—

Prin intermediul primului motiv, reclamanta susține că prin decizia respectivă se încalcă principiile generale ale egalității de tratament și protecției încrederii legitime și se săvârșește o eroare de drept, prin faptul că se derogă în mod nelegal de la Orientările obligatorii pentru salvare și restructurare, deși o asemenea derogare nu este prevăzută de orientările menționate. Motivarea potrivit căreia scutirile acordate nu ar avea drept scop menținerea în mod artificial pe piață a unor întreprinderi ineficiente este eronată întrucât (i) face distincție între întreprinderi eficiente și întreprinderi ineficiente, deși orientările nu efectuează o asemenea distincție și (ii) interpretarea pe care se întemeiază Comisia dată „eficienței” este incompatibilă cu principiile fundamentale ale dreptului privind ajutoarele de stat.

—

Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta critică faptul că, presupunând chiar că Comisia poate aprecia scutirile în mod direct în raport cu criteriul prevăzut la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, decizia este afectată de o serie de erori de drept și de erori vădite de apreciere întrucât nu definește în mod clar scopul ajutoarelor și nu clarifică, așadar, motivul pentru care ajutoarele sunt necesare pentru atingerea obiectivului. În special, în opinia reclamantei, Comisia nu a ținut seama de faptul că, potrivit jurisprudenței, ajutoarele pentru funcționare autorizate în favoarea unor întreprinderi aflate în dificultate sunt, în principiu, inadecvate pentru realizarea unor obiective de interes comun și că scutirile nu au niciun efect de stimulare.

—

Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta invocă faptul că – prin încălcarea dreptului de a fi ascultat și a unor garanții de procedură prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 (2) – decizia atacată depășește cu mult clarificarea chestiunilor ridicate în decizia de inițiere a procedurii. Pe de o parte, în decizia atacată se ajunge la concluzia că este inadecvat ca ajutoarele să fie evaluate în raport cu criteriul stabilit de Liniile directoare pentru salvare și restructurare, în timp ce în decizia de inițiere a procedurii se subliniază că acestea constituie „singurul temei juridic pentru compatibilitatea cu piața internă”. Pe de altă parte, în decizia atacată se ajunge la concluzia că, în mod excepțional, este adecvat ca respectiva compatibilitate a ajutoarelor să fie evaluată direct în raport cu criteriul prevăzut la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, deși decizia de inițiere a procedurii nu conține niciun indiciu cu privire la o asemenea posibilitate. Reclamanta a fost privată astfel de posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la aceste chestiuni care, în ceea ce privește Comisia, erau în final decisive.

—

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta susține că decizia atacată este afectată de vicii grave de motivare, întrucât Comisia nu a prezentat considerații rezonabile în legătură cu numeroase puncte. În special, nu au fost prezentate motive rezonabile (i) privind aplicarea dispoziției derogatorii prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și (ii) privind împrejurările excepționale care ar justifica autorizarea ajutoarelor pentru funcționare, precum în prezenta cauză.