24.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/71

—

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană referitor la cooperarea în ceea ce privește aplicarea legislațiilor acestora în domeniul concurenței (COM(2012)0245),

—

având în vedere Acordul din 17 mai 2013 dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană referitor la cooperarea în ceea ce privește aplicarea legislațiilor acestora în domeniul concurenței (12418/2012),

—

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 103 și 352, coroborate cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0146/2013),

—

având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei privind acordurile de cooperare ale UE în ceea ce privește punerea în aplicare a politicii în domeniul concurenței – calea de urmat (O-000022/2014 – B7-0105/2014),

—

având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

1.

salută acordul propus între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană referitor la cooperarea în ceea ce privește aplicarea legislațiilor acestora în domeniul concurenței (denumit în continuare „acordul”); consideră foarte pozitive aceste acorduri de cooperare pentru aplicarea legislațiilor în domeniul concurenței într-un mediu economic din ce în ce mai globalizat în care cartelurile operează la nivel transfrontalier, iar fuziunile implică adesea jurisdicții multiple;

2.

consideră că un astfel de acord cu Elveția este necesar, având în vedere poziția sa geografică strategică pentru UE, prezența a numeroase întreprinderi europene în Elveția și viceversa, și numărul de anchete desfășurate în paralel de ambele jurisdicții în ultimii ani; consideră, de asemenea, că punerea în aplicare a acordului va fi facilitată având în vedere gradul ridicat de compatibilitate al normelor fundamentale privind concurența ale UE și ale Elveției; speră că urmărirea judiciară a cartelurilor internaționale și sancționarea infracțiunilor transfrontaliere grave vor fi mai eficace în urma încheierii prezentului acord; speră, de asemenea, că duplicarea muncii depuse de autoritățile responsabile în domeniul concurenței pentru a lua decizii în cazuri similare și riscul unor evaluări divergente în cele două jurisdicții se vor reduce; invită Comisia Europeană și Comisia de Concurență din Elveția să rămână la fel de hotărâte în lupta lor împotriva cartelurilor, având în vedere că ele aduc prejudicii bunăstării consumatorilor și inovării și au un impact negativ asupra competitivității ambelor economii;

3.

regretă totuși că acordul nu prevede dispoziții cu caracter juridic obligatoriu în materie de cooperare și lasă o marjă de apreciere importantă, în special în ceea ce privește „interesele importante”, care pot fi invocate de oricare dintre părți ca justificare pentru nerespectarea unei cereri prezentate de partea opusă; îndeamnă atât Comisia, cât și autoritățile elvețiene să coopereze cu bună-credință; invită, de asemenea, autoritățile naționale din domeniul concurenței din UE și Comisia de Concurență din Elveția să coopereze între ele;

4.

subliniază că este important să se asigure că garanțiile procedurale oferite celor două părți în sistemele lor juridice respective sunt respectate; solicită crearea unor mecanisme sigure pentru utilizarea și transmiterea informațiilor confidențiale; invită Comisia să garanteze atractivitatea programelor de clemență și a procedurilor de tranzacție, ținând seama de principiu general care reglementează schimbul de informații confidențiale consacrat în acest acord; subliniază, prin urmare, importanța protejării documentelor legate de cererile de clemență sau procedurile de tranzacție, în special împotriva unor viitoare eventuale dezvăluiri de informații în contextul unor proceduri de drept penal sau civil, pentru a le oferi celor care solicită clemență și părților la o procedură de tranzacție, garanția că aceste documente nu vor fi transmise sau utilizate fără acordul lor prealabil; subliniază că protecția datelor cu caracter personal și a secretului de afaceri trebuie garantată pe deplin;

5.

constată că ar fi de dorit o abordare coerentă în ceea ce privește căile de atac împotriva deciziilor finale din ambele jurisdicții și invită Comisia Europeană și Comisia de Concurență din Elveția să analizeze acest domeniu potențial de cooperare suplimentară; constată totuși că permițând părților să inițieze căi de atac împotriva unor decizii intermediare, precum schimbul de informații, ar bloca investigațiile și ar putea periclita eficacitatea acestui acord;

6.

invită statele membre și autoritățile lor naționale din domeniul concurenței să coopereze pe deplin cu Comisia pentru a asigura punerea în aplicare eficace a acestui acord; consideră că este esențial să se monitorizeze cu atenție punerea în aplicare a acestui acord pentru a învăța din experiență și a identifica eventualele chestiuni problematice; invită, în acest sens, Comisia să realizeze această monitorizare;

7.

constată totuși că progresul făcut în ceea ce privește cooperarea privind aplicarea legislației în materie de concurență din Elveția și UE nu ar trebui să mascheze nevoia urgentă a încheierii unui acord instituțional cuprinzător între Elveția și UE, care să garanteze o interpretare, monitorizare și aplicare uniforme ale acordurilor lor bilaterale; invită, în acest sens, Comisia să încheie și să prezinte rapid Parlamentului un acord instituțional cuprinzător între Elveția și UE pentru a asigura eficacitatea acestui acord;

8.

consideră că cea mai importantă nouă propunere introdusă de acest tip de „acord de a doua generație”, și anume posibilitatea pentru Comisia Europeană și Comisia de Concurență din Elveția să facă schimb de informații confidențiale, reprezintă un pas pozitiv; consideră că acest acord ar putea fi considerat un model pentru viitoarele acorduri bilaterale de cooperare în domeniul aplicării politicii în domeniul concurenței, atunci când există un grad ridicat de similitudine între părțile la acord în ceea ce privește normele lor fundamentale privind concurența, competențele de investigare și sancțiunile aplicabile; consideră că UE ar trebui să adopte un cadru general care să stabilească o bază minimă comună și coerentă pentru orice negocieri viitoare privind cooperarea pentru aplicarea politicii în domeniul concurenței, lăsând totuși Comisiei o marjă de manevră pentru realizarea unor obiective mai ambițioase de la caz la caz; constată că acest cadru ar trebui să includă norme privind canalele sigure de transmitere a informațiilor confidențiale;

9.

invită Comisia să promoveze în mod activ cooperarea în ceea ce privește aplicarea politicii în domeniul concurenței la nivel internațional, mai ales în forurile multilaterale precum Organizația Mondială a Comerțului (OMC), Rețeaua Internațională a Concurenței (RIC) și Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE); consideră că acesta ar fi cel mai eficace mod de cooperare, având în vedere că anchetele implică adesea mai multe jurisdicții în care nu există acorduri bilaterale între toate părțile sau, dacă acestea există, au termeni diferiți; invită OCDE și RIC să dezvolte instrumente pentru încurajarea cooperării multilaterale și să actualizeze orientările în materie de bune practici;

10.

constată că, deși cooperarea multilaterală nu este complet operațională, Consiliul și Comisia ar trebui să promoveze acest tip de acord bilateral; încurajează Comisia să exploreze posibilitatea inițierii unor negocieri similare cu țările cu care au fost încheiate deja acorduri de primă generație, precum și cu alți actori internaționali importanți și cu economiile emergente, precum China sau India, în cazul în care există un grad suficient de similitudine între părțile la acord în ceea ce privește normele lor fundamentale privind concurența, competențele de investigare și sancțiunile aplicabile; sprijină, în ceea ce privește China, intensificarea cooperării pe baza memorandumului de înțelegere UE-China (MoU) privind cooperarea în domeniul legislației antimonopol din 20 septembrie 2012 și solicită includerea acestei chestiuni în negocierile privind tratatul bilateral de investiții, pentru a proteja mai bine drepturile întreprinderile din UE; subliniază faptul că o strategie care vizează convergența în aplicarea la nivel mondial a politicilor antitrust ar trebui să includă dezvoltarea unor mijloace eficace care să garanteze că legislația în domeniul concurenței din țările terțe nu este utilizată pentru a disimula obiectivele de politică industrială;

11.

salută, în acest context, MoU privind cooperarea în ceea ce privește activitățile de aplicare a politicii în domeniul concurenței cu India din 21 noiembrie 2013 și negocierile în curs de desfășurare cu privire la un acord bilateral de a doua generație cu Canada, precum și negocierea dispozițiilor privind cooperarea în materie de concurență în Acordul de liber schimb (ALS) cu Japonia; subliniază că, în timp ce dispozițiile MoU sau ale ALS constituie un bun punct de plecare în vederea cooperării, este esențial să se treacă la un tip mai sofisticat și obligatoriu de cooperare pe termen lung, întrucât cartelurile internaționale și cazurile de încălcare a normelor privind concurența sunt tot mai răspândite la nivel mondial;

12.

invită Comisia și Consiliul să acorde o mai mare prioritate consolidării secțiunii referitoare politica în domeniul concurenței în cadrul ALS;

13.

constată totuși că este esențial să existe un nivel suficient de similitudine între legislațiile în domeniul concurenței implicate; constată, de asemenea, că trebuie garantat faptul că informațiile transmise de UE nu pot fi folosite pentru a impune sancțiuni privative de libertate unor persoane fizice, atâta timp cât aceasta este politica aplicată la nivelul UE;

14.

invită Comisia să comunice în mod regulat Parlamentului informații actualizate cu privire la toate activitățile în care acesta se implică în domeniul cooperării internaționale, indiferent dacă este vorba de inițiative multilaterale sau bilaterale de diferite tipuri (acorduri formale, MoU etc.), cu mult înainte de rezultatul final, în special cu privire la negocierile în curs privind acordul bilateral cu Canada; solicită ca acest tip de activități să fie inclus în programul de lucru anual prezentat Parlamentului de comisarul pentru concurență și ca respectivul comisar să informeze cu regularitate, prin scrisori, președintele comisiei parlamentare responsabile cu privire la evoluția cooperării internaționale privind aplicarea legislației din domeniul concurenței;

15.

invită Comisia, având în vedere negocierile viitoare privind acordurile în domeniul concurenței, să furnizeze informații mai cuprinzătoare și în mod mai frecvent Parlamentului;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, autorităților naționale din domeniul concurenței, Comisiei de Concurență din Elveția, OMC, OCDE și RIC.