I.

Curtea a auditat următoarele:

II.

În opinia Curții, conturile consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul încheiat la 31 decembrie 2017 prezintă în mod fidel, sub toate aspectele semnificative, situația financiară a Uniunii la 31 decembrie 2017, precum și rezultatele operațiunilor acesteia, fluxurile sale de numerar și modificările în structura activelor nete pentru exercițiul încheiat la această dată, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului financiar și cu normele contabile bazate pe standardele de contabilitate pentru sectorul public acceptate la nivel internațional.

III.

În opinia Curții, operațiunile de venituri subiacente conturilor aferente exercițiului încheiat la 31 decembrie 2017 sunt conforme cu legile și reglementările sub toate aspectele semnificative.

IV.

În opinia Curții, cu excepția efectelor aspectului descris la punctul care prezintă argumentele care stau la baza exprimării unei opinii cu rezerve privind legalitatea și regularitatea plăților subiacente conturilor, plățile subiacente conturilor aferente exercițiului încheiat la 31 decembrie 2017 sunt conforme cu legile și reglementările sub toate aspectele semnificative.

V.

Auditul Curții a fost efectuat în conformitate cu standardele internaționale de audit (ISA) și codul deontologic formulate de IFAC și cu standardele internaționale ale instituțiilor supreme de audit (ISSAI) formulate de INTOSAI. Responsabilitățile care revin Curții în temeiul acestor standarde sunt descrise mai detaliat în secțiunea intitulată „Responsabilitățile auditorului” din prezentul raport. Curtea își desfășoară activitatea în mod independent în conformitate cu Codul etic pentru profesioniștii contabili al Consiliului pentru Standarde Internaționale de Etică pentru Contabili (Codul IESBA) și și-a îndeplinit celelalte responsabilități etice în conformitate cu standardele și cerințele respective și cu Codul IESBA. Curtea consideră că probele de audit pe care le-a obținut sunt suficiente și adecvate pentru a sta la baza opiniei sale.

VI.

Cheltuielile din 2017 bazate pe rambursări (3) sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare. Nivelul de eroare estimat de Curte pentru plățile efectuate pe bază de rambursări este de 3,7  %. Nivelul de eroare global estimat de Curte (2,4  %) continuă să se situeze deasupra pragului de semnificație stabilit de aceasta, dar erorile nu au un caracter generalizat. Plățile bazate pe drepturi la plată nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare (4).

VII.

Aspectele-cheie ale auditului sunt acele aspecte care, pe baza raționamentului profesional al Curții, au avut cea mai mare importanță pentru auditul conturilor consolidate ale Uniunii Europene din perioada curentă. Aceste aspecte au fost abordate în contextul auditului realizat de Curte cu privire la situațiile financiare în ansamblu și în vederea formulării opiniei sale asupra situațiilor respective, însă Curtea nu prezintă o opinie separată cu privire la aceste aspecte.

VIII.

FEIS este o inițiativă comună, lansată în 2015 (5) de UE și de Grupul BEI, pentru a stimula investițiile pe întreg teritoriul UE prin sporirea capacității grupului BEI în ceea ce privește asumarea riscurilor. În cadrul acestei inițiative, bugetul UE urmează să pună la dispoziție o garanție de până la 16 miliarde euro (6) pentru a acoperi eventualele pierderi ale operațiunilor de investiții din cadrul componentei pentru infrastructură și inovare și al celei pentru întreprinderi mici și mijlocii (IMM) ale FEIS (7).

IX.

Curtea s-a axat pe acest domeniu în anii anteriori deoarece modul în care a fost conceput FEIS dăduse naștere la o serie de chestiuni contabile complexe, rezultate în urma acordurilor încheiate între UE și BEI. În noiembrie 2017, contabilul Comisiei a consultat grupul consultativ de experți în legătură cu tratamentul contabil adecvat al operațiunilor de capital din cadrul componentei pentru întreprinderi mici și mijlocii care sunt garantate de UE. Pe baza consilierii primite și aplicând raționamentul profesional, contabilul Comisiei a decis că aceasta nu are control asupra FEIS și nici nu împarte vreun control cu BEI (8). Pentru conturile anuale consolidate ale UE pe 2017, aceasta înseamnă că garanția acordată de UE Grupului BEI este tratată ca:

X.

Curtea a evaluat tratamentul contabil al garanției FEIS pentru portofoliile de titluri de capital. Curtea consideră că acesta nu afectează în niciun fel imaginea corectă și fidelă redată în conturile anuale consolidate ale UE pe 2017.

XI.

La sfârșitul exercițiului 2017, bilanțul UE includea o datorie în sumă de 73,1  miliarde de euro reprezentând pensii și alte beneficii ale angajaților. Acesta este unul dintre cele mai importante elemente de datorie din bilanț, reprezentând aproape o treime din totalul datoriilor pentru exercițiul 2017, care se ridică la 236,5  miliarde de euro.

XII.

Cea mai mare parte a acestei datorii privind pensiile și alte beneficii ale angajaților (64,0  miliarde de euro) privește Sistemul de pensii al funcționarilor și al celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Această datorie privind pensiile acoperă „beneficiul determinat” garantat la articolul 83 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”) și la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Datoria înregistrată în conturi reflectă suma care ar fi fost inclusă într-un fond de pensii dacă un astfel de fond ar fi fost creat pentru onorarea obligațiilor existente în materie de pensii pentru limită de vârstă (9). Pe lângă pensiile pentru limită de vârstă, suma respectivă acoperă și pensiile de invaliditate și pensiile plătite văduvelor/orfanilor personalului UE. Conform articolului 83 din statut, plata prestațiilor prevăzute de acest sistem de pensii este în sarcina bugetului Uniunii. Statele membre garantează colectiv plata prestațiilor respective și funcționarii contribuie cu o treime din costul finanțării sistemului.

XIII.

Sistemul de pensii al funcționarilor și al celorlalți agenți ai Uniunii Europene este un regim de pensii de serviciu obligatoriu pentru funcționarii UE, în cadrul căruia contribuțiile din partea personalului și a instituțiilor și organismelor angajatoare sunt utilizate pentru a finanța pensiile viitoare. Sistemul este conceput să se afle implicit în echilibru actuarial prin ajustări ale ratei de contribuție și ale vârstei de pensionare. Numărul și diversitatea parametrilor utilizați pentru a calcula o proiecție pe termen lung a costurilor cu pensiile subliniază natura actuarială a acestui calcul, care este realizat de Eurostat în fiecare an.

XIV.

Ca parte a auditului său, Curtea a evaluat ipotezele actuariale și valoarea rezultată pentru datoria privind pensiile. Astfel, au fost verificate datele numerice, parametrii actuariali, calculul datoriei, precum și informațiile prezentate în bilanțul consolidat și în notele la situațiile financiare consolidate. Așa cum a indicat în nota 2.9 la situațiile financiare consolidate, Comisia își continuă eforturile în vederea consolidării proceselor utilizate pentru calcularea datoriei legate de beneficiile angajaților, aspect pe care Curtea îl va monitoriza îndeaproape.

XV.

La sfârșitul exercițiului 2017, valoarea estimată a cheltuielilor eligibile suportate și datorate beneficiarilor, dar care nu fuseseră încă raportate era de 101 miliarde de euro (la sfârșitul exercițiului 2016: 102 miliarde de euro). Aceste sume au fost înregistrate ca cheltuieli înregistrate în avans (10).

XVI.

Curtea a examinat metodologiile și sistemele de control utilizate pentru estimările la sfârșit de exercițiu în cadrul principalelor direcții generale. Curtea a extras eșantioane de facturi și de plăți de prefinanțare și a desfășurat activități de audit cu privire la aceste elemente pentru a testa în ce măsură cheltuielile înregistrate în avans erau afectate de denaturări. Au fost solicitate explicații suplimentare de la serviciile contabile ale Comisiei în legătură cu metodologia generală.

XVII.

Curtea concluzionează că estimarea valorii globale a cheltuielilor înregistrate în avans, așa cum figurează ea în bilanțul consolidat, prezintă o imagine fidelă a situației.

XVIII.

La 29 martie 2017, Regatul Unit a notificat Consiliul European cu privire la intenția sa de a se retrage din Uniunea Europeană. Negocierile privind acordul de retragere dintre UE și Regatul Unit au demarat la 22 mai 2017.

XIX.

Partea a cincea (Dispoziții financiare) a proiectului de acord de retragere din 19 martie 2018 referitor la decontul financiar prevede că Regatul Unit își va onora toate obligațiile din cadrul financiar multianual curent și anterior ca și cum ar fi un stat membru.

XX.

Pe baza acestor elemente, Curtea consideră că, pentru exercițiul încheiat la 31 decembrie 2017, conturile reflectă în mod corect procesul de retragere.

XXI.

Conducerea este responsabilă de prezentarea „altor informații”, un termen care înglobează documentul „Situațiile financiare: discuție și analiză”, dar nu și conturile consolidate sau raportul Curții cu privire la acestea din urmă. Opinia exprimată de Curte cu privire la conturile consolidate nu acoperă aceste alte informații, iar Curtea nu formulează niciun fel de concluzie în materie de asigurare cu privire la acestea. În contextul auditului său referitor la conturile consolidate, Curtea are responsabilitatea de a lua cunoștință de aceste alte informații și de a analiza dacă ele prezintă inconsecvențe semnificative cu conturile consolidate sau cu informațiile pe care le-a obținut în cadrul auditului ori dacă ele comportă orice alte denaturări semnificative. În cazul în care concluzionează că celelalte informații prezintă denaturări semnificative, Curtea are obligația de a raporta acest lucru. Curtea nu are nimic de semnalat în acest sens.

XXII.

În conformitate cu articolele 310-325 TFUE și cu Regulamentul financiar, conducerea este responsabilă de întocmirea și de prezentarea conturilor consolidate ale UE pe baza standardelor de contabilitate pentru sectorul public acceptate la nivel internațional, precum și de legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente conturilor. Această responsabilitate include conceperea, implementarea și menținerea controalelor interne necesare pentru întocmirea și pentru prezentarea unor situații financiare care să nu fie afectate de denaturări semnificative, fie rezultate din acte de fraudă, fie rezultate din erori. Conducerea are, în egală măsură, responsabilitatea de a se asigura că activitățile, operațiunile financiare și informațiile reflectate în situațiile financiare sunt conforme cu dispozițiile care le reglementează. Responsabilitatea finală pentru legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente conturilor UE aparține Comisiei (articolul 317 TFUE).

XXIII.

În procesul de întocmire a conturilor consolidate, conducerea este responsabilă de evaluarea capacității Uniunii Europene de a-și continua activitatea, prezentând orice aspecte relevante și utilizând principiul contabil al continuității activității, cu excepția cazului în care intenționează să lichideze entitatea sau să oprească operațiunile sau nu are nicio altă alternativă realistă decât de a face acest lucru.

XXIV.

Comisia este responsabilă de supravegherea procesului de raportare financiară al UE.

XXV.

Conform Regulamentului financiar (titlul IX), contabilul Comisiei trebuie să prezinte, în scopul auditului, conturile consolidate provizorii ale UE până la data de 31 martie a exercițiului următor și apoi pe cele finale până la data de 31 iulie. Conturile provizorii ar trebui să ofere deja o imagine corectă și fidelă a situației financiare. Prin urmare, este absolut necesar ca toate elementele din conturile provizorii să fie prezentate sub formă de calcule finale, astfel încât Curtea să se poată achita de sarcina sa în conformitate cu titlul X din Regulamentul financiar și în termenele prevăzute. Modificările efectuate în conturile finale față de conturile provizorii ar trebui să rezulte, în mod normal, numai ca urmare a observațiilor Curții.

XXVI.

Obiectivul Curții este, pe de o parte, de a obține o asigurare rezonabilă referitor la prezența sau la absența unor denaturări semnificative în cadrul conturilor consolidate ale UE și la conformitatea operațiunilor subiacente conturilor cu legile și reglementările și, pe de altă parte, de a furniza Parlamentului European și Consiliului, pe baza auditului pe care l-a desfășurat, o declarație de asigurare cu privire la fiabilitatea conturilor și la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente acestora. Asigurarea rezonabilă reprezintă un nivel de asigurare ridicat, dar nu este o garanție a faptului că auditul a detectat neapărat toate cazurile de denaturări sau de neconformități semnificative existente. Acestea pot apărea ca rezultat fie al unei fraude, fie al unei erori și sunt considerate a fi semnificative dacă se estimează, în mod rezonabil, că ele ar putea, în mod individual sau agregat, influența deciziile economice pe care utilizatorii conturilor consolidate le pot lua pe baza acestora.

XXVII.

În ceea ce privește veniturile, examinarea efectuată de Curte cu privire la resursele proprii bazate pe taxa pe valoarea adăugată și pe venitul național brut a avut drept punct de plecare agregatele macroeconomice pe baza cărora acestea sunt calculate și s-au evaluat sistemele Comisiei de prelucrare a acestor agregate până la primirea contribuțiilor din partea statelor membre și înregistrarea acestora în conturile consolidate. În ceea ce privește resursele proprii tradiționale, Curtea examinează conturile autorităților vamale și analizează fluxul taxelor până la momentul încasării sumelor de către Comisie și până la momentul înregistrării lor în conturi.

XXVIII.

În ceea ce privește cheltuielile, Curtea examinează operațiunile de plăți la momentul la care cheltuielile au fost suportate, înregistrate și acceptate. Examinarea acoperă toate categoriile de plăți (inclusiv plățile efectuate în vederea achiziționării de active), cu excepția plăților în avans, la momentul la care sunt efectuate. Plățile în avans sunt examinate după ce beneficiarul fondurilor a furnizat probe cu privire la utilizarea lor corespunzătoare, iar instituția sau organismul a acceptat aceste probe prin validarea și închiderea plății în avans, lucru care poate să aibă loc abia într-unul dintre exercițiile ulterioare.

XXIX.

Ca parte a auditurilor sale desfășurate în conformitate cu standardele ISA și ISSAI, Curtea își exercită raționamentul profesional și își păstrează scepticismul profesional pe tot parcursul auditului. De asemenea:

XXX.

Curtea comunică persoanelor responsabile din conducere, printre alte aspecte, sfera planificată și programarea în timp a auditului, precum și constatările principale ale auditului, inclusiv constatările cu privire la eventuale deficiențe semnificative ale controlului intern.

XXXI.

Dintre aspectele discutate cu Comisia și cu alte entități auditate, Curtea stabilește care au fost chestiunile cele mai importante pentru auditul conturilor consolidate și care reprezintă, prin urmare, aspectele-cheie ale auditului pentru perioada curentă. Curtea descrie aceste aspecte în raportul său cu excepția cazului în care legile sau reglementările interzic prezentarea lor publică sau cu excepția cazului în care, în circumstanțe extrem de rare, Curtea consideră că un aspect nu ar trebui comunicat în raportul său deoarece se preconizează în mod rezonabil că beneficiile pentru interesul public vor fi depășite de consecințele negative ale acestei comunicări.

1.1.

Curtea de Conturi Europeană este instituția independentă de audit a Uniunii Europene (UE). În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Curtea:

1.2.

Activitățile pe care le desfășoară în vederea declarației de asigurare (activități explicate în anexa 1.1 ) permit Curții să se achite de îndeplinirea celui dintâi și a celui de al doilea dintre obiectivele menționate mai sus. În anumite domenii-cheie de cheltuieli ale UE (12), activitățile desfășurate în vederea raportului anual abordează, de asemenea, principiile economiei, eficienței sau eficacității cheltuielilor. Curtea raportează cu privire la diferite aspecte ale sistemului instituit de Comisie pentru a se asigura că fondurile UE sunt cheltuite în mod adecvat (13). Considerate în ansamblu, activitățile de audit ale Curții aduc totodată o contribuție semnificativă la avizele pe care instituția le elaborează cu privire la propunerile legislative.

1.3.

Acest capitol al raportului anual:

1.4.

Cheltuielile pe care le efectuează UE reprezintă un instrument important – dar nu singurul – pentru realizarea obiectivelor de politică urmărite. Printre alte instrumente importante utilizate în acest scop se numără legiferarea, precum și libera circulație a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului și a persoanelor în întreaga Uniune. În 2017, cheltuielile UE s-au ridicat la 137,4  miliarde de euro (14), ceea ce reprezintă 2,0  % din totalul cheltuielilor publice din statele membre ale UE și 0,9  % din venitul național brut al UE (a se vedea caseta 1.1 ).

Sursa:

veniturile naționale brute ale statelor membre: Conturile anuale ale Comisiei Europene pentru exercițiul 2017 – anexa A – Venituri;

cheltuielile publice ale statelor membre: Eurostat – conturile naționale anuale;

cheltuielile UE: Comisia Europeană – conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2017.

1.5.

Fondurile UE sunt vărsate beneficiarilor fie sub forma unor plăți unice/tranșe anuale, fie sub forma unei serii de plăți efectuate în cadrul unor scheme de cheltuieli multianuale. În 2017, plățile efectuate de la bugetul UE s-au ridicat la un total de 137,4  miliarde de euro, din care 29,7  miliarde de euro reprezentau prefinanțări și 107,7  miliarde de euro, plăți unice, plăți intermediare sau plăți finale. După cum se arată în caseta 1.2 , cea mai mare pondere din bugetul UE a fost alocată rubricii Resurse naturale (56,7  miliarde de euro; 41 % din total), urmată de Coeziune (35,7  miliarde de euro; 26 % din total) și de Competitivitate (21,4  miliarde de euro; 15,6  % din total).

1.6.

Observațiile Curții privesc conturile consolidate ale Uniunii Europene (15) (denumite în continuare „conturile”) pentru exercițiul financiar 2017. Conturile au fost primite, împreună cu scrisoarea cuprinzând declarațiile contabilului, la 27 iunie 2018, înainte de data-limită pentru prezentarea acestora în conformitate cu prevederile Regulamentului financiar (16). Conturile sunt însoțite de documentul intitulat „Situațiile financiare: discuție și analiză” (17). Opinia de audit pe care o exprimă Curtea nu acoperă și această analiză. Totuși, în conformitate cu standardele de audit, Curtea a evaluat dacă această analiză concordă cu informațiile prezentate în conturi.

1.7.

Conturile publicate de Comisie indică un total al datoriilor, la 31 decembrie 2017, de 236,5  miliarde de euro, în condițiile în care totalul activelor se ridica la 166,2  miliarde de euro. Rezultatul economic pentru exercițiul 2017 a fost de 8,1  miliarde de euro.

1.8.

În urma auditului său, Curtea a constatat că conturile nu au fost afectate de denaturări semnificative. Observațiile Curții cu privire la gestiunea financiară și bugetară a fondurilor UE sunt prezentate în capitolul 2.

1.9.

Aspectele-cheie ale auditului sunt acele chestiuni care, pe baza raționamentului profesional al Curții, au avut cea mai mare importanță pentru auditul situațiilor financiare din perioada curentă. Aceste aspecte au fost abordate în contextul auditului realizat de Curte cu privire la situațiile financiare în ansamblu și în vederea formulării opiniei privind situațiile respective, însă Curtea nu formulează o opinie separată cu privire la aceste aspecte. În conformitate cu Standardul internațional de audit 701 (18), Curtea raportează cu privire la aspecte-cheie ale auditului ca parte a declarației sale de asigurare.

1.10.

Curtea examinează veniturile și cheltuielile UE pentru a evalua dacă acestea sunt în conformitate cu legile și reglementările aplicabile. Rezultatele auditului Curții privind veniturile sunt prezentate în cadrul capitolului 4, iar rezultatele auditului privind cheltuielile sunt prezentate în capitolele 5-10.

1.11.

În vederea desfășurării auditului său, Curtea a examinat operațiuni subiacente conturilor UE. Operațiunile subiacente conturilor reprezintă transferurile de fonduri de la bugetul Uniunii la beneficiarii finali ai cheltuielilor UE, contribuțiile statelor membre la bugetul Uniunii și venituri din alte surse. Curtea examinează cheltuielile la momentul la care beneficiarii finali ai fondurilor acordate de UE au întreprins activități sau au înregistrat costuri și la care Comisia a acceptat cheltuielile respective („cheltuieli acceptate”). În practică, aceasta înseamnă că populația de operațiuni auditată de Curte cuprinde plăți intermediare și plăți finale. Curtea nu a examinat sumele aferente prefinanțărilor, cu excepția cazurilor în care acestea fuseseră validate și închise în 2017.

1.12.

Parlamentul European și Consiliul au adus mai multe modificări legislației sectoriale pentru perioada 2014-2020 referitoare la Coeziunea economică, socială și teritorială (a se vedea punctele 6.5-6.10), în comparație cu normele aplicabile pentru perioada 2007-2013. Cea mai importantă dintre aceste modificări constă în faptul că autoritățile responsabile de programe din statele membre trebuie să prezinte acum un pachet de asigurare anual, care include conturile și acoperă cheltuielile certificate și transmise Comisiei în cursul exercițiului contabil respectiv. Comisia acceptă conturile în cazul în care, în opinia autorităților de audit, aceste conturi sunt complete, exacte și corecte. Comisia evaluează pachetul de asigurare pentru a se asigura că rata de eroare reziduală continuă să se situeze sub pragul de semnificație de 2 % pentru fiecare program și aplică, acolo unde este necesar, corecții financiare.

1.13.

Modificările aduse legislației sectoriale referitoare la Coeziunea economică, socială și teritorială au un impact asupra a ceea ce Comisia consideră ca fiind „cheltuielile acceptate” în acest domeniu. Drept urmare, populația supusă auditului Curții pentru această rubrică din CFM diferă față de anii precedenți și cuprinde plăți finale (inclusiv prefinanțări care fuseseră validate și închise) pentru perioada 2007-2013 și, pentru perioada 2014-2020, cheltuieli care au făcut obiectul unor conturi acceptate în fiecare an de către Comisie (a se vedea punctele 2-6 din anexa 1.1 și punctele 6.16-6.19). Cu alte cuvinte, Curtea a efectuat teste pe operațiuni pentru toate măsurile corective relevante care fuseseră implementate la nivel de stat membru.

1.13.

1.14.

Pentru rubrica 1b din CFM, plățile intermediare efectuate în 2017 pentru perioada 2014-2020 s-au ridicat la aproximativ 21 de miliarde de euro. Curtea va include într-un an ulterior aceste plăți intermediare și plăți de prefinanțare în populația pe care o auditează, odată ce ele au fost acceptate de Comisie și validate și închise printr-o decizie anuală.

(*)

Pentru rubrica 1b din CFM, suma de prefinanțare în cuantum de 30,7  miliarde de euro include plăți intermediare în valoare de 21,7  miliarde de euro aferente perioadelor de programare 2007-2013 și 2014-2020. În concordanță cu abordarea Curții pentru acest domeniu, aceste plăți nu fac parte din populația auditată de Curte pentru Raportul anual pe 2017.

1.15.

Caseta 1.3 prezintă o defalcare a populației selectate de Curte pentru auditul său privind exercițiul 2017 în plăți unice, plăți intermediare (dacă au fost acceptate de Comisie) și plăți finale, precum și în prefinanțări validate și închise și în cheltuieli care au făcut obiectul unor decizii anuale de acceptare a conturilor. Pentru 2017, Curtea a auditat operațiuni în valoare totală de 100,2  miliarde de euro. Pentru acest exercițiu, rubricii Resurse naturale îi corespunde cea mai mare parte din populația globală a Curții (57 %), în timp ce, spre deosebire de anii anteriori, ponderea corespunzătoare rubricii 1b Coeziune din CFM este relativ mică (în jur de 8 %) ( caseta 1.4 ).

1.16.

În ceea ce privește regularitatea veniturilor și a cheltuielilor UE, principalele constatări de audit ale Curții au fost următoarele:

(a)

Operațiunile de venituri nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare. Sistemele aferente veniturilor erau, per ansamblu, eficace, însă principalele controale interne în materie de resurse proprii tradiționale pe care Curtea le-a evaluat la nivelul Comisiei și în anumite state membre erau parțial eficace (a se vedea punctul 4.21).

(b)

În ceea ce privește cheltuielile, ansamblul probelor de audit ale Curții indică faptul că nivelul de eroare era semnificativ. Curtea estimează că nivelul de eroare global care afectează cheltuielile este de 2,4  %, însă nivelul semnificativ de eroare era limitat în principal la cheltuielile bazate pe rambursarea costurilor, care reprezentau aproximativ 47 % din populația auditată. Nivelul de eroare global estimat de Curte a scăzut comparativ cu nivelul din anii anteriori (a se vedea caseta 1.5 ).

(b)

Comisia constată cu satisfacție că în acest an se înregistrează o îmbunătățire semnificativă a rezultatelor.

1.17.

Evoluția rezultatelor auditului Curții face ca nivelul de eroare global estimat să nu mai constituie unica bază pe care se fundamentează declarația de asigurare a acesteia. Rezultatele auditului Curții privind exercițiul 2017 confirmă constatările acesteia referitoare la exercițiile 2015 și 2016, și anume acelea că modul în care cheltuielile sunt efectuate are un impact asupra riscului de eroare. În general, Curtea a constatat că cheltuielile bazate pe drepturi la plată (19) nu erau afectate de un nivel semnificativ de eroare, în timp ce cheltuielile bazate pe rambursarea costurilor continuau să fie afectate de un nivel semnificativ de eroare ( caseta 1.6 ).

1.17.

1.18.

Curtea estimează că nivelul de eroare pentru cheltuielile bazate pe drepturi la plată (excluzând unele scheme de dezvoltare rurală) se situează sub pragul său de semnificație de 2 %, la fel cum a fost cazul și pentru 2016. În cazul cheltuielilor care se bazează pe drepturi la plată, beneficiarii primesc plata dacă îndeplinesc anumite condiții. Astfel de plăți prezintă un risc mai scăzut de eroare dacă respectivele condiții stabilite nu sunt excesiv de complexe. Această categorie de plăți ( caseta 1.7 ) include bursele pentru studenți și bursele de cercetare (rubrica 1a din CFM – capitolul 5), ajutoarele directe pentru fermieri (rubrica 2 din CFM – capitolul 7) și sprijinul bugetar acordat țărilor terțe (rubrica 4 din CFM – capitolul 9). Cheltuielile administrative constau, în principal, în salariile și pensiile funcționarilor publici ai UE (rubrica 5 – capitolul 10). În ansamblu, cheltuielile bazate pe drepturi la plată reprezintă aproximativ 53 % din populația auditată de Curte.

1.19.

Acolo unde există condiții complexe, Curtea a constatat un risc sporit de eroare. Acest lucru este valabil pentru cheltuielile bazate pe rambursarea costurilor și pentru o proporție mică din cheltuielile bazate pe drepturi la plată acolo unde sunt aplicate condiții complexe (unele scheme de dezvoltare rurală). Acest tip de cheltuieli cu risc ridicat formează aproximativ 47 % din populația auditată de Curte. Curtea estimează că nivelul de eroare din cadrul acestei categorii de cheltuieli este de 3,7  % (pentru exercițiul 2016, acesta a fost de 4,8  %), depășind deci considerabil pragul de semnificație de 2 % (a se vedea caseta 1.6 ).

1.20.

Cheltuielile bazate pe rambursarea costurilor acoperă declarațiile beneficiarilor privind costurile eligibile pe care le-au suportat. În acest scop, beneficiarii trebuie să furnizeze informații care să demonstreze că au desfășurat o activitate eligibilă pentru sprijin și că au suportat costuri pentru care pot solicita rambursarea. În cadrul acestui demers, ei trebuie să respecte norme complicate referitoare la cheltuielile a căror rambursare poate fi solicitată (eligibilitate) și la modul în care costurile pot fi suportate în mod corespunzător. Această complexitate duce la erori care afectează concluzia Curții cu privire la următoarele rubrici din CFM: rubrica 1a – Competitivitate (punctele 5.31-5.32), rubrica 1b – Coeziune (punctele 6.73-6.76) și rubrica 2 – Resurse naturale (punctele 7.40-7.41).

1.20.

Propunerea „Omnibus”, în redactarea care rezultă din acordul politic dintre Consiliu și Parlament, extinde în mod considerabil domeniul de aplicare și aplicabilitatea opțiunilor simplificate în materie de costuri și ale plăților bazate pe condiții. Propunerea legislativă a Comisiei pentru perioada 20212027 oferă mai multe posibilități pentru utilizarea opțiunilor simplificate în materie de costuri și a plăților bazate pe condiții pentru a reduce în continuare complexitatea.

1.21.

Majoritatea fondurilor UE bazate pe sistemul de rambursare a costurilor sunt cheltuite pentru proiecte de cercetare (Competitivitate), pentru programe de formare (Coeziune), pentru proiecte în cadrul dezvoltării regionale și al dezvoltării rurale (Coeziune și Dezvoltare rurală) și pentru proiecte de dezvoltare (Europa în lume). După cum se poate observa în caseta 1.8 , domeniile care au contribuit în cea mai mare măsură la nivelul de eroare pe care Curtea l-a estimat pentru exercițiul 2017 pentru cheltuielile bazate pe rambursarea costurilor au fost măsurile de piață din cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA), Dezvoltarea rurală, mediul, politicile climatice și pescuitul și Competitivitatea, urmate de Coeziune și de rubrica Europa în lume. Această distribuție diferă față de cea din anii anteriori. Acest lucru se explică în principal prin volumul redus de cheltuieli acceptate în cadrul rubricii Coeziune.

1.22.

Pentru exercițiul 2017, Curtea furnizează câte o apreciere specifică pentru următoarele patru rubrici ale CFM: Competitivitate, Coeziune, Resurse naturale și Cheltuieli administrative. Curtea nu estimează niveluri de eroare pentru alte domenii de cheltuieli, de exemplu pentru rubrica 3 din CFM (capitolul 8) sau pentru rubrica 4 din CFM (capitolul 9). În total, cheltuielile acoperite de declarația de asigurare a Curții în aceste domenii s-au ridicat la 11,1  miliarde de euro (11,1  % din cheltuielile acoperite de auditul Curții). Activitățile desfășurate în aceste domenii continuă să contribuie la concluziile globale ale Curții pentru 2017.

1.23.

Competitivitate (capitolul 5): cheltuielile sunt afectate de un nivel de eroare semnificativ. În jur de 90 % din aceste cheltuieli sunt efectuate pe baza rambursării costurilor și erorile din acest domeniu reflectă, în esență, diferitele categorii de costuri neeligibile (în special costuri cu personalul și alte costuri, proiecte neeligibile și beneficiari neeligibili).

1.24.

Coeziune (capitolul 6): cheltuielile din acest domeniu sunt bazate cu preponderență pe rambursarea costurilor. Tipul de eroare cel mai frecvent care a fost detectat de autoritățile de audit constă în costuri neeligibile. În cazul acestor erori, autoritățile din statele membre au aplicat, în general, corecții pentru a reduce ratele de eroare reziduală ale programelor sub pragul de semnificație de 2 %. Cu toate acestea, Curtea a identificat și erori pe care autoritățile de audit nu le detectaseră, inclusiv, în cazul unei autorități de audit, destinatari neeligibili care au primit finanțare prin intermediul unor instrumente financiare. Nici autoritățile statelor membre respective și nici Comisia nu au aplicat vreo corecție pentru aceste erori. Pe baza erorilor detectate fie de către autoritățile de audit, fie de către Curtea însăși și luând în calcul toate corecțiile financiare relevante, Curtea estimează că nivelul de eroare este semnificativ.

1.24.

Simplificarea reprezintă cea mai eficace modalitate de reducere a costurilor și a sarcinii activităților de control, precum și a riscului de eroare. Domeniile de politică care fac obiectul unor sisteme solide de gestiune și control și normele de eligibilitate mai puțin complexe sunt mai puțin expuse riscului de eroare (a se vedea răspunsul Comisiei la punctul 1.20).

1.25.

Resurse naturale (capitolul 7): per ansamblu, acest domeniu este afectat de un nivel de eroare semnificativ. Cu toate acestea, plățile directe efectuate din FEGA reprezintă în jur de trei sferturi din cheltuielile efectuate în acest domeniu și nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare. Plățile directe către fermieri sunt cheltuieli bazate pe drepturi la plată și au beneficiat de norme simplificate privind eligibilitatea terenurilor și de un sistem eficace de control ex ante (IACS) ce permite verificări încrucișate automatizate între diferitele baze de date. Curtea constată în continuare un nivel sistematic ridicat de eroare în cadrul celorlalte domenii de cheltuieli (dezvoltare rurală, măsuri de piață din cadrul FEGA, mediu, politici climatice, pescuit). Cheltuielile din aceste domenii se efectuează în cea mai mare parte pe baza rambursării costurilor. Beneficiarii neeligibili, precum și activitățile, proiectele sau cheltuielile neeligibile reprezintă aproximativ două treimi din nivelul de eroare estimat pentru această rubrică din CFM.

1.26.

Administrație (capitolul 10): acest domeniu nu este afectat de un nivel semnificativ de eroare. Majoritatea cheltuielilor din acest domeniu se prezintă sub formă de salarii, pensii și indemnizații plătite de instituțiile și organismele UE.

1.27.

Pentru 2017, Curtea s-a axat într-o măsură mai mare pe tipurile de erori detectate în cadrul cheltuielilor bazate pe rambursarea costurilor, întrucât acesta este domeniul în care nivelul de eroare semnificativ persistă. Caseta 1.9 prezintă repartizarea pe tipuri de erori a nivelului de eroare estimat pentru 2017 la 3,7  % pentru cheltuielile bazate pe rambursarea costurilor. Caseta prezintă, în plus, cifrele comparabile ale estimării pentru 2016 (4,8  %) (20).

1.28.

În mod similar cu exercițiul 2016, erorile privind eligibilitatea [includerea de costuri neeligibile în declarațiile de cheltuieli, nerespectarea angajamentelor de agromediu și climă (în domeniul dezvoltării rurale) sau proiecte/activități neeligibile sau beneficiari neeligibili] au contribuit cel mai mult la nivelul de eroare estimat pentru 2017. Cu toate acestea, impactul lor a crescut în mod semnificativ față de 2016 (2017: 93 %; 2016: 73 %). Acest lucru se datorează faptului că, pentru acest exercițiu, Curtea a constatat un număr foarte mic de erori legate de achizițiile publice.

1.28.

Comisia consideră că nerespectarea angajamentelor de agromediu și climă nu reprezintă neapărat o problemă de eligibilitate. Se aplică o sancțiune proporțională, care numai în cazuri excepționale și limitate poate fi de 100 %. A se vedea, de asemenea, punctul 7.19.

1.29.

Spre deosebire de 2016, erorile grave detectate în cadrul achizițiilor publice au contribuit cu mai puțin de 1 % (2016: 18 %) la nivelul de eroare estimat de Curte. Această situație se poate explica prin nivelul relativ scăzut al cheltuielilor acceptate în cadrul Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului de coeziune (punctul 6.18). Rezultatele auditurilor anterioare ale Curții arată că aceste fonduri sunt mai expuse la erori legate de proceduri de achiziții publice.

1.29.

1.30.

În temeiul articolului 317 TFUE, responsabilitatea finală pentru execuția bugetului UE revine Comisiei și aceasta gestionează cheltuielile UE în cooperare cu statele membre (21). Comisia dă seamă de acțiunile sale prin intermediul a trei rapoarte care formează împreună „pachetul integrat de raportare financiară” (22):

1.31.

În cadrul strategiei sale pentru perioada 2018-2020, Curtea își propune să își fundamenteze declarația de asigurare pe o abordare bazată pe atestare, ceea ce înseamnă că intenționează să furnizeze o asigurare cu privire la declarația (de gestiune) a Comisiei. Acest demers se sprijină pe experiența Curții în aplicarea acestei abordări începând din 1994 pentru auditul fiabilității conturilor. Curtea cooperează cu Comisia pentru a stabili condițiile necesare în vederea utilizării în viitor a acestei abordări și pentru regularitatea operațiunilor subiacente conturilor. Un element important îl constituie disponibilitatea în timp util a informațiilor, în scopul compilării și al auditării lor (23).

1.31.

1.32.

În Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE, Comisia prezintă evaluarea sa cu privire la sumele expuse la risc. Suma expusă riscului la momentul plății reprezintă suma estimată de Comisie ca nefiind plătită în conformitate cu normele aplicabile la momentul respectiv. Această cifră se apropie cel mai mult de nivelul de eroare estimat de Curte.

1.32.

În plus, suma totală expusă riscului la închidere pentru 2017 prezentată în Raportul anual de gestionare și performanță este estimată la mai puțin de 2 % din totalul cheltuielilor relevante după luarea în considerare a corecțiilor viitoare estimate.

1.33.

Pe lângă suma expusă riscului la momentul plății, Comisia prezintă și alți indicatori de regularitate. Caseta 1.10 arată modul în care suma expusă riscului la momentul plății se corelează cu ceilalți indicatori.

1.34.

Caseta 1.11 compară cifrele prezentate de Comisie cu privire la suma expusă riscului la momentul plății și intervalul nivelului de eroare estimat de Curte. Procedura privind Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE nu este la fel cu cea a conturilor consolidate ale UE, pentru acestea din urmă existând o versiune provizorie pe care Curtea o poate obține la sfârșitul lunii martie. Prin urmare, Curtea nu examinează informațiile ca atare incluse în Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE. Suma expusă riscului la momentul plății care a fost calculată de Comisie pentru 2017 și prezentată în acest raport se situează la 1,7  % (comparativ cu 2,1  %-2,6  % pentru 2016), cu alte cuvinte, la limita inferioară a intervalului calculat de Curte. Nivelul de eroare estimat de Curte este de 2,4  % (pentru exercițiul 2016, acest nivel a fost de 3,1  %), situându-se într-un interval cuprins între 1,4  % și 3,4  %.

1.34.

1.35.

Comisia utilizează declarațiile de asigurare furnizate de directorii generali ai serviciilor acesteia în rapoartele lor anuale de activitate ca bază pentru evaluarea sa globală cu privire la legalitate și regularitate. Fiecare dintre capitolele 4-10 include câte o secțiune referitoare la rapoartele anuale de activitate selectate, în care Curtea evaluează concordanța acestora cu propriile constatări.

1.35.

1.36.

Indicatorii de regularitate (cifrele prezentate în rapoartele anuale de activitate în legătură cu sumele expuse riscului la momentul plății):

(a)

concordă, în general, cu propriile constatări ale Curții pentru rubrica 2 Resurse naturale și rubrica 5 Administrație din CFM;

(b)

se situează sub nivelul de eroare estimat de Curte pentru rubrica 1a Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă și rubrica 1b Coeziune.

(b)

În ceea ce privește rubrica 1a din CFM „Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”, Comisia consideră că informațiile prezentate în rapoartele anuale de activitate în legătură cu regularitatea operațiunilor subiacente s-au îmbunătățit (a se vedea punctele 5.23-5.25).

1.37.

Suma expusă riscului la închidere, la care se face referire în caseta 1.10 , este influențată de corecții și recuperări viitoare estimate pe care gestionarii fondurilor UE se așteaptă să le aplice. Acestea sunt un instrument de gestiune important, care poate diminua impactul cheltuielilor neconforme asupra bugetului UE.

1.37.

1.38.

Pentru estimarea viitoarelor corecții și recuperări, Comisia le utilizează ca bază pe cele aplicate în anii anteriori. Suma expusă riscului la închidere care este raportată în Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE este diferența dintre suma expusă riscului la momentul plății (punctul 1.32) și estimarea viitoarelor corecții și recuperări. Caseta 1.12 arată legătura dintre cifrele efective și estimările privind corecțiile și recuperările viitoare, la sfârșitul anului de raportare.

1.38.

1.39.

Pentru estimarea viitoarelor corecții și recuperări, Comisia utilizează o medie istorică bazată pe operațiunile din cursul anilor anteriori. Comisia consideră această medie ca fiind cel mai bun indiciu disponibil cu privire la capacitatea sa de corecție. Pentru a se asigura că este relevantă pentru programele curente, DG BUDG solicită celorlalte direcții generale să ajusteze această medie istorică sau să utilizeze o altă metodă de estimare pe care o pot considera adecvată (24).

1.39.

1.40.

În pofida îmbunătățirilor pe care Curtea le-a constatat pentru exercițiul financiar 2017, datele istorice continuau să fie afectate de erori de clasificare sau de înregistrare a informațiilor sau includeau elemente care nu prezentau nicio relevanță pentru calcul (25).

1.40.

În ultimii ani, Comisia și-a îmbunătățit în mod continuu raportarea corecțiilor financiare și a recuperărilor și calitatea datelor subiacente.

1.41.

Majoritatea direcțiilor generale ale Comisiei și-au ajustat estimările. Curtea a constatat că estimările din 2017 erau de o calitate mai bună decât cele din anii anteriori. Cu toate acestea, unele direcții generale continuau să nu prezinte la un nivel suficient de detaliat în rapoartele lor anuale de activitate principalele ipoteze subiacente în vederea estimării viitoarelor corecții și recuperări.

1.41.

1.42.

Comisia și, în cazul programelor în gestiune partajată, autoritățile statelor membre pot proteja bugetul UE de cheltuieli neconforme fie prin prevenirea producerii lor, fie prin compensarea impactului lor. Prevenirea este prima linie de apărare împotriva erorilor. Dacă mecanismele de prevenire nu reușesc să prevină cu succes producerea tuturor erorilor, Comisia trebuie să ia măsuri corective pentru a compensa impactul lor.

1.43.

Printre mecanismele principale de care Comisia dispune în materie de prevenire se numără sistarea și suspendarea plăților, precum și efectuarea unor controale ex ante care duc la respingerea sumelor neeligibile de la rambursare înainte ca cheltuielile aferente să fie acceptate de Comisie și ca plățile să fie efectuate. Printre mecanismele de corecție principale aflate la dispoziția Comisiei se numără verificările ex post efectuate cu privire la sumele pe care le-a acceptat și le-a debursat. În cadrul gestiunii partajate, aceste mecanisme au ca efect corecții financiare, iar în cadrul gestiunii directe și indirecte, ele au drept rezultat recuperări de la beneficiarii finali.

1.44.

Curtea a constatat că sumele care rezultă atât în urma mecanismelor de corecție, cât și în urma mecanismelor de prevenire sunt raportate de Comisie în cadrul unei singure rubrici intitulate „Corecții financiare și recuperări” din secțiunea „Situațiile financiare: discuție și analiză” a conturilor anuale ale UE. Din acest motiv, cititorului îi este dificil să facă distincția între impactul măsurilor corective și cel al măsurilor preventive.

1.44 și 1.45.

1.45.

Comisia dispune însă de detaliile necesare pentru a face diferența între cele două categorii. În rapoartele sale anuale pe 2014, 2015 și 2016, Curtea a utilizat date pe care Comisia i le-a furnizat pentru a putea face o diferențiere între sumele rezultate în urma mecanismelor de corecție, pe de o parte, și a celor de prevenire, pe de altă parte.

1.46.

În secțiunea „Situațiile financiare: discuție și analiză” aferentă exercițiului 2017, sunt raportate „corecții financiare și recuperări” implementate în valoare totală de 2,8  miliarde de euro. La fel ca în anii anteriori, această cifră include, pe lângă sumele rezultate ca urmare a mecanismelor corective, următoarele rezultate ale măsurilor preventive:

1.46.

1.47.

Curtea raportează Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) cazurile de suspiciune de fraudă identificate fie în cursul auditului său (inclusiv în cadrul activității sale cu privire la performanță), fie pe baza informațiilor comunicate direct Curții de către terți. Curtea nu poate face comentarii cu privire la cazurile individuale sau la modul în care OLAF a dat curs acestora. În 2017:

1.48.

În 2017, cazurile de suspiciune de fraudă pe care Curtea le-a detectat în cadrul activității sale și pe care le-a raportat către OLAF erau legate, cel mai frecvent de crearea artificială a condițiilor necesare pentru a primi finanțare din partea UE, de declararea unor costuri care nu îndeplineau criteriile de eligibilitate și de nereguli privind achizițiile.

1.49.

Până la 31 decembrie 2017, pentru șapte din cele 13 cazuri detectate în cadrul activităților de audit și raportate în 2017 către OLAF se deschisese deja o investigație, iar un caz făcea încă obiectul unei examinări pentru a se decide dacă să se deschidă sau nu o investigație. OLAF a decis să respingă celelalte cinci cazuri pe motivul că o altă autoritate sau o altă instituție, un alt organism, o altă agenție ori un alt oficiu al UE era mai în măsură să le trateze, că nu existau suficiente probe care să indice că s-au comis fraude sau din motive legate de proporționalitate.

1.50.

În ceea ce privește cele șase cazuri identificate pe baza informațiilor furnizate Curții de către terți și raportate către OLAF, două au declanșat deschiderea unor investigații și celelalte patru au fost respinse pe motivul că o altă autoritate sau o altă instituție, un alt organism, o altă agenție ori un alt oficiu al UE era mai în măsură să le trateze sau că nu existau suficiente probe care să indice că s-au comis fraude.

1.51.

Între 2010 și 2017, OLAF a recomandat procedarea la recuperări în sumă totală de 294,7  milioane de euro pentru cazurile semnalate acestuia de către Curte. În cazurile pe care OLAF le-a închis fără a formula recomandări pentru acțiuni viitoare, concluzia cel mai des întâlnită era că nu existau dovezi privind un act de fraudă sau o neregulă care să afecteze interesele financiare sau de altă natură ale UE.

1.52.

Principala funcție a prezentului capitol este de a veni în sprijinul opiniei de audit prezentate în declarația de asigurare.

1.53.

Curtea a concluzionat că conturile nu au fost afectate de denaturări semnificative.

1.54.

În ceea ce privește regularitatea operațiunilor, Curtea concluzionează că veniturile nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare. În ceea ce privește plățile, rezultatele auditului Curții arată că s-au înregistrat îmbunătățiri constante în ultimii ani. La fel ca pentru exercițiul precedent, Curtea concluzionează că cheltuielile bazate pe drepturi la plată nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare. Un nivel semnificativ de eroare se constată a fi limitat la cheltuielile bazate pe rambursarea costurilor, care, pentru acest exercițiu, reprezentau 47 % din populația auditată. Pe această bază, Curtea conchide că erorile nu au un caracter generalizat.

2.1.

Acest capitol prezintă rezultatele examinării de către Curte a unei serii de aspecte-cheie legate de gestiunea financiară și bugetară a UE. Capitolul identifică, de asemenea, unele riscuri și provocări la adresa bugetelor viitoare și se bazează, în parte, pe punctele de vedere exprimate de Curte în mai multe rapoarte speciale și documente de informare.

2.2.

În cadrul unei binevenite reflecții cu privire la viitorul UE, Comisia a prezentat în iunie 2017 un „Document de reflecție privind viitorul finanțelor UE”, care a evidențiat opțiunile pentru viitor în materie de finanțare (1). Curtea a contribuit la dezbaterea în curs prin publicarea a două documente de informare (2). La data de 2 mai 2018, Comisia a prezentat o propunere pentru noul cadru financiar multianual (CFM) care va începe în 2021 (3).

2.3.

În 2017, UE a angajat 158,7  miliarde de euro (99,3  %) dintr-un total de 159,8  miliarde de euro reprezentând creditele de angajament disponibile în bugetul adoptat (4). Dacă se iau în calcul și instrumentele speciale, sumele angajate au depășit plafonul prevăzut de CFM cu 3,1  miliarde de euro (a se vedea caseta 2.1 ).

Notă:

plafonul prevăzut de CFM reprezintă suma maximă anuală care poate fi utilizată conform dispozițiilor Regulamentului privind CFM în vigoare. Este însă permis ca creditele de angajament și utilizarea lor să depășească plafonul cu valoarea instrumentelor speciale [a se vedea articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul privind CFM].

Sursa:

conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2017, Rapoarte privind execuția bugetară și note explicative – notele 4.1-4.3 și ajustarea tehnică pentru 2017.

2.4.

La fel ca în 2016, cuantumul total al plăților efectuate în 2017 a fost mult mai mic decât se anticipase. Nivelul plăților a fost mai mic cu 18,2  miliarde de euro față de plafonul prevăzut în CFM (a se vedea caseta 2.1 ). Anticipând un nivel mai scăzut al plăților, autoritatea bugetară a stabilit bugetul inițial pe 2017 la 134,5  miliarde de euro, cu 8,4  miliarde de euro sub plafonul de 142,9  miliarde de euro (5) prevăzut de CFM pentru creditele de plată. Din cauza execuției lente din primele opt luni ale anului, Comisia a propus bugetul rectificativ nr. 6/2017, care a redus creditele de plată cu 7,7  miliarde de euro (a se vedea anexa 2.1 ). Acest lucru, alături de actualizarea intervenită pe partea de venituri (în principal, amenzi), a avut ca efect reducerea contribuțiilor statelor membre cu 9,8  miliarde de euro pentru 2017, dar ar putea duce la cereri de contribuții majorate în consecință în perioada 2018-2020. Un necesar de plăți considerabil sporit spre sfârșitul CFM-ului actual poate duce la presiuni asupra plafoanelor stabilite pentru creditele de plată.

2.4.

2.5.

Nivelul scăzut al plăților se explică în primul rând prin cuantumul sub așteptări al cererilor de plată prezentate de statele membre pentru programele multianuale aferente fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) din perioada 2014-2020. Pentru o analiză a motivelor expuse de Comisie și de statele membre în legătură cu această stare de fapt, a se vedea punctele 2.15-2.16.

2.5.

2.6.

Utilizarea aproape în integralitate a sumei disponibile pentru angajamente și nivelul scăzut al plăților (a se vedea punctele 2.4-2.5) au dus la un nou nivel-record al angajamentelor bugetare restante, care s-au ridicat la 267,3  miliarde de euro (în 2016: 238,8  miliarde de euro). Nivelul angajamentelor bugetare restante înregistrat în 2017 a fost cu 72,9  miliarde de euro mai mare decât în 2010 (194,4  miliarde de euro), al patrulea an al CFM precedent (a se vedea caseta 2.2 ). În condițiile în care volumul CFM 2014-2020 este similar cu cel al CFM 2007-2013, această creștere este substanțială. În opinia Comisiei, creșterile din 2016 și 2017 se înscriu în ciclul normal de implementare a fondurilor ESI (6), (7).

2.7.

Proiecțiile Curții (8) arată că angajamentele bugetare restante vor crește chiar mai mult până la sfârșitul CFM în 2020 (a se vedea caseta 2.2 ).

2.8.

În perioada 2018-2020, riscul ca creditele de plată disponibile să nu fie suficiente pentru a onora toate cererile de plată va crește în mod semnificativ (a se vedea punctele 2.12 și 2.47). Existența unor previziuni mai precise cu privire la plăți pentru anii următori ar contribui la o mai bună gestionare a acestui risc.

2.8.

Comisia subliniază că nivelul de precizie al previziunilor la jumătatea perioadei depinde parțial de previziunile prezentate de statele membre pentru programele care fac obiectul gestiunii partajate. În plus, nivelul creditelor de plată acordate efectiv în orice procedură bugetară anuală depinde de decizia autorităților bugetare.

Sursa:

Pentru 2007-2017: conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene. Pentru proiecțiile calculate de Curtea de Conturi Europeană pentru perioada 2018-2020: Regulamentul privind CFM și ajustarea tehnică pentru 2017.

2.9.

În urma evaluării CFM la jumătatea perioadei (9), autoritatea bugetară a modificat Regulamentul privind CFM (10), în special pentru a majora marja globală pentru plăți  (11) și pentru a aduce modificări în cazul a patru instrumente speciale  (12).

2.10.

Nivelul maxim al marjei globale pentru plăți care poate fi utilizat în perioada 2018-2020 va fi de 36,5  miliarde de euro, cu 5,9  miliarde de euro mai mare decât înainte (a se vedea caseta 2.3 ). Este vorba despre o sumă substanțială, care ar putea contribui la reducerea oricăror acumulări viitoare de plăți restante (a se vedea punctul 2.47). Valoarea marjei globale pentru plăți reprezintă diferența dintre plățile efectuate și plafoanele pentru plăți prevăzute de CFM (13). La sfârșitul anului 2017, sumele acumulate aferente marjei globale pentru plăți ajunseseră la aproximativ 33,5  miliarde de euro (14).

Sursa:

Curtea de Conturi Europeană, pe baza Regulamentului privind CFM.

2.11.

Instrumentele speciale au fost consolidate în două moduri. În primul rând, sumele disponibile pentru Rezerva pentru ajutoare de urgență și pentru Instrumentul de flexibilitate au fost majorate (a se vedea anexa 2.2 ). În al doilea rând, a devenit posibil, începând cu 2017, ca sumele anulate din Fondul european de ajustare la globalizare și din Fondul de solidaritate al Uniunii Europene să fie transferate către Instrumentul de flexibilitate.

2.12.

În ciuda creșterii flexibilității bugetului în vederea unor eventuale provocări, există riscul ca această flexibilitate să nu fie suficientă. În plus, după cum a remarcat Curtea în trecut, nu a fost încă soluționată problema contabilizării sau a necontabilizării instrumentelor speciale în plafoanele stabilite pentru creditele de plată (15). Această incertitudine crește și ea riscul acumulării de plăți restante (a se vedea punctul 2.47).

2.12.

În propunerea sa de regulament privind CFM pentru perioada 2021-2027, Comisia a propus rezolvarea acestei probleme [a se vedea articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul privind CFM pentru perioada 2021-2027 – COM(2018) 322 din 2 mai 2018].

Comisia susține, în plus, că riscul unei acumulări de plăți restante în actualul CFM este foarte limitat. Comisia face trimitere la răspunsul său de la punctul 2.8.

2.13.

Pentru unele state membre, angajamentele restante în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) reprezintă un procent semnificativ din cheltuielile administrațiilor lor publice. Acest lucru poate fi observat în caseta 2.4 , unde figurează și valoarea plăților efectuate către fiecare stat membru în 2017, alături de nivelul angajamentelor restante pentru fiecare stat membru la sfârșitul exercițiului 2017.

2.13.

Comisia face trimitere la răspunsul său la punctul 2.14 din Raportul anual al CCE din 2016.

Sursa:

Curtea de Conturi Europeană, pe baza informațiilor Comisiei. Date ale Eurostat cu privire la cheltuielile administrațiilor publice pentru 2017: aprilie 2018.

2.14.

Absorbția (16) a fost deosebit de lentă. În 2017, al patrulea an al CFM, statele membre au absorbit, în medie, 16,4  % (22,1  % în 2010) din sumele care le-au fost alocate. Caseta 2.5 prezintă, pentru fiecare stat membru, o comparație între absorbția din 2017 (17) și cea din 2010 (18).

2.14.

Sursa:

Curtea de Conturi Europeană, pe baza informațiilor Comisiei.

2.15.

Comisia a constatat că întârzierile au fost cauzate în principal de închiderea mai târziu decât se prevăzuse a CFM anterior, de adoptarea cu întârziere a actelor legislative și de dificultățile legate de adaptarea la modificările substanțiale introduse în actualul CFM și de punerea în aplicare a acestora (19).

2.15.

2.16.

Curtea a realizat un sondaj în rândul celor șase state membre (20) care prezentau la sfârșitul anului 2017 cel mai scăzut nivel de absorbție. Răspunsurile primite au confirmat în mare măsură principalele motive identificate de Comisie (a se vedea caseta 2.6 ).

2.17.

În Raportul anual pe 2016, Curtea a subliniat deja că statele membre ar putea întâmpina dificultăți la identificarea unui număr suficient de proiecte de înaltă calitate. Activitatea de audit a Curții a confirmat că statele membre încearcă să găsească un compromis între absorbția rapidă a fondurilor și identificarea de proiecte de înaltă calitate, proces care necesită timp (21).

2.18.

Curtea a publicat două rapoarte speciale care prezintă relevanță în acest context: unul referitor la mecanismele de închidere a programelor aferente CFM 2007-2013 și unul privind eficacitatea sprijinului acordat de Comisie statelor membre în absorbția fondurilor (22). Curtea a constatat, printre altele, că adoptarea cu întârziere a cadrului juridic a dus la întârzieri care au avut un efect de domino pe parcursul punerii în aplicare și că suprapunerea dintre perioadele aferente CFM a amplificat acest fenomen. Pentru a contribui la evitarea problemelor legate de absorbție în următorul CFM, adoptarea la timp a actelor juridice și un nivel ridicat de stabilitate a cadrului juridic care reglementează fondurile ESI reprezintă elemente esențiale.

2.18.

2.19.

Suprapunerea accentuată între perioadele aferente CFM creează o sarcină administrativă suplimentară pentru administrațiile statelor membre, ceea ce duce la întârzieri suplimentare.

2.19.

2.20.

Statele membre și-au prezentat declarațiile finale legate de fondurile structurale (23) aferente CFM 2007-2013 până la sfârșitul lunii martie 2017 (24).

2.21.

La sfârșitul exercițiului 2017, angajamentele restante din cadrul fondurilor structurale se ridicau la 11,7  miliarde de euro, ceea ce reprezintă 3,4  % din totalul sumelor alocate pentru CFM 2007-2013 (a se vedea caseta 2.7 ).

2.21.

La sfârșitul lunii mai 2018, valoarea totală a angajamentelor restante era de 8,1 miliarde EUR pentru FEDR și Fondul de coeziune și de 1,9 miliarde EUR pentru FSE. Comisia preconizează că va putea închide cea mai mare parte a angajamentelor restante în 2018 și 2019, astfel cum se menționează în rapoartele anuale de activitate ale DG REGIO și DG EMPL.

Sursa:

Curtea de Conturi Europeană, pe baza informațiilor Comisiei.

2.22.

Dezangajările din fondurile structurale s-au ridicat la 4,4  miliarde de euro (1,3  %) din suma totală alocată pentru CFM 2007-2013 (a se vedea caseta 2.8 ). Acest cuantum reprezintă o proporție foarte mică din totalul angajamentelor (25).

Notă:

cifra corespunzătoare unui stat membru reprezintă totalul la închidere și pentru N+2/N+3.

Sursa:

Curtea de Conturi Europeană, pe baza informațiilor Comisiei.

2.23.

Fondurile fiduciare ale UE și Instrumentul pentru refugiații din Turcia sunt diferite de mecanismele de furnizare a ajutorului utilizate în mod obișnuit de Comisie. Aceste fonduri/instrumente utilizează surse multiple de finanțare și diferite canale de distribuție, lucru care sporește complexitatea. Spre deosebire de Instrumentul pentru refugiații din Turcia, fondurile fiduciare ale UE sunt gestionate în afara bugetului UE. În continuare este prezentată o imagine de ansamblu a acestor mecanisme. Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD) este un nou instrument de furnizare a ajutorului pentru țări din afara UE (a se vedea punctele 2.40-2.41).

2.23.

Instrumentul este un mecanism de coordonare care facilitează lucrurile, nu le complică. Acesta nu este un instrument nou. Instrumentul permite mobilizarea rapidă, eficace și eficientă a asistenței UE pentru refugiații din Turcia și asigură utilizarea optimă a resurselor UE și ale statelor membre ale UE, sub formă de asistență umanitară și pentru dezvoltare, într-un mod cuprinzător și coordonat.

2.24.

Fondurile fiduciare ale UE sunt mecanisme juridice separate și dispun de o structură financiară distinctă în cadrul căreia mai mulți donatori finanțează împreună o acțiune pe baza unor obiective stabilite de comun acord. Comisia a creat până în prezent patru fonduri fiduciare ale UE: Fondul Bêkou, Fondul Madad, Fondul pentru Africa și Fondul pentru Columbia (26) (a se vedea caseta 2.9 ).

Notă:

diferențele de la nivelul sumei totale a angajamentelor se explică prin rotunjirea cifrelor.

Sursa:

Curtea de Conturi Europeană, pe baza informațiilor Comisiei, a articolului 187 din Regulamentul financiar și a acordurilor de creare a fondurilor fiduciare.

2.25.

Curtea a examinat modul de constituire și de gestionare a primului fond fiduciar al UE gestionat de Comisie, și anume Fondul Bêkou (27). Printre altele, Curtea a constatat că fondul a mobilizat ajutor, dar a atras doar un număr mic de donatori suplimentari.

2.25.

2.26.

Regulamentul financiar stabilește cerințe stricte pentru a justifica crearea de fonduri fiduciare, cum ar fi valoarea adăugată europeană, o mai bună gestionare, un mai bun control al riscurilor și al plăților și adiționalitatea (a se vedea caseta 2.9 ). În Raportul anual pe 2016, Curtea a subliniat că mecanismele de finanțare nu ar trebui să fie mai complexe decât este necesar pentru atingerea obiectivelor de politică ale UE și pentru garantarea răspunderii de gestiune, a transparenței și a posibilității de a se efectua audituri (28).

2.26.

2.27.

Instrumentul pentru refugiații din Turcia a fost creat în ianuarie 2016 pentru a ajuta Turcia să facă față fluxului masiv de refugiați (a se vedea caseta 2.10 ).

(a)

Decizia Comisiei din 24 noiembrie 2015 privind coordonarea acțiunilor Uniunii și ale statelor membre prin intermediul unui mecanism de coordonare – Instrumentul pentru refugiați destinat Turciei.

(b)

Decizia Comisiei din 10 februarie 2016 privind Instrumentul pentru refugiații din Turcia, de modificare a Deciziei C(2015) 9500 a Comisiei din 24 noiembrie 2015.

(c)

Al doilea raport anual privind Instrumentul pentru refugiații din Turcia [COM(2018) 91 final din 14 martie 2018].

Caseta 2.10

2.28.

Sprijinul acordat din bugetul UE pentru diverse instrumente financiare a crescut semnificativ (a se vedea caseta 2.11 ).

2.29.

În 2017, instrumentele financiare sub gestiune partajată (FISM – Financial Instruments in Shared Management) aferente CFM 2007-2013 erau în curs de închidere în cadrul procesului de închidere a programelor operaționale de care aparțineau.

2.30.

Potrivit Comisiei (29), pentru aceste instrumente s-a plătit o sumă de 11,3  miliarde de euro din fondurile structurale, la care s-au adăugat 5,1  miliarde de euro reprezentând cofinanțare națională (a se vedea caseta 2.12 ).

Sursa:

Raportul de sinteză a datelor privind progresele înregistrate în ceea ce privește finanțarea și implementarea instrumentelor de inginerie financiară raportate de autoritățile de management în conformitate cu articolul 67 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, perioada de programare 2007-2013, situația la 31 martie 2017 (la închidere).

2.31.

Conform datelor comunicate Comisiei de statele membre, 93 % din suma totală plătită către FISM (15,2  miliarde de euro) a ajuns la destinatarii finali. Comisia estimează însă că rata efectivă de plată către destinatarii finali este posibil să fie cu până la șapte puncte procentuale mai mică, din cauza posibilei includeri incorecte atât a unor sume care au fost rambursate în contul unor împrumuturi și care au fost utilizate din nou (30), cât și a dobânzilor rezultate din gestiunea trezoreriei sau din cauza practicii de „suprarezervare” (overbooking). Aceste sume supradeclarate se ridică în total la 0,9  miliarde de euro. Alături de cele 1,2  miliarde de euro rămase în fonduri specifice, aceste sume fac obiectul procedurilor de închidere aplicabile programelor operaționale și este posibil ca ele să trebuiască să fie returnate la bugetul UE după deducerea costurilor și a comisioanelor de gestiune. În plus, dintre cele 981 de fonduri specifice, există în continuare 45 de fonduri care, la închidere, fie nu realizaseră nicio investiție, fie nu raportaseră investițiile realizate. Prin urmare, „raportul de sinteză” nu oferă o imagine completă și exactă (31).

2.31.

Procedurile de închidere pentru programele operaționale sunt în curs, iar Comisia va adopta măsuri corective, după caz. Deciziile privind sumele care urmează să fie returnate la bugetul UE sunt adoptate la nivelul programelor operaționale și nu la nivelul instrumentelor financiare specifice, care nu sunt decât o formă de sprijin în cadrul unui program operațional.

2.32.

Resursele disponibile în cadrul FISM 2007-2013 după utilizare (32) aparțin statelor membre (autoritățile de management au estimat această sumă la 8,5  miliarde de euro, provenită din fondurile structurale). Statele membre ar trebui să le utilizeze în aceleași scopuri ca cele prevăzute inițial.

2.33.

Curtea a publicat un raport special (33) referitor la execuția FISM în perioada 2007-2013. Printre altele, raportul a constatat că, în statele membre, fondurile au întâmpinat dificultăți la debursarea capitalului lor de dotare, că au atras numai un capital privat limitat și că informațiile referitoare la aceste fonduri au fost raportate cu întârziere. De asemenea, Curtea a recomandat Comisiei să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că statele membre mențin caracterul reînnoibil al fondurilor (altfel spus, că ele continuă să permită utilizarea acelorași fonduri în mai multe cicluri).

2.33.

În plus, Comisia a indicat în Raportul special nr. 19/2016 al CCE că nu trebuie insistat excesiv asupra obiectivului de atragere a capitalului privat, în special pentru sectoarele expuse unor disfuncționalități majore ale pieței, și că autoritățile de management sunt obligate să asigure și să prezinte Comisiei măsuri corespunzătoare pentru a respecta cerințele legale în ceea ce privește resursele rămase.

2.34.

Din totalul resurselor angajate de fondurile ESI în cadrul programelor operaționale aferente CFM 2014-2020, 30 % au fost plătite către FISM. Din această sumă, 38 % (1,2  miliarde de euro) a fost angajată din FISM în favoarea destinatarilor finali. La începutul anului 2017, după trei ani scurși din actualul CFM, mai puțin de 10 % din totalul fondurilor ESI disponibile în cadrul acestui tip de instrumente a ajuns la destinatari în vederea finanțării de investiții și activități productive (a se vedea caseta 2.13 ).

2.34.

La 31 decembrie 2016, 32 % din sumele plătite instrumentelor financiare fuseseră efectiv transferate destinatarilor finali.

Sursa:

Comisia Europeană, Financial Instruments under the European Structural and Investment Funds, situation as at 31 December 2016 (Instrumente financiare în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene, situația la 31 decembrie 2016), decembrie 2017.

2.35.

Actualul CFM solicită raportări mai detaliate din partea statelor membre. Cu toate acestea, ultimul raport disponibil privind instrumentele financiare sub gestiune partajată aferente CFM 2014-2020 este raportul care reflectă situația existentă la sfârșitul anului 2016 și care a fost publicat în decembrie 2017. Deși cerințele existente sunt într-adevăr respectate, intervalul de timp neacoperit dintre sfârșitul perioadei vizate și data publicării raportului rămâne lung.

2.35.

2.36.

Autoritatea bugetară a majorat garanția FEIS de la 16 miliarde de euro la 26 de miliarde de euro (34), iar volumul de investiții vizat a fost mărit de la 315 miliarde de euro la 500 de miliarde de euro. Ca rezultat al transferurilor și al restituirilor, fondul de garantare al FEIS a crescut cu 1,1  miliarde de euro (35), de la 8,0  miliarde la 9,1  miliarde de euro. Acest lucru a dus la o reducere semnificativă a ratei de provizionare, și anume de la 50 % la 35 %.

2.37.

La sfârșitul anului 2017, fondul de garantare al FEIS dispunea de active în valoare de 3,5  miliarde de euro (față de 1,0  miliarde de euro în 2016). Pe lângă aceasta, a fost angajată din bugetul UE o sumă de 2,6  miliarde de euro, care nu a fost încă plătită (36). Restul de 3,0  miliarde de euro vor fi plătiți treptat până în 2022 (37). Până la sfârșitul anului 2017, nu fusese efectuată nicio plată din fondul de garantare al FEIS.

2.38.

Până la sfârșitul anului 2017, Grupul BEI semnase contracte în valoare de 36,7  miliarde de euro (21,3  miliarde de euro în 2016) (38). Caseta 2.14 prezintă modul în care este distribuită această sumă pe state membre.

Sursa:

Raportul operațional de sfârșit de exercițiu al BEI referitor la Fondul european pentru investiții strategice – componenta pentru infrastructură și inovare (IIW) și componenta pentru IMM-uri (SMEW) – anexa II la Acordul FEIS – data de raportare: 31 decembrie 2017.

2.39.

Curtea a constatat că 64 % din valoarea totală a contractelor FEIS semnate de Grupul BEI până la sfârșitul anului 2017 era concentrată în șase state membre. Curtea examinează în prezent dacă FEIS este pe drumul cel bun către atingerea obiectivului său strategic de a sprijini investiții suplimentare în Europa.

2.39.

2.40.

Autoritatea bugetară a creat FEDD în septembrie 2017 (39). Acest fond va urmări aceleași principii ca FEIS.

2.41.

Regulamentul privind FEDD permite Comisiei să încheie acorduri de garantare FEDD și cu organisme din afara UE care sunt contrapărți eligibile, cum ar fi organizații internaționale și organisme de drept privat dintr-un stat membru sau dintr-o țară parteneră (40). Contrapărțile eligibile pot aproba operațiuni de finanțare și de investiții și pot solicita activarea garanției FEDD finanțate din bugetul UE. Spre deosebire de FEIS, fond în cazul căruia BEI este efectiv singurul intermediar, FEDD permite și altor organizații internaționale și organisme din sectorul privat să transmită beneficiile garanției UE și, în cele din urmă, să activeze această garanție. Astfel, pentru moment, din perspectiva gamei de parteneri posibili, FEDD reprezintă exemplul cel mai avansat de o delegare de competențe care permite asumarea de angajamente în contul bugetului Uniunii.

2.41.

2.42.

Bugetul UE este expus la o acumulare de obligații legale de a efectua plăți la o dată ulterioară, sub rezerva diferitor condiții. Printre aceste obligații se numără datoriile contingente sub formă de garanții, care pot necesita finanțare în cazul în care are loc un eveniment viitor (41) (a se vedea caseta 2.15 ).

(1)

A se vedea notele 2.4.1 și 4.1.1 la conturile UE pe 2017.

(2)

A se vedea notele 2.11.1 și 4.1.2 la conturile UE pe 2017.

(3)

A se vedea notele 2.4.1 și 4.1.3 la conturile UE pe 2017.

(4)

La 31 decembrie 2017, nu existau angajamente juridice semnate pentru garanția FEDD sau pentru garanția suplimentară FEIS.

Sursa:

conturile UE pe 2017.

2.43.

Atunci când prezintă propuneri care includ crearea sau adăugarea unor datorii contingente considerabile, Comisia pregătește o analiză a datoriei contingente în cauză. Aceste propuneri nu sunt însă însoțite de o prezentare generală a tuturor datoriilor contingente la care este expus bugetul UE și nici de o analiză a unor simulări de criză, astfel încât factorii de decizie să poată aprecia impactul global.

2.43.

2.44.

Comisia a propus în noul regulament financiar  (42) punerea în comun a tuturor provizioanelor într-un fond comun de provizionare. Suma inclusă în acest fond va fi stabilită pe baza unei rate de provizionare efectivă, care va reprezenta un procent din fiecare dintre ratele individuale utilizate până în prezent. Acest mecanism ar trebui să asigure o mai mare flexibilitate în gestiunea trezoreriei. Este însă posibil ca fondurile alocate să nu fie suficiente în cazul în care se materializează în același timp mai multe riscuri financiare.

2.44.

2.45.

Pe lângă acestea, datoria cu pensiile pentru personalul UE a crescut de la 67,2  miliarde de euro în 2016 la 73,1  miliarde de euro în 2017 (43). Este vorba despre cel mai mare element pe termen lung din bilanțul UE (44). Această datorie există deoarece UE nu rezervă o sumă în fiecare an pentru finanțarea plăților viitoare de pensii. Statele membre garantează în mod colectiv datoria cu pensiile (45). Ele se angajează să plătească sumele datorate pentru pensii în fiecare an. Aceste sume sunt incluse în bugetul UE.

2.46.

Pe baza analizei efectuate, Curtea a identificat o serie de riscuri și provocări cu implicații pentru bugetele viitoare ale UE. Există în continuare riscul unei acumulări anormale de plăți restante până în 2020. Problema angajamentelor restante din actualul CFM trebuie să fie remediată prin credite de plată suficiente în următorul CFM. Alte provocări la adresa bugetului UE sunt legate de retragerea anunțată a Regatului Unit din UE în 2019 și de nevoia de a se îmbunătăți modul în care se răspunde de gestiune, ținând seama de procesul de reflecție care are loc în prezent cu privire la viitorul buget al UE.

2.46.

Comisia face trimitere la răspunsurile sale de la punctele 2.8 și 2.12.

2.47.

Plățile ar urma să crească treptat între 2018 și 2020, dat fiind că se preconizează o creștere substanțială a cererilor de plată. În opinia Curții, există în continuare un risc de acumulare anormală de plăți restante, așa cum s-a întâmplat în perioada 2013-2015. Un factor de atenuare a acestei probleme este flexibilitatea adusă de marja globală pentru plăți (a se vedea punctele 2.6-2.10). Cu toate acestea, riscul va crește dacă instrumentele speciale sunt luate în calcul în plafonul stabilit pentru creditele de plată (a se vedea punctul 2.12).

2.47.

2.48.

Creditele de plată din următorul CFM vor trebuie să acopere, pe lângă noile programe aferente acestuia, și angajamentele restante din CFM 2014-2020. O altă posibilitate este să se reducă creditele de angajament pentru programe în cadrul următorului CFM (46). În conformitate cu Decizia Consiliului privind resursele proprii, Comisia și autoritatea bugetară trebuie să mențină un echilibru sistematic între creditele de angajament și creditele de plată (47).

2.48.

În Decizia privind resursele proprii, Comisia propune, de asemenea, majorarea plafoanelor pentru resursele proprii până la 1,29  % din VNB-ul UE-27. Acest lucru este necesar pentru a se ține seama de integrarea Fondului european de dezvoltare și de nevoile în materie de plăți aferente noilor priorități. Astfel se va asigura totodată o marjă suficientă între plăți și plafonul pentru resursele proprii, astfel încât Uniunea să își poate îndeplini obligațiile financiare în orice împrejurare.

2.49.

Până la sfârșitul anului 2017, Comisia nu elaborase încă o proiecție cuprinzătoare și pe termen lung care să respecte pe deplin dispozițiile Acordului interinstituțional (48). Comisia a prezentat la 16 octombrie 2017 o estimare, dar sfera acesteia era limitată la angajamentele existente, astfel cum fuseseră estimate până la sfârșitului anului 2020. O proiecție mai cuprinzătoare și pe termen mai lung ar facilita un proces mai bun de luare a deciziilor în cunoștință de cauză pentru următorul CFM (49).

2.49.

Comisia a prezentat, de asemenea, o previziune a creditelor de plată după 2020, în conformitate cu punctul 9 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013.

Aceste rapoarte au trebuit să se limiteze la angajamentele de până în 2020, deoarece Comisia nu a putut previziona viitoarele angajamente înainte de prezentarea propunerii privind următorul cadru financiar multianual, respectiv luna mai 2018.

Pentru anii următori, articolul 247 alineatul (1) din noul Regulament financiar prevede obligația Comisiei de a transmite anual Parlamentului European și Consiliului un set integrat de rapoarte financiare și de răspundere, inclusiv o prognoză pe termen lung a viitoarelor intrări și ieșiri pentru următorii 5 ani. Acest raport va analiza impactul angajamentelor unui anumit cadru financiar multianual.

2.50.

Dispozițiile referitoare la decontul financiar au fost stipulate în cadrul unui proiect de acord privind ieșirea Regatului Unit din Uniune (50). Pe baza acestui proiect de acord, Regatul Unit ar urma să onoreze angajamentele pe care și le-a asumat până în 2020 ca și cum ar fi un stat membru. După 2020, această țară își va onora datoriile asumate până la sfârșitul anului 2020. În ceea ce privește datoriile contingente legate de operațiuni financiare, responsabilitatea Regatului Unit ar urma să acopere operațiunile decise sau aprobate până la data retragerii.

2.51.

Curtea a menționat deja existența unor lacune la nivelul răspunderii de gestiune în gestionarea bugetului UE și în raportarea cu privire la acesta (51). Documentul de reflecție elaborat de Comisie cu privire la viitorul finanțelor UE menționează responsabilitatea ca unul dintre cele patru principii propuse ale reformei (52), în vederea asigurării unei mai bune înțelegeri a bugetului, a unui control democratic sporit, a transparenței și a bunei gestiuni. Documentul de informare publicat de Curte conține două propuneri (53): elaborarea unor principii pentru asigurarea răspunderii de gestiune și a transparenței și stabilirea de mandate de audit pentru toate organismele – existente și viitoare – care au o legătură cu UE (54).

2.51.

De exemplu, noul fond „InvestEU”, pe deplin integrat, va reuni în cadrul unui singur program o serie de instrumente financiare gestionate centralizat care sprijină investițiile strategice în întreaga UE.

În ceea ce privește cealaltă propunere a CCE, și anume stabilirea unor mandate de audit pentru toate organismele – existente și viitoare – care au o legătură cu UE, Comisia nu dorește să prezinte observații privind aspecte care țin de alte instituții și care sunt în afara sferei sale de competență. Comisia salută contribuția CCE la dezbaterea privind mecanismele UE în materie de asigurare a răspunderii de gestiune și de audit al finanțelor publice.

2.52.

Sumele angajate (incluzând instrumentele speciale) au depășit ușor limita stabilită în CFM. Pentru al doilea an consecutiv, plățile s-au situat însă cu mult sub nivelurile anticipate, situație care a antrenat reducerea contribuțiilor solicitate din partea statelor membre. Nivelul scăzut al plăților se explică în primul rând prin întârzierile înregistrate în implementarea fondurilor ESI (a se vedea punctele 2.3-2.5).

2.53.

Ca rezultat, nivelul angajamentelor bugetare restante a depășit recordul înregistrat anul trecut și va continua probabil să crească și mai mult până la sfârșitul actualului CFM. Din această cauză, riscul ca pentru ultimii ani ai CFM să nu fie disponibile suficiente credite de plată crește considerabil (a se vedea punctele 2.6-2.8).

2.53.

2.54.

Bugetul UE a devenit mai flexibil prin creșterea marjei globale pentru plăți și a sumelor disponibile pentru două instrumente speciale, precum și prin îmbunătățirea posibilităților de transfer între instrumente speciale. Problema contabilizării sau a necontabilizării instrumentelor speciale în plafonul stabilit pentru creditele de plată rămâne nerezolvată (a se vedea punctele 2.9-2.12).

2.54.

2.55.

La sfârșitul exercițiului 2017, rata de absorbție medie globală pentru CFM 2014-2020 era chiar mai mică decât rata înregistrată în anul corespunzător din CFM precedent (și anume 22 % în 2010). Principalele cauze ale acestei situații sunt multiple: închiderea mai târziu decât se prevăzuse a CFM anterior, adoptarea tardivă a actelor juridice, dificultăți în punerea în aplicare a noilor cerințe pentru actualul CFM, modificarea normelor de dezangajare de la N+2 la N+3 și sarcina administrativă legată de suprapuneri între perioadele aferente CFM. Curtea a subliniat impactul posibil asupra calității proiectelor și importanța unui cadru juridic suficient de stabil (a se vedea punctele 2.13-2.19).

2.55.

În același timp, Comisia a subliniat în mai multe rânduri importanța adoptării la timp a actelor legislative de către colegiuitori.

Comisia face trimitere la răspunsurile sale de la punctele 2.14 și 2.18.

2.56.

În 2017, fondurile structurale aferente CFM 2007-2013 erau în curs de închidere. Majoritatea statelor membre au absorbit cea mai mare parte a resurselor care le-au fost alocate (a se vedea punctele 2.20-2.22).

2.57.

Ajutorul acordat țărilor din afara UE se bazează din ce în ce mai mult pe modele alternative de finanțare, lucru care mărește complexitatea structurilor financiare existente (a se vedea punctele 2.23-2.27).

2.57.

2.58.

Finanțarea acordată de UE pentru instrumentele financiare a crescut substanțial. Închiderea instrumentelor financiare sub gestiune partajată aferente CFM 2007-2013 a pus în evidență o serie de probleme în raportarea de către statele membre. Deși aceasta a devenit mai detaliată în temeiul dispozițiilor aplicabile pentru CFM 2014-2020, intervalul neacoperit dintre sfârșitul perioadei de raportare și raportul care privește perioada respectivă rămâne lung (a se vedea punctele 2.28-2.39).

2.58.

Calendarul comunicării de informații între autoritățile de management și rapoartele Comisiei reflectă contextul gestiunii partajate.

2.59.

A fost creat Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD). Modelul de guvernanță a acestui fond permite unei game mai largi de parteneri să își asume angajamente în contul bugetului UE (a se vedea punctele 2.40-2.41).

2.59.

A se vedea răspunsul Comisiei la punctul 2.41.

2.60.

Expunerea financiară a bugetului UE rămâne semnificativă, mai ales în ceea ce privește angajamentele restante, datoria cu pensiile personalului UE și alte angajamente juridice, precum și în raport cu datoriile contingente sub formă de garanții (a se vedea punctele 2.42-2.45).

2.61.

Nu este clar dacă vor fi disponibile suficiente credite de plată pentru a se acoperi toate cererile de plată prezentate. Comisia nu a prezentat încă o proiecție cuprinzătoare pe termen lung pentru a facilita procesul decizional pentru următorul CFM (a se vedea punctele 2.47-2.49).

2.61.

2.62.

Curtea recomandă Comisiei următoarele:

—

Recomandarea 1: să furnizeze informații exacte și complete referitoare la închiderea instrumentelor financiare sub gestiune partajată aferente CFM 2007-2013, inclusiv cu privire la sumele finale returnate la bugetul UE și la sumele care aparțin statelor membre.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la jumătatea anului 2019.

—

Recomandarea 2: atunci când prezintă propuneri legislative care includ crearea sau adăugarea unor datorii contingente considerabile, Comisia ar trebui să însoțească aceste propuneri de o prezentare generală a valorii totale a datoriilor contingente la care este expus bugetul, împreună cu o analiză a unor simulări de criză și a posibilului impact al acestora asupra bugetului.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la jumătatea anului 2019.

—

Recomandarea 3: să invite Parlamentul European și Consiliul, în contextul dezbaterii cu privire la cadrul financiar multianual de după 2020, să prevadă mecanisme care să permită o mai bună gestionare a riscului de acumulări de plăți restante, ținând seama de nivelul ridicat al angajamentelor restante din actualul și din precedentul cadru financiar multianual.

Data-țintă de punere în aplicare a recomandării: până la începutul perioadei de după 2020.

3.1.

În fiecare an, Curtea analizează, în prezentul capitol, o serie de aspecte legate de performanță, și anume rezultatele obținute pornind de la bugetul UE, care este executat de Comisie în cooperare cu statele membre (1). Pentru acest exercițiu, Curtea a examinat în mod special:

3.1.

3.2.

Anul trecut, Curtea a comparat abordarea Comisiei cu bunele practici în ceea ce privește raportările referitoare la performanță. Pentru o organizație este important să dispună de proceduri corespunzătoare de raportare cu privire la performanță și să le îmbunătățească în mod continuu, dar este la fel de important ca informațiile rezultate din această raportare să fie utilizate pentru a gestiona activitățile, pentru a optimiza rezultatele și pentru a adapta sistemele de gestiune și procesele de planificare strategică. Modul în care sunt utilizate aceste informații influențează succesul organizației pe termen lung în instituirea unui sistem de gestionare a performanței.

3.3.

În opinia Comisiei, gestionarea performanței este o abordare sistematică și continuă în vederea îmbunătățirii eficacității, a eficienței și a rezultatelor operațiunilor printr-o mai bună planificare, prin monitorizare constantă și printr-un proces decizional bazat pe elemente concrete (2). Inițiativa Comisiei intitulată „Un buget al UE axat pe rezultate”, care a fost lansată în 2015, include diferite direcții de lucru și obiective, printre care se numără sprijinirea procesului decizional cu informații relevante referitoare la performanță (3). Orientările privind o mai bună legiferare (4), care au fost lansate în 2015 și actualizate în iulie 2017, prevăd că toate probele disponibile trebuie utilizate ca bază pentru a elabora politici și o legislație a UE care să își atingă obiectivele într-un mod deschis, transparent și eficient din punctul de vedere al costurilor.

3.4.

Pentru a evalua dacă Comisia utilizează în mod adecvat informațiile referitoare la performanță în procesul decizional, Curtea a parcurs următoarele etape:

3.5.

Examinarea Curții a vizat utilizarea în cadrul Comisiei a informațiilor referitoare la performanță în legătură cu programele de cheltuieli și cu elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor. Curtea a exclus următoarele aspecte din sfera auditului său:

(i)

utilizarea informațiilor referitoare la performanță în legătură cu gestionarea administrativă a personalului și a altor resurse de către Comisie, pentru a se axa pe obținerea de rezultate pentru politici și programe;

(ii)

utilizarea informațiilor referitoare la performanță de către autoritatea bugetară  (7); OCDE (8) și alți cercetători (9) au desfășurat deja activități în acest domeniu.

3.6.

În elaborarea bugetelor naționale, este normal să se realoce resurse în fiecare an sau chiar mai frecvent. În contextul UE însă, situația este diferită. În cadrul revizuirii la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM) 2014-2020 (10), Comisia a arătat că era esențial să se obțină un echilibru între previzibilitatea pe termen mediu și flexibilitatea necesară pentru a reacționa în situații neprevăzute. În cadrul financiar multianual 2014-2020, aproximativ 80 % din bugetul UE este prealocat, fapt care, potrivit Comisiei, „limitează capacitatea de reacție a bugetului la nevoile aflate în continuă schimbare”.

3.7.

Bugetul UE este în principal un buget de investiții. Se stabilesc plafoane anuale pentru diferitele rubrici bugetare incluse în cadrul financiar multianual pe șapte ani, iar sumele sunt repartizate în avans statelor membre. Unele mecanisme de flexibilitate legate de performanță, precum rezerva de performanță și condiționalitățile ex ante, sunt deja prevăzute în legislația sectorială relevantă, dar acestea prezintă limitări (11). Deși activitățile neperformante pot fi înlocuite cu unele mai performante în aceeași regiune și în același stat membru, există doar un spațiu de manevră limitat pentru ajustarea priorităților în materie de cheltuieli între rubricile bugetare. Cea mai importantă ocazie pentru a aloca fondurile ținând seama de informațiile referitoare la performanță este momentul în care se elaborează și se negociază un nou regulament privind cadrul financiar multianual și programele sectoriale aferente.

3.8.

Evaluările la jumătatea perioadei ale cadrului financiar multianual reprezintă o altă oportunitate de a lua în considerare informațiile referitoare la performanță. Ultima evaluare (12) de acest fel a condus la realocarea sumei de 12 798  de milioane de euro, ceea ce reprezintă 1,18  % din totalul creditelor de angajament din cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020: o proporție relativ redusă. Aceste realocări de fonduri au fost motivate în principal de necesitatea de a aborda criza refugiaților și alte amenințări la adresa securității, precum și deficite de investiții generate de criza economică și financiară, mai degrabă decât de performanță.

3.8.

3.9.

Măsurarea contribuției bugetului UE și a contribuției Comisiei la obiectivele de nivel înalt este complexă, întrucât mai multe cadre politice strategice se aplică în paralel (13) (a se vedea caseta 3.1 ):

3.9.

Cadrul financiar multianual este unul dintre instrumentele de punere în aplicare a priorităților Uniunii. Actualul cadru financiar multianual a fost conceput cu scopul de a contribui la Strategia Europa 2020 și constituie un sprijin solid pentru alte priorități emergente (14).

3.10.

În plus, alte obiective sunt definite în diferite documente de politici sectoriale, în conformitate cu competențele UE care decurg din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. UE s-a angajat de asemenea să pună în aplicare Obiectivele de dezvoltare durabilă definite de Organizația Națiunilor Unite. UE își propune să raporteze în fiecare an cu privire la progresele pe care le-a realizat în vederea atingerii acestor obiective.

3.11.

Curtea a examinat modul în care direcțiile generale au gestionat coexistența diferitelor strategii. Două abordări au prevalat.

3.12.

Multitudinea de strategii determină părțile interesate să le considere abordări separate, așa cum se arată, de exemplu, în evaluarea Comisiei privind Strategia UE pentru tineret (16).

3.12.

3.13.