23.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/48

Raportor:

domnul José Isaías RODRÍGUEZ GARCÍA-CARO

1.1.

CESE întâmpină comunicarea cu satisfacție, formulând observațiile din prezentul document, și îndeamnă Comisia și statele membre să desfășoare lucrări coordonate, cât mai curând cu putință, asupra orientărilor strategice propuse în documentul cu privire la care elaborăm acest aviz.

1.2.

Considerăm că, pentru a asigura cel mai înalt nivel de bunăstare pentru cetățenii Uniunii, sistemele de sănătate din statele membre ale Uniunii Europene trebuie să se întemeieze pe principii și valori precum universalitatea, accesibilitatea, echitatea și solidaritatea. În absența acestor principii fundamentale, nu putem crea o dimensiune socială a Europei, motiv pentru care acestea trebuie să fie menținute și protejate în toate politicile UE legate de sănătatea cetățenilor.

1.3.

Suntem ferm convinși că criza economică de pe urma căreia suferă Uniunea Europeană în general și anumite state membre în particular nu se poate rezolva cu mijloace care duc la îngrădirea dreptului cetățenilor europeni la protecția sănătății. În pofida costurilor și prețurilor serviciilor medicale, sănătatea nu este o marfă și, ca atare, nu poate să depindă de puterea de cumpărare a cetățenilor.

1.4.

Consolidarea eficacității sistemelor de sănătate depinde de exploatarea valorii resurselor prin utilizarea lor în modul cel mai eficient și eficace cu putință, făcând legătura între conceptul de calitate științifico-tehnică și cel de eficiență și sustenabilitate, ca o perspectivă esențială în organizarea sistemelor de sănătate și în practica profesională, și manifestând mereu cel mai mare respect față de pacient.

1.5.

Comitetul consideră că, la începutul secolului XXI, este de neacceptat să fim încă siliți să admitem că ducem lipsă de date comparabile. În absența unor date valabile și relevante nu se poate progresa și nu se poate dispune de indicatori omogeni, care să susțină procesul decizional și analiza științifică. Îndemnăm Comisia și statele membre să accelereze procesul de adoptare a unui sistem de indicatori fiabili, care să permită analizarea și adoptarea unor măsuri la nivel european.

1.6.

CESE consideră drept prioritară lupta împotriva inegalităților în domeniul sănătății. Diferențele existente în domeniile social, economic și politic sunt determinante din punctul de vedere al distribuției bolilor. De aceea, statele membre trebuie să se angajeze că vor garanta furnizarea echitabilă a serviciilor de sănătate, indiferent de situarea geografică, de sex, de handicap, de nivelul veniturilor, de situația economică, de vârstă, rasă ori de oricare alt aspect, precum și că prestarea de servicii de sănătate va fi finanțată din fonduri publice (impozite și asigurări de sănătate), ca element de solidaritate în distribuirea resurselor. Considerăm că trebuie menținută o gamă cât mai largă de servicii la prețuri accesibile, astfel încât coplata să nu reprezinte pentru categoriile cele mai defavorizate o piedică în calea accesului la aceste servicii.

1.7.

CESE consideră cadrele medicale drept un element esențial al sistemelor de sănătate. O formare tehnică și științifică de înaltă calitate este absolut necesară pentru a putea dispune de profesioniști cu grad înalt de pregătire, în măsură să răspundă cu succes nevoii de asistență medicală a cetățenilor europeni. De asemenea, și aspectele etice ale formării lor trebuie avute în vedere și încurajate în statele membre.

1.8.

Suntem de părere că încurajarea asistenței medicale primare, ca element fundamental al asistenței medicale acordate de sistemele de sănătate, poate fi un instrument de îmbunătățire a rezultatelor acestor sisteme și un element de corectare a cheltuielilor, care să permită o mai bună sustenabilitate financiară a lor. Comisia trebuie să joace un rol de coordonare în ceea ce privește transmiterea experiențelor naționale între statele membre.

1.9.

Comitetul consideră că sunt necesare eforturi de limitare a cheltuielilor pentru produse farmaceutice și pentru dezvoltarea noilor tehnologii, acestea fiind elemente care influențează în mod decisiv sustenabilitatea sistemelor de sănătate. Agențiile naționale și europene trebuie să joace un rol determinant în evaluarea eficacității și securității la care pot contribui, din punctul de vedere al sănătății, medicamentele și tehnologiile introduse pe piață.

1.10.

Tehnologiile informației și comunicațiilor trebuie să joace în continuare un rol tot mai important în sistemele de sănătate din statele membre, fără a face abstracție de faptul că dimensiunea umană trebuie să ocupe un loc central în contextul e-sănătății.

1.11.

Pentru a promova buna guvernanță a sistemelor de sănătate în întreaga UE și pentru a avea certitudinea faptului că opiniile pacienților sunt luate în considerare în mod corespunzător, colectarea datelor, monitorizarea și evaluarea accesibilității, performanțelor și rezilienței sistemelor de sănătate ar trebui să exploateze la maximum feedbackul din partea pacienților și să implice plenar, printr-o participare activă, asociațiile pacienților, organizațiile societății civile și partenerii sociali.

2.1.

Articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că acțiunea Uniunii în sectorul sănătății publice va respecta responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea politicii lor în domeniul sănătății, precum și organizarea și prestarea de servicii de sănătate și de îngrijire medicală. De asemenea, alineatul (7) de la acest articol prevede că printre responsabilitățile respective se numără administrarea serviciilor de sănătate și de îngrijire medicală și repartizarea resurselor destinate acestor servicii.

2.2.

Dată fiind această marjă de manevră, acțiunea UE asupra sistemelor de sănătate din statele membre se limitează la aspectele privind sănătatea publică la care face referire articolul sus-menționat din tratat. Cu toate acestea, prin rolul său de sprijinire, finanțare și coordonare a eforturilor, Comisia poate contribui cu o însemnată valoare adăugată la alte aspecte legate de asistența medicală, care să permită statelor membre să înregistreze progrese în ceea ce privește consolidarea și îmbunătățirea sistemelor naționale de sănătate respective. După cum a arătat Consiliul Uniunii Europene din iunie 2006 (1), aceste sisteme se bazează pe un set de valori împărtășite în Europa, cum ar fi caracterul universal, accesul la o asistență de bună calitate, echitatea și solidaritatea. În Declarația lor, miniștrii sănătății din statele membre au ajuns la concluzia că sistemele de sănătate sunt o parte esențială a infrastructurii sociale europene.

2.3.

Comunicarea Comisiei identifică o serie de dificultăți la care au trebuit să facă față sistemele de sănătate europene și care au fost agravate din cauza crizei economice. Aceste dificultăți se traduc, pe scurt, într-o creștere a costurilor medicale, într-o îmbătrânire progresivă a societăților noastre și, implicit, în înmulțirea bolilor cronice, precum și în creșterea cererii de servicii de sănătate, într-o repartizare inegală a specialiștilor în domeniu, al căror număr este foarte mic în unele state, și într-un acces inegal la asistența medicală.

2.4.

Din această perspectivă și ținând cont de concluziile Consiliilor Uniunii Europene din iunie 2011 (2) și decembrie 2013 (3), Comisia a elaborat comunicarea cu privire la care se solicită un aviz din partea CESE. Aceasta a fost întâmpinată cu satisfacție de către Consiliul Uniunii Europene din iunie 2014, în concluziile adoptate privind criza economică și îngrijirile de sănătate (4).

2.5.

Comunicarea propune o agendă a UE pentru sisteme de sănătate eficace, accesibile și reziliente, care oferă Uniunii orientări și instrumente de monitorizare și evaluare, cu respectarea competențelor statelor membre. Agenda este alcătuită din următoarele elemente:

2.5.1.

Sprijinirea consolidării eficacității sistemelor de sănătate. Această componentă prezintă trei aspecte: evaluarea performanței sistemelor de sănătate; calitatea asistenței și siguranța pacienților; integrarea asistenței medicale. Creșterea accesibilității serviciilor de asistență medicală, prin intermediul acțiunilor privind forța de muncă din domeniul sănătății, al utilizării eficiente a medicamentelor și al punerii optime în aplicare a Directivei 2011/24/UE. Îmbunătățirea rezilienței sistemelor de sănătate, ținând seama de evaluarea tehnologiei medicale, de sistemele de informare în materie de sănătate și de e-sănătate.

3.1.

Creșterea costurilor medicale, îmbătrânirea demografică tot mai accentuată și cronicizarea anumitor boli, de care suferă cu precădere persoanele vârstnice, nu sunt dificultăți care au apărut în ultimii 10 ani, ci situații care trenează de câteva decenii și care s-au agravat în contextul crizei actuale, prin reducerea resurselor alocate acestui tip de politici. Prin urmare, abordarea strategică trebuie să găsească calea de a răspunde, cu eficiență și eficacitate, cererii constante de resurse care va veni din partea sistemelor de sănătate pe parcursul anilor următori, pentru a acorda asistență unei populații tot mai îmbătrânite și cu nevoi crescânde în această privință, ca urmare a creșterii speranței de viață.

3.1.1.

Promovarea sănătății și prevenirea bolilor, ca măsuri fundamentale de protecție a sănătății, trebuie să aibă o pondere majoră în sistemele naționale de sănătate. Costurile asistenței medicale pot fi reduse considerabil prin investiții în educația în materie de sănătate și prin promovarea unui stil de viață mai activ și mai sănătos, în vederea reducerii obezității, fumatului și consumului de alcool. Efectuarea periodică de teste de depistare a cancerului și de controale medicale poate permite unui număr mai mare de persoane în vârstă ca, odată ieșite la pensie, să se bucure de o viață îndelungată, în condiții bune de sănătate.

3.2.

Comitetul împărtășește opinia potrivit căreia sistemele de sănătate din statele membre ale Uniunii Europene trebuie să se întemeieze pe principii și valori precum universalitatea, accesibilitatea pentru toți, echitatea și solidaritatea, principii care să ofere garanția faptului că toți cetățenii europeni au dreptul la protecția sănătății și la asistență medicală; că se asigură utilizarea adecvată și la timp a serviciilor medicale pentru a obține cele mai bune rezultate; că serviciile de sănătate sunt furnizate în condiții de egalitate, indiferent de situarea geografică, de sex, de handicap, de nivelul veniturilor, de vârstă, rasă ori de oricare alt aspect, și că prestarea de servicii de sănătate este finanțată din fonduri publice (impozite și/sau asigurări de sănătate), ca element de solidaritate în distribuirea resurselor.

3.3.

Considerăm că situația de criză economică de pe urma căreia suferă Uniunea Europeană în general și anumite state membre în particular nu trebuie să constituie o scuză pentru crearea unei breșe între cetățeni de „categoria întâi” și cetățeni de „categoria a doua” în ceea ce privește dreptul – pe care îl avem cu toții – la protecția sănătății. În această privință, Comitetul trebuie să vegheze ca, în diferitele state membre, de serviciile medicale – ale căror capacitate și calitate diferă – să beneficieze și cetățenii UE care nu lucrează în țara lor de origine, ci în străinătate, pentru o perioadă limitată de timp. Obiectivele de eficiență și sustenabilitate a sistemelor nu pot fi îndeplinite dacă destinatarii acestor sisteme sunt scăpați din vedere. În pofida costurilor și prețurilor serviciilor medicale, sănătatea nu este o marfă și, ca atare, nu poate depinde în niciun caz de puterea de cumpărare a cetățenilor.

3.4.

În avizul său (5) privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor pe tema „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE” (6), Comitetul Economic și Social European a afirmat textual: „Comisia ar trebui să valorifice la maximum instrumentele disponibile (MDC, evaluări de impact, programe de cercetare, indicatori, cooperare cu organizații internaționale) și să reflecteze, împreună cu statele membre, la noi metode pentru a se asigura că politicile și acțiunile UE au drept țintă factorii care creează și contribuie la inegalitățile în materie de sănătate în întreaga UE”. Reiterăm conținutul acestui aviz și sprijinim toate recomandările formulate de Comitet pentru reducerea inegalităților în materie de sănătate.

3.5.

Cu ocazia avizului (7) CESE pe tema „Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui program «Sănătate pentru creștere economică», al treilea program multianual de acțiune a UE în domeniul sănătății pentru perioada 2014-2020” (8), Comitetul a avut posibilitatea de a se pronunța asupra anumitor aspecte din comunicare. În acest sens, reafirmăm observațiile formulate în legătură cu evoluția tehnologiilor medicale, cu formarea specialiștilor din domeniul sănătății, cu dezvoltarea medicinei bazate pe date validate și cu schimbul de bune practici.

3.6.

Comitetul consideră că includerea sectorului medical în semestrul european este deosebit de importantă. Ponderea acestui sector în produsul intern brut al statelor, volumul important al forței de muncă pe care îl generează și capacitatea de inovare pe care o presupune sunt motive suficiente pentru această includere. Cu toate acestea, recomandările care se desprind din evaluările semestrului european trebuie formulate plecând de la premisa că nu trebuie știrbite principiile și valorile pe care se întemeiază sistemele de sănătate din statele membre ale Uniunii Europene.

3.7.

Consolidarea eficacității sistemelor de sănătate doar din perspectiva obținerii unor rezultate bune duce la neglijarea altor aspecte, de care, într-un context de reducere a resurselor și de restricții bugetare, ar trebui să se țină seama. Astfel, un sistem de sănătate eficace și de înaltă valoare permite maximizarea calității serviciilor de asistență și a rezultatelor obținute cu resursele aflate le îndemână. Cu alte cuvinte, dacă nu se ține cont de eficiență, nu se poate vorbi despre consolidarea eficacității unui sistem de sănătate. Exploatarea valorii resurselor înseamnă utilizarea lor în modul cel mai eficient și eficace cu putință, făcând legătura dintre conceptul de calitate științifico-tehnică și cel de eficiență și sustenabilitate, ca o perspectivă esențială în organizarea sistemelor de sănătate și în practica profesională.

3.8.

Susținem ideea că Comisia și statele membre trebuie să lucreze la stabilirea, la nivel european, a unor indicatori care să permită măsurarea eficacității serviciilor de asistență medicală. Pentru aceasta, toate statele trebuie să instituie și să dispună de sisteme certificate de culegere a informațiilor cu transparență și obiectivitate, care să contribuie la efectuarea unor analize de ansamblu, menite să faciliteze adoptarea unor măsuri de cooperare în scopul diminuării inegalităților în materie de sănătate care există între statele membre și în interiorul acestora. La începutul secolului XXI, este de neacceptat să fim siliți să admitem că ducem lipsă de date comparabile. În absența unor date valabile, relevante și oportune nu se poate progresa și nu se poate dispune de indicatori omogeni, care să susțină procesul decizional și analiza științifică.

3.9.

Utilitatea indicatorilor de sănătate se bazează pe fiabilitatea lor, aceasta fiind o condiție prealabilă a capacității lor de a servi la efectuarea unor comparații. În comunicarea sa, Comisia recunoaște această lipsă de fiabilitate, motiv pentru care rezultatele obținute nu se pretează cu adevărat la comparații. De aceea, Comitetul sprijină sistemul indicatorilor de sănătate la nivelul Comunității Europene, care furnizează date comparabile despre sănătate și despre comportamentele care o influențează, precum și despre boli și sistemele de sănătate, ceea ce permite anumitor state membre să își îmbunătățească sistemele de informare și să stabilească indicatori noi, înlesnind schimbul de bune practici în general. Tot astfel, salutăm cadrul comun de evaluare a sănătății, elaborat de către Subgrupul „Indicatori” al Comitetului pentru protecție socială.

3.10.

Comitetul consideră că recunoașterea efectivă a caracterului universal al asistenței poate fi pusă în pericol de problemele de accesibilitate la sistemele de sănătate. Atunci când apar probleme de acces, cele mai afectate categorii de populație sunt întotdeauna cele care dispun de mai puține resurse proprii. Dacă dorim să reducem inegalitățile în materie de sănătate, trebuie acționat în primul rând în direcția accesibilității. Furnizarea efectivă a asistenței medicale primare în mediul rural, existența unor servicii de urgență de proximitate și a infrastructurilor adecvate pentru transport și comunicare, accesul la serviciile de asistență specializată și apelul moderat la anumite forme de coplată (ținând cont de nivelul veniturilor) sunt câteva dintre elementele esențiale care pot garanta accesul cetățenilor la serviciile de sănătate și asupra cărora ar trebui intervenit în statele membre.

3.11.

CESE împărtășește temerile Comisiei și recunoaște că, odată cu semnarea Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, trebuie adoptate și toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura accesul persoanelor cu handicap la serviciile de sănătate, garantând inclusiv accesul tuturor acestor persoane la infrastructurile respective.

3.12.

CESE împărtășește opinia Comisiei cu privire la necesitatea menținerii unor mecanisme stabile de finanțare a serviciilor de sănătate. În acest sens, finanțarea mixtă, din cotizații și impozite, poate oferi sistemelor de sănătate un cadru de stabilitate financiară. Considerăm că îmbunătățirea rezistenței și rezilienței acestor sisteme depinde și de o gestiune foarte profesionalizată, bazată pe sisteme de informare eficace, care să facă posibilă calcularea cu precizie a costurilor de asistență medicală. Toate acestea, alături de prezența unui personal medical foarte calificat și motivat, pot constitui liantul care să asigure soliditatea și stabilitatea unui sistem de sănătate sustenabil.

3.13.

CESE împărtășește opinia Comisiei cu privire la faptul că una dintre principalele dificultăți cu care se confruntă unele sisteme de sănătate din statele membre este numărul mic al cadrelor medicale. Situația este agravată și de rata ridicată a migrației acestor lucrători către alte state din Uniune și în afara ei. Date fiind motivele variate și complexe, credem că agenda de lucru propusă de Comisie ar trebui să cuprindă măsuri care să facă profesiile medicale mai atractive pentru tineri, astfel încât să existe tot mai mulți candidați la formarea în acest domeniu și, totodată, să trezească interesul pentru exercitarea lor, atât din punct de vedere profesional, cât și al ocupării forței de muncă.

4.1.

În prezent, în societățile mai avansate, evaluarea performanței sistemelor de sănătate este percepută, printre altele, ca un instrument de responsabilizare a furnizorilor de servicii medicale față de beneficiarii acestor servicii și ca un instrument de planificare pentru viitor. În vederea aprofundării angajamentelor asumate prin Carta de la Tallinn, Comitetul sprijină punerea la dispoziția statelor membre a unor instrumente și metodologii care să permită apropierea sistemelor de sănătate și diminuarea inegalităților dintre acestea și din interiorul lor.

4.2.

Siguranța pacienților presupune minimizarea riscurilor inutile de vătămare a unui pacient și se traduce prin lipsa leziunilor accidentale ce pot fi cauzate de acordarea asistenței sau de erori medicale. Promovarea siguranței pacienților presupune gestionarea riscurilor, declararea, analizarea și monitorizarea incidentelor, precum și luarea de măsuri pentru a reduce la minimum riscul de repetare a acestora. CESE își reiterează recomandările din Avizul (9) privind propunerea de recomandare a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (10), extinzându-le la toate riscurile care nu au legătură cu procesele infecțioase, punând un accent deosebit pe necesitatea declarării reacțiilor adverse și pe luarea unor măsuri pentru eliminarea lor. În această direcție ar trebui îndreptate acțiunile ce urmează să fie întreprinse.

4.3.

Considerăm că asistența medicală trebuie acordată pacientului prin coordonarea tuturor nivelurilor, astfel încât asistența primară să aibă un rol mai important în depistarea și tratarea problemelor de sănătate. O rețea eficientă de acordare a asistenței primare, dezvoltată și foarte profesionalizată, contribuie la o mai bună circumscriere a problemelor de sănătate, la evitarea intervențiilor specializate inutile și la reducerea costurilor de asistență, prin prevenirea dependenței acute de asistența spitalicească. Comisia trebuie să joace un rol de coordonare în ceea ce privește transmiterea experiențelor naționale între statele membre.

4.4.

Ponderea forței de muncă din sectorul medical în ansamblul populației active din țările Uniunii Europene este suficient de mare pentru ca, în cazul unei penurii de specialiști, să fie considerată drept o problemă medicală. Pentru evitarea unor astfel de situații, deși sunt de competența statelor membre, planificarea și formarea în domeniul medical trebuie supuse monitorizării și analizei Uniunii Europene, urmând ca aceasta să colaboreze cu statele membre pentru menținerea unei mase critice de specialiști care să permită acordarea de asistență medicală unei populații a cărei nevoie de îngrijiri de sănătate este în creștere. Comitetul consideră că, pentru a dezvolta capacitățile educaționale și universitare necesare, este nevoie și de sprijin financiar.

4.5.

CESE consideră că o formare tehnică și științifică de înaltă calitate este absolut necesară pentru a putea dispune de personal medical cu grad ridicat de calificare, în măsură să răspundă cu succes nevoii de asistență medicală a cetățenilor europeni. De asemenea, și aspectele etice ale formării lor trebuie avute în vedere și încurajate în statele membre.

4.6.

Cheltuielile pentru produse farmaceutice se numără printre principalele elementele cu impact asupra costurilor serviciilor medicale și asupra sustenabilității acestora. Eliberarea de rețete în funcție de principiul activ (denumirea comună internațională a OMS) este o opțiune care poate permite scăderea facturii la produsele farmaceutice, dacă rețeta se bazează pe principiul respectiv, și nu pe denumirea comercială. În Uniunea Europeană există exemple de prescriere de acest gen, în anumite organizații medicale, acestea putând servi drept experiențe ce pot fi preluate și de alte țări. Indiferent însă de măsurile care pot fi adoptate, trebuie să se țină seama de necesitățile activității de cercetare în domeniul noilor medicamente și de finanțarea acesteia.

4.7.

Comitetul împărtășește opinia Comisiei exprimată în comunicarea care face obiectul prezentului aviz, referitoare la punerea optimă în aplicare a Directivei 2011/24/UE (11), dar este de părere că aceasta nu este principala problemă de accesibilitate a cetățenilor la sistemele lor naționale de sănătate, iar punerea în aplicare a directivei în condiții optime nu le va facilita accesul la aceste sisteme. Considerăm că, în contextul comunicării, creșterea accesibilității trebuie să se axeze în primul rând pe creșterea gradului de acoperire a populației, astfel încât să se ajungă la acoperire universală, pe un pachet de servicii cât mai amplu cu putință, cu costuri rezonabile, și pe evitarea riscului ca coplata să reprezinte o piedică în calea accesului celor mai defavorizați. Furnizarea unei asistențe transfrontaliere sigure și de calitate nu este o garanție a faptului că, în statul său de origine, cetățeanul beneficiază de anumite servicii medicale fundamentale.

4.8.

Cercetarea și inovarea în domeniul medical implică apariția unor noi tehnologii medicale, care să vină în întâmpinarea provocărilor în materie de diagnostic și tratament cu care se confruntă medicina. Costul ridicat și eficiența preconizată a acestor tehnologii reclamă un sistem solid de evaluare a lor. Comitetul consideră că ar fi de mare interes ca Rețeaua europeană de evaluare a tehnologiilor medicale (EUnetHTA) să completeze activitatea agențiilor naționale și regionale din statele membre, favorizând sinergiile și facilitând diseminarea evaluărilor sale.

4.9.

Utilizarea tehnologiilor informației în gestionarea dosarelor medicale ale pacienților reprezintă un progres care nu trebuie să se limiteze la incinta centrelor medicale. Fișa medicală electronică a pacientului, accesibilă oricărui membru al personalului medical care îl tratează, ar trebui să fie un obiectiv prioritar, deși în prezent pare destul de îndepărtat. Uniunea Europeană trebuie să sprijine sistemele de informații medicale și de sănătate online care fac ca antecedentele medicale ale cetățenilor să poată fi consultate oriunde se deplasează aceștia. Dosarul medical electronic este un instrument de mare utilitate pentru pacient, însă și o provocare pentru administrații atunci când trebuie să coordoneze, în cadrul sistemelor lor de sănătate, aplicații compatibile, care să permită oricărui cadru medical să cunoască problemele de sănătate ale unui cetățean, indiferent de locul în care se află acesta. Este vorba, într-adevăr, de o provocare majoră, dar atingerea acestui obiectiv va conduce la îmbunătățirea stării de sănătate a cetățenilor europeni.

4.10.

CESE consideră că este deosebit de important ca cetățenii să poată avea acces la sistemele online de informare privind sănătatea. Un exemplu în acest sens îl constituie accesul la informațiile despre dispozitivele medicale de uz uman aprobate de către autoritățile de reglementare. Aceste informații trebuie să fie ușor de înțeles, exacte, actualizate și sigure, pentru ca cetățenii care doresc să aibă acces la ele să poată completa astfel informațiile primite de la personalul medical care le acordă asistență.

4.11.

Cu ocazia elaborării avizului său (12) pe tema „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Plan de acțiune privind e-sănătatea 2012-2020 – Asistență medicală inovatoare pentru secolul XXI” (13), Comitetul a avut posibilitatea de a se pronunța asupra „e-sănătății”. Reiterăm următoarea frază din avizul respectiv: „E-sănătatea trebuie să sporească încrederea reciprocă între pacienți și cadrele medicale, evitându-se riscul „depersonalizării” și neglijarea factorilor psihologici. În centrul e-sănătății trebuie să stea dimensiunea umană. Iată de ce încheiem cu afirmația că în centrul sistemului de sănătate se află cetățeanul.