EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52017IR5782

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei UE pentru păduri și sectorul forestier

COR 2017/05782

JO C 361, 5.10.2018, p. 5–8 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

5.10.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 361/5


Avizul Comitetului European al Regiunilor – Evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei UE pentru păduri și sectorul forestier

(2018/C 361/02)

Raportor:

Ossi MARTIKAINEN (FI-ALDE), membru al Consiliului local Lapinlahti

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

I.   INTRODUCERE

Contextul Strategiei UE pentru păduri și sectorul forestier

1.

În Uniunea Europeană, competența pentru politica forestieră le revine statelor membre.

2.

Cu toate acestea, într-o serie de domenii legate de păduri și de modul în care sunt utilizate, Uniunea Europeană dispune de competență exclusivă sau partajată cu statele membre. Printre aceste domenii se numără, în special, politica comercială comună și politica agricolă comună, politica de dezvoltare, politicile privind clima, mediul, energia, bioeconomia și economia circulară.

3.

Ca atare, a devenit necesar să se asigure coordonarea la nivelul UE a politicilor UE care au un impact asupra aspectelor legate de silvicultură și să se evalueze impactul angajamentelor asumate de UE la nivel global referitoare la exploatarea forestieră sustenabilă. Strategia pentru păduri și sectorul forestier ar trebui să țină seama de obiectivele comune ale statelor membre și de diferențele dintre ele. Atunci când UE poartă negocieri cu privire la aspecte care au impact asupra pădurilor (a se vedea punctul 2 de mai sus) în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al Organizației Mondiale a Comerțului, ea trebuie să ia în considerare punctele de vedere ale statelor membre și ale regiunilor lor în ceea ce privește pădurile. Strategia pentru păduri și sectorul forestier este un instrument eficient de armonizare a unor domenii politice diverse și de reconciliere a diferitelor perspective ale statelor membre și ale regiunilor acestora. Rolul său este de a evidenția, totodată, noi obiective și măsuri care ar trebui examinate la nivelul UE.

4.

În UE sunt general recunoscute o serie de principii de gestionare durabilă a pădurilor care au fost aprobate la nivel paneuropean și elaborate în cadrul procesului Forest Europe. Aceste principii, care asigură gestionarea durabilă a pădurilor și care ar trebui să includă și principiul utilizării „în cascadă”, se aplică atunci când se elaborează legislația națională în domeniul silviculturii și al conservării naturii și când se eliberează certificate bazate pe piață.

5.

Pădurile acoperă 43 % din suprafața terestră a statelor membre ale UE. Această acoperire constă dintr-o mare diversitate de păduri (inclusiv terenuri forestiere neîmpădurite), atât în ceea ce privește tipul, cât și posibilitățile de utilizare. Mai mult de 60 % dintre păduri se află în proprietate privată, iar restul în proprietate publică, sub diferite forme. Autoritățile locale joacă, de asemenea, un rol important în calitate de proprietari ai pădurilor. Proprietatea autorităților locale asupra pădurilor este a treia cea mai răspândită formă de proprietate forestieră din Europa.

6.

Autoritățile locale și regionale pot fi proprietari de păduri. Ele pot, de asemenea, să gestioneze pădurile și să pună în aplicare legislația silvică. Aceasta înseamnă că aceste autorități au o experiență importantă și cunoștințe de specialitate în acest domeniu. Pentru autoritățile locale și diferitele autorități regionale, pădurile sunt un element important al dezvoltării durabile din punct de vedere economic, ecologic și social. Această dezvoltare durabilă s-a concretizat timp de mai bine de un secol în elaborarea și punerea în aplicare a unor planuri de gestionare care se bazează pe principiile de persistență, de stabilitate și de randament durabil al diverselor produse proprii și pe aplicarea unei solide legislații silvice, care sprijină și protejează pădurile. Din acest motiv, ele ar trebui consultate atunci când se actualizează Strategia UE pentru păduri și sectorul forestier. Autoritățile locale și regionale nu sunt doar actori importanți în aspectele legate de silvicultură, ci adevărate părți interesate, în același mod ca și proprietarii pădurilor.

II.   O POLITICĂ FORESTIERĂ DURABILĂ DIN PERSPECTIVA AUTORITĂȚILOR LOCALE ȘI REGIONALE

7.   Politica forestieră durabilă din punct de vedere economic

7.1.

Sectorul silviculturii generează 7 % din creșterea economică a Europei și furnizează locuri de muncă pentru 3,5 milioane de persoane – până la 4 milioane dacă ținem seama și de sectorul bioenergiei din surse forestiere. În 2011, valoarea producției din sectorul industriei forestiere din UE a fost de 460 de miliarde EUR. Activitățile și locurile de muncă din silvicultură joacă un rol vital în regiunile rurale și în cele slab populate, stimulând, de asemenea, creșterea economică din orașele mari și mici și promovând cooperarea dintre zonele rurale și cele urbane. Strategia pentru păduri și sectorul forestier ar trebui să pună accentul pe creșterea economică, ocuparea forței de muncă și investițiile europene și să identifice noile oportunități pe care acestea le oferă, acordând atenție deosebită sprijinului pentru dezvoltarea economică a actorilor din sectorul forestier în regiunile ultraperiferice.

7.2.

Autoritățile locale și regionale pot juca un rol semnificativ în promovarea utilizării resurselor locale de lemn de către întreprinderi și în trecerea la bioeconomie. De exemplu, în primul rând, alegerea materialelor de construcție, producerea de energie pentru nevoile comunităților și pentru încălzirea clădirilor aflate în proprietate publică, precum și, în al doilea rând, utilizarea mai extinsă a biocarburanților avansați în transporturile publice constituie instrumente utile care pot contribui la o economie mai puternică și la o mai bună ocupare a forței de muncă în regiuni. Dezvoltarea și utilizarea biocombustibililor avansați obținuți din păduri și din alte surse reprezintă un aspect important al politicii UE în domeniul climei, în temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile. Acest lucru va necesita investiții substanțiale în tehnologie, instalații-pilot și în producția pe scară largă, precum și un cadru de reglementare pe termen lung, menit să ofere o bază stabilă pentru investițiile ample care se vor dovedi necesare.

7.3.

90 % din materiile prime din lemn utilizate de Europa sunt de origine europeană. Din punctul de vedere al ocupării forței de muncă și al economiei de la nivel local și regional, ar trebui să se depună eforturi pentru a urmări un nivel și mai ridicat de consum intern, ținând cont de durabilitatea resurselor forestiere și de modurile de utilizare a lemnului. În acest scop, este necesară valorificarea anumitor specii prezente în pădurile noastre, dar care, în prezent, nu sunt cerute pe piață, prin explorarea noilor utilizări eventuale și a noilor tehnologii.

7.4.

Revizuirea strategiei pentru păduri trebuie să fie aliniată la actualizarea strategiei în domeniul bioeconomiei. Trebuie asigurată coerența între diversele politici ale UE în ceea ce privește dezvoltarea bioeconomiei forestiere și promovarea inovării.

7.5.

În cadrul reformei politicii agricole comune, este important să se includă instrumente care sprijină sectorul forestier în zonele rurale, cum ar fi cele pentru prevenirea despăduririlor, efectuarea de reîmpăduriri și reconversia forestieră, pentru amenajarea și gestionarea pădurilor, sprijinirea împăduririi terenurilor agricole marginale și a introducerii și reînnoirii sistemelor agroforestiere, conservarea pădurilor ca parte integrantă a sistemelor de creștere extensivă a animalelor, precum și pentru promovarea antreprenoriatului și formării în acest sector.

7.6.

Durabilitatea economică depinde și de eficiența și transparența exploatării produselor forestiere, un domeniu în care tehnologia aplicată poate îndeplini un rol foarte important.

7.7.

Este necesar, de asemenea, să se elaboreze și să se introducă sisteme dinamice și integrate de informare și cartografiere forestieră, pe baza cărora atât proprietarii, cât și operatorii să poată lua decizii.

8.   Politica silvică durabilă din punct de vedere ecologic

8.1.

Pădurile europene protejează biodiversitatea, mențin serviciile ecosistemice și stochează emisiile de dioxid de carbon din atmosferă. În prezent, aproximativ 10 % din emisiile de gaze cu efect de seră din UE sunt stocate în păduri. Dacă s-ar urmări cu succes o abordare pe termen lung, în funcție de caracteristicile regionale, până la 90 % din pădurile Europei ar putea avea un caracter natural sau seminatural, găzduind o gamă largă de specii. Investițiile într-o economie silvică durabilă vor continua să garanteze existența unor păduri mai sănătoase și mai durabile.

8.2.

Exploatarea forestieră este sustenabilă dacă lemnul crește într-un ritm mai rapid decât cel al recoltării și dacă se ține seama de cerințele legate de biodiversitate. Trebuie menționat că, începând cu anii 1990, suprafața terenurilor europene acoperite de păduri, și rata creșterii acestora au crescut. Pe lângă diversitate, unul dintre obiectivele principale ale unei politici silvice durabile din punct de vedere ecologic este stoparea defrișărilor, atât la nivel mondial, cât și în zonele cu probleme din Europa. Diversitatea ecosistemelor forestiere și însemnătatea lor diferită pentru regiunile lor înconjurătoare, în diferite zone ale Europei, ar trebui luate în considerare în momentul evaluării durabilității utilizării pădurilor.

8.3.

Luarea în considerare a diversității și a naturii multidimensionale a ecosistemelor forestiere în cadrul gestionării pădurilor este importantă pentru numeroase specii de plante și animale și pentru utilizarea pădurilor în scopuri recreative.

8.4.

Evaluarea la jumătatea perioadei a strategiei pentru păduri ar trebui să acorde mai multă atenție multiplelor dimensiuni ale importanței pădurilor pentru politica din domeniul climei, pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de la Aichi privind biodiversitatea și pentru eforturile de îndeplinire a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, astfel încât gestionarea durabilă a pădurilor să capete aceeași pondere ca celelalte măsuri care vizează reducerea emisiilor de CO2. Autoritățile locale și regionale pot acționa în mod mai eficace pentru a atinge obiectivele comune, inclusiv în sectorul forestier, dacă evaluarea la jumătatea perioadei cuprinde propuneri de acțiune concrete, specifice și verificate în practică, precum și exemple.

8.5.

La ora actuală, se poartă dezbateri aprinse în Europa în legătură cu starea ecologică a pădurilor și cu dezvoltarea lor, ceea ce generează uneori litigii la nivel local și regional. Este important ca cercetarea privind pădurile europene, gestionarea și dezvoltarea lor să beneficieze de resursele necesare și să se pună la dispoziția autorităților și a societății civile date fiabile, din surse publice, privind pădurile, în vederea facilitării dialogului.

8.6.

Au fost elaborate mai multe inițiative pentru a sprijini diversitatea pădurilor în UE, cum ar fi rețeaua Natura 2000, directivele privind păsările și habitatele, sprijinul pentru infrastructura ecologică și Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020. Autoritățile locale și regionale contribuie la punerea lor în aplicare, motiv pentru care ar trebui să li se acorde mai multe posibilități de a contribui la conținutul măsurilor.

8.7.

În numeroase state membre și regiuni ale UE, incendiile forestiere reprezintă principala amenințare la adresa conservării ecosistemelor silvice (1). Acțiunea comunității locale reprezintă cea mai rapidă și cea mai eficace metodă de limitare a daunelor cauzate de incendiile forestiere. Acțiunea UE trebuie să se concentreze pe acordarea de asistență tehnică pentru formare, astfel încât comunitățile să-și poată spori capacitatea de autoajutorare, inclusiv printr-o mai bună pregătire a serviciilor de combatere a incendiilor și a altor specialiști în siguranță publică în ce privește furnizarea răspunsului inițial și limitarea consecințelor unui dezastru (2).

8.8.

În acest context, trebuie subliniat că, datorită unora dintre regiunile sale ultraperiferice, UE deține păduri amazoniene și subtropicale. Aceste păduri primare sunt un laborator unic pentru cercetarea științifică, specializare și inovare (de exemplu, cercetarea din domeniul farmaceutic și valorificarea extractelor din plante). Biodiversitatea din regiunile ultraperiferice reprezintă aproape 80 % din biodiversitatea Europei și este esențială pentru echilibrul ecologic al planetei. Autoritățile locale și regionale sunt gardienii acestei comori inestimabile și ar trebui să beneficieze de un sprijin adecvat în vederea gestionării și prezervării ei.

9.   Politica silvică durabilă din punct de vedere social

9.1.

Pădurile furnizează nu numai lemn, ci și numeroase servicii ecosistemice și produse naturale. Gestionarea durabilă a pădurilor va garanta că și pe viitor, cetățenii vor avea aceleași beneficii. Produsele naturale și posibilitățile de recreere oferite de păduri au numeroase beneficii pentru sănătate.

9.2.

De asemenea, pădurile aduc mari beneficii societății, mai ales în termeni de calitate a vieții și de bunăstare, fiind extrem de importante pentru echilibrul din viața de zi cu zi a cetățenilor, motiv pentru care se propune promovarea creării de noi zone împădurite, prin inițiative publice sau private și cu sprijinul UE.

9.3.

Utilizarea durabilă a pădurilor din punct de vedere social necesită o amenajare a teritoriului pe termen lung. Autoritățile locale și regionale, proprietarii de păduri și locuitorii regiunilor respective trebuie să fie consultați în legătură cu aspectele legate de utilizarea și protejarea pădurilor.

9.4.

Strategia UE pentru păduri și sectorul forestier ar trebui să modeleze politicile UE în materie de comerț și dezvoltare de la nivel mondial: exploatarea forestieră durabilă din punct de vedere ecologic din țările în curs de dezvoltare și sustenabilitatea socială a politicilor silvice (proprietatea asupra terenurilor, dreptul de exploatare forestieră, drepturile localnicilor) trebuie considerate prioritare în cadrul agendei globale a UE.

9.5.

Datele de cercetare privind dezvoltarea pădurilor și exploatarea forestieră trebuie să fie ușor accesibile pentru cetățeni și autoritățile locale și regionale, în vederea sprijinirii procesului decizional. Acesta este un argument în favoarea difuzării și prezentării pe scară largă a cercetării efectuate de Comisie în 2018 privind pădurile europene, astfel încât acest document să devină cât mai cunoscut în rândul părților interesate și al publicului larg.

9.6.

Toate acestea vor fi posibile numai cu menținerea unei culturi forestiere care trebuie să fie consolidată și îmbogățită pe plan intern prin schimb de experiențe și practici provenite din întregul spațiu forestier european, iar pe plan extern, cu ajutorul și susținerea populației urbane, ceea ce necesită eforturi pentru ca avantajele pădurilor și ale gospodăririi lor să fie cunoscute.

9.7.

Toate strategiile forestiere, la nivel regional, național și – mai ales – european, ar trebui să aibă ca punct de plecare prioritar conservarea la nivel teritorial a populației, ceea ce permite gestionarea și exploatarea resurselor silvice.

Bruxelles, 16 mai 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


(1)  Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema „Politica forestieră a UE în lumina obiectivelor 20/20/20” (JO C 141, 29.5.2010, p. 45).

(2)  Proiect de aviz al Comitetului European al Regiunilor – Revizuirea mecanismului de protecție civilă al UE, (a se vedea pagina 37 din prezentul Jurnal Oficial).


Top