Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 62017CN0325

Cauza C-325/17 P: Recurs introdus la 31 mai 2017 de Windrush Aka LLP împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 22 martie 2017 în cauza T-336/15, Windrush Aka LLP/EUIPO

JO C 347, 16.10.2017, p. 2–2 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

16.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/2

Recurs introdus la 31 mai 2017 de Windrush Aka LLP împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 22 martie 2017 în cauza T-336/15, Windrush Aka LLP/EUIPO

(Cauza C-325/17 P)

(2017/C 347/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Windrush Aka LLP (reprezentanți: S. Britton, Solicitor, S. Malynicz QC, S. Tregear, Solicitor)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Jerry Dammers

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 22 martie 2017 pronunţate în cauza T-366/15,

—

obligarea EUIPO şi a domnului Jerry Dammers (proprietarul mărcii EU) să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum şi pe cele efectuate de recurentă.

Motivele și principalele argumente

1)

În primul rând, Tribunalul a denaturat probele şi a evaluat greşit situaţia de fapt, iar hotărârea conţine constatări de fond inexacte care îşi pot avea originea în documentele depuse.

2)

În al doilea rând, Tribunalul a încălcat articolul 113 din Regulamentul de procedură al Tribunalului 4 martie 2015 (JO 2015, L 105, p. 1), prin refuzul de a organiza o şedinţă de judecată ca urmare a renunţării de către proprietarul mărcii UE de a invoca părţi importante din probele depuse în susţinerea utilizării mărcii UE contestate ulterior şedinţei.

3)

În al treilea rând, Tribunalul a susţinut în mod eronat că recurenta a invocat un motiv nou pentru prima dată în şedinţă.

4)

În al patrulea rând, Tribunalul a omis să evalueze efectul juridic al unei cesiuni privind dreptul la nume, spre exemplu, respectiva cesiune nu mai conferă cesionarului (de exemplu, proprietarul mărcii UE) dreptul de a da sau de a refuza acordul pentru utilizarea numelui (de exemplu, marca EU contestată), cu consecinţa că după cesiune nu mai este necesar un acord în temeiul dreptului Uniunii.
Top