24.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 399/61

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 43,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului, în special articolul 7 alineatul (2) și articolele 9 și 10,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0328/2015),

A.

întrucât sustenabilitatea stocurilor de pește este o condiție sine qua non pentru viitorul sectorului piscicol;

B.

întrucât din anul 2009 până în prezent s-au înregistrat prea puține progrese în ceea ce privește dosarele legislative referitoare atât la măsurile tehnice, cât și la planurile multianuale, atât din cauza faptului că propunerile Comisiei privind aceste planuri au creat tensiuni între instituțiile europene în ceea ce privește competențele ce le revin în cadrul procesului de luare a deciziilor în temeiul articolului 43 din TFUE, cât și din cauza dificultăților legate de alinierea legislației privind măsurile tehnice la Tratatul de la Lisabona;

C.

întrucât politica comună în domeniul pescuitului (PCP) [Regulamentul (UE) nr. 1380/2013] include printre obiectivele sale refacerea și menținerea populațiilor de specii recoltate peste nivelurile care pot conduce la realizarea producției maxime durabile, aplicându-se o abordare bazată pe ecosistem și pe selectivitate; întrucât măsurile tehnice și planurile multianuale se numără printre principalele instrumente folosite pentru a realiza aceste obiective;

D.

întrucât printre principalele modificări introduse în cadrul reformei PCP din 2013 se numără, de asemenea, obligația de debarcare și regionalizarea;

E.

întrucât complexitatea și diversitatea măsurilor tehnice, precum și faptul că acestea sunt dispersate în mai multe regulamente diferite au contribuit la complicarea punerii lor în aplicare de către pescari, riscând să creeze un sentiment de neîncredere în rândul pescarilor;

F.

întrucât principiul regionalizării include consultarea consiliilor consultative cu scopul de a aduce părțile interesate mai aproape de procesul decizional și pentru o mai bună evaluare a eventualelor consecințe socioeconomice ale deciziilor;

G.

întrucât complexitatea măsurilor tehnice și dificultățile aferente punerii lor în aplicare, precum și absența oricăror rezultate sau stimulente concrete în cadrul PCP au contribuit la crearea unui sentiment de neîncredere în rândul pescarilor;

H.

întrucât revizuirea măsurilor tehnice, în conformitate cu cele mai bune avize științifice disponibile și folosind o abordare ecosistemică, ar trebui să vizeze o mai mare sustenabilitate ecologică a resurselor piscicole și marine, într-un mod care să fie compatibil cu viabilitatea socioeconomică a sectorului;

I.

întrucât realizarea obiectivelor noii PCP necesită, printre altele, folosirea unor unelte și practici de pescuit mai selective;

J.

întrucât inovațiile actuale care îmbunătățesc selectivitatea uneltelor de pescuit sunt deseori împiedicate de legislație;

K.

întrucât obligația de debarcare implică o schimbare radicală a abordării în ceea ce privește gestionarea pescuitului, în special a pescuitului de specii demersale, fiind astfel necesar să se abordeze într-o manieră foarte diferită măsurile tehnice în domenii-cheie cum ar fi componența capturilor și dimensiunea ochiurilor de plasă;

L.

întrucât trebuie acordată o atenție deosebită importanței pescuitului la scară mică pentru sustenabilitatea comunităților de coastă, în special pentru rolul femeilor și al copiilor; întrucât PCP face referire la un regim diferențiat pentru pescuitul la scară mică în Europa;

M.

întrucât este necesară o definiție generală a conceptului de pescuit la scară mică, având în vedere rolul pe care îl joacă în reabilitarea mărilor noastre și în conservarea practicilor și meseriilor tradiționale sustenabile din punct de vedere ecologic;

N.

întrucât definirea unor principii de bază comune pentru toate bazinele marine prin intermediul unui regulament-cadru adoptat prin procedura legislativă ordinară în conformitate cu Tratatului de la Lisabona este necesară pentru a garanta implementarea obiectivelor PCP la nivelul UE, pentru a se asigura condiții de concurență echitabile între operatori și pentru a se facilita punerea în aplicare și monitorizarea măsurilor tehnice;

O.

întrucât nu este întotdeauna necesar să se recurgă la procedura legislativă ordinară în cazul măsurilor de la nivel regional sau care sunt supuse unor modificări frecvente sau care se bazează pe norme și obiective decise de colegiuitori, dar este necesar să se mențină această procedură în cazul adoptării unor norme comune pentru toate bazinele marine și a măsurilor care fac deja obiectul unor regulamente specifice sau a măsurilor care probabil nu se vor modifica în viitorul previzibil;

P.

întrucât regionalizarea trebuie să garanteze că măsurile tehnice sunt adaptate la caracteristicile specifice fiecărei activități de pescuit și fiecărui bazin, conferind flexibilitate și permițând o reacție rapidă în toate situațiile de urgență; întrucât regionalizarea trebuie să implice măsuri tehnice mai simple și mai ușor de înțeles, de pus în aplicare și de executat; întrucât adoptarea de măsuri tehnice la nivel regional ar trebui să urmeze modelul adoptat de colegiuitori, după cum s-a convenit în cadrul PCP reformate;

Q.

întrucât regionalizarea poate contribui la simplificarea normelor și la o mai bună înțelegere a acestora, lucru care ar fi foarte bine primit de sectorul pescuitului și de alte părți interesate, mai ales atunci când acestea sunt implicate în procesul de adoptare a normelor respective;

R.

întrucât regionalizarea nu ar trebui să ducă la renaționalizare, deoarece aceasta nu este compatibilă cu PCP în calitate de politică comună în care UE are competență exclusivă, având în vedere caracterul comun al resurselor;

S.

întrucât adoptarea de măsuri tehnice pe baza regionalizării ar trebui să urmeze modelul convenit de colegiuitori în cadrul noii PCP, și anume adoptarea de acte delegate de către Comisie pe baza recomandărilor comune ale statelor membre în cauză, care îndeplinesc standardele și obiectivele hotărâte de colegiuitori, sau, dacă statele membre nu prezintă o recomandare comună în termenul desemnat, din propria inițiativă a Comisiei; întrucât Parlamentul își rezervă totuși dreptul de a prezenta obiecțiuni împotriva oricărui act delegat, conform Tratatului;

T.

întrucât revizuirea cadrului de măsuri tehnice ar trebui să reprezinte o oportunitate de a continua procesul de reflecție asupra regionalizării și de a explora alternative la actele delegate;

U.

întrucât anumite propuneri de regulamente specifice care conțin măsuri tehnice (privind setcile în derivă, capturile accidentale de cetacee, pescuitul de adâncime) au generat controverse; întrucât unele dintre propuneri – cum ar fi cea privind pescuitul de specii de adâncime în Atlanticul de Nord-Est – au fost blocate timp de peste trei ani; întrucât discuțiile pe marginea pescuitului cu setci în derivă sunt, de asemenea, în impas; întrucât un număr de dispoziții specifice privind unele măsuri tehnice au fost respinse de către organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP);

V.

întrucât măsurile tehnice ar trebui să țină seama de fenomenul pescuitului ilegal, care este adesea însoțit de utilizarea ilegală a uneltelor de pescuit, și ar trebui să propună o soluție eficientă la problema reprezentată de pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN);

W.

întrucât măsurile tehnice aplicabile în cazul fiecărui bazin de pescuit al UE nu sunt întotdeauna adaptate la necesitățile activităților inovatoare și ale diferitelor activități de pescuit locale; întrucât în acest context pescarii au nevoie de un set de măsuri tehnice care să se bazeze pe o abordare regională și care să corespundă diverselor condiții specifice ale fiecărui bazin maritim; întrucât gestionarea stocurilor de pește de o manieră sustenabilă este vitală și, în acest sens, simplificarea și adaptarea legislației la realitățile din teren prezintă o mare importanță; întrucât este necesar, de asemenea, să se țină seama în mod corespunzător de faptul că bazinele de pescuit sunt exploatate în comun cu țări terțe, ale căror norme din domeniul conservării sunt foarte diferite de cele din Europa;

X.

întrucât în apele europene, în special în Marea Mediterană, este vital ca statele membre să stabilească măsurile necesare și să coopereze pentru a-i identifica pe cetățenii responsabili pentru pescuitul INN, asigurându-se astfel că se impun sancțiunile aplicabile și că se înăspresc controalele la bord și la sol;

Y.

întrucât planurile multianuale adoptate între 2002 și 2009 nu au fost la fel de eficace; întrucât noile planuri multianuale se vor adopta în conformitate cu noile norme ale PCP;

Z.

întrucât negocierile cu țările terțe trebuie să se înscrie în eforturile de asigurare a sustenabilității;

AA.

întrucât reforma PCP a introdus obligația de debarcare și prevede o marjă de flexibilitate, excepții și sprijin financiar în cadrul Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM);

AB.

întrucât se preconizează apariția unor dificultăți în ceea ce privește punerea în aplicare a interdicției de aruncare înapoi în mare a capturilor în activitățile de pescuit mixt care implică specii de blocaj („choke species”);

AC.

întrucât, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European este colegiuitor în domeniul pescuitului, exceptând în ceea ce privește capturile totale admisibile (TAC) și cotele de pescuit;

AD.

întrucât, începând din 2009, din cauza blocării propunerilor la nivelul Consiliului, nu s-a putut adopta niciun plan multianual;

AE.

întrucât, în cadrul grupului operativ interinstituțional privind planurile multianuale, colegiuitorii au recunoscut importanța cooperării pentru a găsi o modalitate pragmatică de a progresa în ceea ce privește planurile multianuale, în ciuda diferențelor de opinie cu privire la interpretarea cadrului juridic;

AF.

întrucât planurile multianuale ar trebui să asigure un cadru de gestionare a pescuitului robust și pe termen lung, bazat pe cele mai bune și mai recente evoluții din domeniul științific și socio-economic, și ar trebui să fie suficient de flexibile pentru a se adapta la evoluția stocurilor de pește și la procesul decizional anual de acordare a posibilităților de pescuit;

AG.

întrucât au fost identificate ca elemente comune ale viitoarelor planuri multianuale o limită privind producția maximă durabilă și un calendar pentru realizarea sa, un mecanism preventiv în vederea activării măsurilor de salvgardare, un obiectiv minim privind biomasa, un mecanism de adaptare la evoluțiile neprevăzute ale celor mai bune avize științifice disponibile și o clauză de revizuire;

AH.

întrucât planurile multianuale trebuie să stabilească un obiectiv general care să fie realizabil potrivit datelor administrative și științifice; întrucât ele ar trebui să cuprindă producții stabile pe termen lung în conformitate cu cele mai bune avize științifice disponibile, lucru care trebuie să se reflecte în deciziile anuale ale Consiliului cu privire la posibilitățile de pescuit; întrucât aceste decizii anuale ar trebui să se limiteze strict la alocarea de posibilități de pescuit;

AI.

întrucât hotărârea Curții de Justiție din 26 noiembrie 2014 în cauzele C-103/12 Parlament/Consiliu și C-165/12 Comisia/Consiliu privind alocarea posibilităților de pescuit în apele UE navelor de pescuit aflate sub pavilionul Republicii Bolivariene a Venezuelei în zona economică exclusivă din largul coastei Guyanei Franceze stabilește un precedent clarificând conținutul și limitele celor două temeiuri juridice diferite cuprinse în articolul 43 din TFUE; întrucât articolul 43 alineatul (3) poate fi utilizat ca temei juridic doar pentru alocarea posibilităților de pescuit în temeiul regulamentelor privind TAC și cotele;

AJ.

întrucât la 1 decembrie 2015 Curtea de Justiție și-a prezentat hotărârea în cauzele conexe C-124/13 și C-125/13 Parlament și Comisie/Consiliu privind Regulamentul (UE) nr. 1243/2012 al Consiliului de modificare a planului pe termen lung pentru rezervele de cod; în această cauză, Curtea a confirmat, așa cum a susținut Parlamentul, că, având în vedere obiectivul și conținutul său, regulamentul ar fi trebuit adoptat în temeiul articolul 43 alineatul (2) din TFUE, prin intermediul procedurii legislative ordinare, Parlamentul având calitatea de colegislator, deoarece regulamentul implică opțiuni politice cu un impact asupra planului multianual și care, de altfel, sunt necesare pentru realizarea obiectivelor PCP;

AK.

întrucât, în absența planurilor multianuale, dimensiunile minime de referință pentru conservare vor putea fi modificate prin planurile privind aruncarea capturilor înapoi în mare, care sunt adoptate de către Comisie prin intermediul unor acte delegate pe baza recomandărilor statelor membre în cauză sau, dacă statele membre în cauză nu depun o recomandare comună în termenul desemnat, la inițiativa proprie a Comisiei; subliniază că este foarte important ca, atunci când se iau decizii cu privire la dimensiunile minime de referință pentru conservare, nu numai să se asigure protecția puietului, ci și să se urmeze avizele științifice;

AL.

întrucât planurile privind aruncarea capturilor înapoi în mare vor juca un rol esențial deoarece o modificare a dimensiunii minime de referință pentru conservare poate duce la modificări ale tehnicilor de pescuit și, prin urmare, s-ar modifica și rata mortalității prin pescuit și biomasa stocului de reproducere, ambele fiind obiective cuantificabile ale planurilor multianuale; întrucât modificarea dimensiunii minime prin intermediul actelor delegate ar însemna modificarea din exterior a principalilor parametri ai planurilor multianuale;

AM.

întrucât colegiuitorii au intenționat ca aceste acte delegate să aibă un caracter provizoriu, pentru o perioadă care nu poate depăși în niciun caz trei ani;

AN.

întrucât, în cazul aceleiași specii, dimensiunile minime de referință pentru conservare pot varia de la o zonă la alta pentru a se ține seama de particularitățile activităților de pescuit și ale speciilor; întrucât, ori de câte ori este posibil, este de dorit să se ia decizii orizontale pentru toate zonele pentru a se facilita controlul,

1.

consideră că, pentru a asigura punerea în aplicare a obiectivelor PCP, măsurile tehnice viitoare trebuie să fie simplificate pentru a se elimina orice contradicție și/sau redundanță, să se înscrie într-un cadru juridic clar structurat și să fie concepute pe date științifice solide, revizuite inter pares;

2.

consideră că este necesară întocmirea unei liste cuprinzătoare care să sintetizeze toate măsurile tehnice în vigoare, pentru a obține o mai bună imagine de ansamblu a posibilităților de simplificare și de eliminare în legătură cu măsurile tehnice viitoare;

3.

consideră că, în cadrul eforturilor de implementare a obiectivelor PCP, de îmbunătățire a selectivității, de reducere la minimum a capturilor aruncate înapoi în mare și a impactului activităților de pescuit asupra mediului, de simplificare a normelor actuale și de dezvoltare a bazei științifice, este necesară o revizuire a măsurilor tehnice;

4.

consideră că măsurile tehnice ar trebui să se adapteze la particularitățile fiecărei activități de pescuit și ale fiecărei regiuni, putându-se garanta astfel un nivel mai ridicat al respectării lor de către sectorul în cauză;

5.

susține că simplificarea și regionalizarea măsurilor tehnice ar trebui să fie întotdeauna în concordanță cu scopul real al regulamentului privind măsurile tehnice, și anume reducerea la minimum a capturilor nedorite și a impactului asupra mediului marin;

6.

consideră că, pentru a îmbunătăți modalitățile de punere în aplicare și gradul de acceptare și respectare a normelor PCP de către sectorul pescuitului și de alte părți implicate, este necesară o mai mare implicare a pescarilor în procesul de luare a deciziilor, îndeosebi în cadrul consiliilor consultative, și este necesar să li se ofere stimulente, cum ar fi sprijin din cadrul FEPAM și al altor instrumente pentru inovare, formare, echipamente și folosirea unor unelte de pescuit mai selective;

7.

consideră că noul cadru legislativ va facilita utilizarea în continuare a uneltelor de pescuit inovatoare care au dovedit științific că îmbunătățesc gradul de selectivitate și, în același timp, au un impact redus asupra mediului;

8.

consideră că inovarea și cercetarea vor trebui promovate pentru a se asigura punerea în aplicare corespunzătoare a PCP, mai ales în ceea ce privește debarcarea capturilor nedorite, pentru creșterea selectivității și modernizarea tehnicilor de pescuit și de monitorizare;

9.

consideră că utilizarea sustenabilă a uneltelor de pescuit inovatoare care, în urma unor cercetări științifice independente, s-au dovedit a fi mai selective, ar trebui să fie permisă fără restricții sau limite cantitative inutile, să fie reglementată de legislație și – în ceea ce privește cercetările ulterioare – să beneficieze de sprijin financiar;

10.

consideră că este necesar să se mențină procedura legislativă ordinară pentru adoptarea unor norme comune pentru toate bazinele marine, inclusiv pentru instituirea unor standarde sau obiective pentru măsurile tehnice, inclusiv în cazul măsurilor tehnice conținute în regulamente specifice, sau pentru măsurile tehnice care probabil nu se vor modifică în viitorul previzibil și consideră că nu este necesar să se utilizeze întotdeauna procedura legislativă ordinară pentru măsurile adoptate la nivel regional sau care pot fi supuse unor modificări frecvente; consideră că aceste măsuri ar trebui evaluate periodic pentru a garanta că sunt în continuare relevante; consideră că folosirea judicioasă a actelor delegate poate răspunde acestei nevoi de flexibilitate și de reactivitate; reamintește, totuși, că Parlamentul își rezervă dreptul de a prezenta obiecțiuni împotriva oricărui act delegat, conform Tratatului;

11.

recomandă definirea unui cadru european general clar pentru măsurile tehnice, care să stabilească un număr limitat de principii transversale majore; consideră că toate normele care nu se aplică marii majorități a apelor europene nu ar trebui să fie incluse în acest cadru general, ci ar trebui să intre în sfera regionalizării;

12.

consideră că orice măsură adoptată la nivel regional ar trebui să fie în conformitate cu regulamentul-cadru privind măsurile tehnice și în concordanță cu obiectivele PCP și cu Directiva-cadru 2008/56/CE „Strategia pentru mediul marin” (MSFD);

13.

consideră că reglementările privitoare la măsurile tehnice ar trebui stabilite prin folosirea corespunzătoare a procesului de regionalizare și pe baza unor principii și definiții comune și centralizate, care să includă obiective și norme comune de aplicat în întreaga UE, inclusiv o listă a speciilor și uneltelor de pescuit interzise, un ansamblu de norme specifice pentru cele mai importante bazine maritime, precum și o serie de reglementări tehnice specifice; toate acestea ar urma să fie adoptate prin intermediul procedurii legislative ordinare; ia act de faptul că regionalizarea ar urma să se aplice în cazul normelor aplicabile la nivel regional sau al celor care sunt supuse unor modificări frecvente și ar trebui reevaluată periodic;

14.

subliniază necesitatea ca noul regulament-cadru privind măsurile tehnice să fie formulat de o manieră clară, lucru care va necesita un efort semnificativ de clarificare; solicită, prin urmare, ca regulamentele existente privind măsurile tehnice, în special Regulamentele (CE) nr. 850/98 și (CE) nr. 1967/2006 ale Consiliului, să fie abrogate în prealabil, pentru a se pune capăt proliferării reglementărilor;

15.

reamintește că, în ceea ce privește actele delegate, conform articolului 18 din regulamentul de bază, statele membre pot, într-un termen care urmează să fie prevăzut în regulamentul privind măsurile tehnice, să transmită recomandări Comisiei Europene, iar aceasta din urmă nu va putea adopta niciun act înainte de expirarea termenului respectiv;

16.

consideră necesar să se evalueze oportunitatea, eficiența și consecințele socioeconomice asupra flotelor UE și a comunităților locale ale regulamentelor specifice bazate pe măsuri tehnice, respectând, în același timp, obiectivele PCP și MSFD;

17.

consideră că, pentru a proteja habitatele și speciile marine vulnerabile, măsurile tehnice ar trebui să conțină dispoziții specifice cu privire la utilizarea anumitor unelte de pescuit;

18.

consideră că măsurile tehnice ar trebui să garanteze că nu se utilizează unelte de pescuit distructive și neselective și că utilizarea generală a substanțelor explozive și otrăvitoare ar trebui să fie interzisă;

19.

consideră că există o nevoie urgentă de a stabili un ansamblu coerent de măsuri tehnice pentru fiecare dintre bazine, ținând seama de natura specifică a fiecăruia, unde deciziile Uniunii pot avea un impact semnificativ asupra refacerii stocurilor de pește și a protejării ecosistemelor, precum și asupra gestionării sustenabile a stocurilor de pește exploatate în comun;

20.

susține că, fără a aduce atingere obligației de debarcare, care este în vigoare din 1 ianuarie 2015 și care urmează să se aplice progresiv stocurilor de pește până în 2019, dispozițiile privind măsurile tehnice trebuie să fie suficient de flexibile pentru a se adapta în timp real la evoluția activităților de pescuit și pentru a oferi sectorului pescuitului mai multe oportunități de a pune în practică inovații privind metodele de pescuit selective;

21.

consideră că obligația de debarcare constituie o schimbare fundamentală în domeniul pescuitului și că, prin urmare, măsurile tehnice trebuie să fie adaptate astfel încât să permită implementarea și facilitarea unor practici de pescuit mai selective; recomandă următoarele trei măsuri pentru a realiza acest lucru:

22.

constată dificultățile care decurg din coexistența standardelor de comercializare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2406/96 al Consiliului și dimensiunile minime de captură; solicită armonizarea acestora prin intermediului noului regulament-cadru privind măsurile tehnice;

23.

consideră că, atunci când se revizuiesc măsurile tehnice, trebuie avut în vedere impactul lor în materie de conservare a resurselor biologice, precum și în ceea ce privește mediul marin, cheltuielile de exploatare și rentabilitatea activității de pescuit în termeni socio-ocupaționali;

24.

consideră că obiectivul privind conservarea urmărit de regulamentul-cadru privind măsurile tehnice ar putea fi realizat mai eficace prin acțiuni care vizează îmbunătățirea gestionării cererii și ofertei cu ajutorul organizațiilor de producători;

25.

consideră că pescuitul artizanal accidental în apele interioare ale statelor membre și ale regiunilor trebuie să rămână în afara TAC;

26.

consideră că planurile multianuale joacă un rol fundamental în cadrul PCP în ceea ce privește conservarea resurselor piscicole, deoarece reprezintă cel mai adecvat instrument pentru adoptarea și punerea în aplicare a unor măsuri tehnice specifice în cazul diverselor activități de pescuit;

27.

consideră că este necesar ca colegiuitorii să își continue eforturile pentru a ajunge la un acord privind planurile multianuale în ceea ce privește competențele instituționale în temeiul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și pe baza jurisprudenței relevante;

28.

consideră că planurile multianuale ar trebui să reprezinte un cadru solid și durabil pentru gestionarea activităților de pescuit și trebuie să se bazeze pe cele mai bune și mai recente avize științifice și socioeconomice disponibile, recunoscute de omologi; consideră, de asemenea, că planurile anuale ar trebui să fie adaptate la evoluția stocurilor și să ofere flexibilitate în contextul luării de către Consiliu a deciziilor sale anuale cu privire la posibilitățile de pescuit; consideră că aceste decizii anuale nu trebuie să depășească domeniul strict al alocării posibilităților de pescuit și trebuie, pe cât posibil, să evite fluctuațiile semnificative ale acestora;

29.

consideră că trebuie să se realizeze progrese cu privire la viitoarele planuri multianuale pentru refacerea și menținerea stocurilor peste nivelurile care pot să genereze producția maximă durabilă, incluzând un calendar predefinit, un nivel de referință pentru conservare în vederea activării măsurilor de salvgardare, un mecanism de adaptare la evoluțiile neprevăzute ale avizelor științifice și o clauză de revizuire;

30.

consideră că, pentru a evita problemele care decurg din obligația de debarcare în cazul activităților de pescuit mixte, sunt necesare îmbunătățirea selectivității și limitarea capturilor nedorite; consideră că ar fi recomandabil să se găsească metode pentru a folosi posibilitatea de a adopta măsuri de flexibilitate și de a folosi ratele de mortalitate prin pescuit stabilite pe baze științifice pentru a stabili TAC;

31.

reafirmă necesitatea de a crește, prin intermediul consiliilor consultative, implicarea părților interesate în elaborarea și punerea în aplicare a planurilor multianuale, precum și în toate deciziile privind regionalizarea;

32.

crede că Parlamentul ar trebui să examineze cu o atenție deosebită actele delegate referitoare la planurile privind aruncarea capturilor înapoi în mare și să își rezerve dreptul de a obiecta dacă o consideră necesar;

33.

consideră că valabilitatea tranzitorie a actelor delegate referitoare la planurile privind aruncarea capturilor înapoi în mare, inclusiv modificarea dimensiunilor minime de referință pentru conservare, nu ar trebui în niciun caz să depășească limita de trei ani, acestea trebuind să fie înlocuite, acolo unde este cazul, de un plan multianual; consideră, de asemenea, că ar trebui ca, în acest scop, planurile multianuale să fie adoptate cât mai curând posibil;

34.

consideră că, în contextul regionalizării, deciziile privind dimensiunile minime de referință pentru conservare pentru fiecare specie ar trebui să se bazeze pe avize științifice; subliniază necesitatea evitării neregulilor sau a fraudelor în procesul de comercializare care ar putea pune în pericol funcționarea pieței interne;

35.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.