5.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 328/2

—

Constatarea faptului că Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (3) din Directiva 91/271/CEE (1) privind tratarea apelor urbane reziduale;

—

obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Comisia precizează în acțiunea sa stațiile din anumite aglomerări din Republica Elenă care nu îndeplinesc cerințele directivei, fie pentru că nu au fost construite sau modernizate în mod corespunzător stațiile necesare (aglomerările Prosotsani, Doxatos, Eleftheroypoli, Vagia și Galatista) și, prin urmare, apele urbane reziduale ale aglomerărilor menționate nu fac obiectul, înainte de a fi evacuate, al unei tratări secundare sau echivalente, fie pentru că probele prelevate (aglomerările Desfina, Polychronos și Chanioti) indică faptul că stațiile nu funcționează în conformitate cu cerințele directivei.

2.

În temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 91/271/CEΕ, apele urbane reziduale (din aglomerările al căror EL este mai mare de 2  000) care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate, trebuie să facă obiectul unei tratări secundare sau echivalente, în timp ce, în temeiul articolului 4 alineatul (3), aceste evacuări trebuie să respecte cerințele prevăzute la punctul B din anexa I la directivă (una dintre acestea fiind obținerea de probe reprezentative atât din apele uzate care intră, cât și din efluenții tratați înaintea evacuării în apele receptoare).

3.

Comisia subliniază că, pentru a se putea considera că un stat membru îndeplinește obligațiile directivei privind tratarea apelor urbane reziduale, este necesar să se adopte elemente satisfăcătoare în ceea ce privește calitatea apelor reziduale după tratare. În plus, pentru a obține o evaluare fiabilă a calității deșeurilor unei aglomerări, în sensul directivei, și așadar, o tratare a deșeurilor care să îndeplinească condițiile articolului 4 din directivă, statele membre trebuie să obțină rezultate satisfăcătoare pentru o perioadă de cel puțin un an după activarea instalației, prin intermediul prelevării de probe potrivit metodologiei prevăzute în Directiva 91/271/CEΕ.

4.

Comisia susține că, din moment ce apele urbane reziduale din patru aglomerări (Prosotsani, Doxatos, Eleftheroypoli și Vagia) nu fac obiectul, înainte de a fi evacuate, al unei tratări secundare sau echivalente, are loc o încălcare a articolului 4 din directivă. În plus, aceleași autorități elene recunosc că aglomerările menționate vor respecta pe deplin dispozițiile directivei numai după finalizarea proiectelor cofinanțate. Comisia susține că, deși proiectele necesare au fost deja integrate în axa prioritară „02 Protecția și gestionarea resurselor de apă” a Programului operațional „Mediu și dezvoltare durabilă”, nu este prevăzută finalizarea înainte de sfârșitul anului 2014 pentru aglomerările Eleftheroypoli și Prosotsani, în timp ce, pentru aglomerările Vagia și Doxatos, autoritățile elene nu au indicat nicio dată clară. Din răspunsurile autorităților elene rezultă că funcționarea stației din Galatista este problematică și că ar fi necesară îmbunătățirea acesteia pentru a funcționa în conformitate cu dispozițiile directivei.

5.

În ceea ce privește aceste trei aglomerări [Desfina, Polychronos și Chanioti], deși autoritățile elene au trimis rezultatele unor diferite probe prelevate în stațiile de tratare a apelor reziduale, Comisia susține că din probe rezultă că aceste stații nu funcționează în conformitate cu cerințele directivei.

6.

Comisia arată că numărul de probe care nu au fost conforme, fie pentru anul 2012, fie pentru anul 2013, depășește numărul acceptat și nu au fost recoltate suficiente probe pentru anii 2012 și 2013.

7.

Probele transmise Comisiei pentru aglomerarea menționată nu pot fi considerate reprezentative și recoltate la intervale regulate, având în vedere că între ianuarie și aprilie în anul 2012 nu a fost prelevată nicio probă și, pentru anul 2013, nu a fost prezentată nicio probă pentru aglomerarea în discuție.

8.

Dat fiind că numărul probelor recoltate în anii 2012 și 2013 era insuficient, probele înseși nu puteau fi prelevate la intervale regulate, astfel cum impune directiva (numai două probe prelevate pentru anul 2012 în loc de douăsprezece), ceea ce înseamnă că au rămas descoperite zece luni; în anul 2013 au fost prelevate opt probe, dintre care două aferente lunii iulie, ceea ce înseamnă că cinci luni nu au fost acoperite.