24.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/176

—

având în vedere Acordul de pace de la Dayton, cadrul său general și cele douăsprezece anexe la acesta,

—

având în vedere rezoluțiile sale din 7 iulie 2005 (1), din 15 ianuarie 2009 (2) și din 9 iulie 2015 (3) referitoare la Srebrenica,

—

având în vedere Avizul Comisiei de la Veneția din 11 martie 2005 privind reforma constituțională în Bosnia și Herțegovina,

—

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Acordul de pace de la Dayton, semnat la 14 decembrie 1995, la Paris a pus capăt unuia dintre cele mai sângeroase războaie din Europa de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial;

B.

întrucât acordul a pus capăt războiului, dar nu a reușit să creeze un stat funcțional și autonom, și întrucât configurația instituțională a țării este exagerat de complexă și s-a dovedit a fi ineficientă;

1.

reamintește importanța semnării Acordului de pace de la Dayton; onorează memoria tuturor victimelor tragice ale războiului din Bosnia și Herțegovina și își exprimă sincerele condoleanță familiilor celor care și-au pierdut viața;

2.

constată cu regretă că, la 20 de ani de la încheierea războiului și instituirea unui acord-cadru general care stabilește principalele aspecte ale instaurării păcii și viitoarea formă a țării, niciunul dintre guvernele care s-au succedat nu a reușit să creeze un stat pe deplin funcțional și autonom;

3.

salută rezultatele obținute în ceea ce privește întoarcerea refugiaților și a persoanelor strămutate intern, reconstrucția și restituirea proprietăților, în conformitate cu dispozițiile din anexa VII la Acordul de la Dayton; insistă asupra necesității unei implementări complete a anexei și a strategiei aferente, în vederea asigurării unui sistem viabil pentru reîntoarcere, dar și a unor soluții juste, cuprinzătoare și de durabile pentru persoanelor strămutate intern, a refugiaților și a celorlalte persoane afectate de război; subliniază, în această privință, necesitatea unui sistem viabil de reîntoarcere a croaților, bosniacilor și nu numai în Republica Srpska; subliniază necesitatea unor progrese în ameliorarea integrării socioeconomice a persoanelor care s-au întors; solicită o mai bună coordonare a eforturilor la toate nivelurile și acordarea unei atenții mai mari celor mai vulnerabile dintre persoanele strămutate, inclusiv romilor și femeilor care sunt victime ale violenței; ia act cu regret de faptul că, potrivit Comitetului Internațional al Crucii Roșii, există încă aproximativ 7 000 de persoane dispărute după încheierea războiului, despre a căror soartă nu se știe nimic;

4.

recunoaște transformarea pozitivă a Bosniei și Herțegovinei în ultimii 20 de ani, de la o țară ieșită distrusă din război la un stat care aspiră la statutul de membru al Uniunii Europene;

5.

reiterează angajamentul UE față de perspectiva europeană și aderarea ulterioară a Bosniei și Herțegovinei și a tuturor țărilor din Balcanii de Vest; consideră că cooperarea regională și procesul de integrare europeană constituie cea mai bună modalitate de a promova reconcilierea și de a învinge ura și dezbinările;

6.

solicită autorităților să considere cea de-a 20-a aniversare a Acordului de pace de la Dayton ca un stimulent pentru a avansa pe calea reformelor necesare – în special din perspectiva viitoarei cereri a Bosniei și Herțegovinei de aderare la UE; reamintește că a veni în întâmpinarea necesităților socio-economice ale cetățenilor trebuie să constituie o prioritate, la fel ca și crearea unui mecanism eficace de coordonare pentru chestiunile legate de UE; reamintește că este esențial să se continue, în paralel, reformele constituționale și politice și democratizarea sistemului politic, care vor conduce în direcția realizării egalității și a reprezentării democratice a tuturor popoarelor constituente și a tuturor cetățenilor țării; subliniază că toți cetățenii din Bosnia și Herțegovina trebuie să dispună de șanse egale de a fi aleși la toate nivelurile procesului decizional politic;

7.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernului și parlamentului Bosniei și Herțegovinei și entităților acesteia, precum și guvernelor și parlamentelor țărilor din Balcanii de Vest.