29.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/141

(1)

Actualul mediu economic al zonei euro este caracterizat de o redresare economică treptată, însă în continuare fragilă. În anul 2013 și la începutul anului 2014, inflația din zona euro a scăzut semnificativ și se estimează că va înregistra doar o creștere treptată foarte moderată în intervalul de timp care face obiectul prognozei, reflectând ritmul lent de creștere actual, precum și ajustările în curs ale prețurilor relative în economiile vulnerabile și aprecierea anterioară a cursului de schimb al monedei euro. În plus, în timp ce bazele redresării devin tot mai solide, discrepanțele dintre statele membre a căror monedă este euro („statele membre din zona euro”) rămân pronunțate.

(2)

Zona euro nu este doar suma membrilor săi. Criza economică și financiară a expus în mod clar interconexiunile strânse din zona euro și a evidențiat necesitatea unei coordonări mai puternice a politicilor bugetare, financiare și structurale între statele membre din zona euro, pentru a asigura o strategie coerentă în materie de politici pentru zona euro în ansamblu. Statele membre din zona euro s-au angajat să inițieze o serie de reforme cuprinzătoare la nivelul politicilor și o coordonare extinsă a acestora prin semnarea, la 2 martie 2012, a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG). Intrarea în vigoare a așa-numitului „pachet de două regulamente” (3) („pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare”) în 2013 a aprofundat suplimentar coordonarea politicilor bugetare și economice în zona euro. Statelor membre din zona euro le revine responsabilitatea specifică de a pune în aplicare în mod eficace noul cadru de reglementare. Acest lucru necesită o creștere a presiunii inter pares cu scopul de a sprijini punerea în aplicare a reformelor naționale și prudența bugetară, evaluarea mai amplă a reformelor naționale din perspectiva zonei euro, internalizarea efectelor de propagare potențiale și stimularea politicilor deosebit de importante pentru buna funcționare a UEM. Aceasta necesită, de asemenea, o comunicare adecvată în legătură cu strategia privind zona euro.

(3)

Dată fiind interdependența puternică dintre statele membre din zona euro, trebuie avute în vedere efectele de propagare potențial însemnate generate de punerea în aplicare a reformelor structurale, în scopul de a garanta elaborarea și punerea în aplicare în condiții optime a politicilor pentru statele membre din zona euro, în mod individual, și pentru zona euro, în ansamblu. De exemplu, întreprinderea unor acțiuni mai pronunțat concertate în punerea în aplicare a reformelor ar facilita convergența necesară între statele membre. În acest sens, sunt esențiale dezbaterea timpurie a planurilor de reformă ale statelor membre din zona euro, pe baza practicilor existente, și punerea în aplicare eficientă a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice.

(4)

Una dintre provocările importante cu care se confruntă zona euro este reducerea datoriei publice prin aplicarea unor politici bugetare diferențiate și favorabile creșterii, stimulând în același timp potențialul de creștere al zonei euro și abordând consecințele sociale ale crizei. Ca urmare a eforturilor de consolidare din ultimii ani, situația bugetară a zonei euro s-a îmbunătățit, însă o serie de state membre din zona euro trebuie încă să continue ajustarea bugetară pentru a reduce nivelurile foarte ridicate ale datoriei. Toate statele membre din zona euro ar trebui să amelioreze calitatea finanțelor publice, cu scopul de a stimula productivitatea și ocuparea forței de muncă.

(5)

În zona euro, investițiile au scăzut drastic în faza inițială a crizei și nu au revenit încă la media pe termen lung. Tendințele de investiții slabe sunt cauzate de efectul cumulat al reducerii gradului de îndatorare a sectorului privat, al fragmentării financiare și al eforturilor de consolidare fiscală necesare care au dus la reducerea investițiilor publice. Pentru a susține redresarea și a stimula creșterea potențială este esențial să se efectueze investiții mai mari în infrastructură și competențe. Mare parte din investiții trebuie să provină din sectorul privat, însă autoritățile publice pot avea un rol important în crearea condițiilor favorabile.

(6)

În zona euro, fluxul de creditare a economiei reale este în continuare modest, iar fragmentarea pieței financiare este în continuare ridicată, în pofida presiunii reduse asupra datoriei suverane. Accesul la finanțare, în special pentru IMM-uri, este în continuare o provocare în multe state membre, ceea ce constituie o amenințare la adresa redresării economice. Se impun așadar inițiative care au scopul de a restabili fluxurile de creditare, de a aprofunda piețele de capital și de a stimula finanțarea pe termen lung a economiei. Acțiuni precum finalizarea exercițiului de ajustare a bilanțurilor băncilor, continuarea consolidării rezervelor de capital, atunci când este necesar, evaluarea calității activelor și testele de rezistență contribuie la identificarea oricăror puncte de vulnerabilitate rămase și la consolidarea încrederii în întregul sector. S-au realizat progrese importante în ceea ce privește uniunea bancară, în special prin instituirea mecanismului unic de supraveghere și prin acordul cu privire la mecanismul unic de rezoluție.

(7)

Criza financiară a expus deficiențe în arhitectura uniunii economice și monetare. La 28 noiembrie 2012, Comisia a prezentat un proiect pentru o uniune economică și monetară profundă și veritabilă, cu scopul de a lansa o dezbatere europeană. La 5 decembrie 2012, președintele Consiliului European, în strânsă colaborare cu președintele Comisiei Europene, președintele Eurogrupului și președintele Băncii Centrale Europene, a prezentat un raport pe baza unei serii de idei din proiectul Comisiei, care conținea un calendar și un proces etapizat pentru finalizarea uniunii economice și monetare. Parlamentul European și-a exprimat punctul de vedere în rezoluția din 20 noiembrie 2012. De atunci, s-au întreprins acțiuni importante. În decembrie 2013, Consiliul European a furnizat puncte de vedere suplimentare. Dezvoltarea în continuare a UEM va necesita o abordare în etape, în care disciplina este însoțită de solidaritate. Pachetele cunoscute sub denumirile de „pachetul privind guvernanța economică” (4) și „pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare” prevăd o primă evaluare a punerii în aplicare a acestora până la sfârșitul anului 2014.

1.

Să promoveze și să monitorizeze, în strânsă cooperare cu Comisia, punerea în aplicare a reformelor structurale în acele domenii care sunt cele mai relevante pentru buna funcționare a zonei euro cu scopul de a sprijini creșterea, convergența și ajustarea dezechilibrelor interne și externe. Să evalueze și să stimuleze progresele în ceea ce privește îndeplinirea angajamentelor de reformă asumate de statele membre din zona euro care se confruntă cu dezechilibre excesive și punerea în aplicare a reformelor în statele membre din zona euro care se confruntă cu dezechilibre care necesită măsuri decisive, în scopul de a limita efectele de propagare negative asupra restului zonei euro. Să sprijine politici adecvate în țările care înregistrează excedente importante de cont curent pentru a contribui la efectele de propagare pozitive. Să organizeze periodic discuții tematice privind reformele structurale ale pieței forței de muncă și pieței de produse cu efecte de propagare potențial însemnate, cu accent pe reducerea sarcinii fiscale ridicate asupra muncii și pe reformarea piețelor serviciilor.

2.

Să coordoneze politicile bugetare ale statelor membre din zona euro, în strânsă cooperare cu Comisia, în special atunci când evaluează proiectele de planuri bugetare pentru a asigura o poziție bugetară coerentă și favorabilă creșterii în zona euro. Să amelioreze calitatea și sustenabilitatea finanțelor publice acordându-se prioritate investițiilor tangibile și intangibile la nivel național și la nivelul UE. Să asigure poziția solidă a cadrelor bugetare naționale, inclusiv a consiliilor bugetare naționale.

3.

Să asigure reziliența sistemului bancar, în special prin luarea măsurilor necesare ca urmare a evaluării calității activelor și a testelor de rezistență, precum și prin punerea în aplicare a regulamentelor privind uniunea bancară și prin continuarea eforturilor suplimentare prevăzute pentru perioada de tranziție la mecanismul unic de rezoluție. Să stimuleze investițiile în sectorul privat și să crească fluxul de creditare a economiei prin acțiuni de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la creditare, aprofundând piețele de capital, redemarând piața securitizărilor, pe baza propunerilor și a calendarului prevăzute în Comunicarea Comisiei privind finanțarea pe termen lung a economiei europene.

4.

Să continue activitatea de aprofundare a uniunii economice și monetare și să contribuie la îmbunătățirea cadrului de supraveghere economică în contextul revizuirilor prevăzute pentru sfârșitul anului 2014.