18.5.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 177/21

1.1.

Simultan și în paralel cu propunerea sa referitoare la un sistem european de asigurare a depozitelor (denumit în continuare „EDIS”), Comisia a publicat comunicarea „Către finalizarea uniunii bancare”  (1). Din comparație reiese că cele două documente se corelează între ele: introducerea unor noi măsuri de partajare a riscurilor (propunerea EDIS) trebuie însoțită de măsuri suplimentare de reducere a riscului în cadrul Uniunii bancare (cf. comunicarea). Prin urmare, rezultă că cele două părți reprezintă două părți ale unui întreg și, ca atare, Comitetul consideră oportun să se pronunțe și cu privire la această comunicare. CESE salută atât propunerea, cât și comunicarea.

1.2.

Pentru a conchide, dat fiind că EDIS și măsurile anunțate de reducere a riscurilor au în comun un anumit număr de obiective fundamentale și importante legate de consolidarea și finalizarea uniunii bancare, Comitetul este de părere că ambele tipuri de măsuri vor trebui puse în aplicare în același mod și cu instrumente și metode cu adevărat echivalente. Aceste metode, care trebuie să ofere aceleași garanții pentru a realiza efectiv respectivele obiective vizate, sunt necesare cu atât mai mult cu cât ambele tipuri de măsuri sunt complementare și necesare pentru a putea oferi o soluție echilibrată și acceptabilă pentru toți, care să fie totodată și concludentă. În consecință și pentru a înregistra progrese reale, CESE consideră că este esențial ca atât EDIS, cât și măsurile relevante de diminuare a riscurilor să fie abordate și puse în aplicare fără întârziere, simultan și efectiv, în conformitate cu un calendar și termene precise. Crearea condițiilor adecvate pentru a progresa este, de asemenea, foarte importantă pentru finalizarea UEM, în cadrul căreia Uniunea bancară constituie un element important.

1.3.

În ceea ce privește EDIS, acesta este deosebit de important în cadrul Uniunii bancare, reprezentând al treilea pilon. Comitetul a pledat recent cu tărie pentru continuarea finalizării Uniunii bancare și pentru sistemul de garantare a depozitelor și a insistat asupra necesității unor măsuri rapide în domeniu, în vederea consolidării stabilității economice și financiare a UE.

1.4.

Depozitele stabile, sigure și bine protejate sunt în interesul tuturor și, în primul rând, al deținătorilor conturilor de economii și al deponenților. CESE consideră că este important să se păstreze încrederea lor, asigurându-li-se cea mai bună protecție posibilă. Ca atare, trebuie sporită încrederea deținătorilor conturilor de economii și a deponenților în bănci, pentru a li se permite să fructifice beneficiile integrării financiare și condițiile de concurență echitabilă dintre bănci. În plus, depozitele stabile sunt necesare pentru finanțarea economiei, a gospodăriilor și întreprinderilor, în special a IMM-urilor.

1.5.

CESE consideră că EDIS trebuie să permită în continuare consolidarea uniunii bancare și a capacității sale de rezistență la eventualele crize financiare și să îmbunătățească stabilitatea financiară. Un sistem european de asigurare a depozitelor va influența în mod pozitiv, prin însăși natura sa, situația din fiecare stat membru și a băncilor, dat fiind că poate contribui mai bine la absorbirea marilor șocuri locale. Acest aspect i-ar putea descuraja pe unii să speculeze împotriva anumitor țări sau bănci, scăzând astfel riscul de panică bancară. În același timp, va slăbi în continuare legătura dintre bănci și entitățile lor suverane.

1.6.

În ceea ce privește măsurile anunțate de reducere a riscurilor în cadrul Uniunii bancare, ele sunt la fel de indispensabile. Ele contribuie la consolidarea uniunii bancare, deoarece garantează condiții de concurență echitabilă între bănci și duc la o slăbire a legăturilor cu entitățile lor suverane. Se consolidează astfel rezistența și stabilitatea sistemului. Acceptarea unor mecanisme de partajare a riscurilor implică realizarea efectivă a condițiilor de concurență echitabile în materie de reglementări și supraveghere, ceea ce, la rândul său, contribuie la încrederea reciprocă necesară între toate părțile interesate de uniunea bancară.

1.7.

Aceste măsuri presupun transpunerea și punerea în aplicare pe deplin de către toate statele membre a actualului cadru legislativ al uniunii bancare (Directivele DRRB și DSGD). Este pozitivă constatarea că numărul statelor membre care trebuie să facă un efort a scăzut de la publicarea propunerilor privind EDIS și a comunicării. Iar în ce privește țările cu întârzieri în transpunere, Comisia intervine prin măsuri.

1.8.

Ar trebui acordată atenție reducerii suplimentare a riscurilor din sectorul bancar și armonizării maxime în Uniunea bancară, în domeniile în care au fost deja luate măsuri. În acest sens, este necesară instituirea în prealabil a unor sisteme naționale de garantare a depozitelor, care să fie bine capitalizate, stabile și efective. Diversele riscuri potențiale de hazard moral, atât în ceea ce privește băncile, autoritățile, cât și deponenții trebuie evitate la maximum, inclusiv în momentul punerii în aplicare ulterioare a acestui pilon al uniunii bancare. De fapt, cazurile reale de hazard moral pot prejudicia însăși funcționarea eficientă și sigură a Uniunii bancare. Condiția conform căreia un stat membru poate utiliza EDIS doar în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile, este una necesară.

1.9.

Comitetul este de părere că Comisia ar trebui să prezinte un studiu de impact aprofundat și cuprinzător, bazat eventual pe studii similare recente în cadrul directivelor privind sistemele de asigurare a depozitelor, având în vedere importanța acestui aspect pentru uniunea bancară, finalizarea UEM și încrederea deținătorilor conturilor de economii și a deponenților. Rezultatele acestui studiu ar trebui să fie publicate, și pentru a consolida și mai mult legitimitatea propunerii.

1.10.

În plus, diferențele dintre țări și o serie de provocări rămân însemnate în diferite domenii, astfel cum reiese de altfel în mod clar din mai multe rapoarte internaționale recente. Acestor diferențe și provocări trebuie să li se dea un răspuns. Fără a fi exhaustivi, este vorba în acest context mai ales de volumul considerabil de credite neperformante din sectorul bancar și de distribuirea inegală a acestora între bănci și între statele membre din zona euro.

1.11.

Comitetul consideră că, în cadrul reducerii în continuare a riscurilor, ar trebui să se acorde suficientă atenție impactului asupra activității de creditare. În special, împrumuturile acordate IMM-urilor, industriilor mici și mijlocii (PMI), întreprinderilor și altor societăți nou-înființate trebuie să devină și să rămână o prioritate majoră pentru UE și statele membre.

1.12.

În plus, Comitetul consideră că trebuie înregistrate progrese în cadrul finalizării UEM, aceasta bazându-se între altele pe un pilon monetar și financiar, ceea ce presupune implementarea unei veritabile uniuni bancare, sub egida UE. Dat fiind că, în ce privește UEM, Comitetul a recunoscut că aceasta rămâne în continuare fragilă și că se confruntă cu mize uriașe, este nevoie în continuare de consolidarea ei, prin dezvoltarea continuă a pilonilor săi constitutivi.

1.13.

CESE consideră că este imperativ ca, în acest domeniu, să fie create condiții propice și adecvate care să permită înregistrarea de progrese. Pentru Comitet, principala miză este reprezentată de încredere și de consolidarea acesteia între statele membre. Încrederea între statele membre necesită, însă, și condiții de concurență echitabile și abordări orientate similar, corelate cu obiectivul de convergență.

1.14.

Această convergență a fost afectată în mod negativ de criză și este important ca, pe termen scurt, să se facă noi pași înainte în statele membre și ca acestea să progreseze împreună. De asemenea, trebuie susținută în același timp redresarea, trebuie facilitată corectarea dezechilibrelor macroeconomice și trebuie îmbunătățită capacitatea de adaptare.

1.15.

Faptul că noul sistem de asigurare a depozitelor trebuie să fie neutru din punct de vedere al costurilor pentru sectorul bancar este, în opinia Comitetului, un aspect pozitiv dar, în același timp, CESE consideră că este preferabil ca metoda de calcul a contribuțiilor, bazată pe riscuri, să fie inclusă mai degrabă direct, în propunerea privind EDIS, decât printr-un act delegat. Într-adevăr, este vorba de un element esențial al propunerii de regulament, care ar trebui – în principiu – să fie stabilit la cel mai înalt nivel.

2.1.

În momentul creării Uniunii bancare, s-a hotărât că pilonii săi vor fi introduși treptat.

2.2.

Primele două etape sunt reprezentate de introducerea mecanismului de supraveghere unic, în cadrul căreia Banca Centrală Europeană (BCE) supraveghează (2) băncile (3) din zona euro, și a mecanismului unic de rezoluție (MUR), începând cu 1 ianuarie 2016.

2.3.

Acum i-a venit rândul celui de al treilea pilon al Uniunii bancare, adică sistemului european de asigurare a depozitelor bancare  (4). Acest sistem se bazează pe directiva existentă de garantare a depozitelor (SGD) (5), care introdusese sistemele naționale de garantare a depozitelor și prevedea recunoașterea sistemelor de protecție instituțională ca SGD. Și în raportul celor cinci președinți pe tema „Finalizarea uniunii economice și monetare” (6) s-a propus lansarea pe termen lung a acestui sistem.

2.4.

Noua propunere (7) prevede că sistemul va fi introdus pas cu pas (8).

2.4.1.

În prima etapă este vorba de o abordare de reasigurare, care va dura trei ani, până în 2020. În acea etapă, un sistem național de garantare a depozitelor va avea acces la fondurile sistemului european de asigurare a depozitelor bancare numai după ce și-a epuizat propriile resurse și cu condiția ca dispozițiile relevante ale Directivei privind sistemele de garantare a depozitelor să fie pe deplin aplicate de către statul membru respectiv. Obiectivul este, deci, de a slăbi legătura dintre bănci și entitățile lor suverane.

2.4.2.

EDIS va deveni apoi treptat un sistem „mutualizat” („coasigurare”). În această fază, un sistem național de garantare nu va avea nevoie să-și epuizeze resursele proprii înainte de a putea recurge, dacă este cazul, la fondurile sistemului european de asigurare a depozitelor. Accesul la aceste resurse va fi condiționat la început de un nivel relativ scăzut (20 %) și, după 4 ani, ar urma să crească la 80 %. Este vorba deci de un mai mare grad de partajare a riscurilor între sistemele naționale.

2.4.3.

În a treia fază, partea de risc suportat de sistemul european de asigurare a depozitelor va fi mărită treptat la 100 %. Astfel, noul sistem va înlocui în totalitate sistemele naționale de garantare a depozitelor începând cu 2024, devenind singurul responsabil pentru plata compensațiilor către deponenți.

2.5.

În acest context, propunerea prevede înființarea imediată a unui Fond european de asigurare a depozitelor. Fondul va fi finanțat prin contribuții ale băncilor, în funcție de riscul la care sunt expuse. Sistemul este conceput astfel încât să nu afecteze costurile din sectorul bancar, în măsura în care contribuțiile europene vor fie deduse din contribuțiile lor la SGD naționale.

2.6.

Sistemul este însoțit de garanții solide. Astfel, sunt asigurate doar acele SGD naționale care satisfac cerințelor regulilor UE și care au fost concepute în conformitate cu aceste reguli.

2.7.

În paralel cu implementarea noului sistem, în comunicarea „Către finalizarea uniunii bancare” (9)  (10), Comisia a anunțat, de asemenea, o serie de alte măsuri de reducere a riscului în cadrul Uniunii bancare.

3.1.

Comitetul constată publicarea comunicării (11) privind reducerea în continuare a riscurilor în Uniunea bancară împreună cu propunerile privind EDIS. Potrivit Comisiei, aceste două documente trebuie luate în considerare împreună. Introducerea unei partajări suplimentare a riscurilor (cf. propunerea EDIS) trebuie însoțită de alte măsuri de atenuare a riscului. Ca atare, Comitetul consideră aceste texte două elemente ale aceluiași ansamblu. Următoarele observații și comentarii privind noile texte vor ține seama de acest fapt.

3.2.

De la bun început, CESE a fost în favoarea Uniunii bancare și a măsurilor luate în ceea ce privește primii săi doi piloni (12). Pentru Comitet, era important ca această activitate să fie făcută fără întârziere (13).

3.3.

Tot astfel, Comitetul a pledat întotdeauna pentru finalizarea Uniunii bancare (14) și pentru completarea rapidă a acesteia cu cel de al treilea pilon referitor la protecția depozitelor. În acest cadru, CESE insistase pentru consolidarea și îmbunătățirea sistemului comun de protecție a depozitelor (15).

3.4.

Comitetul salută propunerile referitoare la EDIS și subscrie obiectivelor vizate în vederea consolidării Uniunii bancare, a îmbunătățirii și armonizării protecției deponenților, a consolidării stabilității financiare și pentru a limita și mai mult legătura dintre bănci și entitățile lor suverane.

3.5.

Prin aplicarea principiului partajării riscurilor, un astfel de sistem poate avea un impact pozitiv asupra situației din unele state membre și a anumitor bănci, dat fiind că poate contribui – mai bine decât actualele sisteme naționale – la absorbția unor mari șocuri la nivel local. Acesta îi poate descuraja pe unii care doresc să speculeze împotriva anumitor țări sau bănci, reducând astfel riscul global în întreaga Uniune bancară.

3.6.

Este indispensabil să se asigure un nivel ridicat de protecție și garantarea optimă a depozitelor deponenților. De la izbucnirea crizei, s-au înregistrat progrese importante și scopul noilor propuneri ar putea fi contribuția la creșterea încrederii, deoarece pot duce la o mai mare integrare financiară între țări și la condiții echitabile de concurență între bănci.

3.7.

Existența unor depozite stabile reprezintă o sursă de finanțare sănătoasă și esențială a economiei, în primul rând pentru gospodării, IMM-uri și întreprinderi mici industriale (16) nou înființate, contribuind astfel la necesara creștere economică. IMM-urile (în sens larg) aduc o contribuție vitală la economia europeană, dat fiind că reprezintă mai mult de două treimi din totalul locurilor de muncă din sectorul privat și 85 % din creșterea netă a numărului de locuri de muncă. Pentru CESE este clar că asigurarea acordării de împrumuturi către IMM-uri viabile este esențială pentru creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă. Prin urmare, acest aspect ar trebui să fie o prioritate esențială atât la nivel european, cât și la cel național.

3.8.

În ceea ce privește reducerea riscurilor suplimentare, se aplică aceeași abordare ca în cazul SEID, Comitetul salutând, ca atare, documentul Comisiei și din această perspectivă. Este cu siguranță cazul acum, dat fiind că ambele texte au în comun o serie de obiective fundamentale cum ar fi, pe de o parte, consolidarea Uniunii bancare și slăbirea legăturii dintre bănci și entitățile lor suverane și, pe de altă parte, realizarea obiectivelor necesită în mod clar o „combinație de măsuri”.

3.9.

Din perspectiva reducerii riscurilor, situația actuală nu poate fi ignorată. Ar trebui acordată atenție prioritară reducerii suplimentare a riscurilor din sectorul bancar și îmbunătățirii armonizării în Uniunea bancară, în domeniile în care au fost deja luate măsuri.

3.10.

Mai întâi de toate, cadrul existent privind uniunea bancară trebuie transpus și implementat integral în toate statele membre. Dacă – la momentul publicării propunerii EDIS – un număr destul de mare de state membre nu transpuseseră Directiva de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (BRRD) și/sau directivele privind sistemul de asigurare a depozitelor sau o făcuseră doar parțial, situația s-a îmbunătățit de atunci. Comisia ia măsuri în legătură cu țările care înregistrează întârzieri privind transpunerea (17).

3.11.

Continuarea transpunerii și a punerii în aplicare a regulamentului privind sistemul de garantare a depozitelor și a schemei conexe de finanțare ex ante pune anumite probleme. În acest sens, sunt necesare mai multă armonizare și instituirea în prealabil a unor sisteme naționale de garantare a depozitelor, care să fie bine capitalizate, stabile și efective, pentru limitarea riscului de hazard moral. De asemenea, trebuie acționat cu precauție, pentru a reduce acest risc în fiecare etapă a implementării EDIS. În acest sens, nu trebuie trecute cu vederea pericolele care ar putea decurge din mutualizarea prea rapidă și prea strictă a riscurilor. Condiția conform căreia un stat membru poate utiliza EDIS doar în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile și după implementarea legislației existente este una necesară.

3.12.

În plus, diferențele dintre țări și o serie de provocări rămân la fel de însemnate în diferite domenii, după cum reiese de altfel în mod clar din mai multe rapoarte internaționale recente (18)  (19). Aceste aspecte trebuie abordate. Trebuie găsite soluții în ce privește volumul considerabil de credite neperformante din sectorul bancar și distribuirea inegală a acestora între bănci și între statele membre din zona euro (20). Rezolvarea eficientă a acestei situații, ținând seama de toate celelalte elemente relevante, poate fi considerată o condiție prealabilă pentru a evolua către o partajare a riscurilor la nivelul protecției depozitelor. Acest lucru necesită, între altele, introducerea unui mecanism european de supraveghere omogenă.

3.13.

Nu au fost puse la dispoziție date din studiul de impact aprofundat prealabil privind EDIS. Acest lucru contravine cerințelor în materie de transparență. Este cu siguranță nevoie de un studiu de impact aprofundat și cuprinzător, bazat eventual pe studii similare recente în cadrul directivelor privind sistemele de asigurare a depozitelor (21), având în vedere importanța acestui aspect pentru uniunea bancară, finalizarea UEM și încrederea deținătorilor conturilor de economii și a deponenților. Rezultatele acestui studiu ar trebui să fie publicate, și pentru a consolida și mai mult legitimitatea propunerii.

3.14.

Viitoarele măsuri suplimentare anunțate privind reducerea riscurilor trebuie să fie abordate în același mod ca și EDIS, dat fiind că cele două tipuri de măsuri vizează consolidarea uniunii bancare și necesită eforturi de concretizare și implementare, de îndată ce sunt îndeplinite condițiile necesare.

3.15.

Ținând seama de toate cele de mai sus, este evident că realizarea ambelor tipuri de măsuri trebuie să aibă loc în același mod. Ambele tipuri de măsuri sunt complementare și necesare pentru a putea oferi o soluție echilibrată, care să fie totodată și concludentă. De aceea, este esențial ca atât EDIS, cât și măsurile de reducere a riscurilor (22) să fie abordate fără întârziere și efectiv și realizate împreună și în același timp. Acest aspect reprezintă nu doar cea mai mare contribuție la realizarea uniunii bancare și a finalizării UEM (cf. infra), ci oferă și cea mai bună garanție că pot fi înregistrate progrese reale.

3.16.

Comitetul consideră această chestiune la fel de importantă, în cadrul continuării realizării UEM, care se bazează, printre altele, pe un pilon monetar și financiar ce implică o uniune bancară deplină. Dat fiind că, în ce privește UEM, Comitetul a recunoscut că aceasta rămâne în continuare fragilă și că se confruntă cu mize uriașe (23), este nevoie în continuare de consolidarea ei, prin dezvoltarea continuă a pilonilor săi constitutivi.

3.17.

S-a stabilit deja că, din cauza legăturilor existente încă între entitățile suverane și bănci, statele membre rămân reticente față de crearea condițiilor economice și politice necesare, ceea ce are ca rezultat amânarea sine die a celor mai potrivite și mai eficiente decizii (24).

3.18.

Din acest motiv, este important să se realizeze progrese și, din această perspectivă, principala miză este încrederea și consolidarea acesteia între statele membre. Încrederea între statele membre necesită, însă, și condiții de concurență echitabile și abordări orientate similar, corelate cu obiectivul de convergență.

3.19.

Această convergență a fost afectată în mod negativ de criză și este important ca, pe termen scurt, să se facă noi pași înainte în statele membre și ca acestea să progreseze împreună. De asemenea, trebuie susținută în același timp redresarea, trebuie facilitată corectarea dezechilibrelor macroeconomice și trebuie îmbunătățită capacitatea de adaptare.

4.1.

În ceea ce privește propunerea EDIS, CESE susține principiul potrivit căruia sistemul ar trebui să fie neutru din perspectiva costurilor pentru sectorul bancar. Contribuția sectorului bancar a fost fixată deja la 0,8 % (25)  (26) din depozitele garantate, în urma unei evaluări amănunțite a impactului. Prin urmare, este important să nu fie majorată contribuția totală la sistemele naționale și european, pentru a respecta neutralitatea costurilor.

4.2.

În plus, este important să se armonizeze în mod optim contribuțiile naționale, astfel încât să poată fi garantate condiții de concurență echitabile între sistemele naționale de garantare a depozitelor și să se evite divergențele dintre aceste sisteme.

4.3.

Această abordare de egalitate de tratament ar trebui să guverneze atât relațiile dintre statele membre ale Uniunii bancare, cât și cu țările care nu sunt membre ale acesteia. Aceasta presupune, inter alia, urmărirea în prezent a unei armonizări a dispozițiilor Directivei privind sistemele de garantare a depozitelor, pentru a promova o mai mare convergență între sistemele din toate statele membre.

4.4.

Sistemele de protecție instituțională oferă sprijin financiar atunci când membrii lor aderenți se află în situații dificile, contribuind astfel la prevenirea falimentelor bancare. Efectul preventiv al acestor sisteme ar trebui recunoscut pe deplin în cadrul noului regulament EDIS, în caz contrar intervenind riscul subminării conceptului.

—

reducerea opțiunilor și a marjelor de manevră naționale în aplicarea normelor prudențiale, astfel încât mecanismul de supraveghere unic să poată funcționa cât mai eficient posibil;

—

armonizarea sistemelor naționale de garantare a depozitelor;

—

adoptarea unei legislații privind elementele componente restante referitoare la bănci din cadrul de reglementare convenit la nivel internațional, în special pentru a limita efectul de pârghie, pentru a asigura stabilitatea finanțării bancare și a ameliora comparabilitatea activelor ponderate în funcție de risc, în scopul de a permite aplicarea, până în 2019, a recomandărilor Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CFS) privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor pentru bănci, astfel încât băncile aflate în dificultate să poată dispune de resurse adecvate, fără a fi nevoie să facă apel la contribuabili;

—

respectarea normelor existente, pentru a reduce la minimum fondurile publice utilizate pentru sprijinirea unui sector bancar rezilient și solvabil;

—

o mai mare convergență a legislației privind insolvența, astfel cum se prevede în Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital;

—

inițiative privind tratamentul prudențial al expunerii băncilor la riscul suveran, cum ar fi reducerea expunerii băncilor la o entitate suverană specifică, pentru a se asigura că riscul suveran este suficient de diversificat.