16.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 101/2

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 78 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

—

având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 și protocolul adițional la aceasta,

—

având în vedere Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana și politicile UE în materie de migrație și azil (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la migrație și refugiați în Europa (2),

—

având în vedere Planul de acțiune în zece puncte al Comisiei privind migrația, prezentat la 20 aprilie 2015 în cadrul reuniunii comune organizate la Luxemburg a Consiliului Afaceri Externe și a Consiliului Afaceri Interne,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O Agendă europeană privind migrația” (COM(2015)0240),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2016 intitulată „Plan de acțiune pentru integrarea resortisanților țărilor terțe” (COM(2016)0377),

—

având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în vederea ocupării unor locuri de muncă înalt calificate elaborată de Comisie (COM(2016)0378),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa” (COM(2016)0381),

—

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de constituire a unei liste comune la nivelul UE a țărilor de origine sigure în sensul Directivei 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, precum și de modificare a Directivei 2013/32/UE (COM(2015)0452),

—

având în vedere Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (Directiva privind condițiile de primire),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acțiune al UE privind returnarea” (COM(2015)0453),

—

având în vedere Recomandarea Comisiei privind instituirea unui „Manual privind returnarea” comun care să fie utilizat de autoritățile competente ale statelor membre atunci când desfășoară activități legate de returnare (C(2015)6250),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind normele referitoare la achizițiile publice în legătură cu actuala criză în materie de azil (COM(2015)0454),

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „Identificarea unor soluții la criza refugiaților din Europa: rolul acțiunii externe a UE” (JOIN(2015)0040),

—

având în vedere Decizia Comisiei de instituire a unui Fond fiduciar de urgență al UE pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației nereglementare și ale strămutărilor de persoane în Africa (C(2015)7293),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: măsuri operaționale, bugetare și juridice imediate în cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2015)0490),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2015 intitulată „Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020)” (COM(2015)0285),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Agenda europeană pentru integrarea resortisanților țărilor terțe”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2015)0510),

—

având în vedere concluziile adoptate de Consiliul European la reuniunea sa din iunie 2014, la reuniunea sa extraordinară din 23 aprilie 2015, la reuniunea sa din 25 și 26 iunie 2015, la reuniunea informală a șefilor de stat și de guvern ai UE din 23 septembrie 2015 privind migrația, la reuniunea sa din 15 octombrie 2015, la reuniunea sa din 17 și 18 decembrie 2015 și la reuniunea sa din 18 și 19 februarie 2016,

—

având în vedere concluziile adoptate de Consiliu cu privire la țările de origine sigure, la reuniunea sa din 20 iulie 2015, cu privire la migrație, la reuniunea sa din 20 iulie 2015, cu privire la viitorul politicii de returnare, la reuniunea sa din 8 octombrie 2015, cu privire la migrație, la reuniunea sa din 12 octombrie 2015, cu privire la măsurile de gestionare a crizei refugiaților și migranților, la reuniunea sa din 9 noiembrie 2015 și cu privire la statutul de apatrid, la reuniunea sa din 4 decembrie 2015,

—

având în vedere concluziile reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului la 20 iulie 2015, cu privire la relocarea prin intermediul unor sisteme multilaterale sau naționale a 20 000 de persoane care au în mod clar nevoie de protecție internațională,

—

având în vedere Planul comun de acțiune UE-Turcia din 15 octombrie 2015,

—

având în vedere Declarația Conferinței la nivel înalt privind ruta Mediterana de Est-Balcanii de Vest, adoptată la 8 octombrie 2015, precum și declarația liderilor adoptată la reuniunea privind sosirile masive de refugiați pe ruta Balcanilor de Vest, din 25 octombrie 2015,

—

având în vedere planul de acțiune și declarația politică adoptate în cadrul reuniunii la nivel înalt dintre UE și Africa pe tema migrației, desfășurată la Valetta la 11-12 noiembrie 2015,

—

având în vedere Directiva Consiliului 2003/86/CE din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei,

—

având în vedere Raportul comun al Comisiei și al Consiliului privind ocuparea forței de muncă care însoțește Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creșterii 2016,

—

având în vedere Rezoluția 1994 (2014) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,

—

având în vedere activitatea și rapoartele Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), în special Raportul anual pe 2014 privind situația azilului în Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolul 33 alineatele (1) și (2) din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1984 împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

—

având în vedere activitatea, rapoartele anuale și studiile Agenției pentru Drepturi Fundamentale (FRA), în special studiile referitoare la formele grave de exploatare prin muncă,

—

având în vedere studiul Departamentului tematic A referitor la integrarea migranților și la efectele pe care le are acest lucru asupra pieței muncii, studiile Departamentului tematic C referitoare la punerea în aplicare a articolul 80 din TFUE, la noile abordări, modalitățile alternative și mijloacele de acces la procedurile de azil pentru persoanele care solicită protecție internațională, la examinarea unor noi posibilități de elaborare a unor acte legislative care să permită migrația forței de muncă către UE, la consolidarea sistemului european comun de azil și alternativele la Regulamentul Dublin și la cooperarea UE cu țările terțe în domeniul migrației, precum și notele și documentele Departamentului tematic A și ale Departamentului tematic D privind fondurile UE pentru politicile în domeniul migrației și integrarea refugiaților – analiza eficienței și a bunelor practici în viitor și studiul Departamentului tematic EXPO privind migranții în Mediterana – apărarea drepturilor omului,

—

având în vedere studiile Rețelei europene de migrație (REM), în special studiul privind politicile, practicile și datele referitoare la minorii neînsoțiți,

—

având în vedere activitatea și rapoartele Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați,

—

având în vedere activitatea și rapoartele Raportorului Special al ONU privind drepturile omului în cazul migranților,

—

având în vedere activitatea și rapoartele Organizației Internaționale pentru Migrație,

—

având în vedere activitatea și rapoartele Consiliului European pentru Refugiați și Exilați,

—

având în vedere Avizul Comitetului European al Regiunilor intitulat „Agenda europeană privind migrația”, adoptat în cadrul celei de-a 115-a sesiuni plenare din 3-4 decembrie 2015,

—

având în vedere avizele din 10 decembrie 2015 ale Comitetului Economic și Social European, Avizul pe tema „O agendă europeană privind migrația” și Avizul privind Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2016 privind integrarea refugiaților în UE,

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE (3),

—

având în vedere experiența dobândită prin intermediul programului EQUAL și lecțiile învățate din acesta,

—

având în vedere Principiile fundamentale comune pentru politica de integrare a imigranților în UE, adoptate de Consiliul Justiție și Afaceri Interne în noiembrie 2004, în special principiile 3, 5 și 7,

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la integrarea migranților, efectele sale asupra pieței muncii și dimensiunea externă a coordonării securității sociale (4),

—

având în vedere publicațiile relevante ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), în special „Indicators of Immigrant Integration 2015: Settling In” („Indicatori ai integrării imigranților: instalarea în 2015”), „Making Integration Work: Refugees and others in need of protection” („Cum să facem integrarea să funcționeze: refugiații și alte persoane care necesită protecție”) și „A New Profile of Migrants in the Aftermath of the Recent Economic Crisis” („Un nou profil al migranților în perioada următoare recentei crize economice”),

—

având în vedere publicațiile relevante ale Eurofound, în special „Challenges of policy coordination for third-country nationals” („Provocările legate de coordonarea politicilor pentru resortisanții țărilor terțe”) și „Approaches towards the labour market integration of refugees in the EU” („Abordări care urmăresc integrarea pe piața forței de muncă a refugiaților aflați în UE”),

—

având în vedere documentul de lucru al Fondului Monetar Internațional intitulat „The Refugee Surge in Europe: Economic Challenges” („Valul de refugiați în Europa: provocări economice”),

—

având în vedere raportul anual privind baza de date cu informații despre azil pentru perioada 2014-2015, intitulat „Common Asylum System at a turning point: Refugees caught in Europe's solidarity crisis” („Sistemul comun de azil la un moment de răscruce: refugiații prinși în criza solidarității europene”),

—

având în vedere Considerațiile UNHCR privind protecția internațională în ceea ce privește persoanele care fug din Republica Arabă Siriană, actualizarea II din 22 octombrie 2013,

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la politicile de dezvoltare a competențelor pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 referitoare la situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE (7),

—

având în vedere studiul Departamentului tematic C al Parlamentului European din februarie 2016 privind „Femeile refugiate și solicitantele de azil: problema integrării”,

—

având în vedere concluziile reuniunii sociale europene tripartite la nivel înalt din 16 martie 2016, în special declarația partenerilor economici și sociali europeni privind criza refugiaților,

—

având în vedere obligațiile internaționale cuprinse în Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților și Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și ținând seama de dreptul fundamental al tuturor copiilor de a avea acces la învățământ primar gratuit, indiferent de gen, rasă, origine etnică sau socială,

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2015 referitoare la educația copiilor în situații de urgență și de criză prelungită (8),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0204/2016),

A.

întrucât criza refugiaților este în primul rând o criză umanitară, generată, printre altele, de destabilizarea unor state aflate în vecinătatea UE, care are și efecte pe termen lung asupra piețelor muncii și asupra societății civile din UE, necesitând soluții bine gândite pe termen lung, care să garanteze coeziunea socială la nivel local și integrarea cu succes a noilor veniți în societățile noastre;

B.

întrucât Convenția de la Geneva a fost concepută cu scopul de a-i proteja pe refugiații europeni după Al Doilea Război Mondial și întrucât definește statutul de persoană refugiată și stabilește o serie de drepturi ale persoanelor refugiate, precum și obligații ale statelor;

C.

întrucât există trei categorii juridice beneficiare sau potențial beneficiare de protecție internațională, acestea fiind persoanele cu statut de refugiat, persoanele solicitante de azil și persoanele care beneficiază de protecție subsidiară; întrucât politicile de incluziune socială și integrare pe piața muncii ar trebui adaptate necesităților specifice ale acestor persoane;

D.

întrucât trebuie analizate cauzele crizei refugiaților, pentru a se putea lua măsuri eficace și imediate; întrucât, în plus, principalele cauze ale crizei refugiaților sunt conflictele și întrucât rezolvarea acestora ar putea reduce drastic numărul refugiaților și ar putea face posibilă întoarcerea în țările de origine a refugiaților rămași;

E.

întrucât numărul solicitanților de azil și al refugiaților înregistrat în Europa în 2014 și în 2015 este fără precedent și este rezultatul situației umanitare grave din unele țări aflate în vecinătatea UE; întrucât un acces mai bun la informații prin intermediul noilor tehnologii i-ar putea împiedica pe traficanții de persoane și pe călăuze să prospere;

F.

întrucât planul de acțiune și declarația politică adoptate în cadrul reuniunii la nivel înalt dintre UE și Africa pe tema migrației, desfășurată la Valetta la 11-12 noiembrie 2015, nu au condus la măsuri practice și decisive;

G.

întrucât integrarea refugiaților, atât în societate, cât și pe piața muncii se poate realiza doar dacă există solidaritate și angajamentul comun al tuturor statelor membre și al societăților acestora;

H.

întrucât se preconizează că populația cu vârstă activă din UE va scădea cu 7,5 milioane de persoane până în 2020; întrucât previziunile privind evoluția necesităților pieței forței de muncă în UE evidențiază deficiențe emergente și viitoare în anumite domenii;

I.

întrucât integrarea profesională reprezintă o cale către incluziunea socială;

J.

întrucât incluziunea socială și integrarea refugiaților în societățile-gazdă, în special pe piețele muncii, este un proces dinamic cu două sensuri, dar și unul bidimensional (implicând drepturi și obligații), care reprezintă o provocare, dar și o oportunitate, incluziunea refugiaților necesitând responsabilități și eforturi concertate din partea refugiaților înșiși, dar și a statelor membre, a administrațiilor locale și, acolo unde este cazul, a administrațiilor regionale și a comunităților-gazdă și necesitând totodată implicarea și sprijinul partenerilor sociali, al societății civile și al organizațiilor de voluntari;

K.

întrucât integrarea cu succes necesită nu doar integrarea pe piața muncii, ci și accesul la cursuri de limbă la sosire, precum și la locuințe corespunzătoare, la educație și formare, la protecție socială și asistență medicală, inclusiv la sprijin pentru sănătatea mintală;

L.

întrucât condițiile de pe piața muncii din țările-gazdă sunt un factor determinant pentru integrarea cu succes a refugiaților; întrucât șomajul din UE, în special șomajul în rândul tinerilor și șomajul pe termen lung, se află în continuare la niveluri alarmante, iar corelarea ofertei cu cererea de pe piața muncii reprezintă o provocare permanentă;

M.

întrucât fiecare refugiat este o persoană care are propria experiență personală și propriile cunoștințe, abilități, calificări, experiențe de viață și experiențe profesionale și nevoi care trebuie recunoscute; întrucât refugiații pot să preia și să genereze activități economice cu potențiale efecte pozitive asupra comunităților-gazdă;

N.

întrucât, în plus, 24,4 % din populația totală din UE se confruntă cu riscul de sărăcie și de excludere socială și întrucât aproape 10 % se confruntă cu privațiuni materiale grave;

O.

întrucât resortisanții din țările terțe se confruntă cu numeroase dificultăți în obținerea recunoașterii competențelor și a calificărilor obținute în afara UE; întrucât recunoașterea calificărilor obținute într-o țară terță este strâns legată de verificarea competențelor;

P.

întrucât recunoașterea formării și calificărilor refugiaților adulți și adoptarea unor dispoziții speciale pentru a putea obține calificări universitare și competențe specifice sunt esențiale pentru integrarea acestora pe piața forței de muncă;

Q.

întrucât este important să li se acorde refugiaților și solicitanților de azil un acces efectiv la piața muncii, pentru a le reda demnitatea și simțul propriei valori, acest demers fiind și eficient din punctul de vedere al costurilor, dar reprezentând totodată o abordare responsabilă față de finanțele publice, reducând costurile suportate de statele membre și de autoritățile locale, permițându-le, totodată, refugiaților și solicitanților de azil să devină contribuitori fiscali activi;

R.

întrucât femeile și minorii, refugiați sau solicitanți de azil, au nevoi specifice de protecție; întrucât toate politicile de incluziune socială și integrare pe piața muncii trebuie să includă o perspectivă de gen și de protecție a copiilor;

S.

întrucât, potrivit cifrelor furnizate de Europol în 2015, cel puțin 10 000 de minori neînsoțiți au dispărut după ce au ajuns în Europa;

T.

întrucât strămutările forțate, conflictele, încălcările drepturilor omului și războaiele pot avea un impact puternic asupra sănătății fizice și mintale a persoanelor afectate; întrucât, în plus, femeile refugiate și cele solicitante de azil se confruntă cu rate foarte ridicate ale violenței bazate pe gen;

U.

întrucât un număr mare de solicitanți de azil care au ajuns în Europa trăiesc în condiții inumane și precare, în tabere, fără acces la resurse sau servicii de calitate suficientă pentru a le satisface necesitățile de bază;

V.

întrucât articolul 33 alineatul (1) din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1951 privind statutul refugiaților prevede că „[n]iciun stat contractant nu va expulza sau returna în niciun fel un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viața sau libertatea sa ar fi amenințate pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinii politice”;

W.

întrucât la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (1984) se prevede că „[n]iciun stat parte nu va expulza, respinge și nici extrăda o persoană către un alt stat, când există motive serioase de a crede că acolo aceasta riscă să fie supusă la tortură; […] autoritățile competente vor ține seama de toate împrejurările pertinente, inclusiv, dacă va fi cazul, de existența în statul respectiv a unei situații caracterizate prin încălcări sistematice, grave, flagrante și de proporții ale drepturilor omului”;

X.

întrucât discriminarea, alături de factorii lingvistici, educaționali și instituționali, reprezintă una dintre cele mai importante bariere care împiedică migranții, în general, să participe pe deplin la piața muncii și la societate (9);

Y.

întrucât jumătate dintre solicitanții de azil și refugiații care au sosit în UE în 2015 au vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani, iar un sfert dintre ei sunt copii; întrucât acești copii provin din zone de conflict în care a fost întreruptă sau redusă, uneori pe perioade lungi, posibilitatea de a frecventa școlile, sau din taberele de refugiați unde doar o mică parte au putut beneficia de o formă de educație sau au frecventat școli locale;

Z.

întrucât Directiva 2003/86/CE prevede că, în ceea ce privește reîntregirea familiei refugiaților, țările UE nu pot impune condiții referitoare la o perioadă minimă de ședere pe teritoriul lor înainte de reîntregirea familiei,

1.

subliniază că este necesar ca UE să își întemeieze măsurile imediate de reacție la situația refugiaților pe solidaritate și pe partajarea echitabilă a responsabilității, astfel cum se prevede la articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și să adopte o abordare globală care să țină seama de necesitatea de a îmbunătăți canalele de migrație legală și în condiții de siguranță și să asigure respectarea integrală a legilor în vigoare și a drepturilor și valorile fundamentale europene; subliniază că, pentru a gestiona fluxul de refugiați și de solicitanți de azil, este necesar să se instituie imediat un mecanism permanent de transfer pentru toate statele membre;

2.

ia act de gradul ridicat de eterogenitate și de lipsa de claritate în utilizarea termenului „refugiat” în cadrul discursului public și politic; subliniază că este important ca refugiații să fie identificați în mod clar în conformitate cu definiția legală consacrată în Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată de Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, și în legislația UE, în special în Directiva privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a putea beneficia de protecție internațională (2011/95/UE) (10), conform definițiilor de la articolul 2 literele (c), (d), (e), (f), (g), și în Directiva privind condițiile de primire, conform definițiilor de la articolul 2 litera (a), (b) și (c); subliniază importanța diferențierii clare între un refugiat și un migrant economic, pentru punerea în aplicare a diferitelor politici europene și internaționale;

3.

subliniază că o persoană eligibilă pentru protecție subsidiară este un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerat refugiat, dar care este supus unui risc real de suferință, tortură, tratament sau pedeapsă inumană sau degradantă, sau un civil care se confruntă cu amenințări grave și individuale la adresa vieții sale ca urmare a violenței generalizate în caz de conflict armat intern sau internațional (a se vedea Directiva privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a putea beneficia de protecție internațională);

4.

subliniază că există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește termenele și modalitățile de tratare a cererilor de protecție internațională; subliniază că procedurile lente și excesiv birocratice pot să obstrucționeze accesul refugiaților și al solicitanților de azil la educație și formare, la consiliere privind inserția profesională și la piața muncii, activarea programelor UE și ale statelor membre și utilizarea eficace și coordonată a fondurilor din acest domeniu, precum și să sporească vulnerabilitatea refugiaților și a solicitanților de azil față de munca nedeclarată și condițiile de muncă precare; arată că este nevoie să se instituie urgent un sistem comun de azil, pentru a se îmbunătăți procedurile de recunoaștere, asigurând, în același timp, cel mai înalt nivel de securitate pentru refugiați și pentru cetățenii europeni; recomandă adoptarea măsurilor necesare pentru sprijinirea statelor membre care, din motive geografice, sunt implicate mai intens în primirea inițială; recunoaște că, în special în cazul persoanelor care obțin protecție subsidiară, perioada pentru care sunt acordate permisele de ședere reprezintă un obstacol în calea integrării pe piața muncii, dacă este vorba doar de durate relativ scurte;

5.

solicită, de asemenea, să se ia măsuri eficace în afara teritoriului UE, atât pentru a garanta că persoanele îndreptățite pot ajunge în țările-gazdă în siguranță, cât și pentru a gestiona solicitările de protecție internațională și a limita fluxurile nedefinite de migrație;

6.

subliniază că, pentru a facilita incluziunea socială și integrarea refugiaților pe piața muncii, este necesar să se dezvolte o abordare care să prevadă o adaptare adecvată și să presupună cooperare, precum și să se soluționeze o serie de probleme grave și multidimensionale, cum sunt: toate formele de discriminare; barierele lingvistice, care sunt primele obstacole în calea integrării; validarea competențelor; originile socioeconomice, educaționale și culturale diferite; locuințele; nevoile în materie de îngrijire medicală, inclusiv sprijinul psihosocial și posttraumatic; reîntregirea familiei și procentul semnificativ de grupuri defavorizate din rândul refugiaților, în special numărul îngrijorător de copii, inclusiv minori neînsoțiți, de persoane cu dizabilități, de persoane în vârstă și de femei (11), care au nevoie de răspunsuri adaptate la problemele lor specifice;

7.

respinge ideea creării unor piețe speciale ale muncii pentru refugiați;

8.

susține că salariul minim pe economie ar trebui să se aplice și refugiaților;

9.

reamintește situația extrem de îngrijorătoare a femeilor din taberele de refugiați din Europa și în special condițiile acestora de viață și de igienă care impun măsuri sanitare de urgență; subliniază că nevoile femeilor în materie de îngrijiri medicale sunt diferite de cele ale bărbaților, deoarece femeile sunt expuse mai multor riscuri, inclusiv violenței bazate pe gen, complicațiilor în ceea ce privește sănătatea reproducerii și barierelor culturale în calea accesului la îngrijire medicală; consideră, prin urmare, că politicile din acest domeniu nu pot fi neutre din punctul de vedere al genului;

10.

subliniază că este important să se diferențieze între măsurile urgente și măsurile ce trebuie adoptate pe termen mediu și lung, pentru a putea face față în mod eficient unor nevoi diferite;

11.

reiterează importanța recunoașterii încă de la început a dimensiunii de gen atunci când se procesează cererile de obținere a statutului de refugiat, precum și a recunoașterii nevoilor femeilor care solicită protecție internațională și a provocărilor specifice legate de incluziunea socială și de integrarea pe piața muncii cu care se confruntă femeile; solicită oportunități egale pentru bărbați și femei în toate politicile și procedurile legate de incluziunea socială și de integrarea pe piața muncii și de azil și de migrație, ținând cont de faptul că femeile își asumă mai des decât bărbații responsabilitatea pentru îngrijirea copiilor, precum și a membrilor de familie în vârstă, bolnavi sau dependenți; reamintește că asigurarea unor servicii de îngrijire de calitate și la prețuri accesibile pentru copii, precum și regimurile de muncă flexibile sunt exemple esențiale de îmbunătățire a accesului tuturor părinților la piața muncii, pentru a permite emanciparea economică și socială a acestora;

12.

subliniază beneficiile educației pentru incluziunea socială și integrarea pe piața muncii; subliniază importanța de a garanta tuturor refugiaților, în special fetelor și femeilor, accesul la educația formală, informală și non-formală și la formarea continuă combinate cu experiența profesională (12); solicită, în plus, proceduri solide și transparente pentru recunoașterea calificărilor obținute în străinătate, în afara Uniunii Europene;

13.

solicită statelor membre să instituie un sistem unificat de pregătire lingvistică, corelând strâns pregătirea lingvistică generală cu cea profesională;

14.

subliniază importanța unei abordări adaptate cu privire la integrare, bazată pe egalitatea de șanse, care să acorde atenția necesară nevoilor și provocărilor specifice ale diferitelor grupuri-țintă; subliniază, în acest sens, cererea importantă de programe de alfabetizare;

15.

consideră că, pentru a le reda demnitatea și simțul propriei valori, este important să li se faciliteze refugiaților și solicitanților de azil accesul la locuințe, la îngrijiri medicale, la educație și protecție socială, precum și la piața muncii și ca piețele muncii să fie favorabile incluziunii la nivel local și național, acest demers fiind în același timp eficient din punctul de vedere al costurilor, deoarece le-ar permite să se întrețină, să își câștige independența economică și să contribuie în mod pozitiv la societate, acest lucru reprezentând un pas esențial înspre includerea lor cu succes în societate și o abordare responsabilă față de finanțele publice, deoarece ar reduce costurile suportate de statele membre și de autoritățile locale, permițându-le totodată refugiaților să ducă un trai demn și să devină contribuitori fiscali activi, situație considerată a fi în general benefică pentru dezvoltarea și evoluția lor personală, stima de sine și statutul în societate, precum și pentru societate și comunitate în general; subliniază că nu toți refugiații care sosesc în UE sunt în măsură să lucreze, din motive care țin de sănătate, vârstă sau alte aspecte; reamintește că Directiva privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a putea beneficia de protecție internațională și Directiva privind condițiile de primire prevăd dreptul de acces la piața muncii și la formare profesională, atât pentru solicitanții de azil, cât și pentru beneficiarii protecției internaționale;

16.

solicită statelor membre să se ocupe de aplicarea recomandărilor specifice de țară stabilite în cadrul Semestrului european;

17.

subliniază că o intervenție timpurie și continuă este esențială pentru eforturile menite să garanteze incluziunea socială și integrarea refugiaților pe piața muncii și în comunitățile locale, cât mai eficient cu putință, contribuind astfel la diminuarea riscului ca aceștia să se simtă ulterior izolați, nepotriviți sau neadaptați; reamintește că măsurile de intervenție timpurie ar putea include participarea timpurie prin voluntariat, stagii, mentorat și implicarea comunității;

18.

recunoaște importanța activității societății civile și a organizațiilor de voluntari care oferă sprijin pentru abilitare, integrare și reziliență tuturor solicitanților de azil și refugiaților înainte și în timpul participării acestora pe piața muncii; subliniază faptul că ar trebui luate măsurile necesare pentru instruirea corespunzătoare a persoanelor care se implică voluntar în educația și integrarea refugiaților; remarcă importanța înființării și a construirii de rețele sociale și comunitare între și cu comunitățile de refugiați și de migranți, cu scopul de a facilita accesul acestora pe piața muncii;

19.

subliniază faptul că condițiile de pe piața muncii din țările-gazdă sunt unul dintre factorii determinanți pentru a asigura o integrare sustenabilă și de succes a refugiaților; este conștient de faptul că refugiații sunt eterogeni din perspectiva vârstei, a competențelor și a cunoștințelor; subliniază că rata șomajului din UE, în special a șomajului în rândul tinerilor și a șomajului pe termen lung, se situează în continuare la niveluri alarmante în unele țări și regiuni, iar Comisia și statele membre ar trebui să continue să acorde prioritate politicilor și investițiilor care vizează crearea de locuri de muncă de calitate pentru ansamblul societății, cu un accent deosebit asupra persoanelor mai vulnerabile, și creșterea economică; reamintește că măsurile pentru crearea de locuri de muncă de calitate, promovarea unor piețe ale muncii active și abordarea problemei șomajului trebuie să aibă sens în contextul local, în caz contrar acestea nefiind eficace;

20.

subliniază, de asemenea, discrepanțele semnificative dintre situațiile sociale și economice din cadrul UE; subliniază că este important să se țină cont de aceste aspecte la transferul refugiaților, pentru a le maximiza șansele de integrare pe piața muncii, deoarece adeseori refugiații sunt transferați inițial în locuri unde nu pot fi integrați pe piața muncii;

21.

face apel la statele membre să asigure că primirea noilor refugiaților este însoțită de o politică de integrare solidă, cum ar fi cursuri de limbă și de orientare, care să ofere informații cuprinzătoare despre drepturile fundamentale și valorile UE și despre incluziunea socială; subliniază că dobândirea de competențe lingvistice joacă un rol esențial în integrarea cu succes a refugiaților, în special pe piața muncii; invită statele membre să solicite și să ofere refugiaților cărora este probabil să li se ofere un permis de muncă în țara-gazdă cursuri de limbă aprofundate, atât pe teme generale, cât și pe teme profesionale; consideră că pregătirea lingvistică ar trebui să înceapă încă din hotspoturi și din centrele de primire;

22.

subliniază necesitatea unei evaluări timpurii, echitabile, transparente și gratuite a competențelor formale și nonformale ale refugiaților și ale solicitanților de azil, precum și a recunoașterii și validării calificărilor acestora, în scopul de a le facilita accesul la politici active privind piața muncii, îndeosebi prin formare și orientare privind inserția profesională, inclusiv măsuri care să le garanteze accesul pe piața muncii și la condiții de muncă nediscriminatorii și măsuri specifice care să le permită să își fructifice pe deplin potențialul, precum și de a corela oferta și cererea de pe piețele muncii din țările-gazdă; subliniază, în acest sens, importanța consolidării rolului Cadrului european al calificărilor și a introducerii rapide a unor sisteme mai eficace de recunoaștere și de validare a diplomelor, experiențelor și competențelor; subliniază că eficacitatea acestor sisteme ar fi benefică, în general, tuturor cetățenilor Uniunii; subliniază însă că această evaluare nu ar trebui să se transforme în niciun caz într-un proces de discriminare în ceea ce privește calificările solicitanților de azil și că factorul legat de competențe și de capacitatea potențială de inserție profesională nu ar trebui să fie un criteriu pentru luarea deciziilor cu privire la cererile de azil; subliniază că resursele limitate disponibile ar trebui să fie cheltuite cu atenție pe gestionarea la timp a procedurilor de azil și pe integrarea rapidă și eficace a refugiaților;

23.

subliniază că politicile fiscale publice ample, care acoperă investițiile extraordinare în măsuri și programe de incluziune socială și integrare pe piața forței de muncă, pot avea un efect pozitiv asupra PIB-urilor naționale pe termen scurt, în timp ce impactul pe termen mediu sau lung asupra finanțelor publice va depinde de eficacitatea acestor măsuri;

24.

salută, în acest context, decizia Comisiei de a ține cont, la evaluarea posibilelor devieri temporare de la cerințele Pactului de stabilitate și de creștere, de impactul bugetar al fluxului excepțional de refugiați legat de cheltuielile extraordinare pentru statele membre în cadrul componentei preventive și corective a PSC (13);

25.

subliniază că principalele fonduri ale UE disponibile pentru includerea socială și integrarea pe piața forței de muncă, în special Fondul social european (FSE), Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI), Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) și Fondul european de ajutor pentru persoanele cele mai defavorizate (FEAD) se concentrează pe obiective, grupuri-țintă și moduri de gestiune diferite la nivelul statelor membre; subliniază că aceste fonduri sprijină inițiative specifice având drept scop îmbunătățirea competențelor lingvistice și profesionale, promovarea accesului la servicii și la piața forței de muncă, precum și sprijinirea campaniilor de sensibilizare adresate atât comunităților-gazdă, cât și migranților; reamintește importanța utilizării fondurilor de integrare pentru măsuri reale de integrare și reamintește statelor membre importanța principiului parteneriatului, pentru a asigura utilizarea eficientă și mai coordonată a acestor fonduri; reamintește, totuși, că obiectivul de integrare pe piața muncii a refugiaților trebuie să se traducă prin acordarea unei importanțe sporite Fondului social european;

26.

având în vedere că aceste fonduri sunt insuficiente, subliniază că sunt necesare investiții publice sporite și resurse suplimentare pentru a oferi în mod prioritar autorităților locale, partenerilor sociali, actorilor sociali și economici, societății civile și organizațiilor de voluntari sprijin financiar direct pentru măsuri care vizează integrarea rapidă a refugiaților și a solicitanților de azil în societate și pe piața muncii, nu în ultimul rând pentru a evita tensiunile sociale, în special în acele zone în care rata șomajului este cea mai ridicată;;

27.

recunoaște eforturile Comisiei de a simplifica și de a spori sinergiile dintre instrumentele de finanțare disponibile; subliniază, totuși, necesitatea de a dezvolta în continuare accesibilitatea, complementaritatea și transparența acestor fonduri, cu scopul de a consolida capacitățile de primire și de integrare ale statelor membre în ceea ce privește refugiații și solicitanții de azil;

28.

subliniază, în acest sens, că FAMI și-a epuizat toate resursele; solicită, prin urmare, menținerea fondului în cadrul revizuirii CFM;

29.

subliniază faptul că principiile egalității de tratament, nediscriminării, ale egalității de șanse și ale egalității de gen ar trebui garantate întotdeauna atunci când se concep și se pun în aplicare politici și măsuri de includere socială și de integrare;

30.

subliniază, de asemenea, că măsurile de integrare și incluziune destinate refugiaților și solicitanților de azil nu ar trebui să fie finanțate din resursele destinate unor programe care vizează alte grupuri defavorizate, ci necesită obligatoriu investiții sociale suplimentare, care reflectă necesitatea unor măsuri suplimentare; subliniază, de asemenea, că fondurile UE disponibile ar trebui să fie cheltuite într-un mod mai eficient și mai eficace; invită Comisia să țină cont de piața muncii și de datele privind situația socială la conceperea unor astfel de politici de integrare, cu scopul de a se asigura că procesul de integrare nu înrăutățește situația socială și economică din regiunile-gazdă;

31.

invită, prin urmare, Comisia să analizeze introducerea unei cote minime de 25 % din bugetul politicii de coeziune pentru FSE în momentul revizuirii cadrului financiar multianual (CFM), pentru a asigura resurse adecvate pentru integrarea pe piața forței de muncă pe termen lung; invită Consiliul ca, în cadrul viitoarei revizuiri a CFM, să ajusteze plafoanele pentru alocările totale și pentru rubricile individuale pentru a ține seama de provocările interne și externe apărute ca urmare a crizei refugiaților și a le alinia la nevoile statelor membre care se confruntă cu cea mai mare provocare în materie de integrare (14);

32.

subliniază faptul că, pentru a asigura o alocare eficientă în domeniul de aplicare al FSE, statele membre ar trebui să adapteze normele naționale conexe, atunci când este necesar, pentru a se asigura că solicitanții de azil sunt tratați în mod egal în raport cu resortisanții din UE și din țările terțe care au acces la piața muncii;

33.

subliniază că este necesară o corelare strânsă între toate actele legislative care alcătuiesc Agenda UE privind migrația (15), pentru a asigura buna gestionare a refugiaților și migranților;

34.

observă că participarea tuturor actorilor implicați în societate este esențială și, prin urmare, sugerează ca, respectând în același timp competențele statelor membre cu privire la măsurile de integrare, să fie consolidat schimbul de bune practici în acest domeniu; subliniază faptul că măsurile de integrare pentru toți resortisanții țărilor terțe care se află în situație de ședere legală ar trebui să promoveze includerea, mai degrabă decât izolarea; observă că autoritățile locale și regionale, inclusiv orașele, au de jucat un rol-cheie în procesele de integrare;

35.

este ferm convins că integrarea refugiaților pe piața muncii va fi dificilă fără sprijinul activ și pe scară largă din partea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii din UE; consideră că autoritățile adecvate din statele membre ar trebui să le ofere IMM-urilor sprijin și consiliere cuprinzătoare și adaptate în contextul integrării refugiaților pe piața muncii;

36.

sprijină eforturile depuse de Comisie pentru actualizarea Agendei europene privind migrația, în special prin revizuirea Regulamentului Dublin III, cu scopul de a îmbunătăți solidaritatea, împărțirea responsabilităților și armonizarea standardelor de protecție între statele membre; subliniază impactul pozitiv pe care l-ar avea mobilitatea refugiaților în soluționarea nevoilor și a penuriei de pe piața muncii, precum și asupra integrării refugiaților pe piața muncii, inclusiv asupra unor aspecte cum ar fi încurajarea statelor membre să permită reîntregirea familiei; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a crea un sistem european comun de azil cu adevărat uniform și o politică cuprinzătoare și durabilă privind migrația legală în UE, pentru a satisface cererea de competențe de pe piața muncii, în care politicile de integrare și de includere socială activă joacă un rol central;

37.

regretă faptul că Comisia a fost nevoită să adopte 40 de decizii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva mai multor state membre, care nu au implementat politici-cheie ale sistemului european comun de azil, inclusiv scrisori de punere în întârziere adresate unui număr de 19 state membre pentru că nu au comunicat măsurile în vederea transpunerii Directivei privind condițiile de primire, care stabilește standardele esențiale cu privire la aspecte cum ar fi accesul la un loc de muncă, la formare profesională, precum și la școlarizarea și educația minorilor, alimente, locuințe, servicii de sănătate, îngrijire medicală și psihologică și dispoziții pentru persoanele defavorizate; este ferm convins că Comisia ar trebui să facă mai multe pentru a se asigura că normele existente sunt puse în aplicare pe deplin și în mod eficient; îndeamnă statele membre să rectifice această situație, în conformitate cu standardele drepturilor omului și cu principiile europene ale solidarității, distribuirii echitabile a răspunderii și cooperării sincere consacrate în tratate;

38.

ia act de declarația Președintelui Juncker (16) din discursul său privind starea Uniunii din 2015, în care acesta și-a afirmat sprijinul pentru acordarea accesului solicitanților de azil la piața muncii, în timp ce le sunt tratate cererile; regretă, totuși, lipsa de angajament a Comisiei în executarea deciziilor adoptate; își exprimă îngrijorarea cu privire la decizia unora dintre statele membre de a-și închide frontierele interne sau de a introduce controale temporare, punând în pericol libertatea de mișcare în interiorul zonei Schengen;

39.

regretă faptul că acordul de distribuire a refugiaților între statele membre, încheiat în septembrie 2015, nu este pus în aplicare în mod satisfăcător; subliniază că în majoritatea statelor membre nu se respectă cotele de primire a refugiaților; îndeamnă Comisia și statele membre să pună cât mai repede în aplicare acordurile și să urgenteze procesele de primire și de instalare a refugiaților;

40.

subliniază că o procesare îndelungată a solicitărilor de protecție internațională, precum și neînregistrarea solicitanților de azil la sosire nu doar împiedică accesul legal și în timp util al refugiaților și al solicitanților de azil la piața muncii, dar creează totodată condițiile pentru dezvoltarea unor practici de muncă nedeclarată și a tuturor formelor grave de exploatare prin muncă; subliniază necesitatea de a sprijini statele membre care se află în prima linie a gestionării înregistrării solicitanților de azil;

41.

subliniază că ar trebui să se asigure accesul la justiție și protecție pentru toate victimele exploatării și discriminării; evidențiază activitatea esențială desfășurată de către partenerii sociali, societatea civilă, autoritățile locale, actorii economici și sociali și organizațiile de voluntari pentru a veni în întâmpinarea acestor lucrători și a le furniza informații, în special cu privire la drepturile și obligațiile lor și la protecția la care au dreptul, precum și sprijinul de care au nevoie, ținând seama, de asemenea, de posibilitatea ca șederea refugiaților să aibă un caracter temporar;

42.

remarcă importanța evitării formării de ghetouri, pentru a se realiza o integrare efectivă a refugiaților în societate;

43.

salută crearea unui „instrument de creare a profilului de competențe” pentru resortisanții țărilor terțe în cadrul „Noii agende pentru competențe în Europa”, cu scopul de a consolida identificarea și documentarea timpurie a competențelor și calificărilor resortisanților țărilor terțe, de a introduce un ghid de bune practici pentru susținerea integrării pe piața muncii în statele membre și de a îmbunătăți învățarea de limbi străine online pentru refugiații și solicitanții de azil nou-veniți cu ajutorul cursurilor de limbi străine online din cadrul programului Erasmus +;

44.

salută „Planul de acțiune al Comisiei privind integrarea resortisanților țărilor terțe”, care abordează măsurile ce trebuie luate înaintea plecării și înaintea sosirii, educația, ocuparea forței de muncă și formarea profesională, accesul la serviciile de bază, participarea activă și incluziunea socială a acestora;

45.

invită statele membre să asigure refugiaților integrarea rapidă și deplină pe piața forței de muncă, precum și includerea socială, în conformitate cu principiul egalității de tratament, cu situația de pe piața națională a muncii și cu legislația UE și cea națională, să îi informeze și să le acorde accesul la serviciile publice, în special accesul la locuință, la asistență medicală și la protecție socială, la cursuri de integrare, la module de învățarea limbii și la alte măsuri educaționale și de formare;

46.

invită Comisia să ia în considerare o revizuire specifică a Directivei privind condițiile de primire, pentru a asigura că solicitanții de protecție internațională au acces la piața muncii cât mai curând posibil, după depunerea cererilor lor; îndeamnă Comisia să promoveze convergența la nivel superior a standardelor de protecție socială și o eliberare rapidă a permiselor de muncă în statele membre;

47.

invită Comisia să își intensifice eforturile pentru a asigura accesul efectiv al refugiaților și al solicitanților de azil pe piața muncii, în special verificând că statele membre nu impun condiții prea restrictive pentru accesul la locuri de muncă, ceea ce ar face ca accesul la locuri de muncă să fie, în mod nejustificat, dificil; invită, prin urmare, statele membre să reducă formalitățile administrative, pentru a facilita intrarea persoanelor apte de muncă pe piața muncii; opinează că aceste acțiuni ar fi utile pentru integrarea refugiaților și, în general, ar fi benefice pentru cetățenii UE;

48.

încurajează statele membre să reducă perioada de prelucrare a cererilor de protecție internațională, cu respectarea corespunzătoare a drepturilor persoanelor în cauză și fără a compromite calitatea procesului decizional, să evalueze nivelurile de educație și de calificare în centrele de primire inițială și, prin urmare, să extindă, în mod mai specific, măsurile de intervenție timpurie, precum instruirea lingvistică, evaluarea competențelor și cursuri de integrare civică, care să includă cursuri despre drepturile fundamentale, valorile și cultura europene, în special pentru acei solicitanți de azil care au șanse bune de a li se acorda protecție internațională și îndeamnă să se asigure un acces egal la aceste măsuri; îndeamnă Comisia să sprijine statele membre prin măsuri specifice și eficiente, care să contribuie la simplificarea tratării cererilor;

49.

invită statele membre să asigure refugiaților și solicitanților de azil accesul timpuriu, ușor și egal la formare, inclusiv la stagii și la ucenicii, pentru a asigura integrarea rapidă, eficientă și deplină în societățile noastre și pe piața muncii, inclusiv prin a dotarea acestora cu abilitățile necesare pentru a-și construi un nou viitor la înapoiere; subliniază că acest lucru ar putea fi realizat sub forma unor inițiative adoptate în comun cu sectorul privat, cu sindicatele și cu societatea civilă; le solicită, prin urmare, statelor membre să recunoască și să valideze abilitățile existente și competențele formale și informale, talentele și know-how-ul refugiaților, de la caz la caz; reamintește că prima barieră pe care refugiații trebuie să o depășească este limba; recomandă, prin urmare, adoptarea unor măsuri eficace, care să le permită nu numai să învețe și să înțeleagă limba țării gazdă, ci și să promoveze un proces de familiarizare reciprocă între diferitele culturi, pentru a evita răspândirea sentimentelor xenofobe și rasiste;

50.

solicită crearea unui grup operativ la nivelul DG EMPL a Comisiei, pentru a stabili, în cel mai scurt timp posibil, standarde paneuropene pentru competențele transversale, precum și metode pentru evidențierea acestora;

51.

salută găsirea de soluții pentru informarea multilingvă cu privire la posibilitățile de instruire formală și neformală, formare profesională, găsirea unui loc de muncă și voluntariat pentru migranți, refugiați și solicitanți de azil; solicită, prin urmare, extinderea acestor servicii;

52.

evidențiază faptul că instrumentele inovatoare bazate pe noile media, cum ar fi platformele de socializare și aplicațiile pentru dispozitivele mobile, ar putea juca un rol esențial în facilitarea accesului la informații, precum și pentru schimburile de informații referitoare la înregistrarea refugiaților, evaluarea competențelor acestora, căutarea unui loc de muncă, cursurile de limbă, precum și la acordarea de asistență directă persoanelor care au nevoie; încurajează statele membre să creeze platforme și portaluri de internet multilingve speciale care să ofere informații concise și ușor accesibile cu privire la posibilitățile de recunoaștere, la programele existente de integrare și la instituțiile responsabile, reamintind că toate statele UE și SEE dispun de un Centru național de informare pentru recunoașterea universitară care oferă modalități de a compara calificările universitare; încurajează statele membre, în acest context, să promoveze acest serviciu;

53.

atrage atenția asupra posibilităților și modelelor de educație și formare disponibile în statele membre și subliniază în special modelul formării duale, care este necunoscut sau aproape necunoscut în unele state membre și ignorat de refugiați și solicitanții de azil, dar care poate contribui în mod semnificativ la integrarea refugiaților pe piața muncii și în societate, prin facilitarea trecerii de la educație și formare profesională pe piața muncii, precum și prin formarea lucrătorilor pentru profesiile în care există un deficit de forță de muncă calificată;

54.

invită Comisia să propună orientări cu privire la modul de recunoaștere a calificărilor și competențelor refugiaților; subliniază, în acest sens, că, în multe cazuri, formarea și procesul de dobândire a calificărilor din țările de origine ale refugiaților nu se ridică la standardele europene; sugerează Comisiei să elaboreze recomandări care să le permită statelor membre să identifice mai ușor, mai rapid și mai eficient competențele, abilitățile, talentele și know-how-ul refugiaților; subliniază, în acest sens, diferențele dintre piețele muncii din statele membre și nevoile lor diferite și speră că, dacă se ține seama de aceste aspecte, nevoia de forță de muncă din unele sectoare poate fi acoperită mai rapid, mai ușor și mai eficient și, în același timp, speră că refugiații vor fi integrați mai rapid pe piața muncii;

55.

invită Comisia să ia în considerare o revizuire a Directivei privind cartea albastră;

56.

subliniază că este necesar ca Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de combatere a tuturor formelor de discriminare, xenofobie și rasism, inclusiv prin sensibilizarea la legile anti-discriminare, prin sprijinirea autorităților locale, a organizațiilor societății civile, a partenerilor sociali și a organismelor naționale de promovare a egalității în activitatea pe care acestea o desfășoară, precum și să își intensifice eforturile de comunicare cu mass-media și cu cetățenii europeni pentru a combate orice dezinformare sau manifestare de xenofobie care contravine valorilor europene fundamentale, toate aceste eforturi fiind de mare utilitate pentru acceptarea și includerea refugiaților; încurajează statele membre să utilizeze fonduri din programul Drepturi, egalitate și cetățenie pentru formarea privind diversitatea și pentru a educa și a informa refugiații și migranții care intră pe piața muncii cu privire la drepturile lor legale în calitate de lucrători, pentru a evita ca aceștia să cadă victime practicilor de exploatare sau angajatorilor exploatatori; subliniază faptul că în ansamblul politicilor de migrație și de integrare ar trebui să se țină seama de discriminarea multiplă;

57.

salută declarația comună a partenerilor sociali din 16 martie 2016 referitoare la criza refugiaților, publicată de partenerii sociali participanți la reuniunea socială tripartită la nivel înalt, care cuprinde angajamentul și disponibilitatea acestora de a conlucra cu guvernele și cu alte părți interesate pentru a concepe și elabora politici favorabile includerii; consideră că partenerii sociali și organizațiile societății civile sunt intermediari indispensabili care au un rol major de jucat în ceea ce privește integrarea refugiaților pe piața muncii și în general în societate; încurajează Comisia să intensifice dialogul cu partenerii sociali, pe baza unei reprezentări echilibrate a intereselor, cu scopul de a identifica oportunitățile de pe piața forței de muncă și posibilitățile de angajare pentru refugiați;

58.

invită statele membre să învețe din schimbul de experiențe și de practici acumulate la nivel de oraș și să îl faciliteze, pentru a promova piețe ale muncii favorabile includerii pentru toți rezidenții, inclusiv beneficiarii de protecție internațională și să implice orașele și autoritățile locale în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor de includere socială și economică; consideră că este nevoie de un parteneriat mai eficient între diversele niveluri de guvernare și că inițiativele europene și naționale trebuie să completeze și să consolideze acțiunile orașelor, vizând nevoile reale ale cetățenilor noștri; consideră că bunele practici ale statelor membre, în coordonare eficientă cu orașele și cu participarea acestora, ar trebui să fie recunoscute și să beneficieze de vizibilitate;

59.

consideră că este necesar să se ofere o formare adecvată cu privire la legislația muncii și nediscriminare refugiaților și autorităților, pentru a se asigura că refugiații nu sunt exploatați prin practici de muncă nedeclarată și alte forme de exploatare gravă prin muncă, sau că nu suferă de pe urma discriminării la locul de muncă;

60.

invită Comisia să sprijine financiar programele transnaționale care asigură transferabilitatea și adaptabilitatea bunelor practici – cum ar fi mentoratul inter pares și proiectele legate de îndrumare care implică toate nivelurile de guvernare și diferite părți interesate, concepute și puse în aplicare de către diferitele părți interesate la nivelul UE – și să asigure punerea lor efectivă în aplicare pe teren;

61.

invită statele membre să pună în aplicare Decizia-cadru privind combaterea rasismului și a xenofobiei, precum și noua Directivă privind victimele criminalității și să asigure cercetarea și urmărirea penală la timp a oricărei incitări la acte de violență, inclusiv violența de gen, violența împotriva migranților și a solicitanților de azil, indiferent de statutul lor de ședere;

62.

subliniază intensificarea discursurilor de incitare la ură, a sentimentelor anti-migranți, precum și a violenței xenofobe, manifestate deopotrivă la nivelul instituțiilor și al persoanelor fizice;

63.

invită Comisia și statele membre să intensifice relațiile diplomatice și să adopte toate măsurile economice și sociale necesare pentru a permite stabilizarea țărilor de origine ale refugiaților, pentru ca aceștia să poată rămâne în țările lor sau să se întoarcă acolo;

64.

solicită realocarea rapidă a fondurilor din FSE, FAMI, FEDER și FEAD, astfel încât statelor membre care duc greul crizei refugiaților să li se acorde un sprijin mai eficient;

65.

subliniază necesitatea stringentă de a asigura protecția minorilor neînsoțiți împotriva exploatării prin muncă, a violențelor și a traficului; subliniază necesitatea unor mentori și a unor măsuri specifice în special pentru fete, care sunt adesea mai vulnerabile și mai expuse diferitelor forme de exploatare, trafic și abuzuri sexuale, și au șanse mai mari de a fi private de oportunități de educație;

66.

invită Comisia să crească vizibilitatea culturii, a educației și a formării profesionale în domeniul măsurilor operaționale întreprinse ca parte a Agendei europene privind migrația; invită Comisia să adopte o politică specifică privind dialogul intercultural;

67.

invită statele membre să acorde prioritate integrării prin măsuri luate din timp și precis direcționate asupra domeniului educației, formării, culturii și sportului, precum și asupra provocărilor cu care se confruntă societățile gazdă, garantând în special dreptul copiilor la educație, indiferent de statutul lor ca refugiați, conform dispozițiilor articolului 22 din Convenția ONU privind drepturile copilului și acordând astfel prioritate interesului superior al copilului;

68.

insistă asupra necesității unei analize exhaustive bazate pe studii, cercetări și statistici, în temeiul căreia se pot face cele mai bune recomandări referitoare la inițiative și acțiuni de politici, pentru a stabili care ar trebui să fie strategia de educație pentru refugiați, în special în ceea ce privește educația adulților și ținând totodată seama de calificările pe care le au deja;

69.

subliniază rolul esențial al învățământului public gratuit, al culturii, al dialogului intercultural și interreligios, al instruirii neformale și informale, al învățării pe tot parcursul vieții și al politicilor pentru tineret și sport în promovarea integrării și a includerii sociale a refugiaților și a solicitanților de azil în Europa, precum și în înțelegerea și solidaritatea din partea țărilor gazdă în combaterea rasismului, xenofobiei și extremismului, și în edificarea unei societăți mai coezive și mai incluzive bazate pe diversitate culturală, pe promovarea valorilor comune europene și pe protecția drepturilor fundamentale; subliniază necesitatea unei medieri culturale și lingvistice atunci când refugiații și solicitanții de azil învață limba țării gazdă și asimilează valorile culturale și sociale ale acesteia;

70.

subliniază rolul important al sportului ca instrument de favorizare a dialogului social și intercultural prin promovarea creării unor legături pozitive între populația locală și refugiați și solicitanți de azil și invită instituțiile europene și statele membre să implementeze programe având ca obiectiv integrarea socială a refugiaților prin intermediul unor activități culturale sau sportive comune; sprijină, prin urmare, inițiativele existente ale organizațiilor sportive și încurajează schimbul de bune practici între diferitele entități implicate în activitățile sportive care vizează integrarea socială a refugiaților;

71.

regretă profund dispariția rețelelor culturale datorită noii orientări a programului „Europa Creativă”;

72.

subliniază necesitatea unor proceduri eficace care să asigure o tranziție fără impedimente între structurile de învățământ din taberele de refugiați și sistemele de învățământ ale statelor membre în care sunt amplasate;

73.

insistă asupra necesității ca statele membre să faciliteze înscrierea studenților refugiați la toate nivelurile de învățământ și solicită intensificarea eforturilor pentru distribuția elevilor și plasarea lor efectivă în sistemele școlare naționale;

74.

invită UE și statele membre să creeze „coridoare educaționale” prin promovarea unor acorduri cu universitățile europene și cu Uniunea universităților din zona mediteraneană (UNIMED) pentru primirea studenților refugiați provenind din zonele de conflict, pentru a le facilita accesul și a promova sprijinul reciproc și voluntariatul; salută inițiativele adoptate în acest sens de mai multe universități europene și parteneriatele dintre acestea;

75.

salută programele europene și naționale, precum și inițiativele private lansate de instituții fără scop lucrativ care oferă asistență cadrelor universitare din rândul migranților, din domeniul științelor și din alte domenii profesionale, și pledează pentru evoluția carierei și susținerea acestora;

76.

invită statele membre, pentru ca integrarea să înceapă imediat, să ofere soluții pentru o informare concretă și inteligibilă, în mai multe limbi, cu privire la pregătirea educației;

77.

invită statele membre să ofere un sprijin adaptat pentru copiii și tinerii refugiați și solicitanți de azil la înscrierea lor în sistemul școlar, de exemplu, prin cursuri intensive de limbă și programe generale de inițiere, inclusiv sprijin pedagogic, care să le permită să se integreze cât mai rapid în clasele tradiționale; subliniază necesitatea de a răspunde nevoilor și vulnerabilităților distincte ale unor grupuri specifice, în special minorii neînsoțiți și adulții fără o educație de bază;

78.

reamintește UE și statelor membre datoria de a asigura o protecție specială minorilor, îndeosebi refugiaților minori, în situații de urgență, în conformitate cu dispozițiile juridice internaționale, și în special să garanteze accesul lor la școlarizare și la servicii educaționale; salută obiectivul de 4 % pentru finanțarea educației din bugetul global pentru ajutor umanitar al UE pe 2016 și invită Comisia și statele membre să continue să pledeze la nivel internațional pentru creșterea fondurilor destinate educației în situații de urgență în cadrul programelor de ajutor existente, în perspectiva Summitului Umanitar Mondial, care va avea loc la Istanbul, în mai 2016;

79.

recomandă să se organizeze clase suplimentare de limbă pentru refugiații minori în limba țării lor de origine;

80.

subliniază importanța lansării unor măsuri de sprijin educațional, în special în vederea unor dotări corespunzătoare în centrele de primire și repartizare din UE, care să susțină acțiunile organizațiilor umanitare și a ONG-urilor care au început deja să organizeze activități educaționale și de altă natură în tabere, precum și a oferirii de stimulente și sprijin pentru dezvoltarea unor structuri educaționale formale în taberele de refugiați, inclusiv în cele din țările terțe;

81.

salută noile apeluri pentru propuneri de proiecte culturale, educaționale, sportive și de mobilitate a tineretului, precum și pentru proiecte care vizează dialogul intercultural și incluziunea și integrarea socială și culturală în cadrul programelor „Europa creativă” și „Erasmus +”; subliniază necesitatea eliminării obstacolelor și barierelor existente pentru materializarea proiectelor de integrare a refugiaților, precum și a facilitării accesului tuturor la aceste programe;

82.

le solicită statelor membre să promoveze inițiative care să asigure o mai bună cooperare, coerența politicilor și dialogul între autoritățile publice, ONG-uri, partenerii sociali, organizațiile societății civile și comunitățile de refugiați, în vederea îmbunătățirii cunoașterii și înțelegerii reciproce, precum și să evalueze potențialul acestor inițiative de a oferi un acces egal la o educație de înaltă calitate, integrând astfel migranții și refugiații într-un mediu de învățare pozitiv;

83.

subliniază rolul esențial al profesorilor în integrarea copiilor și tinerilor refugiați și migranți în sistemul de învățământ, precum și necesitatea unui personal didactic specializat și a unei formări avansate pentru pregătirea acestuia; solicită, în acest context, UE și statelor membre să examineze posibilitatea creării unor canale de cooperare pentru profesori, astfel încât să își împărtășească experiențele, să facă schimb de bune practici și să primească sprijin din partea colegilor;

84.

invită statele membre să ajute cadrele didactice din rândul migranților să găsească locuri de muncă în învățământ, atât pentru a îmbunătăți situația acestora, cât și pentru a utiliza aptitudinile lor lingvistice și experiența lor pedagogică în sistemele școlare;

85.

susține ideea înființării unor birouri de asistență pentru profesori, care să le ofere în timp util sprijin în abordarea diferitelor tipuri de diversitate întâlnite în sala de clasă și în promovarea dialogului intercultural, precum și orientări atunci când se confruntă cu conflicte sau cu studenți expuși riscului de radicalizare; invită, de asemenea, statele membre să extindă posibilitățile de educație politică și să ofere mai multe programe de formare și materiale educaționale corespunzătoare pentru a clarifica motivele migrației și pentru a combate extremismul;

86.

subliniază importanța școlilor în oferirea de consiliere și de mediere lingvistică și culturală, inclusiv în privința valorilor democratice, prin programe de educație civică și cetățenie activă și prin faptul că au un rol esențial în realizarea și accelerarea includerii și integrării sociale și culturale nu numai a studenților, ci și a familiilor lor;

87.

salută decizia Consiliului de a dedica o serie de acțiuni specifice, în cadrul Planului de lucru pentru cultură 2015-2018, referitoare la rolul culturii, al artelor și al dialogului intercultural în integrarea migranților, precum și de a face un bilanț al bunelor practici curente în statele membre;

88.

subliniază faptul că utilizarea artei ca instrument de integrare ar trebui să fie mai bine promovată, iar participarea refugiaților la activitățile artistice ar trebui să fie facilitată și dezvoltată;

89.

salută noul grup de lucru la nivel de experți pe tema „Dialogul intercultural și integrarea migranților și a refugiaților prin intermediul artelor și al dialogului” (17) stabilit de Comisie, care ar trebui să publice un ghid de bune practici până la sfârșitul anului 2017;

90.

subliniază importanța promovării și a dezvoltării în continuare a aplicațiilor, a materialelor video și a exercițiilor educative, precum și a platformelor de învățare pentru refugiați, astfel încât să se faciliteze și să se completeze educația și formarea acestora;

91.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.