1)

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretat în sensul că noțiunea „autoritate competentă”, în sensul acestei dispoziții, trebuie înțeleasă ca fiind autoritatea care are competența, în temeiul dreptului național, de a adopta actele de cercetare sau de urmărire în justiție în discuție, această autoritate putând fi diferită de cea care acordă sau recuperează sumele primite în mod nejustificat în detrimentul intereselor financiare ale Uniunii Europene.

2)

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că actele cu privire la cercetarea sau la urmărirea în justiție a unei abateri au fost aduse la cunoștința „persoanei în cauză”, în sensul acestei dispoziții, atunci când un ansamblu de elemente factuale permit să se concluzioneze că actele de cercetare sau de urmărire în justiție vizate au fost aduse efectiv la cunoștința persoanei în cauză. În ceea ce privește o persoană juridică, această condiție este îndeplinită dacă actul a fost adus efectiv la cunoștința unei persoane al cărei comportament poate fi atribuit, în conformitate cu dreptul național, acestei persoane juridice, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

3)

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că un act trebuie să identifice cu suficientă precizie operațiunile în legătură cu care există bănuieli privind săvârșirea unor abateri pentru a constitui un „act de cercetare sau de urmărire în justiție”, în sensul acestei dispoziții. Cerința de precizie amintită nu impune, totuși, ca actul respectiv să menționeze posibilitatea aplicării unei sancțiuni sau a unei măsuri administrative speciale. Instanța de trimitere trebuie să verifice dacă raportul în discuție în litigiul principal îndeplinește această condiție.

4)

Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește raportul cronologic prin care abaterile trebuie să fie legate pentru a constitui o „abatere repetată” în sensul acestei dispoziții, se impune numai ca durata care separă fiecare abatere de precedenta să rămână inferioară termenului de prescripție prevăzut la primul paragraf al aceluiași alineat. Abateri precum cele în discuție în litigiul principal, privind calcularea cantităților de zahăr depozitate de producător, care au avut loc în cursul unor ani de comercializare diferiți, determinând declarări eronate ale cantităților respective de către același producător și, din această cauză, plata sumelor primite în mod nejustificat în temeiul rambursării cheltuielilor de depozitare, constituie, în principiu, o „abatere repetată”, în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

5)

Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că nu este exclusă calificarea unui ansamblu de abateri drept „abatere continuă sau repetată”, în sensul acestei dispoziții, în ipoteza în care autoritățile competente nu au supus persoana în cauză unor controale regulate și aprofundate.

6)

Articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că termenul prevăzut la acest alineat începe să curgă, în cazul unei abateri continue sau repetate, din ziua în care aceasta a încetat, indiferent de data la care administrația națională a luat cunoștință de abaterea respectivă.

7)

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că actele de cercetare sau de urmărire în justiție adoptate de autoritatea competentă și aduse la cunoștința persoanei în cauză, în conformitate cu al treilea paragraf al acestui alineat, nu au ca efect întreruperea termenului prevăzut la al patrulea paragraf al aceluiași alineat.