21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/75

1.

Cu toate că Europa deține atuuri importante, în domeniul educației există multe provocări ce trebuie abordate pentru a îndeplini obiectivele ambițioase ale Strategiei Europa 2020. În ultimii câțiva ani, recunoașterea învățării non-formale și informale a făcut obiectul mai multor analize comparative la nivelul UE, care au dus la o mai bună înțelegere a măsurii în care a fost pusă în aplicare recunoașterea învățării non-formale și informale.

2.

Din 2004, instituțiile europene susțin progresele la nivel național în acest domeniu prin diferite inițiative, inclusiv prin Principiile europene comune pentru identificarea și validarea învățării non-formale și informale (1), prin Orientările europene pentru validarea învățării non-formale și informale (Cedefop, 2009) (2) și prin câteva ediții ale Inventarului european al validării învățării non-formale și informale (3). În urma acestor eforturi, în decembrie 2012 s-a adoptat o recomandare a Consiliului (4) prin care statele membre sunt invitate să instituie regulile de validare asociate cadrelor naționale de calificări și conforme Cadrului european al calificărilor, care să permită cetățenilor să obțină calificări complete sau parțiale pe baza învățării non-formale sau informale. Este acum momentul ca autoritățile locale și regionale să profite de ocazie pentru a-și exprima punctele de vedere pe această temă.

3.

Abilitățile și competențele se dobândesc nu doar prin educație formală, ci și prin învățare care se desfășoară în afara acestui cadru formal. Aceasta implică dobândirea pe căi informale, în cursul vieții unei persoane, a unei competențe date, care nu are legătură cu o calificare recunoscută și validată formal. Astfel de abilități pot fi dobândite, de exemplu, în cursul activităților casnice, al învățării la locul de muncă, al ajutorului prestat la o fermă, al îngrijirii unor persoane în vârstă, bolnave sau a copiilor etc.

4.

Pe de altă parte, învățarea informală se referă la situații în care o persoană învață și dobândește abilități prin diferite tipuri de activitate, în cadrul cărora se produc procese de învățare, însă fără a se acorda certificate sau acreditări pentru astfel de abilități. Exemple de astfel de activități includ seminare, cursuri de formare care sunt deschise tuturor, stagii, precum și, de exemplu, sportul de amatori sau munca voluntară pentru comunități locale. Abilitățile dobândite pe cale formală și informală se pot referi atât la aspecte tehnice (de exemplu, experiența practică), cât și la cele sociale, cum ar fi cunoașterea limbilor străine.

5.

Principiul învățării pe tot parcursul vieții constituie în prezent piatra de temelie a politicii europene în domeniul educației și al ocupării forței de muncă, fiind, din acest motiv, esențial pentru incluziune. Recunoașterea și validarea competențelor și a cunoștințelor dobândite prin educație non-formală și formală reprezintă un aspect-cheie al acestei abordări, care ar trebui să conducă la procese educaționale mai flexibile și astfel la o mobilitate sporită a forței de muncă și la creșterea capacității de inserție profesională, nu în ultimul rând a tinerilor, la incluziunea migranților, precum și la regândirea ideii de educație (în special de educație în rândul adulților) în general. Grație validării învățării non-formale și informale, indivizii nu vor obține doar o certificare referitoare la faptul că au dobândit un anumit nivel de competențe în afara sistemului de educație formală, ci, în anumite cazuri, vor realiza și tranziția la un nivel diferit de educație, care face obiectul unui cadru de acreditare corespunzător.

6.

În Comunicatul de la Bruges din decembrie 2010 (5), miniștrii europeni ai învățământului și formării profesionale, partenerii sociali europeni și Comisia Europeană au declarat că statele membre ale UE ar trebui să înceapă să elaboreze, până cel târziu în 2015, proceduri naționale de recunoaștere și de validare a învățării non-formale și informale, sprijinite, după caz, prin cadrele de calificări naționale.

7.

În același timp, există încă un decalaj substanțial între aceste declarații și realitatea de pe teren. Există diferențe regionale și naționale semnificative în ceea ce privește procedurile de recunoaștere și validare a cunoștințelor/abilităților dobândite prin învățare non-formală și informală în cadrul sistemelor educaționale (la nivel național și regional există peste 100 de definiții diferite ale acestor procese). Unele țări și regiuni din UE mai au încă de recuperat în domeniul recunoașterii educației/învățării non-formale și informale.

8.

În acest scop, CoR solicită Comisiei Europene să abordeze această problemă în contextul revizuirii priorităților politice în cadrul Strategiei Europa 2020 reînnoite și să-și îndeplinească neîntârziat angajamentul de a crea un spațiu european pentru abilități și calificări – dobândite nu numai în cadrul educației formale, ci și al învățării non-formale – asigurând totodată permeabilitatea dintre diferitele niveluri de învățământ. Aceasta reprezintă o prioritate importantă pentru CoR, fiind reflectată și în propunerile sale pentru noul mandat legislativ al UE (6), dat fiind că recunoașterea reciprocă a unor astfel de calificări facilitează, printre altele, mobilitatea transfrontalieră a lucrătorilor, consolidează competitivitatea și stimulează coeziunea socială și teritorială.

9.

Considerând învățarea non-formală ca un mijloc de integrare în societate, CoR a cerut în avizele sale, în repetate rânduri, recunoașterea și validarea calificărilor și competențelor dobândite prin învățare non-formală. De-a lungul anilor, învățarea și educația non-formală au fost confirmate în mod repetat drept priorități ale CoR.

10.

Comitetul Regiunilor este de părere că mecanismele pan-europene pentru recunoașterea, validarea și certificarea abilităților non-formale și informale ar putea conduce la creșterea eficienței și a valorii educației non-formale desfășurate în cadrul unor programe cofinanțate de Fondul social european.

11.

În UE, autoritățile locale și regionale dețin competențe esențiale în ceea ce privește politica de educație și de formare și joacă un rol important în domeniul politicilor privind tineretul și ocuparea forței de muncă.

12.

Este nevoie de implicarea și coordonarea instituțiilor de învățământ, a universităților, a furnizorilor de învățământ și formare profesională și a altor furnizori, a agențiilor de ocupare a forței de muncă, a ONG-urilor și a serviciilor publice care își desfășoară activitatea într-o regiune determinată, același lucru fiind valabil și în cazul întreprinderilor. Prin urmare, trebuie să se țină seama de dimensiunea teritorială atunci când se concep și se implementează sisteme de validare a învățării non-formale și informale. Totodată, consideră important ca instituțiile de învățământ și întreprinderile să fie deschise și să se adapteze la noile conjuncturi create de recunoașterea studiilor non-formale și informale, respectiv la exploatarea noilor posibilități și oportunități oferite de acestea.

13.

Mai mult, autoritățile locale și regionale reprezintă o sursă valoroasă de cunoștințe cu privire la oportunitățile de ocupare a forței de muncă, la programele educaționale disponibile (non-formale și informale) și la nevoile regiunilor și orașelor lor. Prin urmare, implicarea autorităților locale și regionale este esențială pentru a asigura corelarea între sprijinul acordat dezvoltării anumitor abilități și nevoile de pe piața forței de muncă.

14.

Comitetul Regiunilor solicită ca între autoritățile de la nivel național și local, întreprinderi, angajați și organizațiile lor, precum și organizațiile societății civile să se instituie o cooperare bazată pe parteneriat în procesul de reorientare a resurselor destinate învățării pe tot parcursul vieții în conformitate cu principiul validării abilităților non-formale și informale.

15.

Subliniază importanța dobândirii pe scară cât mai largă a competențelor transversale, mai ales în ceea ce privește abilitățile antreprenoriale, și rolul acestora în colaborarea dintre educația formală, nonformală și informală și piața forței de muncă.

16.

Atrage atenția asupra rolului important al unor actori-cheie care operează în afara sistemului educațional formal și care au un interes legitim sau sunt direct implicați în recunoașterea și validarea abilităților dobândite în afara sistemului formal.

17.

Subliniază nevoia de a stabili cadre de calitate comune pentru stagiile efectuate de persoanele care participă la astfel de procese de învățare. În acest context, sprijină inițiativa Consiliului UE, care a adoptat o listă de recomandări în acest domeniu în martie 2014 (7)

18.

Măsurile legale și organizaționale specifice care se bazează pe fonduri publice și sunt adoptate în vederea îndeplinirii anumitor obiective ar trebui să aibă în vedere realocarea cheltuielilor într-un anumit domeniu.

19.

Prin plasarea individului în centrul politicilor privind învățarea pe tot parcursul vieții se poate îmbunătăți și mai mult utilizarea efectivă a resurselor pentru dezvoltarea educației și formării. Recunoașterea importanței persoanei care învață a condus la o reorientare a priorităților modelelor de finanțare pentru educație și formare, pentru a se evita astfel orice duplicare inutilă în alocarea resurselor provenite din diverse surse (formale, non-formale și informale) și a se adapta resursele respective la nevoile speciale ale fiecărui individ. Prin urmare, în conformitate cu principiul învățării pe tot parcursul vieții, în acest context, persoana care învață, mai degrabă decât instituția (instituțiile) sau sistemul, este atât forța motrice principală, precum și beneficiara resurselor disponibile.

20.

Această abordare care vizează validarea abilităților dobândite în afara sistemului educațional formal poate îmbunătăți în mod considerabil capacitatea de a răspunde la noile nevoi ale cursanților. Astfel de nevoi depind într-o măsură considerabilă de schimbările economice și sociale, care la rândul lor necesită noi abilități și calificări.

21.

Comitetul Regiunilor este de părere că aplicarea generalizată a mecanismelor de validare a abilităților dobândite prin învățare non-formală și informală nu va necesita o reformare completă a sistemelor de învățământ și formare profesională. Subliniază că sistemele de formare existente includ deja mecanisme de validare, chiar dacă acestea sunt într-o oarecare măsură dispersate, incomplete și diverse.

22.

Se impune ca validarea premergătoare unei formări suplimentare să aibă loc la nivel local/regional, pentru că aici există sprijin pentru planificarea individuală a formării, consiliere în domeniul educației și pregătirii profesionale, răspunsuri la întrebările referitoare la finanțarea formării și sprijin pentru studiile care combină mai multe niveluri de pregătire; tot aici se poartă un dialog cu actorii de pe piața forței de muncă referitor la echilibrarea cererii și ofertei de pe piața calificărilor profesionale.

23.

Comitetul Regiunilor subliniază nevoia garantării, la nivelul UE, a unei calități adecvate și a echivalenței procedurilor de validare, în vederea asigurării recunoașterii reciproce a certificatelor obținute prin procesul de validare pe întreg teritoriul UE; de aceea, consideră că este extrem de important schimbul de bune practici între statele membre sub aspectul evaluării calității și al procedurilor de validare. De asemenea, aceste proceduri nu trebuie să fie prolixe și prea îndelungate.

24.

Solicită punerea în aplicare integrală și rapidă a propunerilor prezentate în recomandările Consiliului, cu un accent special pe nevoia de a conecta mecanismele de validare cu cadrele naționale ale calificărilor și cu Cadrul european al calificărilor și de a stabili reguli clare pentru asigurarea calității unor astfel de mecanisme în conformitate cu prevederile în vigoare.

25.

De asemenea, Comitetul Regiunilor consideră că procedurile de validare trebuie să fie clare și nu foarte complicate, acordându-se totodată atenția cuvenită calității, astfel încât să nu îi descurajeze pe cei care doresc să își formalizeze rezultatele procesului de învățare străbătut și să facă din învățarea pe tot parcursul vieții o realitate. Mai mult, mecanismele de asigurare a calității de pe întreg procesul de recunoaștere și validare a învățării informale și non-formale sunt elemente fundamentale pentru a se asigura că acest tip de învățare este tratat pe picior de egalitate cu învățarea formală.

26.

Pentru a beneficia de legitimitate, procedura de validare trebuie să fie foarte bine ancorată în realitatea pieței muncii. Se recomandă ca, în multe cazuri, elaborarea procedurilor de recunoaștere pentru diferitele domenii să fie efectuată de sectoarele în cauză sau în strânsă colaborare cu acestea.

27.

Comitetul Regiunilor consideră că o politică de informare suficient de amplă, cuprinzătoare și ușor de înțeles, orientată spre cetățeni și întreprinderi și care le pune acestora la dispoziție informații privind posibilitățile și avantajele validării competențelor, este de o importanță capitală pentru implementarea cu succes a procedurilor de validare. O astfel de politică ar trebui să fie concepută în funcție de persoanele cărora le este adresată.

28.

Propune să se realizeze o activitate de informare separat pentru fiecare nivel de referință (8) (în special pentru nivelurile de referință 3-6) din Cadrul european al calificărilor.

29.

Recomandă, de asemenea, ca aceasta să fie coordonată și cofinanțată parțial prin intermediul Fondului social european și al programului Erasmus+, în cadrul Acțiunii-cheie 3 (Sprijin pentru reformarea politicilor).

30.

La formularea acestor propuneri politice, Comitetul observă că, pe întregul teritoriu al Uniunii Europene, nivelurile local și regional au responsabilități majore în ceea ce privește politica de educație și de formare.

31.

Autoritățile locale și regionale sunt cele care au atribuții esențiale în domeniul educației și formării și cunosc perfect care sunt competențele cerute pe piața muncii din zona respectivă, precum și necesitățile de pregătire ale cetățenilor lor. Prin urmare, ele contribuie deja, dar ar putea contribui și mai mult la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor din domeniul educației și formării, inclusiv la validarea învățării non-formale și informale, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității.

32.

Comitetul Regiunilor este de părere că procedurile de validare pentru abilitățile dobândite în afara sistemului de învățământ formal reprezintă o parte esențială a schimbărilor fundamentale prin care trebuie să treacă modelul european de învățământ și formare profesională. Pentru regiuni, acestea nu reprezintă doar un mecanism important pentru dezvoltarea unei piețe sustenabile a forței de muncă, ci contribuie, de asemenea, la crearea unor sisteme de învățământ mai flexibile și mai bine adaptate unei lumi aflate în continuă schimbare, îmbunătățind interconexiunea dintre educație, formare și ocuparea forței de muncă.

33.

Consideră importante împărtășirea bunelor practici locale și regionale privind învățământul non-formal, informal și profesional, transferul de cunoștințe și asigurarea participării în proiecte de colaborare pentru părțile interesate.

34.

Comitetul Regiunilor observă că se pot trage învățăminte din procedurile de validare pentru abilitățile dobândite în mod non-formal și informal în cazurile în care există o necorelare între sistemele de învățământ profesional și nevoile pieței forței de muncă.

35.

Comitetul Regiunilor consideră că ar trebui creat un cadru paneuropean comun pentru sistemele de validare a abilităților non-formale și formale, în vederea asigurării recunoașterii lor reciproce.

36.

Validarea abilităților non-formale și informale ar trebui să includă, în special, nivelul de referință cinci, întrucât cursurile de formare pentru acest nivel au dispărut practic din Europa Centrală și de Est.

37.

Solicită crearea unui cadru concret și comun la nivelul UE, care să vizeze recunoașterea abilităților și competențelor dobândite nu numai în cadrul educației formale, ci și al învățării non-formale și informale, asigurând totodată permeabilitatea dintre diferitele niveluri de învățământ.

38.

Interesul politic pentru varietatea de procese educaționale bazate pe experiența practică, care alcătuiesc învățarea non-formală, se concentrează din ce în ce mai mult pe standardele de calitate, validare și strategii de recunoaștere.

39.

Este absolut necesar să se creeze o strategie paneuropeană (sub forma unor orientări și posibile scenarii de punere în aplicare), cu scopul de a stabili un cadru comun de recunoaștere a educației/învățării non-formale și informale, pentru a facilita stabilirea unor proceduri relevante la nivel național.

40.

Trebuie demonstrat în mod clar că acțiunile propuse nu pot fi îndeplinite suficient de bine de statele membre, și că, având în vedere scara și efectele lor, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul UE. Acțiunile propuse implică aspecte transnaționale care nu pot fi reglementate în mod adecvat de statele membre sau de autoritățile locale și regionale, acționând individual. În plus, acțiunile propuse ar trebui să aducă beneficii clare în comparație cu acțiunile de la nivelurile național, regional și local, de exemplu, pe baza unei analize politice globale întemeiată pe date concrete sau a unui cadru comun care să sprijine interacțiunea cu restul lumii în domeniul educației și formării. Date fiind aspectele transnaționale, trebuie luate în considerare la stabilirea procedurilor de validare și relațiile de colaborare transnațională (atât cele publice, cât și cele private).

41.

În același timp, UE ar trebui să acționeze doar în măsura necesară, iar conținutul și forma acțiunii sale ar trebui să fie adecvate pentru îndeplinirea obiectivului avut în vedere. Acolo unde este necesar să se stabilească standarde la nivelul UE, ar trebui să se aibă în vedere stabilirea unor standarde minime, lăsând statelor membre, regiunilor și autorităților locale competente libertatea să instituie standarde mai ridicate (principiul proporționalității). Forma de acțiune propusă ar trebui să fie pe cât de simplă posibil pentru a atinge obiectivele avute în vedere și să lase o marjă de manevră maximă nivelurilor național, regional și local de decizie.