS 124 de drumul provincial SP 14 Fusco-Canicattini Bagni-Passo Ladro, legând ferma Cardinale, prin valea Cefalino, cu ferma Papeo, ferma San Francesco, Benali di Sotto, ferma Perrota și proprietatea Busacca. De acolo, urmează drumul provincial SP 14 de la km 9 până la km 11, unde continuă spre sud pe drumul provincial SP 12 Floridia-Grotta Perciata-Cassibile, până când ajunge la drumul agricol care duce de la casele Nava la linia de demarcație cu comuna Noto, de unde continuă spre sud, de-a lungul liniei de demarcație dintre comunele Noto și Siracusa, până la intersecția cu râul Cassibile. Din acest punct, continuă spre nord-vest, de-a lungul liniei de demarcație dintre comunele Noto și Avola, până când ajunge la drumul provincial SP 4 Avola Manchisi, pe care îl urmează până la intersecția cu drumul național SS 287, de unde urmează spre nord linia de demarcație a zonei vizate de mențiunea geografică «Val Tellaro», pentru a include întreg teritoriul comunei Palazzolo; continuă apoi de-a lungul liniei de demarcație dintre comunele Palazzolo, Giarratana, Buscemi, Cassaro și Ferla, întorcându-se spre nord până la punctul în care a început linia de demarcație.

Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Val Tellaro» include dealurile din aflate în partea de sud-est a teritoriului numit Monti Iblei și cuprinde o parte din teritoriul administrativ sau întreg teritoriul administrativ al următoarelor comune: Rosolini, Noto, Ispica, Modica, Pachino.

Teritoriul este delimitat de o linie care pornește spre sud de-a lungul drumului provincial SP 49, care duce de la Ispica la Pachino, și exact la podul Passo Corrado continuă spre est de-a lungul aceluiași drum provincial până la intersecția cu drumul provincial SP 100 Burgio-Luparello. Continuă de acolo până la drumul Burgio-Prevuta și de acolo spre est de-a lungul drumului privat Coste-S. Ippolito până la drumul provincial SP 85 Marzamemi-Chiaramida, pe care îl urmează până ajunge la drumul local extern Pianetti-Serbatoio. De acolo, urmează limitele de nord-vest ale orașului Pachino până ajunge la drumul local extern Via Vecchia-Guastalla, pe care îl urmează până ajunge la drumul provincial SP 85 Marzamemi-Chiaramida, de unde continuă drumul spre est până când ajunge la intersecția cu drumul provincial SP 19 Pachino-Noto, pe care îl urmează spre nord până ajunge la linia de cale ferată Noto-Pachino, pe care o urmează pe partea de vest până ajunge din nou la drumul provincial SP 19 Pachino-Noto, pe care îl urmează spre nord până ajunge la Piazzetta San Corrado din centrul orașului Noto. De acolo, continuă spre nord de-a lungul drumului național SS 287, care leagă Noto și Palazzolo Acreide, până când drumul respectiv se intersectează cu linia de demarcație dintre comunele Noto și Palazzolo Acreide, de unde continuă spre vest de-a lungul liniei de demarcație dintre comuna Palazzolo Acreide și comuna Noto până ajunge la râul Tellaro. Apoi continuă spre sud de-a lungul râului Tellaro până la intersecția cu drumul provincial SP 22 Prainito-Renna, pe care îl urmează până ajunge la drumul provincial SP 17 Favarotta-Ritellini, pe care îl urmează până la «Cozza Rose», de unde urmează linia de demarcație dintre provinciile Siracusa și Ragusa, până ajunge la podul Favarotta. Continuă de-a lungul drumului local Commaldo Superiore, până la linia de demarcație dintre comuna Rosolini și comuna Ispica; apoi urmează drumul către Cava d’Ispica până la Bettola del Capitano, la intersecția cu drumul național SS 115, de unde continuă pe același drum până la intersecția Beneventano și apoi până la intersecția către Zappulla. Apoi, continuă de-a lungul drumului provincial SP 45 Bugilfezza-Pozzallo până ajunge la drumul local Graffetta și punctul de întâlnire dintre comunele Pozzallo și Modica. Urmează această linie de demarcație către est și apoi linia de demarcație dintre comuna Pozzallo și comuna Ispica, până când ajunge la drumul provincial SP 46 Pozzallo-Ispica, pe care îl urmează până la intersecția cu linia de cale ferată din Contrada Garzalla. Apoi continuă de-a lungul drumului local extern Nardella până la drumul Bufali-Marza, pe care îl urmează până la podul peste canalul Fosso Bufali. Urmează acest canal până ajunge la drumul provincial SP 49 Ispica-Pachino, de-a lungul căruia continuă către est până ajunge la linia de demarcație cu provincia Siracusa, la Passo Corrado, punctul de unde a început linia de demarcație.

Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Frigintini» cuprinde o parte din teritoriul administrativ sau întreg teritoriul administrativ al următoarelor comune: Ragusa, Modica, Rosolini.

Teritoriul este delimitat de o linie care pornește de la Bettola del Capitano spre sud de-a lungul drumului național SS 115 și continuă în direcția nord-est de-a lungul marginii vestice a zonei «Val Tellaro» până ajunge la linia de demarcație dintre provincia Ragusa și provincia Siracusa aflată în Contrada Cozzo Scozzaria. Urmează limitele sudice ale comunelor Giarratana și Monterosso Almo până ajunge la limitele comunelor Monterosso Almo, Chiaramonte Gulfi și Ragusa, de unde continuă de-a lungul liniei de demarcație dintre comuna Chiaramonte și Ragusa până ajunge la drumul provincial SP 62. Urmează acest drum până la intersecția Maltempo, de unde continuă pe drumul provincial SP 10 până ajunge la drumul național SS 115, pe care îl urmează până în centrul provinciei Ragusa, de unde continuă de-a lungul vechii rute a drumului național SS 115, ajunge în comuna Modica, trece de centrul acesteia și se întoarce spre Bettola del Capitano, punctul de unde a început linia de demarcație.

6.	Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumire de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Gulfi» cuprinde întregul teritoriu administrativ al următoarelor comune: Chiaramonte Gulfi, Monterosso Almo, Giarratana.

Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Valle dell’Irminio» cuprinde o parte din teritoriul administrativ sau întreg teritoriul administrativ al următoarelor comune: Ragusa, Scicli, Comiso, Vittoria, Acate, Modica, Santa Croce Camerina. Teritoriul este delimitat de linia care începe la sud de intersecția Contrada Zappulla și continuă spre sud până la drumul provincial Modica-Sampieri, pe care îl urmează până la intersecția cu drumul Scicli-Pozzallo, de unde continuă pe drumul privat Guarnieri spre cantonul de pe drumul provincial Scicli-Sampieri. Continuă de-a lungul aceluiași drum privat până când ajunge la drumul provincial și la trecerea la nivel și continuă de-a lungul liniei de cale ferată până când ajunge la districtul Jungi di Scicli, unde se întoarce la drumul provincial Scicli-Donnalucata, pe care îl urmează până ajunge la drumul privat L’Andolina-Piano Corvaia-Cudiano, de-a lungul căruia continuă până când ajunge la drumul provincial Scicli-Santa Croce Camerina. Iese din Santa Croce Camerina spre nord de-a lungul drumului provincial spre Comiso până la km 8, de unde continuă de-a lungul drumului provincial spre Vittoria până când ajunge la intersecția cu noul drum local care traversează Cooperativa Agri Sud și duce la drumul Vittoria-Scogilitti. După ce traversează intersecția, continuă până la drumul Alcerito și continuă spre drumul Macchione, apoi se alătură drumului local care duce la drumul național SS 115 și la calea ferată, de unde continuă în direcția nord-est spre limita provincială cu Caltanissetta și urmează, spre est, întreaga lungime a liniei de demarcație cu provincia Catania până la linia de demarcație cu zona «Gulfi», pe care o urmează până la limita vestică a zonei «Frigintini». Apoi urmează linia de demarcație spre sud până se întoarce la intersecția spre Zappulla pe drumul provincial Modica-Pozzallo, punctul de unde a început linia de demarcație.

Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Calatino» cuprinde o parte din teritoriul administrativ sau întreg teritoriul administrativ al următoarelor comune: Caltagirone, Grammichele, Licodia Eubea, Mineo, Vizzini, S. Michele di Ganzaria, Mazzarone. Teritoriul este delimitat de o linie care urmează spre sud linia de demarcație dintre provincia Catania și provinciile Ragusa și Siracusa până la drumul național SS 194; în partea de vest, urmează linia de demarcație a provinciei Catania cu provincia Caltanissetta și apoi urmează limita dintre San Michele di Ganzaria și comuna San Cono și spre nord, urmează râul Tempio-Pietrarossa-Margherita-Ferro până la drumul național SS 417 Catania-Gela. La est, urmează drumul SS 194 până la intersecția Vizzini Scalo și apoi drumul provincial de la intersecția Vizzini Scalo până la drumul național SS 417, pe care îl urmează până la râul Ferro.

Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Trigona-Pancali» cuprinde o parte din teritoriul administrativ sau întreg teritoriul administrativ al următoarelor comune:

Francofonte, Lentini, Carlentini, Melilli, Militello in Val di Catania.

Teritoriul este delimitat de o linie care pornește spre sud, de-a lungul liniei de demarcație dintre comunele Melilli și Sortino, în apropierea drumului provincial SP 30 Sotto Melilli-Sorttino și apoi spre nord-est de-a lungul aceluiași drum provincial, care se pliază pe limita vestică și cea nordică a orașului Melilli. De la marginea nordică a comunei Melilli, linia continuă de-a lungul drumului local care conduce spre drumul provincial SP 95 Priolo-Lentini aproape de km 151. Din acel punct, linia continuă spre nord de-a lungul aceluiași drum provincial spre linia de demarcație dintre comuna Melilli și comuna Augusta; apoi continuă de-a lungul aceleiași linii de demarcație spre drumul Costa Arita și conduce spre nord, dincolo de casele Rasolo și casele Pandolfi spre noua linie de demarcație dintre comuna Melilli și comuna Augusta. Continuă spre nord de-a lungul acestei linii de demarcație spre râul Mulinello, de-a lungul căruia continuă în direcție vestică până la întâlnirea cu drumul provincial SP 95 Priolo-Lentini aproape de km 140, continuând apoi de-a lungul aceluiași drum provincial până la marginea sudică a orașului Carlentini, pe lângă care trece, continuând apoi de-a lungul drumului provincial care leagă comunele Carlentini și Lentini. Apoi continuă spre vest de-a lungul limitei dintre cele două comune, ajungând la râul Zena. Linia continuă de-a lungul malului vestic al râului Zena și apoi spre nord până la drumul provincial în apropierea podului Reina și la drumul provincial care de la Lentini ajunge la Scordia. Urmează apoi linia de demarcație a comunei Militello in Val di Catania, pe întreaga sa lungime, incluzând întreaga localitate, până la linia de demarcație dintre comunele Francofonte, Vizzini și Militello in Val di Catania, de unde continuă de-a lungul liniei de demarcație dintre comuna Francofonte și comuna Vizzini, între Francofonte și Buccheri, precum și între Ferla și Carlentini, continuând apoi de-a lungul liniei de demarcație dintre comunele Sortino, Carlentini și Melilli până la drumul provincial SP 30 Sotto Melilli-Sortino și la punctul de plecare al liniei de demarcație.”,

a fost înlocuită cu textul următor:

„1.

Siracusa:

Buccheri, Buscemi, Canicattini Bagni, Carlentini, Cassaro, Ferla, Floridia, Francofonte, Lentini, Melilli, Noto, Pachino, Palazzolo Acreide, Rosolini, Siracusa, Solarino, Sortino, Avola.

Ragusa:

Acate, Chiaramonte Gulfi, Comiso, Giarratana, Ispica, Modica, Monterosso Almo, Ragusa, Santa Croce Camerina, Scicli, Vittoria.

Catania:

Caltagirone, Grammichele, Licodia Eubea, Mazzarrone, Militello in Val di Catania, Mineo, San Michele di Ganzaria, Vizzini, Mirabella Imbaccari, Scordia.

2.	Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Monte Lauro» cuprinde întregul teritoriu administrativ al următoarelor comune: Buccheri, Buscemi, Cassaro, Ferla.

Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Val d’Anapo» cuprinde întregul teritoriu administrativ al următoarelor comune: Canicattini Bagni, Floridia, Palazzolo Acreide, Siracusa, Solarino, Sortino și o parte din teritoriul administrativ al comunei Noto.

Teritoriul este delimitat de o linie care începe la nord de punctul în care se întâlnesc teritoriile comunelor Sortino, Ferla și Carlentini și urmează limitele comunelor Carlentini, Melilli și Sortino către est până la intersecția cu drumul provincial SP 76, care duce de la Diddino la Monte Climiti și Dariazza din comuna Siracusa. La sud de podul Diddino, linia urmează malul drept al râului Anapo până la drumul agricol care leagă casele Palazzelli și ferma Frescura cu drumul național SS 124; continuând spre sud, linia traversează drumul la km 112 și se alătură drumului agricol care, la km 9, leagă drumul național SS 124 de drumul provincial SP 14 Fusco-Canicattini Bagni-Passo Ladro, legând ferma Cardinale, prin valea Cefalino, cu ferma Papeo, ferma San Francesco, Benali di Sotto, ferma Perrota și proprietatea Busacca. De acolo, urmează drumul provincial SP 14 de la km 9 până la km 11, unde continuă spre sud pe drumul provincial SP 12 Floridia-Grotta Perciata-Cassibile, până când ajunge la drumul agricol care duce de la casele Nava la linia de demarcație cu comuna Noto, de unde continuă spre sud, de-a lungul liniei de demarcație dintre comunele Noto și Siracusa, până la intersecția cu râul Cassibile. Din acest punct, continuă spre nord-vest, de-a lungul liniei de demarcație dintre comunele Noto și Avola, până când ajunge la drumul provincial SP 4 Avola Manchisi, pe care îl urmează până la intersecția cu drumul național SS 287, de unde urmează spre nord linia de demarcație a zonei vizate de mențiunea geografică «Val Tellaro», pentru a include întreg teritoriul comunei Palazzolo; continuă apoi de-a lungul liniei de demarcație dintre comunele Palazzolo, Giarratana, Buscemi, Cassaro și Ferla, întorcându-se spre nord până la punctul în care a început linia de demarcație.

Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Val Tellaro» include dealurile din aflate în partea de sud-est a teritoriului numit Monti Iblei și cuprinde întregul teritoriu administrativ al următoarelor comune: Ispica, Pachino, Avola și o parte din teritoriul administrativ al comunelor Rosolini, Noto și Modica.

Teritoriul este delimitat de o linie care pornește spre sud de-a lungul drumului provincial SP 49, care duce de la Ispica la Pachino, și exact la podul Passo Corrado continuă spre est de-a lungul aceluiași drum provincial până la intersecția cu drumul provincial SP 100 Burgio-Luparello. Continuă de acolo până la drumul Burgio-Prevuta și de acolo spre est de-a lungul drumului privat Coste-S. Ippolito până la drumul provincial SP 85 Marzamemi-Chiaramida, pe care îl urmează până ajunge la drumul local extern Pianetti-Serbatoio. De acolo, urmează limitele de nord-vest ale orașului Pachino până ajunge la drumul local extern Via Vecchia-Guastalla, pe care îl urmează până ajunge la drumul provincial SP 85 Marzamemi-Chiaramida, de unde continuă drumul spre est până când ajunge la intersecția cu drumul provincial SP 19 Pachino-Noto, pe care îl urmează spre nord până la râul Asinaro, care reprezintă limita administrativă a comunei Avola. Continuă către est de-a lungul limitei administrative spre drumul care se pliază pe limitele Cozzo Carrube și Casa Mazzone spre est și apoi continuă de-a lungul drumului spre nord în Contrada Risicone până la drumul provincial SP 15 Avola-Bochino-Noto, pe care îl urmează până la cimitirul din Avola, de unde continuă spre nord de-a lungul drumului care trece pe lângă Casa Sanghetello până la drumul provincial SP 4 Avola-Maghesi și apoi urmează drumul spre est către Casa Modica și Casa Fosso di Sotto. Continuă de-a lungul liniei de demarcație dintre comuna Avola și comuna Siracusa, urmând-o spre vest până la linia de demarcație dintre comuna Avola și comuna Noto. Continuă spre vest de-a lungul acestei linii de demarcație până la punctul în care linia de demarcație a Val d’Anapo se desparte de limita de demarcație a comunei Avola. De acolo, urmează linia de perimetru a subzonei Val d’Anapo, de-a lungul drumului provincial SP 4, până la intersecția cu drumul național SS 287, pe care îl urmează spre nord. Parcurge drumul național SS 287, care leagă Noto și Palazzolo Acreide, până când drumul respectiv se intersectează cu linia de demarcație dintre comunele Noto și Palazzolo Acreide, de unde continuă spre vest de-a lungul liniei de demarcație dintre comuna Palazzolo Acreide și comuna Noto până ajunge la râul Tellaro. Apoi, linia de demarcație continuă spre sud de-a lungul râului Tellaro până ajunge la drumul provincial SP 82 Prainito-Renna, pe care îl urmează până ajunge la drumul provincial SP 17 Favarotta-Ritellini și la Cozza Rose, traversând linia de demarcație dintre provinciile Siracusa și Ragusa, până ajunge la podul Favarotta. Continuă de-a lungul drumului local Commaldo Superiore până ajunge la linia de demarcație dintre comuna Rosolini și comuna Ispica. Urmează apoi linia de demarcație dintre comunele Ispica și Modica până la intersecția cu drumul național SS 115, pe care îl urmează spre vest până la Bettola del Capitano, de unde continuă spre sud pe același drum până la intersecția Beneventano și apoi la intersecția către Zappulla. Apoi, continuă de-a lungul drumului provincial SP 45 Bugilfezza-Pozzallo până ajunge la drumul local Graffetta și la punctul de întâlnire dintre comunele Pozzallo și Modica. Urmează această linie de demarcație către est și apoi linia de demarcație dintre comuna Pozzallo și comuna Ispica, până când ajunge la drumul provincial SP 46 Pozzallo-Ispica, pe care îl urmează până la intersecția cu linia de cale ferată din Contrada Garzalla. Apoi, continuă de-a lungul drumului local S.c. 40 până la drumul local S.c. 97, până ajunge la vechiul drum provincial Bufali-Marza, pe care îl urmează până ajunge la podul peste canalul Fosso Bufali. Urmează acest canal până la drumul provincial SP 49 Ispica-Pachino, de-a lungul căruia continuă către est până ajunge la linia de demarcație cu provincia Siracusa, la Passo Corrado, punctul de unde a început linia de demarcație.

Se subliniază, de asemenea, că extinderea teritoriului administrativ al comunelor incluse în această subzonă se referă la: comuna Noto, care a deplasat marginea subzonei «Val Tellaro» spre sud până la limita comunei Pachino și spre est către terenuri publice pe linia țărmului; comuna Avola, care este extinsă în direcția sud-est până la linia de demarcație cu terenurile publice; și, în cele din urmă, comuna Modica, care extinde această subzonă prin mutarea marginii sale la limita comunei Pozzallo.

Teritoriul este delimitat de o linie care pornește de la Bettola del Capitano spre sud de-a lungul drumului național SS 115 și continuă în direcția nord-est de-a lungul marginii vestice a zonei «Val Tellaro» până ajunge la linia de demarcație dintre provincia Ragusa și provincia Siracusa aflată în Contrada Cozzo Scozzaria. Urmează limitele sudice ale comunelor Giarratana și Monterosso Almo până ajunge la limitele comunelor Monterosso Almo, Chiaramonte Gulfi și Ragusa, de unde continuă de-a lungul liniei de demarcație dintre comuna Chiaramonte și Ragusa până ajunge la drumul provincial SP 8. Urmează acest drum până la intersecția Maltempo, de unde continuă pe drumul provincial SP 10 până ajunge la drumul național SS 115, pe care îl urmează până în centrul provinciei Ragusa, de unde continuă de-a lungul vechii rute a drumului național SS 115, ajunge în comuna Modica, trece de centrul acesteia și se întoarce spre Bettola del Capitano, punctul de unde a început linia de demarcație.

6.	Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumire de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Gulfi» cuprinde întregul teritoriu administrativ al următoarelor comune: Chiaramonte Gulfi, Monterosso Almo, Giarratana.

Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Valle dell’Irminio» cuprinde întregul teritoriu administrativ al următoarelor comune: Scicli, Comiso, Vittoria, Acate, Santa Croce Camerina și o parte din teritoriul administrativ al comunelor Ragusa și Modica.

Teritoriul este delimitat de linia care începe la sud de intersecția Contrada Zappulla și continuă spre sud până la drumul provincial Modica-Sampieri, pe care îl urmează până la intersecția cu drumul Scicli-Pozzallo, de unde continuă pe drumul privat Guarnieri spre cantonul de pe drumul provincial Scicli-Sampieri. Continuă de-a lungul aceluiași drum privat până când ajunge la drumul provincial și la trecerea la nivel și continuă de-a lungul liniei de cale ferată până când ajunge la districtul Jungi di Scicli, unde se întoarce la drumul provincial Scicli-Donnalucata, pe care îl urmează până la drumul privat S.p. 127 Marina-Donnalucata. De aici, continuă pînă la drumul privat S.p. 119 Scicli- Spinazza, de-a lungul căruia continuă până la drumul provincial Scicli-S. Croce Camerina. Iese din Santa Croce Camerina spre nord de-a lungul drumului provincial spre Comiso până la km 8, de unde continuă de-a lungul drumului provincial spre Vittoria până când ajunge la intersecția cu noul drum local care traversează Cooperativa Agri Sud și duce la drumul Vittoria-Scogilitti. După ce traversează intersecția, continuă până la drumul Alcerito și continuă spre drumul Macchione, de unde urmează drumurile agricole care ajung la drumul Macchione, continuând până la drumul național SS 115 și la calea ferată, de unde continuă în direcția nord-est spre limita provincială cu Caltanissetta și urmează, spre est, întreaga lungime a liniei de demarcație cu provincia Catania până la linia de demarcație cu zona «Gulfi», pe care o urmează până la limita vestică a zonei «Frigintini». Apoi urmează linia de demarcație spre sud până se întoarce la intersecția spre Zappulla pe drumul provincial Modica-Pozzallo, punctul de unde a început linia de demarcație.

Se subliniază, de asemenea, că extinderea teritoriului administrativ al comunelor incluse în această subzonă se referă la: comuna Ragusa, care a mutat marginea subzonei «Valle Dell‘Irminio» spre sud, până la terenurile publice, de-a lungul limitelor administrative ale comunelor Vittoria, Santa Croce și Scicli; și comuna Modica, care a extins subzona către sud până la terenurile publice, ajungând la limitele comunelor Pozzallo și Scicli.

Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» însoțită de mențiunea geografică «Trigona-Pancali» cuprinde întregul teritoriu administrativ al următoarelor comune: Francofonte, Lentini, Melilli, Militello in Val di Catania, Scordia și Carlentini.”

Dovada originii

În caietul de sarcini a fost introdus un articol specific referitor la dovada originii care nu figurează în caietul de sarcini în vigoare. Textul articolului introdus este următorul:

„Articolul 4

Dovada originii

Fiecare etapă a procesului de producție trebuie monitorizată, iar intrările și ieșirile trebuie să fie înregistrate în fiecare etapă. Trasabilitatea produsului este garantată prin înscrierea parcelelor cadastrale pe care se cultivă produsul, precum și a informațiilor referitoare la producători, la morari și la ambalatori în listele gestionate de un singur organism de control și prin păstrarea unor registre de producție și de ambalare. Toate persoanele fizice și juridice înscrise în registrele respective vor face obiectul controalelor efectuate de organismul de control, în conformitate cu caietul de sarcini și cu planul de control aferent.”

Această modificare constituie o aliniere a caietului de sarcini la regulament.

Metoda de producție

Cultivare de măslini

Modificarea vizează articolul 2 din caietul de sarcini al produsului și punctul 3.2 din documentul unic.

În concordanță cu modificarea articolului 1, care prevede utilizarea facultativă a unei mențiuni geografice suplimentare, articolul referitor la cultivarele de măslini a fost modificat pentru a se prevedea că toate cultivarele incluse în caietul de sarcini în vigoare pot fi folosite pentru DOP „Monti Iblei”, indiferent de mențiunea geografică suplimentară pe care o pot utiliza producătorii.

În plus, au fost adăugate cultivarele autohtone Verdese, Biancolilla și Zaituna.

Cultivarele Verdese și Biancolilla nu sunt noi adaosuri, ci sunt incluse printre celelalte cultivare care, în conformitate cu caietul de sarcini în vigoare, pot fi utilizate în funcție de mențiunea geografică suplimentară care însoțește denumirea „Monti Iblei”, într-o proporție care variază între 10 % și 40 %.

În plus, în caietul de sarcini propus se precizează că totalul altor cultivare utilizate în producție nu poate depăși 20 %.

Prin urmare, se propune ca atât cultivarul Verdese, cât și cultivarul Biancolilla să fie incluse în mod explicit printre soiurile autorizate deoarece procentajul în care aceste soiuri sunt prezente în unele provincii a fost subestimat la momentul depunerii cererii de înregistrare.

Din mai multe motive, producătorii au hotărât să includă cultivarul Zaituna. Prezența acestui cultivar este limitată la partea înaltă a provinciei Siracusa, exemplare răzlețe găsindu-se și în câteva comune învecinate din provinciile din Ragusa și Catania. Mulți consideră că acesta este cel mai vechi cultivar de măslin din aria DOP, datând încă din perioada în care zona se afla sub dominația Siracuzei antice. Includerea cultivarului Zaituna în caietul de sarcini, alături de recunoașterea solicitată ca „Presidio Slow Food”, ar contribui la evitarea riscului de dispariție a unui cultivar care are o mare valoare istorică și ecologică. Se precizează că analizele realizate în ultimii ani au demonstrat că uleiul obținut din cultivarul Zaituna corespunde caracteristicilor produsului „Monti Iblei”, astfel cum sunt definite în descrierea produsului.

Prin urmare, formularea:

„1.	Denumirea de origine protejată «Monti Iblei», însoțită de mențiunea geografică «Monte Lauro», este rezervată uleiului extravirgin obținut din măsline aparținând soiului Tonda Iblea prezent în livezi în proporție de minimum 90 %. Pot fi utilizate și alte soiuri, până la limita maximă de 10 %.

2.	Denumirea de origine protejată «Monti Iblei», însoțită de mențiunea geografică «Val d’Anapo», este rezervată uleiului extravirgin obținut din măsline aparținând soiului Tonda Iblea prezent în livezi în proporție de minimum 60 %. Pot fi utilizate și alte soiuri, până la limita maximă de 40 %.

3.	Denumirea de origine protejată «Monti Iblei», însoțită de mențiunea geografică «Val Tellaro», este rezervată uleiului extravirgin obținut din măsline aparținând soiului Moresca prezent în livezi în proporție de minimum 70 %. Pot fi utilizate și alte soiuri, până la limita maximă de 30 %.

4.	Denumirea de origine protejată «Monti Iblei», însoțită de mențiunea geografică «Frigintini», este rezervată uleiului extravirgin obținut din măsline aparținând soiului Moresca prezent în livezi în proporție de minimum 60 %. Pot fi utilizate și alte soiuri, până la limita maximă de 40 %.

5.	Denumirea de origine protejată «Monti Iblei», însoțită de mențiunea geografică «Gulfi», este rezervată uleiului extravirgin obținut din măsline aparținând soiului Tonda Iblea prezent în livezi în proporție de minimum 90 %. Pot fi utilizate și alte soiuri, până la limita maximă de 10 %.

6.	Denumirea de origine protejată «Monti Iblei», însoțită de mențiunea geografică «Valle dell’Irminio», este rezervată uleiului extravirgin obținut din măsline aparținând soiului Moresca prezent în livezi în proporție de minimum 60 %. Pot fi utilizate și alte soiuri, până la limita maximă de 40 %.

7.	Denumirea de origine protejată «Monti Iblei», însoțită de mențiunea geografică «Calatino», este rezervată uleiului extravirgin obținut din măsline aparținând soiului Tonda Iblea prezent în livezi în proporție de minimum 60 %. Pot fi utilizate și alte soiuri, până la limita maximă de 40 %.

Denumirea de origine protejată «Monti Iblei», însoțită de mențiunea geografică «Trigona-Pancali», este rezervată uleiului extravirgin obținut din măsline aparținând soiului Nocellara Etnea prezent în livezi în proporție de minimum 60 %. Pot fi utilizate și alte soiuri, până la limita maximă de 40 %.”

a fost înlocuită cu următorul text:

„Uleiul cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei», care poate fi însoțită de una dintre mențiunile geografice menționate la articolul 1, trebuie obținut în proporție de minimum 80 % din cultivarele de măslini Tonda Iblea, Moresca, Nocellara Etnea, Verdese, Biancolilla și Zaituna și sinonimele lor, cultivate în livezile de măslini fie separat, fie în combinație.

Pot fi utilizate și alte cultivare, în proporție de maximum 20 %.”

Caracteristicile culturii

A fost modificat articolul 5 alineatul (1) din caietul de sarcini al produsului.

Formularea:

„1. Condițiile de mediu și condițiile de cultivare a măslinilor utilizați pentru a produce uleiul de măsline extravirgin la care se face referire la articolul 1 trebuie să fie condițiile tradiționale caracteristice zonei și, în orice caz, trebuie să poată conferi măslinelor și uleiului obținut din acestea caracteristicile calitative specifice.

Singurele livezi de măslini care pot fi considerate adecvate sunt, prin urmare, cele care sunt situate la o altitudine cuprinsă între 80 și 700 de metri deasupra nivelului mării și care sunt situate în văile din aria de producție, denumite la nivel local «cariere», care se alternează cu platourile masivului Monte Iblei, ale căror soluri calcaroase datează din miocen, cu excepția zonei «Calatino», unde solul derivă din silice, cu venaturi de vulcanit.”

a fost înlocuită cu formularea:

S-a decis să se elimine, din caracteristicile culturii, limita de altitudine de 80-700 de metri deasupra nivelului mării, având în vedere că anii de analize au confirmat faptul că, în cazul în care măslinele din diferitele soiuri sunt recoltate în perioada indicată în caietul de sarcini și sunt urmate criteriile tehnicilor moderne de extracție, astfel cum se prevede în caietul de sarcini, nu există nicio diferență în ceea ce privește uleiul obținut, chiar dacă livada de măslini este situată la o altitudine mai mică de 80 de metri. Tendința actuală de a începe tot mai devreme perioada de recoltare în fiecare an, împreună cu utilizarea tehnicilor de extracție moderne (sistemul în două faze sau integral este din ce în ce mai răspândit), a contribuit la intensificarea particularităților olfactive și gustative care caracterizează uleiul de măsline cu DOP „Monti Iblei”. Astfel, condițiile descrise în caietul de sarcini care a făcut obiectul înregistrării au evoluat, fiind anulate în cea mai mare parte diferențele constatate la momentul înregistrării denumirii și legate de altitudinile diferite ale livezilor de măslini.

A fost modificat articolul 5 alineatul (2) din caietul de sarcini al produsului.

Formularea:

„2. Metodele de formare și tăiere a măslinilor și tehnicile de cultivare trebuie să fie cele utilizate în mod tradițional și, în orice caz, nu trebuie să modifice caracteristicile măslinelor sau ale uleiului.”

a fost înlocuită cu formularea:

„2. Metodele de formare și tăiere a măslinilor și tehnicile de cultivare trebuie să fie cele utilizate în mod tradițional sau prevăzute de bunele practici agricole și, în orice caz, nu trebuie să modifice caracteristicile măslinelor sau ale uleiului.”

Scopul modificării este consolidarea angajamentului producătorilor de a-și gestiona livezile de măslini în mod profesionist.

A fost modificat articolul 5 alineatul (4) din caietul de sarcini al produsului, referitor la recoltare.

Formularea:

„4. Uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» este obținut din măsline sănătoase, recoltate de când încep să se coacă și până la data de 15 ianuarie a fiecărui an.”

a fost înlocuită cu formularea:

„4. Uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei» este obținut din măsline sănătoase, recoltate din momentul în care culoarea se schimbă de la verde opac la verde lucios tinzând spre galben.”

Momentul în care trebuie să înceapă recoltarea a fost descris mai precis, astfel încât operațiunile de control să fie mai simple și mai eficace. De asemenea, s-a considerat adecvat să se elimine data de încheiere a recoltării, deoarece se consideră că această constrângere este perimată, fiind dictată de norme naționale care sunt în prezent caduce.

La articolul 5 din caietul de sarcini au fost introduse dispoziții referitoare la metodele de transportare a măslinelor la presa de ulei, fiind adăugată următoarea frază:

„6. Măslinele trebuie să fie transportate la presa de ulei utilizând recipiente corespunzătoare care sunt perforate, pentru a se evita supraîncălzirea și fermentarea. Este interzisă utilizarea sacilor sau a recipientelor închise.”

Scopul acestei dispoziții care impune obligativitatea utilizării unor recipiente perforate este evitarea fermentării și a supraîncălzirii măslinelor, incidente care ar fi în detrimentul calității uleiului de măsline.

Articolul 5 alineatul (7), referitor la producțiile maxime, a fost modificat deoarece se consideră că este mai corect să se diferențieze producția în funcție de livezile de măslini, care pot fi specializate sau combinate cu alte culturi.

Prin urmare, formularea:

„Producția maximă de măsline a livezilor de măslini destinați producției de ulei de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată la care se face referire la articolul 1 nu poate depăși 10 000 kg/ha în cazul plantațiilor intensive. Producția de măsline maximă a livezilor de măslini nu poate depăși 10 000 kg/ha. Randamentul maxim în ulei al măslinelor nu poate depăși 18 %.”

a fost înlocuită cu formularea:

„7. Producția de măsline maximă a livezilor de măslini destinate producției de ulei de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată la care se face referire la articolul 1 nu poate depăși 15 000 kg/ha. Dacă livada de măslini este combinată cu alte culturi, producția maximă nu poate depăși 120 kg per plantă. În orice caz, limitele maxime superioare nu trebuie să modifice caracteristicile calitative specifice descrise la articolul 7 de mai jos. Randamentul maxim în ulei al măslinelor nu poate depăși 18 %.”

Modificarea randamentului la hectar este justificată de analiza datelor colectate în ultimul deceniu în aria geografică, acestea arătând că nu există o corelație negativă între cantitatea la hectar, astfel cum a fost modificată, și respectarea parametrilor chimici și organoleptici prevăzuți în caietul de sarcini al produsului. În plus, adăugarea unei producții maxime per arbore în cazul livezilor de măslini combinate cu alte culturi permite efectuarea unor controale mai precise.

Metoda de extracție a uleiului

Articolul 6 din caietul de sarcini, referitor la metoda de extracție a uleiului, a fost modificat:

Prin urmare, formularea:

„1.	Operațiunile de prelucrare a măslinelor în vederea producerii de ulei de măsline extravirgin cu denumire de origine protejată «Monti Iblei», însoțită de respectivele mențiuni geografice, trebuie să se desfășoare în cadrul ariei de producție descrise la articolul 3 alineatul (1).

2.	Operațiunile de extracție a uleiului trebuie să se desfășoare în cel mult două zile de la recoltare.

3.	Pentru extracția uleiului sunt admise doar procese fizico-mecanice în măsură să producă uleiuri care prezintă în mod cât mai fidel caracteristicile deosebite care derivă din fructe.”,

a fost înlocuită cu următorul text:

„1.	Operațiunile de prelucrare a măslinelor în vederea producerii de ulei de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monti Iblei», eventual însoțită de respectivele mențiuni geografice, trebuie să se desfășoare în cadrul ariei de producție descrise la articolul 3 alineatul (1).

2.	Operațiunile de extracție a uleiului trebuie să se desfășoare în instalații care utilizează fie un ciclu continuu, fie metoda presării, în cel mult două zile de la recoltare.

Pentru extracția uleiului sunt admise doar procese fizico-mecanice desfășurate în instalații care utilizează fie un ciclu continuu, fie metoda presării, în măsură să producă uleiuri care să respecte în mod cât mai fidel caracteristicile originale deosebite care derivă din fructele și cultivarul de origine.”

Această modificare a fost aliniată la modificarea articolului 1, care prevede că utilizarea unei mențiuni geografice suplimentare este facultativă.

În plus, metodele de extracție a uleiului au fost descrise mai detaliat pentru a se clarifica textul.

Legătura

Caietul de sarcini în vigoare nu conține un articol care să descrie legătura, însă fișa rezumat publicată conține un astfel de articol. Prin urmare, astfel cum se prevede la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, la caietul de sarcini a fost adăugat un articol specific cu informațiile de la punctul 4.6 din fișa rezumat și de la punctul 4 din documentul unic în vigoare.

În plus, textul respectiv a fost modificat după cum urmează.

În concordanță cu modificarea metodei de producție, prin care se elimină restricția referitoare la altitudine, referirea la această restricție a fost eliminată de la punctul despre legătură. Prin urmare, a fost eliminată cea de a 5-a teză, care prevede că:

„Doar livezile aflate la altitudini cuprinse între 80 și 770 m sunt considerate adecvate.”

De asemenea, a fost eliminată cea de a 7-a teză, care prevede că:

„Uleiul produs este fructat mediu, cu o notă dulce, ușor picant.”

Modificarea a fost efectuată deoarece această descriere nu mai este în concordanță cu modificările aduse descrierii produsului ca urmare a includerii metodei COI și a software-ului aferent. Această metodă utilizează parametrii medianelor bine definite pentru descriptorii fructat, amar și picant și este mult mai precisă deoarece ține cont nu numai de parametrii calitativi, ci și de cei cantitativi.

Prin urmare, a fost necesar să se elimine formularea „Uleiul produs este mediu fructat, cu o notă dulce, ușor picant”, întrucât acești parametri nu sunt luați în considerare în cadrul metodei COI și, prin urmare, nu sunt ușor de cuantificat în termeni de mediană.

În conformitate cu modificarea privind cultivarele de măslini și cu punctul 3.3 din documentul unic, au fost adăugate, de asemenea, cultivarele „Verdese”„Biancolilla” și „Zaituna”.

La sfârșitul paragrafului referitor la legătură au fost adăugate, de asemenea, următoarele fraze:

„În cadrul tuturor concursurilor naționale și internaționale, s-a stabilit un profil senzorial pentru uleiurile de măsline cu DOP «Monti Iblei» care este cel mai bine reprezentat de descriptorii «Tomate verzi sau coapte» pentru cultivarul Tonda Iblea și «Anghinare» pentru cultivarele Moresca, Verdese și Zaituna. Descriptorul «Ierburi» este asociat aproape întotdeauna cu toate cele patru cultivare.

O altă particularitate a uleiurilor de măsline DOP «Monti Iblei» este modul în care sunt împărțite acestea în ceea ce privește aroma fructată, deoarece pot fi aproape întotdeauna clasificate ca având o aromă fructată medie sau intensă, cu foarte puține exemple de aromă ușor fructată. Profilul senzorial superior este strâns legat de particularitățile olfactive și gustative ale celor patru cultivare utilizate pentru fabricarea uleiului de măsline extravirgin «Monti Iblei» DOP.

Aceste cultivare reprezintă întreaga istorie de cultivare a măslinilor în aria delimitată a DOP «Monti Iblei». Aceste cultivare se adaptează în mod necorespunzător la alte contexte de producție, făcând astfel ca profilul organoleptic al uleiului de măsline cu DOP «Monti Iblei» să fie unic și inimitabil.”

A fost necesar să se adauge aceste fraze pentru a se descrie specificitatea uleiului de măsline „Monti Iblei” și deci pentru a se asigura coerența punctului referitor la legătură cu modificările propuse.

Prin urmare, formularea:

„Cultivarea măslinilor reprezintă un sector productiv foarte important pentru zonă. Soiul cel mai important este Tonda Iblea, denumit și Cetrala, Prunara, Abbunata sau Tunna, tipic pentru aria geografică indicată (cu rezistență medie la agenții patogeni și foarte bine adaptat solurilor platoului calcaros al munților Iblei) și utilizat și pentru măsline de masă. Sunt utilizate, de asemenea, alte soiuri locale: «Moresca», «Nocellara Etnea». Alături de livezile constituite din pomi seculari s-au dezvoltat în ultima perioadă plantații noi, cu alte soiuri, care copiază forma celor precedente, cu pomi cultivați în formă globulară pentru a-i proteja de vânturile dominante. Uleiurile produse în această zonă au avut dintotdeauna o tradiție îndelungată în privința utilizării de către consumatorii locali și naționali. Doar livezile aflate la altitudini cuprinse între 80 și 700 m sunt considerate adecvate. Livezile trebuie să fie situate în văile alternate cu platoul munților Iblei, al căror teren derivă din silice, cu venaturi de vulcanit. Uleiul produs este moderat fructat, cu o notă dulce, ușor picant. Trebuie să se țină seama de faptul că masivul munților Iblei determină o variație termică specifică între zi și noapte, aspect deosebit de important care evidențiază caracteristicile specifice ale producțiilor agricole. Trebuie observat că Sicilia, insulă cu tradiții străvechi ce datează din vremea așezărilor greco-romane, a consolidat în timp obiceiurile caracteristice pentru Marea Grecie (Magna Graecia). Acest element cultural determinant, îmbinat și cu dificultatea seculară a comunicării, a păstrat neschimbate particularitățile fiecărei așezări urbane, cristalizând fiecare nucleu organizat de populație într-o zonă geografică bine definită. Chiar și într-un context climatic și teritorial în mare parte omogen, nu poate fi neglijată prezența unor tradiții transmise de-a lungul timpului și istoriei până în prezent. Iată de ce denumirea de origine «Monti Iblei» include în spațiul său teritorial identificarea unor arii care corespund așezărilor umane precedente care le-au caracterizat de-a lungul timpului. Acestea sunt «Monti Iblei Monte Lauro», «Monti Iblei Val d’Anapo», «Monti Iblei Val Tellaro», «Monti Iblei Frigintini», «Monti Iblei Gulfi», «Monti Iblei Valle dell’Irminio», «Monti Iblei Calatino» și «Monti Iblei Trigona-Pancali» care include și comuna Militello în Val di Catania. Chiar și simpla enumerare a mențiunilor geografice suplimentare prezentate mai sus evidențiază incontestabil existența tradițiilor umane legate de diversele văi care fac parte din masivul Monti Iblei. Aceste văi, deși sunt apropiate din punct de vedere teritorial, și-au menținut identitatea marcantă a acțiunilor și caracteristicilor umane. Neglijarea acestei situații ar echivala cu o schimbare fundamentală a sensului profund al tradițiilor culturale și umane. Totuși, la nivel organoleptic, uleiurile obținute în văile sus-menționate prezintă diferențe minime pe care doar experții degustători le pot percepe.”,

a fost înlocuită cu textul următor:

„Cultivarea măslinilor reprezintă un sector productiv foarte important pentru zonă.

Cultivarul cel mai important este Tonda Iblea, denumit și Cetrala, Prunara, Abbunata sau Tunna, care este tipic pentru aria geografică delimitată (cu rezistență medie la agenții patogeni și perfect adaptat la solurile platoului calcaros al Monti Iblei) și care este utilizat, de asemenea, pentru măsline de masă. Sunt utilizate, de asemenea, alte cultivare locale: «Moresca», «Nocellara Etnea», «Verdese», «Biancolilla» și «Zaituna».

Alături de livezile constituite din măslini seculari s-au dezvoltat în ultima perioadă plantații noi, cu alte cultivare, care, la fel ca cele precedente, sunt cultivate în formă globulară pentru a le proteja de vânturile predominante. Uleiurile produse în această arie au avut dintotdeauna o tradiție îndelungată în privința utilizării de către consumatorii locali și naționali.

Livezile trebuie să fie situate în văile alternate cu platoul munților Iblei, al căror teren derivă din silice, cu venaturi de vulcanit.

Trebuie să se țină seama de faptul că masivul munților Iblei determină o variație termică specifică între zi și noapte, aspect deosebit de important care evidențiază caracteristicile specifice ale producțiilor agricole.

Trebuie observat că Sicilia, insulă cu tradiții străvechi ce datează din vremea așezărilor greco-romane, a consolidat în timp obiceiurile care erau caracteristice pentru Marea Grecie (Magna Graecia). Acest element cultural determinant, îmbinat și cu dificultatea seculară a comunicării, a păstrat neschimbate particularitățile fiecărei așezări urbane, cristalizând fiecare nucleu organizat de populație într-o zonă geografică bine definită. Chiar și într-un context climatic și teritorial în mare parte omogen, nu poate fi neglijată prezența unor tradiții transmise de-a lungul timpului și istoriei până în prezent.

Iată de ce denumirea de origine «Monti Iblei» include în spațiul său teritorial identificarea unor arii care corespund așezărilor umane sus-menționate, care le-au caracterizat de-a lungul timpului.

Acestea sunt «Monti Iblei Monte Lauro», «Monti Iblei Val d’Anapo», «Monti Iblei Val Tellaro», «Monti Iblei Frigintini», «Monti Iblei Gulfi», «Monti Iblei Valle dell’Irminio», «Monti Iblei Calatino» și «Monti Iblei Trigona-Pancali» care include și comuna Militello în Val di Catania. Chiar și simpla enumerare a mențiunilor geografice suplimentare prezentate mai sus evidențiază incontestabil existența tradițiilor umane legate de diversele văi care fac parte din masivul Monti Iblei. Aceste văi, deși sunt apropiate din punct de vedere teritorial, și-au menținut identitatea marcantă a acțiunilor și caracteristicilor umane. Neglijarea acestei situații ar echivala cu o schimbare fundamentală a sensului profund al tradițiilor culturale și umane. Totuși, la nivel organoleptic, uleiurile obținute în văile sus-menționate prezintă diferențe minime pe care doar experții degustători le pot percepe.

În cadrul tuturor concursurilor naționale și internaționale, s-a stabilit un profil senzorial pentru uleiurile de măsline cu DOP «Monti Iblei» care este cel mai bine reprezentat de descriptorii «Tomate verzi sau coapte» pentru cultivarul Tonda Iblea și «Anghinare» pentru cultivarele Moresca, Verdese și Zaituna. Descriptorul «Ierburi» este asociat aproape întotdeauna cu toate cele patru cultivare.

Etichetarea

Au fost modificate articolul 7 alineatul (5) din caietul de sarcini, al treilea paragraf de la punctul 4.8 din fișa rezumat și punctul 3.6 din documentul unic, referitoare la mențiunile geografice suplimentare. În concordanță cu modificarea articolului 1, care face ca utilizarea unei mențiuni geografice suplimentare să fie facultativă mai degrabă decât obligatorie, cuvântul „trebuie” se înlocuiește cu „poate”.

În plus, s-a specificat modul în care poate fi indicat cultivarul pe etichetă.

Prin urmare, formularea:

„5. Orice mențiune geografică menționată la articolul 1 din prezentul caiet de sarcini nu trebuie să apară pe etichetă cu caractere mai mari decât cele utilizate pentru denumirea de origine protejată «Monti Iblei».”

a fost înlocuită cu textul următor:

„5. Pe lângă mențiunile geografice suplimentare menționate la articolul 1, pe etichetă pot fi indicate cultivarele utilizate pentru producția de ulei cu DOP «Monti Iblei», menționate la articolul 2, cu condiția ca plantele să fi fost certificate ca fiind corespunzătoare acestor cultivare. În plus, este permisă utilizarea mențiunii «monovarietale» (dintr-un singur cultivar), urmată de denumirea cultivarului utilizat, cu condiția ca, și în acest caz, să fi fost certificată corespondența cu respectivul cultivar.

Eventualele mențiuni geografice suplimentare, indicațiile referitoare la cultivarele utilizate sau mențiunea «monovarietale» trebuie scrise pe etichetă cu caractere care să nu le depășească pe cele utilizate pentru denumirea de origine protejată «Monti Iblei».”

Au fost modificate articolul 7 alineatul (8) din caietul de sarcini și punctul 3.6 din documentul unic.

Formularea:

„8. În plus față de mențiunile obligatorii, pe etichetă trebuie indicați cei doi ani calendaristici din perioada de producție a măslinelor din care este obținut uleiul.”

a fost înlocuită cu formularea:

„8. În plus față de mențiunile obligatorii, pe etichetă trebuie să se indice, de asemenea, numărul lotului de ulei și anul de producție a măslinelor din care este obținut uleiul.”

În ceea ce privește indicarea numărului lotului, acest lucru devine obligatoriu în baza legislației relevante privind etichetarea și trasabilitatea produselor [Regulamentul (CE) nr. 178/2002, astfel cum a fost modificat].

În ceea ce privește formularea referitoare la anul de producție, se face referire tot la cei doi ani cuprinși în perioada de producție, având în vedere că perioada de recoltare prevăzută decurge din luna septembrie până în luna ianuarie a anului următor. Prin urmare, anul de producție este anul agricol care cuprinde doi ani.

Altele

Au fost adăugate trimiteri la organismul de control care nu sunt incluse în caietul de sarcini în vigoare, dar figurează în fișa rezumat.

Prin urmare, în caietul de sarcini a fost adăugat următorul articol:

„Articolul 10

Controale

Conformitatea produsului cu caietul de sarcini este verificată de organismul de control, în conformitate cu dispozițiile legislației UE în vigoare. Organismul de control ales este:

Agroqualità

Viale Cesare Pavese 305

00144 Roma

ITALIA

E-mail: agroqualita@agroqualita.it

Tel. 06 54228675

Fax 06 54228692.”

A fost modificată partea referitoare la ambalare, și anume articolul 8 alineatul (7) („Denumirea și prezentarea”) și punctul 3.6 din documentul unic.

Formularea:

„7. Uleiul de măsline extravirgin la care se face referire la articolul 1 trebuie introdus pe piață în recipiente de sticlă sau din tablă cositorită cu capacitatea maximă de 5 litri.”

a fost înlocuită cu formularea:

„7. Uleiul de măsline extravirgin la care se face referire la articolul 1 trebuie comercializat în recipiente din sticlă, în cutii din tablă cositorită sau în alte recipiente adecvate pentru depozitarea uleiului, capacitatea maximă fiind de 5 litri.”

Această modificare se explică prin faptul că producătorii trebuie să fie în măsură să adapteze recipientele utilizate pentru ambalare la cererile multiple ale pieței.

DOCUMENT UNIC

„MONTI IBLEI”

Nr. UE: PDO-IT-1521-AM03 – 14.3.2018

DOP (X) IGP ( )

1. Denumirea (denumirile)

„Monti Iblei”

2. Statul membru sau Țara Terță

Italia

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Tipul de produs

Clasa 1.5. – Uleiuri și grăsimi

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Denumirea de origine protejată „Monti Iblei” este rezervată uleiului de măsline extravirgin cu următoarele caracteristici:

Evaluarea chimică

—	aciditate (exprimată în acid oleic): maximum 0,5 %;

—

indice de peroxid maxim:

—	≤ 12 mEq O2/kg;

—	K232 ≤ 2,5;

—	K270 ≤ 0,22;

—	polifenoli totali ≥ 120 ppm;

—	Delta-K ≤ 0,01.

Evaluarea organoleptică

Intervalul de mediană Min., Max.

—	Fructat de măsline coapte) > 2, ≤ 6;

—	Fructat de măsline verzi > 2, ≤ 8;

—	Ierburi și/sau tomate și/sau anghinare > 2, ≤ 8;

—	Amar > 2, ≤ 6;

—	Picant > 2, ≤ 8;

—	Mediana defectelor

trebuie să fie = 0.

Alți parametri, care nu sunt menționați în mod expres, trebuie să respecte legislația UE în vigoare.

3.3. Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

Uleiul cu denumirea de origine protejată „Monti Iblei” trebuie obținut în proporție de cel puțin 80 % din următoarele cultivare de măslini: Tonda Iblea, Moresca, Nocellara Etnea, Verdese, Biancolilla și Zaituna și sinonimele lor, cultivate în livezile de măslini fie separat, fie în combinație.

3.4. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Toate etapele procesului de producție: cultivarea și recoltarea măslinelor și extragerea uleiului trebuie să se realizeze în aria geografică delimitată.

3.5. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

Pentru a se păstra caracteristicile specifice ale produsului pe parcursul întregului proces de producție și pentru a se garanta respectarea filierei calitative, a fost întotdeauna necesar ca uleiul „Monti Iblei” să fie ambalat în aria delimitată la punctul 4. Producătorii locali cunosc exact comportamentul uleiului în etapa de preambalare și ambalare, de exemplu timpii și metodele de filtrare și decantare și temperatura la care trebuie să se efectueze ambalarea. Astfel, datorită ambalării în aria delimitată, la sfârșitul procesului de producție, se poate garanta păstrarea caracteristicilor organoleptice care, în caz contrar, în contact cu oxigenul, ar fi alterate foarte repede. Uleiul de măsline extravirgin „Monti Iblei” trebuie comercializat în recipiente din sticlă, în cutii din tablă cositorită sau în alte recipiente adecvate pentru depozitarea uleiului, capacitatea maximă fiind de 5 litri.

3.6. Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Facultativ, denumirea de origine protejată „Monti Iblei” poate fi însoțită, de asemenea, de una dintre următoarele mențiuni geografice: „Monte Lauro”, „Val d’Anapo”, „Val Tellaro”, „Frigintini”, „Gulfi”, „Valle dell’Irminio”, „Calatino”, „Trigona-Pancali”.

Este interzisă adăugarea la denumirea de origine protejată „Monti Iblei” a oricărei calificări neprevăzute în mod expres, inclusiv a adjectivelor: „fine”, „scelto”, „selezionato”, „superiore” („fin”, „ales”, „selecționat”, „superior”).

Este permisă utilizarea, conformă cu realitatea, a numelor, a denumirilor juridice și a mărcilor private, cu condiția ca acestea să nu aibă un sens laudativ și să nu inducă în eroare consumatorul.

Utilizarea numelor întreprinderilor și exploatațiilor și referirea la ambalarea în cadrul unității de prelucrare a măslinelor sau al întreprinderii de prelucrare situate în aria de producție sunt permise doar dacă produsul a fost obținut doar din măsline culese din livezile care fac parte din exploatație.

Pe lângă mențiunile geografice suplimentare permise, pe etichetă pot fi indicate cultivarele utilizate pentru producția de ulei cu DOP „Monti Iblei”, cu condiția ca plantele să fi fost certificate ca fiind corespunzătoare acestor cultivare. În plus, este permisă utilizarea mențiunii „monovarietale” (dintr-un singur cultivar), urmată de denumirea cultivarului utilizat, cu condiția ca, și în acest caz, să fi fost certificată corespondența cu respectivul cultivar.

Eventualele mențiuni geografice suplimentare, indicațiile referitoare la cultivarele utilizate sau mențiunea „monovarietale” trebuie scrise pe etichetă cu caractere care să nu le depășească pe cele utilizate pentru denumirea de origine protejată „Monti Iblei”.

Denumirea de origine protejată „Monti Iblei” trebuie să figureze pe etichetă cu caractere clare, indelebile, de o culoare care să contrasteze puternic cu cea a etichetei, astfel încât să poată fi distinsă cu claritate de restul informațiilor care apar pe etichetă. De asemenea, denumirea trebuie să respecte normele de etichetare prevăzute de legislația în vigoare.

În plus față de mențiunile obligatorii, pe etichetă trebuie să se indice, de asemenea, numărul lotului de ulei și anul de producție a măslinelor din care este obținut uleiul.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria de producție a măslinelor utilizate pentru a produce uleiul de măsline extravirgin „Monti Iblei” include, pe teritoriul administrativ al provinciilor Siracusa, Ragusa și Catania, suprafețele cultivate cu măslini din următoarele comune: Siracusa: Buccheri, Buscemi, Canicattini Bagni, Carlentini, Cassaro, Ferla, Floridia, Francofonte, Lentini, Melilli, Noto, Pachino, Palazzolo Acreide, Rosolini, Siracusa, Solarino, Sortino, Avola.

Ragusa: Acate, Chiaramonte Gulfi, Comiso, Giarratana, Ispica, Modica, Monterosso Almo, Ragusa, Santa Croce Camerina, Scicli, Vittoria.

Catania: Caltagirone, Grammichele, Licodia Eubea, Mazzarrone, Militello in Val di Catania, Mineo, San Michele di Ganzaria, Vizzini, Mirabella Imbaccari, Scordia.

5. Legătura cu aria geografică

Cultivarea măslinilor reprezintă un sector productiv foarte important pentru zonă.

Cultivarul cel mai important este Tonda Iblea, denumit și Cetrala, Prunara, Abbunata sau Tunna, care este tipic pentru aria geografică delimitată (cu rezistență medie la agenții patogeni și perfect adaptat la solurile platoului calcaros al Monti Iblei) și care este utilizat, de asemenea, pentru măsline de masă. Sunt utilizate, de asemenea, alte cultivare locale: „Moresca”, „Nocellara Etnea”, „Verdese”, „Biancolilla” și „Zaituna”.

Livezile trebuie să fie situate în văile alternate cu platoul munților Iblei, al căror teren derivă din silice, cu venaturi de vulcanit.

Iată de ce denumirea de origine „Monti Iblei” include în spațiul său teritorial identificarea unor arii care corespund așezărilor umane sus-menționate, care le-au caracterizat de-a lungul timpului.

Acestea sunt „Monti Iblei Monte Lauro”, „Monti Iblei Val d’Anapo”, „Monti Iblei Val Tellaro”, „Monti Iblei Frigintini”, „Monti Iblei Gulfi”, „Monti Iblei Valle dell’Irminio”, „Monti Iblei Calatino” și „Monti Iblei Trigona-Pancali” care include și comuna Militello în Val di Catania. Chiar și simpla enumerare a mențiunilor geografice suplimentare prezentate mai sus evidențiază incontestabil existența tradițiilor umane legate de diversele văi care fac parte din masivul Monti Iblei. Aceste văi, deși sunt apropiate din punct de vedere teritorial, și-au menținut identitatea marcantă a acțiunilor și caracteristicilor umane. Neglijarea acestei situații ar echivala cu o schimbare fundamentală a sensului profund al tradițiilor culturale și umane. Totuși, la nivel organoleptic, uleiurile obținute în văile sus-menționate prezintă diferențe minime pe care doar experții degustători le pot percepe.

În cadrul tuturor concursurilor naționale și internaționale, s-a stabilit un profil senzorial pentru uleiurile de măsline cu DOP „Monti Iblei” care este cel mai bine reprezentat de descriptorii „Tomate verzi sau coapte” pentru cultivarul Tonda Iblea și „Anghinare” pentru cultivarele Moresca, Verdese și Zaituna. Descriptorul «Ierburi» este asociat aproape întotdeauna cu toate cele patru cultivare.

O altă particularitate a uleiurilor de măsline DOP „Monti Iblei” este modul în care sunt împărțite acestea în ceea ce privește aroma fructată, deoarece pot fi aproape întotdeauna clasificate ca având o aromă fructată medie sau intensă, cu foarte puține exemple de aromă ușor fructată. Profilul senzorial superior este strâns legat de particularitățile olfactive și gustative ale celor patru cultivare utilizate pentru fabricarea uleiului de măsline extravirgin „Monti Iblei” DOP.

Aceste cultivare reprezintă întreaga istorie de cultivare a măslinilor în aria delimitată a DOP „Monti Iblei”. Aceste cultivare se adaptează în mod necorespunzător la alte contexte de producție, făcând astfel ca profilul organoleptic al uleiului de măsline cu DOP „Monti Iblei” să fie unic și inimitabil.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

Textul consolidat al caietului de sarcini este disponibil la adresa: http://www.politicheagricole.it/flex/cm/pages/ServeBLOB.php/L/IT/IDPagina/3335

accesând direct pagina principală a site-ului Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere (www.politicheagricole.it) și făcând clic pe „Qualità” (în partea superioară dreaptă a ecranului), apoi pe „Prodotti DOP IGP e STG” (pe laterala stângă a ecranului) și apoi pe „Disciplinari di produzione all’esame dell’UE”.

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

Top