21.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 19/15

1.

Din 2010, CoR a abordat politica industrială în principal din perspectiva iniţiativelor emblematice relevante din cadrul Strategiei Europa 2020, pe care le-a evaluat într-o serie de anchete și conferinţe (1). Această activitate a culminat cu evaluarea globală cuprinzătoare a Strategiei Europa 2020 realizată de CoR, care a fost prezentată la 7 martie 2014 în Declaraţia de la Atena (2) privind o viziune teritorială pentru creștere și locuri de muncă, însoțită de un raport de evaluare la jumătatea perioadei (3). Pe scurt, CoR pledează pentru:

2.

observă că prin implicarea mai îndeaproape a orașelor în toate etapele ciclului de elaborare a politicilor, UE va putea să gestioneze mai bine schimbările cu care se confruntă cetățenii în toată Europa. Acest lucru implică o abordare bazată pe guvernanţa pe mai multe niveluri, în colaborare cu toate nivelurile de guvernare (parteneriat vertical) și în cooperare, în măsuri diferite, cu toate părţile interesate (parteneriat orizontal);

3.

propune Comisiei să își intensifice activităţile legate de analizele comparative regionale și locale, schimbul de experienţă și învățarea reciprocă – toate acestea fiind esențiale pentru consolidarea capacităţilor inovatoare în industrie, ceea ce are o relevanță deosebită pentru Strategia Europa 2020. Trebuie consolidată capacitatea administrativă a autorităţilor locale şi regionale în aceste domenii pentru ca acestea să poată prelua un rol de coordonare și să le ofere partenerilor o platformă pentru identificarea soluțiilor;

4.

CoR a efectuat o analiză a dimensiunii teritoriale a pachetului privind politica industrială și a identificat principalele probleme și nevoi cu care se confruntă autorităţile locale şi regionale în punerea în aplicare a politicii industriale: (1) rolul nivelului local și regional în lanţul valoric global; (2) impactul neuniform și persistent al crizei asupra coeziunii teritoriale, economice și sociale; (3) guvernanța pe mai multe niveluri și coordonarea politicilor; (4) capacitatea instituţională și guvernanța strategică a politicilor industriale; (5) capacitatea de promovare a ingeniozității antreprenoriale și de reglementare echitabilă și eficientă a pieței;

5.

Analiza a inclus și o evaluare a legăturilor dintre aceste chestiuni și nevoi și comunicările din cadrul pachetului privind politica industrială, precum și analizele comparative ale unora dintre cele mai bune practici. Ca urmare a acestor analize, s-au formulat propuneri astfel încât autorităţile locale şi regionale să sprijine și să promoveze activitatea industrială;

6.

Pe baza acestei analize, CoR recomandă autorităţilor locale şi regionale ca, în cadrul strategiilor lor de cercetare şi inovare pentru specializare inteligentă (RIS3), să acorde atenție sporită următoarelor aspecte (punerea în aplicare a multora dintre ele necesită măsuri din partea Comisiei):

7.

este de acord cu Comisia că o bază industrială puternică este esențială pentru asigurarea competitivității Europei și pentru o creștere economică constantă. subliniind că industria nu se rezumă la sectorul tradițional prelucrător, la care se face de obicei referire, și ținând seama de faptul că procesele și ecosistemele industriale au un impact enorm asupra întregii societăţi, CoR solicită punerea în aplicare cât mai curând posibil a măsurilor propuse în declarație;

8.

subliniază că avantajul competitiv al Europei în economia globală se datorează în principal produselor și serviciilor sale durabile și cu înaltă valoare adăugată și, în consecință, scăderea investițiilor în inovare – esenţială pentru reînnoirea industrială – în perioadă de criză economică reprezintă o amenințare serioasă pentru viitorul Europei;

9.

îndeamnă Europa să recunoască nevoia de a urmări poziția de lider global în sectoarele strategice cu locuri de muncă creatoare de valoare ridicată. În acest scop, industria existentă trebuie stimulată prin investiții în noi tehnologii, prin îmbunătățirea mediilor de afaceri, prin facilitarea accesului la piețe și la finanțare, precum și prin asigurarea dotării lucrătorilor cu competențele relevante în sectorul industrial.

10.

subliniază că cea mai lungă criză pe care a cunoscut-o UE a scos în evidență importanța unei industrii puternice, competitive şi durabile ca piatră de temelie a bunăstării cetăţenilor. Industria este sursa a peste 80 % din produsele de export ale UE și 80 % din cercetarea și inovarea din sectorul privat. Aproape unul din patru locuri de muncă din sectorul privat este ocupat în industrie, de multe ori fiind posturi de înaltă calificare. Fiecare loc de muncă suplimentar din procesul de producție creează între 0,5-2 locuri de muncă în alte sectoare;

11.

Subliniază că, pe lângă măsurile luate de societate, capacitatea de reacție a fiecărei întreprinderi manufacturiere și măsurile luate de acestea sunt esențiale pentru a-i permite industriei – în calitatea ei de coloană vertebrală a economiei și prosperității reale – să se dezvolte în mod competitiv;

12.

atrage atenţia asupra competenţelor de gestionare a schimbărilor la nivel local în întreaga Europă. Competențele în domeniul industriei și al politicii includ, mai mult decât oricând, înțelegerea proceselor profesionale, gestionarea tehnologiei și a cunoștințelor și abilități în materie de relații interpersonale. Activitățile industriale din cadrul lanțurilor de valori și al reţelelor devin tot mai ample și mai complexe, pe măsură ce marile întreprinderi și IMM-urile care funcționează în diferite sectoare și țări sunt mai interconectate. Politicile marilor întreprinderi și IMM-urilor din sectorul industrial trebuie să fie eficient corelate cu politicile industriale specifice ale statelor și regiunilor în care sunt amplasate.

13.

reamintește că conceptul tradițional al lanțurilor de producție, cu etape de producție și actori productivi bine determinați ajunge să fie depășit, deoarece realitatea se bazează pe interacțiuni complexe în ecosisteme interconectate la nivel global. Tehnologiile joacă un rol esenţial pentru a facilita noi abordări durabile;

14.

subliniază că este important să se mizeze pe modernizarea sectoarelor tradiționale ale industriei UE, vizându-se în special acele sectoare a căror competitivitate a depins, în mod preponderent, de costul mâinii de lucru și în care există un know-how substanțial, care ar putea fi valorificat;

15.

recunoaște evoluțiile recente în sectorul industrial: produsele şi serviciile industriale se completează. Serviciile reprezintă aproximativ 40 % din valoarea adăugată a exporturilor industriei europene prelucrătoare. Aproximativ o treime din locurile de muncă generate de aceste exporturi sunt oferite de întreprinderi care oferă întreprinderilor exportatoare bunuri sau servicii auxiliare. Serviciile, cum ar fi întreținerea și formarea, sunt elemente esențiale pentru furnizarea de produse finite de înaltă complexitate. Serviciile de specialitate – cum ar fi finanțarea, comunicațiile, asigurările și serviciile bazate pe utilizarea intensivă a cunoașterii (KIBS) – au un rol tot mai important în producția de mărfuri. Aceasta este una din explicațiile pentru contribuția crescândă a serviciilor la producția globală a unei economii;

16.

dorește să pună în evidență consecinţele schimbării de paradigmă în domeniul TIC. Rețelele mobile sunt astăzi mai răspândite în autovehicule, produsele electronice de larg consum, în producția industrială și servicii medicale decât în activitățile de zi cu zi ale oamenilor. O întreprindere modernă constructoare de mașini-unelte are deseori de peste zece ori mai multe calculatoare și dispozitive legate în rețea decât un birou. Activitățile în rețea presupun o gestionare a datelor: modelarea datelor pentru sisteme, precum și activități de inovare și cooperare în rețele deschise, cu beneficii pentru toate părțile implicate. La nivelul orașelor și al regiunilor este nevoie urgentă de modelarea informațiilor regionale pentru planificarea urbană și pentru gestionarea proceselor;

17.

dorește să promoveze introducerea în politica industrială europeană a unor concepte caracteristice responsabilităţii sociale a întreprinderilor, pentru a pune bazele unei economii mai productive, durabile și incluzive;

18.

este de acord cu Comisia că trebuie să se solicite statelor membre să își asume problema relansării industriale și să găsească soluții comune pentru consolidarea competitivităţii şi a creşterii durabile în Europa. Apreciază că, la rândul ei, Comisia Europeană trebuie să exploateze mai bine tot potențialul în materie de politică industrială care-i este conferit prin articolul 173 din TFUE, folosind în special opțiunea de a ‘adopta orice inițiativă utilă promovării acestei coordonări [între statele membre, în materie de politică industrială], în special inițiative menite să stabilească orientările și indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici și să pregătească elementele necesare pentru supravegherea și evaluarea periodice’;

19.

subliniază că o strategie industrială nu poate fi pusă în aplicare ca politică separată, deoarece aceasta interacționează și se suprapune cu multe alte domenii de politică; Strategia industrială trebuie să fie strâns legată de politicile în domeniile energiei, formării, cercetării, dezvoltării și inovării (CDI), comerțului, infrastructurii, responsabilităţii sociale și sănătății și securității; solicită, prin urmare, o abordare mai integrată și interdisciplinară a politicii industriale;

20.

consideră că IMM-urile trebuie percepute ca element strategic al politicii industriale europene, punându-se astfel efectiv în practică Comunicarea privind Small Business Act;

21.

atrage atenţia asupra rolului important al industriei primare grele în dezvoltarea bioindustriilor în Europa și recomandă ca UE să introducă noi mecanisme de cooperare și finanţare pentru a pune în aplicare tehnologia europeană de ultimă oră și alte cunoștințe în favoarea unor proiecte complexe și pe scară largă destinate reînnoirii industriei primare, în special în domenii afectate de șomaj persistent;

22.

dorește să sublinieze priorităţile propuse de Comisie, menite să sprijine competitivitatea industriei europene. Totuși, CoR accentuează faptul că aceste priorități reprezintă cerințe de bază care necesită să fie dezvoltate în mai mare detaliu și să fie puse concret în aplicare;

23.

salută deciziile importante cu privire la sporirea competitivităţii în sectorul industrial care au fost luate de Consiliul European la 20 și 21 martie 2014. Consiliul a declarat că tehnologiile generice esențiale (TGE) trebuie consolidate prin conturarea cât mai curând a unor proiecte de interes european; de asemenea, a acordat o atenție specială tehnologiei curate ca element transversal pentru sporirea competitivității industriei;

24.

consideră că este necesar ca, în contextul punerii în aplicare a Regulamentului UE nr. 1260/2012 privind cooperarea consolidată în materie de brevete, să se stimuleze inovarea și să se asigure schimbul cât mai intens de cunoștințe care ar putea să genereze progrese tehnologice în viitor. La nivel european, este necesar să se împiedice utilizarea brevetelor ca armă strategică, cum ar fi, de exemplu, prin utilizarea abuzivă a suprapunerilor de brevete (patent thickets) sau prin fragmentarea acestora, și să se promoveze criterii stricte de brevetare pentru evitarea drepturilor de monopol în cazul brevetelor cu valoare adăugată redusă;

25.

recunoaște că, de asemenea, Consiliul a îndemnat Comisia și statele membre să soluționeze în mod prioritar deficitul de competențe din domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (competențele STIM), cu implicarea sporită a industriei; Sunt necesare măsuri urgente pentru punerea în practică a acestui deziderat, iar Comitetul recomandă ca acestea să includă și măsuri de îmbunătăţire a competenţelor lingvistice, ameliorând astfel performanța economică a pieței interne;

26.

solicită Comisiei să ia măsuri de reindustrializare, care să se concentreze asupra excelenței și asupra promovării acesteia în regiunile industrializate din Europa, cu sprijinul programului Orizont 2020. Programele INTERREG sunt, de bună seamă, instrumente necesare pentru consolidarea rețelelor dintre universitățile de științe aplicate aflate în regiunile industrializate, dar, din punctul de vedere al consolidării interacţiunilor dintre mediile științific și industrial, CoR regretă sincer dispariţia instrumentului ‘Regiunile cunoașterii’ din cadrul programului Orizont 2020 pentru perioada de programare 2014-2020, care își dovedise totuși utilitatea în ceea ce privește coordonarea agendelor de cercetare ale clusterelor regionale, timp de aproape 10 ani; subliniază că primul an de funcționare al programului Orizont 2020 a dovedit că nu a fost încă elaborat un nou instrument suficient de eficient pentru a îndeplini această cerință. Instrumentul ‘Regiunile cunoașterii’ ar trebui reelaborat și implementat rapid;

27.

încurajează Comisia să pună accentul pe relația dintre știință, afaceri, societate, public și elaborarea de politici și sprijină rolul important al regiunilor în contextul reunirii tuturor părților interesate relevante din cadrul modelului tripartit și cvadripartit;

28.

remarcă faptul că Consiliul a subliniat că ar trebui utilizate toate instrumentele disponibile, cum ar fi fondurile structurale și de investiții europene, pentru atingerea obiectivelor europene în materie de competitivitate și creștere durabilă;

29.

subliniază responsabilitatea comună a Comisiei Europene, a statelor membre și a autorităţilor locale şi regionale pentru crearea și implementarea pachetului de investiții în valoare de 300 de miliarde pentru promovarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă, având în vedere că acestea dețin competențe juridice și bugetare complementare în acest domeniu. Noile soluții cu impact pe termen scurt, dar și lung, se pot baza pe următoarele principii:

30.

susține căutarea unor surse alternative de finanțare pentru consolidarea ecosistemelor; printre astfel de surse se numără finanțarea participativă, capitalul de risc și alte instrumente inovatoare, pentru a se depăși dependența tradițională de împrumuturile bancare.

31.

recunoaște că avantajul competitiv al Europei în economia mondială constă în furnizarea de bunuri și servicii durabile cu valoare adăugată mare, gestionarea eficientă a lanțurilor de valori și accesul la piețe în întreaga lume;

32.

subliniază că un cadru de reglementare stabil și predictibil este o condiție prealabilă pentru investițiile în industria UE. Această stabilitate și previzibilitate trebuie atinsă atât la nivel local și regional, cât și la nivel național şi al UE. Stabilitatea și previzibilitatea, ca garanție a securității juridice pentru întreprinderi, trebuie încurajate de legislația UE, de preferință prin intermediul unor directive;

33.

susține politica Comisiei de dezvoltare a pieței unice ca temelie a unei industrii competitive şi durabile. În plus, CoR arată că legislaţia din domeniul pieței interne referitoare la produse și servicii este un factor-cheie nu numai pentru competitivitatea industriei europene, ci și pentru protecția consumatorilor și a mediului;

34.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei conform căruia piața europeană de produse și servicii industriale are nevoie de un cadru de reglementare pentru a-și putea menține competitivitatea. Acest cadru trebuie să faciliteze inovarea și nu trebuie să creeze obstacole inutile, astfel încât noile tehnologii să poată fi adoptate, iar inovațiile să pătrundă pe piață la timp. Legislația și standardele UE trebuie să permită noilor produse, servicii și tehnologii să fie disponibile pe piață cât mai rapid, așa încât Europa să se poată folosi de avantajul primului venit pe piața globală;

35.

subliniază că regiunile trebuie să-și poată defini propriul potențial de creștere și să stimuleze inovarea, implicând autoritățile locale și regionale în acest demers printr-o abordare mixtă, atât descendentă, cât și ascendentă;

36.

își reiterează propunerea privind pactele teritoriale, care permit organizarea diferitelor niveluri de cooperare legate de proiectele de dezvoltare regională și promovarea cooperării dintre regiuni; propune ca acest demers să facă obiectul unui document unic de programare, care să permită convergența, la nivelul teritoriilor, a politicilor naționale și locale cu politicile sectoriale și de coeziune ale Uniunii;

37.

solicită ca investițiile legate de aceste documente unice de programare să poată face obiectul unui pachet specific de împrumuturi, rezervate de către Banca Europeană de Investiții (BEI), în scopul creării de noi ecosisteme regionale de inovare economică și socială. Acesta ar putea fi un mijloc foarte bun de a încuraja soluțiile inovatoare, de a organiza demonstrații industriale pentru întreprinderi, de a promova constituirea de consorții în domenii care necesită noi parteneriate între întreprinderi. Aceste ecosisteme ar trebui să fie parteneriate public-privat care să răspundă dublului obiectiv de a contribui la îmbunătățirea competitivității întreprinderilor și a eficacității serviciilor publice (deci la raționalizarea cheltuielilor publice);

38.

CoR este convins că elementul esențial pentru sprijinirea ambițiilor industriale ale UE îl constituie politica regională de specializare inteligentă RIS3, bazată pe o analiză sistematică a specificului regional existent și a potențialului de inovare și creștere.

39.

propune ca statele membre să adopte politici de amenajare a teritoriului care să le permită să se decidă în timp util în raport cu localizarea zonelor de activitate economică și să nu creeze obstacole inutile, împiedicând amplasarea întreprinderilor;

40.

îndeamnă regiunile să evalueze necesitatea de a promova dezvoltarea tehnologiilor prevăzute în propriile strategii de specializare inteligentă (RIS3) și să ia măsurile necesare pentru a promova politica industrială ca prioritate de finanțare, precum și măsuri de consolidare a parteneriatelor în întreaga UE, în vederea realizării obiectivelor;

41.

face apel la Comisie să sprijine în special rețelele interregionale, cooperarea dintre acestea și învățarea reciprocă. Un exemplu îl constituie inițiativa Vanguard, care a plasat renașterea industrială în centrul activităților sale de tip S3, în vederea promovării schimbului de experiență, a creării unor căi ascendente către excelență și a procesării în comun a dosarelor pentru proiecte;

42.

solicită UE trebuie să acorde finanţare regiunilor, contribuind astfel la crearea unor ecosisteme de inovare eficiente și a unor inițiative europene comune. CoR subliniază că singura cale de realizare a obiectivelor RIS3 din Europa sunt activităţile descentralizate în domeniul inovării, întreprinse cu sprijinul UE;

43.

arată că, în comparație cu perioada anterioară de programare 2007-2013, trebuie reînnoite normele și practicile definite de statele membre și autorităţile regionale, pentru a pune în evidență și măsura rezultatele și impactul. Acest lucru necesită implicarea sporită a tuturor actorilor principali din domeniul cercetării, dezvoltării și inovării (CDI) din regiune în punerea în aplicare a RIS3 în regiunea respectivă, precum și colaborarea eficace în rețea la nivelul UE;

44.

împărtăşeşte preocupările exprimate de multe părți interesate din Europa referitoare la faptul că statele membre și autorităţile regionale nu au urmat orientările Comisiei privind reducerea birocraţiei, reînnoirea finanțării bazate pe RIS3 și crearea sistemului de finanţare prin fonduri ESI, care să fie flexibil și orientat către utilizator;

45.

îndeamnă statele membre să evalueze condițiile mediului de afaceri de la nivel local în vederea unei mai mari eficiențe a procedurilor administrative și a reducerii birocrației pentru întreprinderi. Acest lucru va face posibilă compararea modului în care diferitele proceduri și modalități de a aplica normele afectează mediul de afaceri la nivel local;

46.

îndeamnă regiunile ca, împreună cu Comisia, să-și revizuiască planurile RIS3 și cele de parteneriat european în ceea ce privește TGE. Conform raportului Platformei S3, factorii de decizie politică de la nivel regional au numeroase întrebări legate de ajutoarele de stat și finanţarea TGE, inclusiv referitor la normele de finanţare a proiectelor și infrastructurilor demonstrative;

47.

reamintește că trebuie folosite și instrumente naționale, în special cele bazate pe piață și alte instrumente de finanțare inovatoare. Noile priorități de finanțare convenite de Comisie și de Banca Europeană de Investiții oferă posibilități semnificative pentru ca întreprinderile de vârf să investească în tehnologii generice esențiale;

48.

subliniază importanţa fondurilor structurale și de investiții europene (ESI) și a programului Orizont 2020 pentru consolidarea competitivităţii industriale a UE. Este deosebit de important să se consolideze cercetarea multidisciplinară de vârf și să se pună în aplicare la nivel regional rezultatele acesteia. Sunt necesare pachete de măsuri finanțate din mai multe fonduri, care să recurgă la cunoștințele de ultimă oră în materie de TIC și TGE, cu scopul de a moderniza diferitele sectoare industriale și de a crea noile practici necesare pentru rezultate durabile pe plan social;

49.

în plus, sprijinul prin Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) continuă să fie un important instrument practic care ajută persoanele și regiunile să se redreseze în urma efectelor crizei economice și a impactului globalizării, ajutând persoanele disponibilizate să își găsească noi locuri de muncă;

50.

atrage atenţia asupra rolului esențial al capitalului uman, al know-how-ului de cea mai bună calitate și al competenţelor în abordarea provocărilor din sectorul industrial. Inadecvarea competențelor și aspectele legate de formare vor reprezenta o provocare majoră pentru industria UE în anii următori, în special datorită faptului că progresele din domeniul tehnologiilor de producție vor duce la creșterea cererii de competențe specifice și de cicluri de formare corespunzătoare; consideră că trebuie să fie sensibilizat publicul și să se introducă programe de formare și învățământ multidisciplinare și transsectoriale pentru ca rezultatele cercetării și inovării să poată fi dezvoltate și să se permanentizeze, fiind puse în practică;

51.

CoR lansează o provocare tinerei generații digitale și întreprinderilor la început de drum demarate de aceasta, să contribuie la proiectarea și implementarea strategiilor regionale de specializare inteligentă, ajutând la identificarea insuficiențelor și la repararea proceselor din cadrul lanțurilor valorice necesare în regiuni. Noile soluții inovatoare ar trebui să se concentreze atât asupra proceselor industriale publice și private, cât și asupra comportamentului cetățenilor în calitate de consumatori;

52.

CoR îndeamnă UE, statele membre și regiunile să direcționeze fondurile de coeziune și cele din cadrul Orizont 2020 către competitivitate, făcând investiții mai mari în oportunitățile industriale transregionale, transfrontaliere și transsectoriale. O atenție deosebită trebuie acordată infrastructurii energetice, de transport și digitale, care permite cooperarea dintre țări, integrarea lanțurilor de aprovizionare și un comerț intern intra-UE mai activ;

53.

în avizele sale, a insistat în mod constant în favoarea unei reforme structurale a industriei și a subliniat importanța capacității de reacție a societății și a întreprinderilor în mediul concurențial creat de globalizare și digitalizare. Aceste recomandări sunt, de asemenea, legate de măsuri pentru creșterea nivelului de calificare și de o gândire bazată pe ciclul de viață, care subliniază impactul global și atingerea obiectivelor în materie de schimbări climatice. Printre acestea se numără:

54.

a identificat deja principalele schimbări necesare pentru politica industrială și investiţiile necesare pentru modernizarea activității întreprinderilor, precum și mijloacele de punere în aplicare a acestora. Următoarele extrase din avizul CoR adoptat în urmă cu trei ani arată că aceleași orientări sunt încă în faza de pregătire și că măsurile UE sunt prea lente pentru a răspunde rapid la nevoile în schimbare ale mediului economic și de afaceri. CoR (6):

55.

subliniază că ritmul schimbării poate fi sporit prin alocarea mai multor resurse nivelurilor local şi regional. Avem nevoie de activităţi de pionierat inovatoare și de înaltă calitate și de reproducerea rezultatelor în Europa. Regiunile sunt pregătite să experimenteze și să creeze rapid prototipuri, ceea ce este o cheie a succesului;

56.

în mai multe avize ale sale, a menționat pe ce trebuie pus accentul în procesul de punere în aplicare. Următoarele exemple din avizul privind Orizont 2020 (7), adoptat de CoR cu doi ani în urmă, sunt relevante, printre altele, pentru punerea în aplicare a pachetului privind politica industrială. CoR:

57.

recunoaște că mediul concurențial mondial s-a schimbat fundamental: este necesară nu doar o adaptare la situație, ci transformarea într-un motor al schimbării în multe privințe. Competitivitatea globală pe termen lung a întreprinderilor din UE trebuie să beneficieze de o prioritate mai mare atunci când se evaluează reglementările existente la nivelul UE și se decide modul în care se direcționează finanțarea pentru CDI;

58.

subliniază că legislația UE privind produsele industriale definește principalele cerințe pentru întreprinderi în ceea ce privește siguranța, sănătatea și alte chestiuni de interes public. Este deosebit de important ca industria să nu fie împovărată excesiv cu modificări nejustificat de frecvente ale reglementărilor, ci, dimpotrivă, să dispună de mecanisme concrete care să vizeze facilitarea și sprijinirea investițiilor în întreprinderi. O eliminare controlată a barierelor de reglementare este importantă, știindu-se că tehnologia avansează din ce în ce mai rapid, iar lanțurile de aprovizionare mondiale devin tot mai interconectate;

59.

CoR încurajează regiunile și orașele europene să creeze și să implementeze un cadru de reglementare care să stimuleze inovarea și investițiile în TIC în întreaga economie de pe teritoriile lor. Restabilirea rolului UE de inovator global va fi catalizatorul unui cerc virtuos al îmbunătățirii productivității, creșterii și creării de locuri de muncă.

60.

reamintește promisiunea Comisiei de a lua măsuri pentru ca reglementarea să rămână stabilă pe termen lung și ca normele să fie simplificate în mod substanțial. Acest obiectiv este o prioritate imediată. Noile norme ar trebui supuse unor evaluări aprofundate ale impactului. În practică, standardele UE servesc drept model în întreaga lume, iar Comisia continuă să promoveze un sistem de standarde internaționale;

61.

solicită din nou Comisiei să-și rafineze capacitatea de analiză și instrumentele de susținere a întreprinderilor prin studierea posibilității de a crea, așa cum a acceptat deja în cazul industriilor agroalimentare, o nouă categorie de întreprinderi intermediare între IMM-uri și întreprinderile mari, al căror efectiv ar urma să fie cuprins între 250 și 750 de salariați și a căror cifră de afaceri nu ar depăși 200 de milioane EUR. Această categorie de întreprinderi ar putea beneficia de rate adaptate ale ajutoarelor, superioare celor ale marilor întreprinderi și inferioare celor ale IMM-urilor (8);

62.

arată că în iulie 2014 (9) au intrat în vigoare noi norme privind ajutoarele de stat pentru Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare și pentru cercetare, dezvoltare și inovare (CDI). Aceste noi norme permit mai multe investiții în cercetare şi inovare, în special în grupuri de proiecte complexe, la scară largă, scopul urmărit fiind influențarea în mod semnificativ a reînnoirii industriale;

63.

observă că facilitarea punerii în aplicare a fondurilor structurale și de investiții europene, prin extinderea domeniului de aplicare a Regulamentului general de exceptare pe categorii, reprezintă o îmbunătățire semnificativă;

64.

notează că Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare stabilește condițiile în care ajutoarele de stat sunt exceptate de la obligația de a da aviz prealabil Comisiei; de asemenea, notează că Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare stabilește praguri mai ridicate de notificare și de intensitate a ajutorului și introduce noi categorii suplimentare de ajutor exceptat, cum ar fi ajutorul acordat clusterelor de inovare și ajutorul de investiții acordat infrastructurii de cercetare;

65.

observă că în cadrul pentru ajutoarele de stat în domeniul CDI este inclus și ajutorul pentru dezvoltare experimentală și cercetare în sectorul industrial și că, în domeniul cercetării aplicate, a crescut intensitatea maximă a ajutorului;

66.

subliniază că domeniul de aplicare al instrumentului pentru proiecte importante de interes comun european este extins dincolo de cercetare și dezvoltare, incluzând o primă mobilizare, iar desfășurarea proiectelor importante de interes comun european implică deseori participarea semnificativă a autorităţilor publice, întrucât altfel piața nu ar finanța astfel de proiecte;

67.

afirmă încă o dată că proiectele importante de interes comun european pot fi o contribuție importantă la creșterea economică, crearea de locuri de muncă şi competitivitatea industriei și economiei din UE prin prisma efectelor lor colaterale pozitive asupra pieței interne și a societăţii UE;

68.

subliniază că statele membre și industria trebuie să profite pe deplin de posibilitățile oferite de noile norme privind ajutoarele de stat pentru promovarea activităţilor comerciale, reînnoirii industriale și creării de locuri de muncă în Europa;

69.

accentuează faptul că întreprinderile europene trebuie să-și îmbunătăţească capacitatea de inovare și să devină actori-cheie în cadrul extinderii continue a lanțurilor de creare a valorii, chiar dacă li se impun condiții inechitabile pe piețele emergente importante.