16.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/34

—

anularea Deciziei (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/840 al Consiliului din 27 mai 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria;

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/917 a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/907 al Consiliului din 29 mai 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria;

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2017/1245 a Consiliului din 10 iulie 2017 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1241 al Consiliului din 10 iulie 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria;

—

în consecință,

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare care decurge din articolul 296 al doilea paragraf TFUE. Reclamantul reproșează Consiliului Uniunii Europene că s-a limitat la considerații vagi și generale, fără să menționeze, în mod concret și specific, motivele pentru care consideră, în exercitarea puterii sale discreționare de apreciere, că reclamantul trebuie să facă obiectul măsurilor restrictive în cauză. Astfel, nu ar fi fost evocat niciun element concret și obiectiv care să fie reproșat reclamantului și care să poată justifica măsurile în cauză.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe cerința de proporționalitate atunci când se aduce atingere drepturilor fundamentale. Reclamantul consideră că măsurile în litigiu ar trebui să fie lipsite de validitate întrucât ar fi disproporționate prin raportare la obiectivul urmărit și ar constitui o ingerință disproporționată în libertatea de a desfășura o activitate comercială și în dreptul de proprietate, consacrate la articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Disproporția ar decurge din împrejurarea că măsurile vizează orice activitate economică influentă, fără alt criteriu.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe lipsa de probe, întrucât Consiliul ar fi reținut în motivările sale succesive în susținerea măsurilor restrictive elemente care ar suferi în mod vădit de lipsă de bază factuală, faptele invocate fiind lipsite de orice temei serios.

4.

Al patrulea motiv, referitor la cererea în despăgubire, în măsura în care imputarea anumitor fapte grave nedovedite ar expune reclamantul și familia sa la pericole, ceea ce ar ilustra importanța prejudiciului suferit și ar justifica cererea sa în despăgubire.