5.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 328/10

—

anularea deciziei C(2015)1942 final a Comisiei Europene din 25 martie 2015 în procedura SA.38101, în măsura în care stabilește că nu a fost acordat niciun ajutor de stat în favoarea Aluminium SA și că, prin urmare, Comisia nu e ținută să inițieze procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE;

—

anularea deciziei C(2015)1942 final a Comisiei Europene din 25 martie 2015 în procedura SA.38101, în măsura în care stabilește că plângerea DEI referitoare la ajutorul de stat care rezultă din motivarea deciziei 346/2012 a Autorității de Reglementare a Energiei din Grecia („RAE”) a rămas lipsită de obiect ca urmare a deciziei 1/2013 a tribunalului de arbitraj și

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de DEI.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură, întrucât actul atacat nu îndeplinește cerințele procedurale privind adoptarea unei astfel de decizii.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa unei motivări adecvate, pe caracterul contradictoriu al motivării și pe încălcarea obligației de a examina toate elementele de fapt și de drept relevante în scopul de a aprecia dacă compromisul arbitral definea „parametri clari și obiectivi” care „limitau puterea discreționară a arbitrilor” și care au avut drept „consecință logică” stabilirea finală a prețului energiei electrice.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept vădită în interpretarea și aplicarea criteriului investitorului privat avizat, precum și a articolului 107 alineatul (1) TFUE și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, în ceea ce privește aprecierea potrivit căreia prețul energiei electrice stabilit prin decizia tribunalului de arbitraj constituie o „consecință logică a parametrilor corect determinați în compromisul arbitral”.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare de drept vădită în interpretarea și aplicarea articolelor 107 TFUE și 108 TFUE, în ceea ce privește constatarea potrivit căreia Comisia nu era ținută să procedeze la aprecieri economice complexe, precum și pe o eroare de drept vădită și pe o eroare vădită de apreciere a faptelor, întrucât Comisia a omis să examineze aspecte determinante în vederea stabilirii existenței sau inexistenței unui ajutor de stat.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept vădită în interpretarea și aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și a articolului 108 alineatul (2) TFUE și pe o eroare vădită de apreciere a faptelor în ceea ce privește aplicarea principiului investitorului privat avizat în economia de piață.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe o eroare de drept vădită în interpretarea și aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, pe încălcarea obligației de motivare suficientă și pe o eroare vădită de apreciere a faptelor în ceea ce privește decizia Comisiei de a nu da curs plângerii DEI din 2012 în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE, considerând că aceasta „a rămas lipsită de obiect” ca urmare a deciziei 1/2013 a tribunalului de arbitraj.