52017IP0346

Language
- My EUR-Lex
- Sign in
- Register
- My recent searches (0)

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52017IP0346 - EN

Document 52017IP0346

Help

Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2017 referitoare la corupție și drepturile omului în țările terțe (2017/2028(INI))

JO C 337, 20.9.2018, p. 82–98 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

HTML

PDF

Official Journal

20.9.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 337/82

P8_TA(2017)0346

Corupția și drepturile omului în țările terțe

Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2017 referitoare la corupție și drepturile omului în țările terțe (2017/2028(INI))

(2018/C 337/12)

Parlamentul European,

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC), care a intrat în vigoare la 14 decembrie 2005 (1),

—	având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului,

—	având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

—	având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind combaterea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale, recomandarea din 2009 privind măsuri suplimentare de combatere a corupției, precum și recomandarea din 2009 privind deducerea fiscală a sumelor provenite din mituirea funcționarilor publici străini și alte instrumente aferente (2),

—	având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația, adoptat în 2012, precum și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația (2015-2019), adoptat de Consiliul Afaceri externe la 20 iulie 2015,

—	având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, adoptate la a 2914-a reuniune a Consiliului Afaceri Generale din 8 decembrie 2008 (3),

—	având în vedere Rezoluția ONU „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 25 septembrie 2015 (4),

—	având în vedere raportul Băncii Europene de Investiții, intitulat „Politica de prevenire și descurajare a conduitei interzise în activitățile Băncii Europene de Investiții” („politica BEI de combatere a fraudei”), adoptat la 8 noiembrie 2013 (5),

—	având în vedere principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: implementarea cadrului Organizației Națiunilor Unite „Protecție, respect și remediere” (6),

—	având în vedere concluziile Consiliului referitoare la afaceri și drepturile omului din 20 iunie 2016 (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la combaterea corupției și acțiunile subsecvente rezoluției CRIM (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (10),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (11),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare (12),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2015 referitoare la dezvăluirile recente privind cazurile de corupție la nivel înalt din cadrul FIFA (13),

—	având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun (14),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe (15),

—

având în vedere Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția, Convenția civilă a Consiliului Europei privind corupția, precum și rezoluțiile (98)7 și (99)5, adoptate de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei la 5 mai 1998, respectiv la 1 mai 1999, prin care se constituie Grupul de state împotriva corupției (GRECO),

—	având în vedere Declarația de la Jakarta privind Principiile pentru agențiile anticorupție, adoptată la 26-27 noiembrie 2012 (16),

—	având în vedere Declarația de la Panama cu privire la a șaptea Conferință anuală și adunare generală a Asociației Internaționale a Autorităților anticorupție (IAACA), adoptată la 22-24 noiembrie 2013,

—

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU privind instituțiile naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului, adoptată la 17 decembrie 2015, precum și Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului privind instituțiile naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului, adoptată la 29 septembrie 2016 (17),

—	având în vedere raportul final al Comitetul consultativ al Consiliului ONU pentru drepturile omului cu privire la impactul negativ al corupției asupra exercitării drepturilor omului, publicat la 5 ianuarie 2015 (18),

—	având în vedere Convenția Uniunii Africane privind prevenirea și combaterea corupției (AUCPCC) (19),

—	având în vedere inițiativa „Global Compact” a Organizației Națiunilor Unite de a fundamenta strategii și măsuri privind principiile universale ale drepturilor omului, ocuparea forței de muncă, mediul și combaterea corupției (20),

—	având în vedere indicele anual de percepție a corupției stabilit de organizația Transparency International,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru comerț internațional (A8-0246/2017),

întrucât corupția este un fenomen global complex, afectând atât regiunile din nord, cât și pe cele din sud, care poate fi definit ca abuzul de putere pentru a obține câștiguri private, individuale, colective, directe sau indirecte și care reprezintă o amenințare gravă la adresa interesului public, a stabilității și securității sociale, politice și economice, subminând încrederea publică și eficiența și eficacitatea instituțiilor, precum și valorile democrației și drepturilor omului, ale eticii, justiției dezvoltării sustenabile și bunei guvernanțe;

întrucât corupția poate varia de la eforturile la scară mică de influențare a persoanelor, a funcționarilor publici sau de punere în aplicare a serviciilor publice, la încercări la scară largă de a submina sisteme politice, economice și/sau juridice, precum și de a promova și de a finanța terorismul, de a încuraja extremismul, de a scădea veniturile fiscale și de a sprijini rețelele de criminalitate organizată;

C.	întrucât corupția este cauzată de neîndeplinirea de către sistemele politice, economice și juridice a obligației de a oferi o supraveghere și o răspundere solide și independente;

D.	întrucât reducerea corupției este esențială pentru creșterea economică, reducerea sărăciei, crearea de bogăție, educație, bunăstare, asistență medicală, dezvoltarea infrastructurii și soluționarea conflictelor, precum și pentru a consolida încrederea în instituții, întreprinderi și politici;

întrucât, în numeroase țări, corupția reprezintă nu numai un obstacol sistemic important pentru realizarea democrației, respectarea statului de drept și a libertății politice și dezvoltarea durabilă, precum și a tuturor drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, dar poate conduce și la numeroase încălcări ale drepturilor omului; întrucât corupția constituie una dintre cauzele cele mai neglijate ale încălcărilor drepturilor omului, deoarece alimentează injustiția, inegalitatea, printre altele în ceea ce privește resursele financiare și economice, impunitatea, acțiunile arbitrare, extremismul politic și religios și conflictele;

întrucât corupția, prin faptul că amenință consolidarea democrației și asigurarea respectării drepturilor omului, precum și prin subminarea autorităților de stat, poate conduce la revolte sociale, inclusiv la acte de violență, proteste civile și instabilitatea politică majoră; întrucât corupția rămâne un catalizator neglijat în mod sistematic al conflictelor în țările în curs de dezvoltare, conducând la încălcări răspândite ale drepturilor omului, inclusiv ale dreptului internațional umanitar, și la impunitatea autorilor faptelor; întrucât status quo-ul corupției și îmbogățirea ilicită în funcțiile de conducere ale statului au condus la acapararea puterii și la perpetuarea cleptocraților în fruntea statelor;

întrucât în numeroase țări nivelurile ridicate ale corupției conduc la un nivel scăzut de dezvoltare umană, socială și economică, niveluri scăzute de educație și alte servicii publice, drepturi civile și politice limitate, competiție politică și libertate a mass-mediei, atât online, cât și în mediile tradiționale, slabă sau inexistentă și deficiențe în ceea ce privește statul de drept;

întrucât corupția afectează exercitarea drepturilor omului, are repercusiuni specifice și afectează în mod disproporționat grupurile cele mai defavorizate, marginalizate și vulnerabile din societate, cum sunt femeile, copiii, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, persoanele sărace, indigene sau care aparțin minorităților, privându-le de un acces egal la participarea politică, la programele și serviciile publice și sociale, la justiție, siguranță, resurse naturale, inclusiv terenuri, la locuri de muncă, educație, asistență medicală și locuințe; întrucât corupția afectează, de asemenea, progresele realizate în direcția încetării discriminării, a egalității de gen și a emancipării femeilor, limitând capacitățile acestora de a-și revendica drepturile; întrucât corupția denaturează dimensiunea și compoziția cheltuielilor guvernamentale, afectând grav capacitatea statului de a exploata la maximum toate resursele disponibile pentru a garanta drepturile economice, sociale și culturale, funcționarea adecvată a democrației și statul de drept, precum și dezvoltarea unei etici comune;

întrucât obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 16 al ONU face referire la pace, justiție, construirea unor instituții puternice și lupta împotriva corupției; întrucât, pentru a realiza ODD 16 în mod universal, UE trebuie să abordeze în mod urgent și direct diverse aspecte în care corupția joacă un rol esențial, variind de la încălcările drepturilor omului la sărăcie, foamete și injustiție;

întrucât abordarea corupției necesită eforturi concertate pentru a elimina atât corupția la nivel înalt, cât și faptele de corupție minore în țările terțe și în statele membre ale UE, având în vedere, de la caz la caz, patronajul ierarhic, sistemele de recompensare și clientelismul din structurile puterii, care adeseori fac legătura dintre infracțiunile de corupție și impunitatea de la cel mai înalt nivel și faptele de corupție minore care afectează în mod direct viața populației și accesul acestora la serviciile de bază;

K.	întrucât corupția nu poate fi abordată în lipsa unui angajament politic puternic la cel mai înalt nivel, indiferent de curajul, abilitatea și disponibilitatea organismelor naționale de supraveghere și de aplicare a legii;

întrucât consecințele economice ale corupției sunt extrem de negative, mai ales din punctul de vedere al impactului asupra creșterii sărăciei și inegalităților în rândul populației, al calității serviciilor publice, în special în ceea ce privește securitatea, accesul egal la asistență medicală completă și la un standard înalt de educație, al accesului la infrastructură, al oportunităților socioeconomice pentru emanciparea individuală și colectivă, în special creșterea economică, crearea de locuri de muncă și de oportunități de angajare și al descurajării antreprenoriatului și pierderii investițiilor;

M.	întrucât, de exemplu, corupția costă UE între 179 de miliarde de euro și 990 de miliarde de euro în ceea ce privește PIB-ul pe an (21);

N.	întrucât, conform Băncii Mondiale, aproximativ o mie de miliarde de dolari se plătesc în fiecare an ca mită în întreaga lume, iar pierderea economică totală provenită din corupție este estimată a fi mult mai mare decât această cifră;

O.	întrucât criminalitatea organizată, care este o problemă gravă în multe țări și care are o dimensiune transfrontalieră, este adeseori legată de corupție;

întrucât actele de corupție și încălcările drepturilor omului implică, de obicei, abuzul de putere, lipsa de răspundere, obstrucționarea justiției, utilizarea influenței în mod necorespunzător și instituționalizarea unor forme diverse de discriminare, clientelismul și denaturarea mecanismelor pieței; întrucât corupția demonstrează o corelare strânsă cu deficiențele statului de drept și ale bunei guvernanțe și întrucât adeseori corupția subminează eficacitatea instituțiilor și a entităților care au sarcina de a asigura sistemul de control și echilibru, precum și respectarea principiilor democratice și a drepturilor omului, cum ar fi parlamentele, autoritățile de aplicare a legii, societatea judiciară și societatea civilă; întrucât, în țările în care statul de drept este subminat de corupție, atât punerea în aplicare, cât și consolidarea cadrelor juridice este împiedicată de judecători, juriști, procurori, polițiști, investigatori și auditori corupți;

întrucât corupția și încălcările drepturilor omului reprezintă un fenomen care implică o lipsă de integritate în conduită și autorități care nu respectă normele și întrucât credibilitatea și legitimitatea organizațiilor publice și private pot fi garantate numai dacă gestionarea zilnică se bazează pe o cultură a unei integrități stricte;

întrucât practici precum frauda electorală, finanțarea ilicită a partidelor politice, nepotismul sau influența percepută ca disproporționată a banilor în politică erodează încrederea în partidele politice și în reprezentanții aleși, în procesul electoral și guverne, subminează legitimitatea democratică și încrederea publicului în politică și pot afecta semnificativ drepturile civile și politice; întrucât reglementarea inadecvată și lipsa transparenței și a monitorizării finanțării politice pot crea oportunități pentru abuzul de influență și interferența în desfășurarea afacerilor publice; întrucât acuzațiile de corupție pot fi utilizate și ca instrument politic pentru a discredita reputația politicienilor;

întrucât corupția în sectorul judiciar încalcă principiul egalității, nediscriminării, accesului la justiție și dreptul la un proces echitabil și la o cale de atac efectivă, care sunt esențiale pentru aplicarea tuturor celorlalte drepturi ale omului și pentru prevenirea impunității; întrucât absența unei administrații judiciare și publice independente încurajează lipsa încrederii în instituțiile publice, subminând respectarea statului de drept și, în mod ocazional, alimentând violența;

T.	întrucât este dificil să se măsoare corupția, deoarece aceasta implică, de obicei, practici ilegale care sunt ascunse în mod intenționat, deși au fost elaborate și puse în aplicare anumite mecanisme de identificare, monitorizare, măsurare și combatere a corupției;

U.	întrucât noile tehnologii, cum ar fi registrele distribuite sau tehnicile și metodologiile de investigație cu sursă deschisă, oferă noi oportunități de creștere a transparenței activităților guvernamentale;

întrucât consolidarea protecției drepturilor omului, și mai ales a principiului nediscriminării, reprezintă un instrument valoros în combaterea corupției; întrucât combaterea corupției prin dreptul penal și dreptul privat înseamnă adoptarea unor măsuri represive și reparatorii; întrucât promovarea și consolidarea drepturilor omului, a statului de drept și a bunei guvernanțe sunt componente esențiale ale unor strategii de combatere a corupției sustenabile și care dau rezultate;

întrucât crearea unor sinergii între abordarea penală și abordarea care are la bază drepturile omului în combaterea corupției ar putea contribui la reacțiile față de efectele colective și generale ale corupției sistemice și ar putea împiedica erodarea sistemică a drepturilor omului, ca o consecință directă sau indirectă a corupției;

întrucât eforturile internaționale de combatere a corupției au un cadru instituțional și juridic care evoluează continuu, dar există un decalaj important la nivelul implementării din cauza lipsei de voință politică sau a absenței unor mecanisme eficiente de aplicare; întrucât o perspectivă axată pe drepturile omului asupra eforturilor anticorupție ar constitui o schimbare de paradigmă și ar putea contribui la eliminarea acestor decalaje de implementare, folosind mecanismele naționale, regionale și internaționale pentru a monitoriza respectarea obligațiilor în materie de drepturi ale omului;

întrucât Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției este singurul instrument universal anticorupție cu caracter juridic obligatoriu care vizează cinci domenii principale: măsurile preventive, incriminarea și aplicarea legii, cooperarea internațională, recuperarea activelor și asistența tehnică și schimbul de informații;

întrucât obligațiile internaționale existente sunt mecanisme bune de luare a unor măsuri adecvate și justificate pentru a preveni sau a sancționa corupția în sectoarele public și privat, în special în conformitate cu Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, cu Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și cu alte instrumente de interes privind drepturile omului;

AA.

întrucât autoritățile judiciare, mediatorii și instituțiile naționale pentru drepturile omului, precum și organizațiile societății civile, joacă un rol esențial în combaterea corupției, iar potențialul lor poate fi stimulat prin cooperarea strânsă cu agențiile naționale și internaționale cu activități în domeniul combaterii corupției;

AB.

întrucât ar trebui acționat împotriva corupției prin îmbunătățirea transparenței, a responsabilității și a măsurilor de combatere a impunității în interiorul statelor, precum și acordând prioritate dezvoltării de strategii și politici specifice, care nu numai să fie îndreptate împotriva corupției, ci și să contribuie la dezvoltarea și consolidarea politicilor publice în acest sens;

AC.

întrucât atât societatea civilă, cât și sectorul privat pot juca un rol determinant în conturarea reformei instituționale în vederea consolidării transparenței și a responsabilității; întrucât pot fi învățate lecții din experiența mișcărilor pentru drepturile omului în ceea ce privește sensibilizarea societății civile față de consecințele negative ale corupției, precum și crearea unor alianțe cu instituțiile statului și cu sectorul privat, menite să sprijine eforturile împotriva corupției;

AD.

întrucât absența unei mass-medii libere, atât online, cât și prin canalele tradiționale, nu doar că restrânge dreptul fundamental la libertatea de exprimare, ci și creează condiții favorabile pentru proliferarea unor practici opace, corupție și comportament reprobabil; întrucât mass-media independentă și un peisaj mediatic divers și pluralist joacă un rol important în asigurarea transparenței și a controlului, prin investigarea și expunerea faptelor de corupție și prin sensibilizarea mai mare a publicului în ceea ce privește legătura dintre corupție și încălcările drepturilor omului; întrucât legile privind defăimarea, cum ar fi incriminarea faptelor considerate „defăimare”, se aplică în mai multe țări, inclusiv în state membre ale UE, subminând posibil libertatea de exprimare și libertatea presei și descurajând avertizorii de integritate și jurnaliștii să denunțe faptele de corupție;

AE.

întrucât numeroase organizații ale societății civile, inclusiv asociațiile de apărare a drepturilor omului și de combatere a corupției, sindicate, jurnaliști de investigație, bloggeri și avertizori de integritate semnalează fapte de corupție, fraude, gestionări defectuoase și încălcări ale drepturilor omului, în pofida faptului că sunt expuși riscului de a suferi măsuri de retorsiune, inclusiv la locul de muncă, de a fi acuzați de calomnie sau de defăimare și pericolelor personale; întrucât lipsa protecției împotriva represaliilor, a calomniei și a defăimării și absența unor anchete independente și credibile pot descuraja persoanele să reclame public aceste fapte; întrucât UE are datoria de a le proteja, în special oferindu-le sprijin public, inclusiv prin participarea la procesele apărătorilor drepturilor omului și prin monitorizarea acestora, și folosind cât mai eficient instrumentele de cooperare, precum Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO); întrucât asigurarea respectării și transpunerii corecte în practică a legislației existente este indispensabilă; întrucât cei care fac publice faptele de corupție ar trebui să aibă dreptul la păstrarea confidențialității identității lor, sub rezerva garanțiilor dreptului la un proces echitabil; întrucât avertizorii de integritate ar trebui să beneficieze de protecție internațională împotriva urmăririi penale;

AF.

întrucât lupta împotriva corupției ar trebui să includă și măsuri de eradicare a criminalității organizate, a paradisurilor fiscale, a spălării banilor, a evaziunii fiscale și a fluxurilor ilicite de capital, precum și mecanismele care permit astfel de practici, deoarece acestea împiedică dezvoltarea durabilă, progresul, prosperitatea și responsabilitatea țărilor în cauză;

AG.	întrucât numeroase țări terțe încă nu au capacitatea de a realiza un schimb de informații fiscale cu țările UE și, astfel, nu primesc informații din partea țărilor UE cu privire la cetățenii lor care ar putea realiza activități de evaziune fiscală;

AH.

întrucât fondurile UE destinate țărilor terțe, inclusiv în situații de urgență, trebuie monitorizate în mod corespunzător, cu ajutorul unui sistem clar de control și echilibru în țările beneficiare, pentru a preveni posibilitatea apariției unor fapte de corupție și pentru a demasca abuzurile și a face publice numele funcționarilor corupți;

AI.	întrucât ținerea sub control a corupției și a fluxurilor de capital ilegale este o chestiune politică, care trebuie abordată în mod cuprinzător, la nivel mondial și transfrontalier (G20, ONU, OCDE, BM și FMI);

AJ.	întrucât Forumul Internațional pentru Integritatea în domeniul Sportului (IFSI), organizat la Lausanne, Elveția, în februarie 2017, a promovat colaborarea între guverne, organisme sportive internaționale și alte organizații în scopul combaterii corupției în sport,

invită la o acțiune colectivă la nivel național și internațional pentru prevenirea și combaterea corupției, având în vedere că acest fenomen nu cunoaște granițe și că trebuie încurajată cooperarea între țări și regiuni, alături de activitatea organizațiilor societății civile în lupta împotriva corupției; solicită statelor să se implice activ în cadrul forurilor internaționale, pentru a dezbate și a lua decizii comune privind bunele practici și politicile adaptate situației specifice din fiecare regiune, în vederea combaterii corupției ca fenomen complex, interconectat și orizontal, care creează obstacole în calea dezvoltării politice, economice și sociale și alimentează criminalitatea internațională, inclusiv activitățile legate de terorism;

decide să elaboreze un raport periodic de actualizare privind corupția și drepturile omului în cursul fiecărei legislaturi;

consideră că lupta împotriva corupției trebuie să implice o abordare bazată pe parteneriate între sectorul public și cel privat și avertizează că neîndeplinirea acestui obiectiv va atrage după sine sărăcie, inegalitate, prejudicii aduse reputației, va reduce investițiile externe, va compromite șansele în viață ale tinerilor și nu va reuși să distrugă legătura dintre faptele de corupție și terorism;

este preocupat de lipsa implementării instrumentelor naționale și internaționale existente în materie de combatere a corupției, cum ar fi Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (Orientările Ruggie), Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția și Convenția OCDE privind combaterea dării sau luării de mită; invită țările semnatare să le aplice în întregime, pentru a oferi cetățenilor lor o mai bună protecție; se angajează să colaboreze cu partenerii internaționali pentru a crește numărul statelor care optează pentru consolidarea proceselor democratice și crearea unor instituții responsabile;

își exprimă preocuparea cu privire la hărțuirea, amenințările, intimidarea și represaliile suferite de membrii organizațiilor societății civile, inclusiv ai asociațiilor de combatere a corupției și ai mișcărilor pentru drepturile omului, de jurnaliștii, bloggerii și avertizorii de integritate care demască și denunță faptele de corupție; solicită autorităților să ia toate măsurile necesare pentru a garanta integritatea fizică și psihologică a acestora și pentru a asigura investigații imediate, aprofundate și imparțiale, pentru a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției, în conformitate cu standardele internaționale;

îndeamnă participanții la Summitul Anticorupție de la Londra din 2016 să își îndeplinească angajamentele asumate în vederea abordării cauzelor corupției și să aplice metodele necesare pentru promovarea transparenței, precum și să ofere sprijin persoanelor celor mai afectate;

reamintește că elaborarea unei strategii anticorupție externe a UE este esențială pentru a combate în mod eficace corupția și infracțiunile financiare;

subliniază că statele membre sunt obligate să își îndeplinească obligațiile vizând drepturile omului în conformitate cu Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției și încurajează țările care nu au făcut încă acest lucru să adere la convenție; subliniază că este de datoria statelor să prevină și, în cele din urmă, să reacționeze la toate consecințele negative ale corupției care apar pe teritoriul lor;

recunoaște responsabilitatea părților interesate din domeniul politic și pe cele ale operatorilor economici de a respecta drepturile omului și de a combate corupția; subliniază că în strategiile anticorupție trebuie integrată o perspectivă privind drepturile omului, pentru a pune în aplicare politici preventive obligatorii și eficace referitoare la aspecte precum transparența, legile privind accesul la informațiile publice, protecția avertizorilor de integritate și controalele externe;

10.

recomandă UE să intensifice sprijinul acordat instrumentelor internaționale pentru creșterea transparenței în sectoarele economice cele mai predispuse corupției și abuzurilor împotriva drepturilor omului;

11.

sprijină crearea unor cadre politice și juridice moderne, transparente și eficace pentru gestionarea resurselor naturale și consideră că astfel de măsuri pot fi utilizate ca arme puternice împotriva corupției; salută, în acest sens, Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI) și face apel la UE să își intensifice sprijinul pentru a ajuta țările bogate în resurse să o transpună în practică drept instrument global puternic de promovare a transparenței și a responsabilității gestionării veniturilor provenite din resurse naturale; consideră că instituirea unui cadru juridic eficace pentru a asigura aplicarea corectă a principiilor EITI de către societățile și de către alte părți interesate implicate în lanțurile de aprovizionare din sectoarele petrolului, gazelor și mineritului este o măsură esențială care ar trebui să fie promovată de UE;

12.

recomandă ca, în abordarea și combaterea fluxurilor ilegale de capital din Africa, o atenție deosebită să fie acordată acelor fluxuri de capital care rezultă din extracția minereurilor și mineralelor din minele aflate în zonele de conflict;

13.

ia act de faptul că corupția este un fenomen complex, care își are rădăcinile într-o gamă largă de factori economici, politici, administrativi, sociali și culturali, precum și în relațiile de putere, și reamintește, prin urmare, că, pentru a contribui la lupta împotriva corupției, politica de dezvoltare, în timp ce se concentrează pe reducerea sărăciei și a inegalităților și pe o integrare mai bună, trebuie să promoveze și drepturile omului, democrația, statul de drept și serviciile sociale publice, pentru a consolida buna guvernanță și pentru a construi capital social, incluziune socială și coeziune socială, ținând seama de caracteristicile culturale și regionale;

14.

subliniază faptul că una dintre cele mai eficace metode de prevenire a corupției constă în reducerea sferei de intervenție a statului și a intermedierii birocratice și introducerea unor reglementări mai simple;

Considerații privind corupția și drepturile omului în relațiile bilaterale ale UE

15.

subliniază că este nevoie ca principiul asumării democratice și asumării la nivel local a responsabilității să ocupe un loc central în proiectele finanțate prin programele de asistență ale UE pentru a asigura un standard minim de transparență; evidențiază că instrumentele financiare externe ale UE ar trebui să se bazeze pe normele anticorupție, pe condiționalitatea axată, printre altele, pe rezultate și incluzând etape clare, pe indicatori și raportarea anuală privind progresele și pe angajamentele asumate de țările partenere pentru a spori absorbția sprijinului financiar din partea UE;

16.

reamintește necesitatea monitorizării permanente a proiectelor finanțate de UE și responsabilizarea autorităților din țările beneficiare în cazul în care fondurile UE nu sunt utilizate în mod corespunzător și subliniază necesitatea implicării OSC-urilor locale și a apărătorilor drepturilor omului în procesul de monitorizare a punerii în aplicare a contractelor; subliniază, de asemenea, necesitatea ca orice contractant care primește fonduri UE să dezvăluie toate informațiile solicitate, inclusiv cele referitoare la proprietatea efectivă și la structura corporativă;

17.

recomandă ca UE și alți furnizori internaționali de granturi și împrumuturi să efectueze audituri privind granturile, împrumuturile și pachetele de asistență și să efectueze un proces riguros de diligență în ceea ce privește guvernele și organizațiile beneficiare, pentru a evita furnizarea unor „chirii” autorităților și organizațiilor cleptocrate controlate de acestea și de asociații acestora; consideră, în acest context, că ar trebui să se încurajeze, de asemenea, evaluările inter pares;

18.

subliniază importanța crucială a agendei de combatere a corupției în timpul negocierilor de aderare la UE;

19.

invită UE să includă în acordurile cu țările terțe o clauză anticorupție, alături de clauze ce privesc drepturile omului, care ar trebui să prevadă monitorizări, consultări și, în ultimă instanță, să impună sancțiuni sau suspendarea unor astfel de acorduri în cazul unor acte de corupție grave și/sau sistemice, care conduc la încălcări grave ale drepturilor omului;

20.

solicită UE să elaboreze principii de combatere a marii corupții ca infracțiune în dreptul intern și internațional, să abordeze cazurile existente de impunitate în cazurile de mare corupție prin intensificarea aplicării legilor anticorupție și să pună în aplicare reforme pentru a elimina deficiențele sistemice din cadrele juridice naționale, care permit ca veniturile obținute din marea corupție să treacă granițele și să eludeze supravegherea autorităților de reglementare financiară și a autorităților fiscale ale statelor;

21.

subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită monitorizării continue și structurate, precum și evaluării implementării efective a UNCAC în statele membre UE și în țările cu care UE are încheiate acorduri sau intenționează să facă acest lucru;

22.

invită Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă și statele membre, ținând seama de corpusul legislativ al UE în domeniul combaterii corupției, să preia conducerea la nivel internațional și să promoveze lupta împotriva corupției în țările partenere ale UE;

23.

solicită UE să promoveze măsuri de combatere a corupției și mecanisme eficace de implicare a publicului și de responsabilitate publică – inclusiv dreptul de a avea acces la informații și punerea în aplicare a principiilor privind datele deschise – în toate dialogurile și consultările relevante cu țările terțe în domeniul drepturilor omului și să finanțeze proiecte care au ca scop elaborarea, punerea în aplicare și executarea acestor măsuri;

24.

subliniază importanța investigației cu surse deschise în ceea ce privește cercetarea anticorupție; solicită UE să finanțeze în mod adecvat organizațiile care lucrează la investigații cu surse deschise și la colectarea digitală a dovezilor de corupție, pentru a-i demasca pe funcționarii corupți și pentru a garanta responsabilitatea;

25.

invită UE să finanțeze cercetarea în domeniul aplicațiilor privind registrul distribuit, care ar putea fi utilizate pentru a îmbunătăți transparența vânzărilor de active guvernamentale, pentru a detecta și a urmări banii donatorilor în cadrul ajutorului extern al UE și pentru a contribui la combaterea fraudei electorale;

26.

salută continuarea eforturilor în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare și al Instrumentului de programare privind vecinătatea, pentru a înființa și a consolida instituții independente și eficace de combatere a corupției;

27.

invită SEAE și Comisia Europeană să elaboreze o programare comună privind drepturile omului și combaterea corupției, în special proiecte pentru îmbunătățirea transparenței, combaterea impunității și consolidarea agențiilor anticorupție; consideră că aceste eforturi ar trebui să includă sprijinirea instituțiilor naționale din domeniul drepturilor omului cu experiență dovedită în ceea ce privește independența și imparțialitatea de a acționa, de asemenea, în cazurile de corupție, inclusiv prin capacități de investigație pentru a stabili legături între corupție și încălcările drepturilor omului, cooperarea cu agențiile anticorupție, precum și sesizarea organelor penale sau a agențiilor de asigurare a respectării legii; solicită, de asemenea, UE și statelor membre să își intensifice programele de cooperare judiciară cu țările terțe pentru a promova schimbul de bune practici și instrumente eficace în lupta împotriva corupției;

28.

solicită UE să sprijine în continuare instituțiile anticorupție stabilite în țări terțe, care au dat dovadă de independență și imparțialitate, cum este Comisia internațională împotriva impunității în Guatemala (CICIG), precum și inițiativele de partajare a informațiilor, de schimb de bune practici și de consolidare a capacităților; îndeamnă aceste țări să furnizeze instituțiilor toate instrumentele necesare, inclusiv competența de investigare, pentru a fi eficace în desfășurarea activității;

29.

solicită Comisiei și SEAE să aloce fonduri suplimentare pentru a sprijini adoptarea și aplicarea unor programe destinate protecției membrilor organizațiilor societății civile, inclusiv a asociațiilor de combatere a corupției și a mișcărilor pentru drepturile omului, a jurnaliștilor, a bloggerilor și a celor care denunță cazurile de corupție și de încălcare a drepturilor omului; insistă că orice viitoare actualizare a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, ajutorul pentru dezvoltare sau notele orientative vizând implementarea lor ar trebui să includă trimiteri explicite și măsuri de promovare a protecției drepturilor omului și de combatere a corupției, în scopul de a facilita raportarea actelor suspectate de corupție de către persoanele private, fără frica de represalii, și de a sprijini comunitățile care au avut de suferit de pe urma acesteia; salută lansarea recentă de către Comisie a unui proces de consultare privind protecția celor care semnalează ilegalități; subliniază că punctele centrale privind drepturile omului în cadrul delegațiilor UE ar trebui, de asemenea, să acorde o atenție deosebită acestor grupuri-țintă și să mențină un contact strâns cu OSC-urile locale și cu apărătorii drepturilor omului, asigurând vizibilitatea și protecția lor la nivel internațional, și astfel să antreneze canale sigure de raportare a infracțiunilor;

30.

subliniază faptul că organismele de supraveghere, executorii judecătorești și procurorii care au un istoric de independență și imparțialitate, precum și avertizorii de integritate și martorii unor cazuri specifice trebuie să beneficieze cu toții de asistență și sprijin din partea UE, prin reprezentări pe teren și prin invitația adresată acestora de a participa la cursuri de formare în Europa; subliniază că, atunci când este cazul, acest sprijin ar trebui să fie făcut public;

31.

solicită delegațiilor UE să utilizeze demersurile și diplomația publică la nivel local și internațional, pentru a denunța cazurile de corupție și de impunitate, în special atunci când acestea conduc la încălcări grave ale drepturilor omului; solicită, de asemenea, delegațiilor UE și ambasadelor statelor membre să includă rapoarte privind corupția (indiferent dacă sunt analize sistemice sau cazuri specifice) în cadrul informărilor adresate SEAE și statelor membre;

32.

recomandă ca SEAE și delegațiile UE să includă o referință specifică privind legătura dintre corupție și drepturile omului în documentele de strategie de țară privind drepturile omului și democrația ori de câte ori este cazul și, în plus, ca această problemă să fie tratată ca fiind una dintre prioritățile reprezentanților speciali ai UE atunci când își îndeplinesc sarcinile; solicită UE să abordeze în mod direct corupția în documentele de programare și în documentele de strategie de țară și să coreleze orice sprijin bugetar acordat țărilor terțe cu reforme concrete în ceea ce privește transparența și alte măsuri de combatere a corupției;

33.

recomandă ca Fondul European pentru Democrație și mecanismul cuprinzător al UE privind apărătorii drepturilor omului (protectdefenders.eu) să se concentreze asupra unor programe specifice pentru protejarea activiștilor anticorupție care contribuie, de asemenea, la susținerea drepturilor omului;

34.

invită UE să instituie mecanisme de soluționare a reclamațiilor prin care persoanele afectate de acțiunile sale externe să poată depune plângeri în legătură cu abuzurile în materie de drepturile omului și cu cazurile de corupție;

35.

își reiterează solicitarea exprimată în rezoluțiile anterioare cu privire la faptul că UE ar trebui să transmită Consiliului cât mai curând posibil lista de sancțiuni Magnitsky împotriva celor 32 de funcționari de stat ruși responsabili pentru torturarea și uciderea denunțătorului rus Serghei Magnitsky, pentru adoptarea și impunerea unor sancțiuni specifice împotriva acestora, cum ar fi o interdicție de acordare a vizelor în întreaga UE și înghețarea activelor financiare pe care aceștia le dețin în Uniunea Europeană;

36.

încurajează statele membre să ia în considerarea adoptarea unei legislații care să stabilească criterii clare care să permită înscrierea pe o listă neagră și impunerea de sancțiuni similare împotriva persoanelor din țări terțe și a membrilor familiilor acestora care au comis încălcări grave ale drepturilor omului sau sunt complice ori responsabile de ordonarea, controlarea sau conducerea în orice alt mod a unor acte de corupție semnificativă, inclusiv de exproprierea activelor private sau publice în interes personal, de corupția legată de contractele guvernamentale sau de extracția resurselor naturale, de darea sau luarea de mită ori facilitarea sau transferul averilor achiziționate în mod necuvenit în jurisdicții străine; subliniază că criteriile de includere pe listă ar trebui să se bazeze pe surse bine documentate, convergente și independente, precum și pe dovezi convingătoare, oferind celor vizați posibilitatea de a recurge la căi de atac; subliniază importanța publicității acestei liste pentru a oferi informațiile necesare entităților obligate să efectueze, printre altele, diligența necesară privind clientela în conformitate cu Directiva UE privind combaterea spălării banilor (22);

37.

solicită UE să respecte principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (articolul 208 din TFUE) și să contribuie în mod activ la reducerea corupției, precum și să lupte direct și explicit împotriva impunității prin politicile sale externe;

38.

solicită UE să îmbunătățească transparența și responsabilitatea în cadrul asistenței sale oficiale pentru dezvoltare, pentru respectarea efectivă a standardelor prevăzute în Inițiativa internațională privind transparența ajutorului (IATI) și a principiilor eficacității dezvoltării convenite la nivel internațional; solicită, de asemenea, UE să creeze un sistem solid și cuprinzător de gestionare a riscurilor, care să împiedice ca ajutorul pentru dezvoltare să contribuie la acte de corupție în țările beneficiare, de exemplu prin condiționarea sprijinului bugetar de îndeplinirea unor obiective anticorupție clare; în acest scop, subliniază necesitatea de a crea mecanisme solide pentru a monitoriza execuția sprijinului bugetar;

39.

invită Comisia ca, în vederea eradicării corupției la nivel înalt și în contextul sprijinului bugetar, să acorde atenție, în contextul sprijinului bugetar, transparenței operațiunilor care presupun privatizarea bunurilor publice și tranzacțiile cu acestea, în special cu terenuri, și să participe la programele de sprijin ale OCDE adresate țărilor în curs de dezvoltare în ceea ce privește guvernanța corporativă a întreprinderilor de stat;

40.

invită Comisia să sprijine țările în curs de dezvoltare în combaterea evaziunii fiscale și a eludării obligațiilor fiscale, ajutându-le să construiască sisteme fiscale echilibrate, eficiente, juste și transparente;

41.

subliniază că, în calitate de prim donator la nivel mondial, Uniunea Europeană ar trebui să promoveze forme de condiționare a acordării ajutorului extern UE de efectuarea unor reforme bugetare care să urmărească creșterea transparenței și a posibilității de acces la date și încurajarea adoptării unor orientări comune cu alți donatori;

42.

subliniază impactul său profund asupra schimburilor comerciale și asupra beneficiilor acestuia, asupra dezvoltării economice, a investițiilor și a procedurilor de achiziții publice și îndeamnă Comisia să țină cont de această legătură în toate acordurile comerciale și să includă în acestea clauze obligatorii privind drepturile omului și combaterea corupției;

43.

reamintește că politica comercială contribuie la protecția și promovarea valorilor apărate de UE, menționate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cum ar fi democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului, libertățile și drepturile fundamentale și egalitatea; subliniază că este important să existe o coerență între politicile externe ale Uniunii și politicile sale interne, mai ales în ceea ce privește combaterea corupției; subliniază că, în acest context, legislatorilor europeni le revine un rol deosebit în procesul de facilitare a relațiilor comerciale, deoarece trebuie să evite utilizarea acestor relații drept canale de răspândire a practicilor de corupție;

44.

percepe acordurile comerciale ca pe un mecanism esențial de promovare a bunei guvernări și a măsurilor de combatere a corupției; salută măsurile adoptate deja de UE în cadrul politicii sale comerciale pentru a combate corupția, de exemplu prin intermediul SPG+, al capitolelor privind dezvoltarea durabilă și prin includerea unor angajamente privind ratificarea de către partenerii comerciali a convențiilor internaționale de combatere a corupției; reafirmă obiectivul inclus în Strategia „Comerț pentru toți” de a include dispoziții anticorupție ambițioase în toate acordurile comerciale viitoare; în acest sens, solicită ca în viitoarele acorduri comerciale să fie incluse angajamente față de convențiile anticorupție multilaterale, cum sunt Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) și Convenția OCDE privind combaterea dării sau luării de mită, ca parte a unei abordări cuprinzătoare, și solicită ca aceste angajamente să fie integrate în acordurile comerciale existente cu ocazia revizuirii;

45.

subliniază faptul că părțile semnatare ale acordurilor comerciale ar trebui să ia măsuri pentru a promova participarea activă a sectorului privat, a organizațiilor societății civile și a grupurilor consultative interne la punerea în aplicare a programelor și clauzelor anticorupție în acordurile comerciale și de investiții internaționale; este de părere că ar trebui să se ia în considerare includerea protecției avertizorilor în acordurile comerciale viitoare, odată ce va fi instituit un sistem la nivelul întregii UE;

46.

recunoaște importanța furnizării unor orientări clare și a sprijinului pentru ca întreprinderile să elaboreze proceduri eficace de respectare a normelor anticorupție în cadrul activităților lor, în special pentru IMM-uri, prin intermediul unor dispoziții speciale în acordurile comerciale care să le permită să combată corupția; subliniază că nu există o abordare universală în materie de conformitate; invită Comisia să ia în considerare dezvoltarea unei asistențe pentru proiectele de consolidare a capacităților care vizează combaterea corupției, cum ar fi schimbul de bune practici și formarea, pentru a ajuta statele și mediul de afaceri să depășească orice provocări cu care s-ar putea confrunta în acest domeniu;

47.

salută intrarea în vigoare, în februarie 2017, a Acordului de facilitare a comerțului al OMC, care prevede măsuri de combatere a corupției în comerțul internațional; consideră, totuși, că adoptarea sau reformarea legislației sunt insuficiente în sine și că punerea în aplicare este esențială; subliniază faptul că reforma legislativă trebuie să fie însoțită de formare profesională în rândul personalului din sistemul judiciar, de accesul public la informații și de măsuri în materie de transparență și face apel la statele membre ale UE să coopereze în privința acestor chestiuni în cadrul luptei lor împotriva corupției; subliniază, de asemenea, că acordurile comerciale ar putea contribui la monitorizarea reformelor interne în legătură cu politicile de combatere a corupției;

48.

face apel la Comisie să negocieze dispoziții obligatorii privind combaterea corupției și combaterea spălării banilor în cadrul tuturor acordurilor comerciale viitoare, cu monitorizarea eficace a dispozițiilor anticorupție; invită în acest sens statele membre să sprijine includerea unor dispoziții de combatere a corupției în mandatele de negociere, astfel cum propune și Comisia în proiectele de mandate pe care le prezintă; salută prezența unor dispoziții de combatere a corupției în mandatul de negociere pentru modernizarea acordului UE-Mexic; solicită Comisiei să depună în continuare eforturi pentru a combate corupția printr-o mai mare transparență a negocierilor privind acordurile comerciale și prin includerea unor prevederi care să vizeze o cooperare mai intensă în domeniul normativ, integritatea procedurilor vamale și lanțurile valorice globale; consideră că pentru combaterea corupției trebuie incluse prevederi privind cooperarea, cum ar fi schimburile de informații și asistența administrativă și tehnică, pentru a face schimb de bune practici și pentru a le promova, deoarece acestea vor contribui la consolidarea statului de drept și a respectului față de drepturile omului; încurajează Comisia să stabilească condiții clare și pertinente și indicatori de performanță care să permită o mai bună evaluare și demonstrare a rezultatelor;

49.

reamintește importanța menținerii, pe durata punerii în practică a acordului, a unui dialog continuu și sistematic cu partenerii comerciali, pentru a se asigura monitorizarea acestuia și pentru a garanta buna punere în aplicare a acordului și a dispozițiilor privind combaterea corupției; ia act de propunerea Comisiei din strategia sa intitulată „Comerț pentru toți” de a introduce mecanisme de consultare în cazurile de corupție sistemică și de guvernanță defectuoasă și face apel la Comisie să ia în considerare suspendarea avantajelor unui acord în astfel de cazuri de corupție sistemică și de neîndeplinire a obligațiilor în materie de combatere a corupției sau de nerespectare a standardelor internaționale din domeniul combaterii corupției, cum sunt Standardul comun de raportare al OCDE, Planul de acțiune al OCDE privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor, registrul central privind beneficiarii efectivi și recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI); invită Comisia să stabilească condiții clare și pertinente și indicatori de performanță care să permită o mai bună evaluare și demonstrare a rezultatelor; solicită, de asemenea, Comisiei să reacționeze în mod ferm, proporțional și rapid atunci când guvernul beneficiar nu respectă cele convenite; invită Comisia să instituie mecanisme de consultare cu partenerii comerciali în cazurile în care se constată o corupție sistemică și să inițieze schimburi de cunoștințe de specialitate pentru a le acorda asistență țărilor care pun în aplicare măsuri de combatere a corupției;

50.

constată că acordurile comerciale trebuie să cuprindă clauze obligatorii și cu caracter executoriu privind drepturile omului, care să garanteze că societățile private și autoritățile statului respectă drepturile omului și cele mai înalte standarde sociale și de mediu, care sunt esențiale pentru a combate corupția;

Dezvoltarea informațiilor UE privind rețelele de corupție și intermediarii

51.

invită SEAE să conducă formarea unor grupuri operative între ambasadele statelor membre și delegațiile UE în țările terțe, prin intermediul cărora personalul diplomatic să poată analiza și să partajeze informații cu privire la structura și funcționarea rețelelor locale corupte la cel mai înalt nivel de putere, precum și să colecteze suficiente informații pentru a preveni coluziunea UE cu regimurile cleptocratice; este de părere că astfel de informații ar trebui transmise instituțiilor UE prin intermediul unor canale diplomatice și sigure; sugerează, în plus, ca delegațiile UE și ambasadele statelor membre să promoveze contacte strânse cu populația locală, și anume printr-un dialog regulat cu organizații ale societății civile autentice și independente, jurnaliști și apărători ai drepturilor omului, pentru a strânge informații fiabile în ceea ce privește corupția locală, factorii esențiali și oficialii care au fost prinși;

52.

consideră că întreprinderile ar trebui, de asemenea, să raporteze organismelor UE ori de câte ori li se cere mită și/sau sunt obligate să investească în țări terțe recurgând la intermediari locali sau la societăți fictive în calitate de parteneri;

53.

subliniază că, în lumina informațiilor colectate, orientările specifice fiecărei țări ar trebui împărtășite cu misiunile civile și militare și cu agențiile donatoare ale UE pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la riscurile implicate de abordarea contractanților locali, a companiilor private de securitate și a furnizorilor de servicii, ai căror beneficiari efectivi ar putea avea legături cu încălcări ale drepturilor omului și cu rețele de corupție;

Coerența internă-externă

54.

consideră că UE poate deveni un lider credibil și influent în lupta împotriva corupției numai dacă abordează într-un mod corespunzător problemele criminalității organizate, corupției și spălării de bani pe teritoriul său; regretă, în acest context, decizia Comisiei de a nu da curs Raportului UE anticorupție din 2014, pentru a oferi o nouă analiză a corupției în statele membre ale UE, fapt care ar fi consolidat și credibilitatea UE de a promova o agendă ambițioasă în ceea ce privește combaterea corupției în politicile sale externe; subliniază că Comisia și alte instituții ale UE ar trebui să prezinte periodic un raport și o autoevaluare ambițioase și riguroase în conformitate cu dispozițiile Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției și invită Comisia să prezinte în continuare inițiative politice și legislative în vederea combaterii corupției și să depună eforturi mai mari pentru o mai bună integritate și transparență în statele membre;

55.

remarcă că dezincriminarea corupției în oricare stat membru al UE ar diminua credibilitatea politicii publice și ar eroda și capacitatea UE de a pleda pentru o agendă ambițioasă de combatere a corupției la nivel mondial; sprijină cooperarea mai strânsă între statele membre ale UE și Curtea de Conturi Europeană;

56.

solicită din nou statelor membre ale UE să își modifice dreptul penal, dacă este necesar, pentru a stabili competența procurorilor și a instanțelor naționale de a investiga și de a judeca săvârșirea de infracțiuni precum darea sau luarea de mită ori deturnarea de fonduri publice, indiferent de locul unde a avut loc infracțiunea, atât timp cât veniturile obținute din aceste activități infracționale se găsesc în statul membru în cauză sau au fost spălate acolo, sau dacă persoana are o „legătură strânsă” cu statul membru, și anume prin cetățenie, reședință sau uzufructul unei societăți cu sediul sau cu filiale în statul membru respectiv;

Contribuția Uniunii Europene la abordarea combaterii corupției din perspectiva drepturilor omului în forurile multilaterale

57.

invită statele membre ale UE să lanseze o dezbatere la nivelul ONU privind întărirea standardelor privind independența și mandatele agențiilor de combatere a corupției, pe baza experienței dobândite de OHCHR, de Comitetul internațional de coordonare a instituțiilor naționale din domeniul drepturilor omului și organismele ONU, în special Consiliul pentru Drepturile Omului (CDO), în ceea ce privește instituțiile naționale pentru drepturile omului (Principiile de la Paris);

58.

subliniază că trebuie consolidate legăturile dintre agențiile anticorupție și NHRI pe baza mandatului acordat NHRI de a trata corupția ca posibilă sursă directă și indirectă de încălcări ale drepturilor omului;

59.

invită din nou statele membre ale UE să sprijine crearea funcției de Raportor Special al ONU pentru infracțiuni financiare, corupție și drepturile omului, care să aibă un mandat complet, inclusiv un plan orientat pe obiective și o evaluare periodică a măsurilor anticorupție luate de state; invită statele membre ale UE să își asume rolul de lider în mobilizarea sprijinului statelor membre în CDO și să devină împreună susținători ai unei rezoluții comune, care va defini mandatul;

60.

solicită ONU ca, în interesul eficacității, să adopte un instrument normativ privind fluxurile financiare ilicite;

61.

subliniază că trebuie intensificate eforturile naționale și internaționale de comunicare și de conștientizare în privința corupției menite să încurajeze participarea cetățenilor, pentru a sublinia faptul că corupția are un impact negativ asupra drepturilor omului și, printre altele, conduce la inegalități sociale, la lipsa justiției sociale și la niveluri ridicate ale sărăciei; încurajează UE să conceapă și să pună în aplicare programe specifice privind dreptul penal și procedural în vigoare și mecanismele de soluționare a reclamațiilor; subliniază că educația și informațiile publice imparțiale și independente joacă un rol crucial în predarea competențelor sociale și a principiilor integrității care servesc interesului public și contribuie la statul de drept și la dezvoltarea socială și economică a unei societăți;

62.

recomandă ca examinarea problemei corupției drept o cauză de încălcare a drepturilor omului, dar și ca rezultat al încălcărilor drepturilor omului și al unui stat de drept deficitar să fie integrată în evaluarea periodică universală, ca modalitate de combatere a corupției și de promovare a transparenței și a bunelor practici; subliniază rolul pe care l-ar putea avea societatea civilă în acest proces;

63.

încurajează o aprofundare a angajamentelor internaționale de a pune problema combaterii corupției în centrul obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU ca un mecanism de combatere a sărăciei la nivel mondial;

Corupția și traficul de persoane

64.

este îngrijorat de faptul că traficul de ființe umane poate fi facilitat prin corupția actorilor care dețin diferite niveluri de putere încredințată, cum ar fi poliția, ofițerii vamali, autoritățile de control la frontieră și serviciile de imigrație, care pot ignora, tolera, organiza și participa la traficul de persoane;

65.

subliniază, în această privință, importanța acțiunilor anticorupție, cum ar fi promovarea transparenței și a responsabilității în cadrul administrațiilor, prin introducerea unui mecanism principal pentru combaterea corupției și prin asigurarea unei mai bune coordonări în ceea ce privește strategiile pentru combaterea traficului de persoane;

66.

subliniază rolul important pe care îl pot avea abordările care iau în considerare dimensiunea de gen în elaborarea politicilor de combatere a corupției în cadrul traficului de persoane;

Afacerile și drepturile omului

67.

încurajează toate statele membre ale ONU, în speciale statele membre ale UE, să implementeze integral Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și să includă angajamente specifice privind măsurile de combatere a corupției în planurile lor naționale de acțiune privind drepturile omului (conform cerințelor din Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația al UE) sau să adopte legi specifice de combatere a mitei;

68.

salută faptul că unele planuri naționale de acțiune ale statelor membre ale UE fac referire la corupție și, în acest sens, sugerează măsuri specifice pentru prevenirea și sancționarea practicilor de corupție și de dare sau luare de mită, care ar putea conduce la încălcări ale drepturilor omului; recomandă ca UE să sprijine măsuri suplimentare pentru a promova adoptarea și punerea în aplicare a codurilor și standardelor de conformitate, de combatere a corupției/a dării sau luării de mită în cadrul întreprinderilor, precum și ca societățile care participă la licitații publice să dispună de un cod strict de combatere a mitei și a corupției și să respecte principii de bună guvernanță fiscală; consideră că deturnarea de fonduri publice, îmbogățirea ilicită ori darea sau luarea de mită ar trebui să fie pedepsite prin sancțiuni specifice suplimentare, în temeiul dreptului penal, îndeosebi în cazul în care acestea conduc în mod direct la încălcări ale drepturilor omului, cauzate de actul de corupție;

69.

salută versiunea revizuită a Directivei contabile privind dezvăluirea informațiilor nefinanciare și diversitatea informațiilor (23) referitoare la cerințele de raportare ale firmelor și grupurilor mari, inclusiv eforturile lor legate de drepturile omului și combaterea corupției; încurajează firmele să dezvăluie toate informațiile relevante în conformitate cu viitoarea notă orientativă ce va fi publicată curând de Comisie;

70.

își reînnoiește apelul către toate statele și către UE să se implice în mod activ și constructiv în activitatea curentă a grupului de lucru interguvernamental deschis al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi, cu respectarea drepturilor omului, în vederea obținerii unui instrument cu caracter juridic obligatoriu, pentru a preveni, a investiga, a face recurs și a avea acces la măsuri corective în cazul în care apar încălcări ale drepturilor omului, inclusiv cele cauzate de corupție; solicită statelor să ia toate măsurile necesare pentru a da entităților sau persoanelor care au suferit un prejudiciu în urma unui act de corupție dreptul de a introduce o acțiune în justiție împotriva responsabililor de prejudiciul menționat, în conformitate cu articolul 35 din Convenția UNCAC;

71.

invită Uniunea Europeană și statele sale membre să pună în aplicare Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale;

Acapararea terenurilor și corupția

72.

este în continuare preocupat de situația privind acapararea terenurilor de către corporații, investitori străini, actori statali naționali și internaționali, funcționari și autorități, ca urmare a practicilor de corupție; subliniază faptul că corupția permite acapararea terenurilor, adeseori prin evacuări forțate, acordând, printre altele, unor terți controlul dubios asupra terenului, fără consimțământul persoanelor care trăiesc pe terenul respectiv;

73.

subliniază că sondajele arată că corupția este larg răspândită în administrația funciară și invadează treptat toate etapele tranzacțiilor funciare, generând o gamă largă de efecte negative asupra drepturilor omului, care variază de la strămutarea forțată a comunităților, fără a li se oferi compensații adecvate, la uciderea celor care apără terenurile (24); constată, de asemenea, cu îngrijorare, că încălcările drepturilor omului riscă să se intensifice în contextul cererii crescânde de alimente, carburanți și produse de bază și în cel al investițiilor de mare anvergură în terenuri, tot mai numeroase, din țările în curs de dezvoltare;

74.

reamintește că sectorul financiar are un rol-cheie în prevenirea practicilor corupte care facilitează în mod deosebit acapararea de terenuri; reafirmă că băncile și instituțiile financiare ar trebui să adopte „măsuri impuse de obligația de diligență privind clientela” pentru a combate spălarea de bani asociată corupției și pentru a se asigura că investitorii sprijiniți de ele iau măsuri eficace referitoare la obligația de diligență în ceea ce privește drepturile omului; invită UE și statele sale membre să solicite publicarea de informații referitoare la achizițiile de terenuri efectuate de societăți în țări terțe și să acorde un sprijin sporit țărilor în curs de dezvoltare, pentru a asigura punerea în aplicare eficace a Orientărilor voluntare pentru guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a pescuitului și a pădurilor (VGGT), ca metodă de combatere a corupției în tranzacțiile funciare;

Alegerile și funcționarea organismelor alese în mod democratic

75.

subliniază că unul dintre obiectivele luptei împotriva corupției ar trebui să fie încetarea abuzurilor grave care distorsionează democrația și procesele politice și promovarea unui sistem judiciar independent, imparțial și eficient; solicită consolidarea rolului partidelor politice în calitatea lor de canale de reprezentare democratică și participare politică, prin dotarea lor în mod eficient; observă, în acest sens, că reglementarea finanțării politice, inclusiv identificarea donatorilor și a altor surse financiare, este, prin urmare, esențială pentru menținerea democrației;

76.

constată cu îngrijorare că fraudele electorale și corupția legată de procesele electorale și de funcționarea organismelor reprezentative alese și a adunărilor subminează grav încrederea în instituțiile democratice și fragilizează drepturile civile și politice, împiedicând reprezentare egală și echitabilă și punând sub semnul întrebării însuși statul de drept; remarcă rolul pozitiv al misiunilor de observare a alegerilor în ceea ce privește contribuția la desfășurarea corectă a alegerilor și sprijinirea reformei legislației electorale; încurajează continuarea cooperării cu organismele internaționale specializate, cum ar fi Consiliul Europei sau OSCE în acest domeniu;

77.

subliniază necesitatea specifică de a menține cel mai înalt nivel posibil de standarde etice și de transparență în funcționarea organizațiilor internaționale și regionale responsabile cu protejarea și promovarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept, prin conectarea instituțiilor și a profesiilor din întreaga lume în vederea consolidării capacității și a promovării unei culturi comune a integrității; subliniază necesitatea de a promova practici transparente prin elaborarea unor coduri de conduită și a unor măsuri specifice de transparență pentru a preveni și a investiga orice fraudă sau abatere;

78.

subliniază necesitatea ca activitatea de lobby să fie strict reglementată în conformitate cu principiile deschiderii și transparenței, astfel încât toate grupurile de interese să aibă acces egal la factorii de decizie și să pună capăt corupției și riscului de încălcare a drepturilor omului; solicită UE și statelor membre să identifice și să condamne toate formele de lobby ascunse, neetice și ilegale; solicită UE să promoveze procese de luare a deciziilor și legislative transparente, atât în statele membre, cât și în țările terțe;

79.

denunță categoric, în urma recentelor dezvăluiri din cazul „Laundromat” din Azerbaidjan, tentativele regimului azer și ale altor regimuri autocratice din țările terțe de a influența factorii de decizie europeni prin mijloace ilicite; solicită o investigație detaliată din partea Parlamentului a acuzațiilor menționate anterior și, în sens mai larg, a influenței exercitate de aceste regimuri; solicită adoptarea de către Parlament a unor măsuri solide pentru a preveni apariția unor astfel de cazuri de corupție, care ar submina credibilitatea și legitimitatea activității Parlamentului, inclusiv în ceea ce privește drepturile omului;

Evenimentele sportive de mare anvergură și legăturile acestora cu încălcările drepturilor omului și cu corupția

80.

este în continuare îngrijorat de încălcările grave ale drepturilor omului, inclusiv ale drepturilor lucrătorilor, și de corupția la nivel înalt în evenimentele sportive internaționale majore și în proiectele de infrastructură de mare amploare; încurajează cooperarea între organismele de conducere din sport și agențiile și ONG-urile internaționale de combatere a corupției, pentru a stabili angajamente transparente și verificabile în domeniul drepturilor omului, care să fie asumate de organizatorii evenimentelor sportive de mare anvergură și de cei care depun oferte pentru a le găzdui; subliniază că aceste criterii ar trebui să facă parte din criteriile de atribuire a găzduirii unor astfel de evenimente;

81.

consideră că și marile federații sportive internaționale neguvernamentale trebuie să își joace rolul în combaterea și împiedicarea corupției și ar trebui să își intensifice eforturile pentru a face acest lucru, că și aceste federații ar trebui să recunoască faptul că au o responsabilitate în domeniul drepturilor omului și că agențiile guvernamentale anti-corupție ar trebui, prin urmare, să dispună de mai multe competențe pentru a investiga cazurile de corupție și a impune sancțiuni în legătură cu marile federații sportive internaționale neguvernamentale;

82.

consideră că corupția la nivel înalt în domeniul administrării sportive, al „aranjării” meciurilor, al achizițiilor, al înțelegerilor de autorizare, al selecției locului de desfășurare, al pariurilor ilegale și dopajului și al implicării criminalității organizate a afectat credibilitatea organismelor sportive;

83.

consideră că integritatea în domeniul sportului poate contribui la agenda pentru dezvoltare globală și la buna guvernanță la nivel internațional;

Paradisurile fiscale

84.

pledează ferm pentru implementarea unor politici de toleranță zero față de paradisurile fiscale și spălarea banilor, întărind standardele internaționale de transparență, și încurajează o cooperare internațională mai profundă pentru a determina beneficiarul efectiv al societăților fictive și al trusturilor utilizate pentru eludarea taxelor, fraudă, comerț ilicit, fluxuri ilicite de capital, spălarea banilor și pentru beneficii rezultate din corupție;

85.

susține cu fermitate punerea în aplicare a standardelor privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte în Europa și în țările terțe, prin care corporațiilor multinaționale ar trebui să li se solicite să prezinte rapoarte privind informațiile financiare de bază pentru fiecare jurisdicție în care acționează, pentru a preveni corupția și evitarea obligațiilor fiscale;

86.

reamintește responsabilitatea UE în ceea ce privește combaterea evitării plății impozitelor de către corporații transnaționale și persoane fizice, precum și abordarea flagelului fluxurilor financiare ilicite din țările în curs de dezvoltare, care împiedică în mare măsură capacitatea acestora de a valorifica resurse suficiente pentru a îndeplini obligațiile privind drepturile omului;

87.

salută inițiativele conduse de UE de a dezvolta un schimb global de informații privind beneficiarul efectiv pentru a spori eficacitatea standardelor comune de raportare care pot contribui la expunerea faptelor ilegale;

88.

încurajează cooperarea la nivel mondial pentru a identifica bunurile furate și a le înapoia în condiții de siguranță proprietarilor lor de drept; reiterează faptul că UE are datoria de a ajuta țările terțe să repatrieze activele intrate în mod necuvenit în sistemele financiare și în proprietatea imobiliară din statele membre ale UE și să pedepsească autorii, persoanele care au avut un rol de decizie și intermediarii; solicită insistent UE să acorde prioritate acestei probleme de mare importanță în țările terțe aflate într-un proces de democratizare, în special prin soluționarea obstacolelor juridice și a lipsei disponibilității pentru cooperare a centrelor financiare; subliniază, în această privință, importanța separării confiscării bunurilor de condamnarea din statul solicitant, în scopul asigurării asistenței juridice reciproce și al urmăririi penale, în cazul în care există dovezi suficiente privind existența faptei ilegale;

89.

reamintește că corupția este strâns legată de activități precum spălarea de bani, evaziunea fiscală și comerțul ilicit; subliniază, în acest sens, că transparența ar trebui să fie piatra de temelie a tuturor strategiilor de combatere a corupției;

90.

subliniază că UE trebuie să promoveze lupta împotriva paradisurilor fiscale, a secretului bancar și a spălării de bani, anularea secretului profesional excesiv, raportarea publică pentru fiecare țară în parte pentru toate societățile multinaționale și introducerea unor registre publice ale beneficiarilor reali ai întreprinderilor ca o prioritate în toate forurile internaționale relevante; subliniază că majoritatea instrumentelor de combatere a evitării obligațiilor și a evaziunii fiscale sunt adecvate pentru combaterea corupției și a spălării banilor;

Libertatea mediilor de comunicare

91.

subliniază importanța deosebită a mediilor de comunicare independente, atât cele online, cât și cele offline, în combaterea corupției și în denunțarea cazurilor de încălcare a drepturilor omului; invită Comisia să abordeze și să combată impactul negativ posibil al legilor privind defăimarea în țările terțe și solicită din nou tuturor statelor membre să ia în considerare dezincriminarea defăimării și să se limiteze la a utiliza procedurile civile ca simplu mijloc de protejare a reputației unei persoane; subliniază că securitatea digitală este un element important pentru protecția activiștilor; recomandă călduros ca transparența în ceea ce privește proprietatea și sponsorizarea mediilor de comunicare să fie asigurată prin legislația națională;

92.

solicită să se acorde o mai mare importanță respectului pentru libertatea presei, având în vedere importanța acesteia, în cadrul relațiilor internaționale ale UE cu țările terțe; consideră că dialogul politic și cooperarea între UE și țările terțe în vederea asigurării reformelor în domeniul mass-media ar trebui să fie deschise, transparente și supuse controlului; solicită, în acest context, ca UE să asigure că proiectele sale în țările terțe contribuie, printre altele, la susținerea libertății mass-mediei și implică organizațiile societății civile; solicită UE să condamne în mod public introducerea de legi care impun restricții privind libertățile mediilor de comunicare și activitățile organizațiilor societății civile;

93.

promovează valorile unui internet deschis și sigur în ceea ce privește sporirea gradului de conștientizare a practicilor de corupție în rândul persoanelor, al organizațiilor și al guvernelor și își exprimă îngrijorarea față de faptul că cei care încearcă să limiteze libertățile online fac acest lucru pentru a evita asumarea răspunderii;

94.

insistă asupra faptului că contractele de achiziții publice ar trebui să fie echitabile, responsabile, deschise și transparente pentru a preveni și a expune furtul sau utilizarea abuzivă a banilor contribuabililor;

95.

subliniază că, în toate forumurile de dialog cu țările terțe, inclusiv forumurile bilaterale, UE ar trebui să sublinieze importanța pe care o are menținerea dreptului de acces la informațiile publice; subliniază, în special, necesitatea de a stabili standarde care să asigure atât cel mai complet, cât și cel mai rapid acces posibil la astfel de informații, deoarece viteza de acces are o importanță majoră în eforturile de promovare a drepturilor omului și de combatere a corupției; solicită UE să promoveze accesul la informațiile publice atât în statele membre, cât și în țările terțe;

o o

96.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Băncii Centrale Europene.

(1) https://www.unodc.org/unodc/en/treaties/CAC/

(2) http://www.oecd.org/daf/anti-bribery/ConvCombatBribery_ENG.pdf

(3) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l33601&from=EN

(4) http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1&Lang=E

(5) http://www.eib.org/attachments/strategies/anti_fraud_policy_20130917_ro.pdf

(6) http://www.ohchr.org/Documents/Publications/GuidingPrinciplesBusinessHR_EN.pdf

(7) http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/06/20-fac-business-human-rights-conclusions/

(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0405.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0403.

(10) Texte adoptate, P8_TA(2016)0310.

(11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0408.

(12) JO C 265, 11.8.2017, p. 59.

(13) JO C 407, 4.11.2016, p. 81.

(14) JO C 208, 10.6.2016, p. 89.

(15) JO C 181, 19.5.2016, p. 2.

(16) https://www.unodc.org/documents/corruption/WG-Prevention/Art_6_Preventive_anti-corruption_bodies/JAKARTA_STATEMENT_en.pdf

(17) http://nhri.ohchr.org/EN/AboutUs/Governance/Resolutions/A.HRC.RES.33.15%20EN.pdf

(18) http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/HRC/RegularSessions/Session28/Documents/A_HRC_28_73_ENG.doc

(19) http://www.eods.eu/library/AU_Convention%20on%20Combating%20Corruption_2003_EN.pdf

(20) https://www.unglobalcompact.org/what-is-gc/mission/principles

(21) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/579319/EPRS_STU%282016%29579319_EN.pdf

(22) JO L 141, 5.6.2015, p. 73.

(23) JO L 330, 15.11.2014, p. 1.

(24) Olivier De Schutter, „Tainted Lands: Corruption in Large-Scale Land Deals” („Afaceri necurate cu terenuri. Corupție în tranzacții funciare de mare anvergură”), publicat de International Corporate Accountability Roundtable și de Global Witness (noiembrie 2016). https://www.globalwitness.org/en/campaigns/land-deals/tainted-lands-corruption-large-scale-land-deals/

Top