Recurs introdus la 2 decembrie 2013 de Iliad SA, Free infrastructure, Free SAS împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 16 septembrie 2013 în cauza T-325/10, Iliad și alții/Comisia

(Cauza C-624/13 P)

2014/C 39/16

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurente: Iliad SA, Free infrastructure, Free SAS (reprezentant: T. Cabot, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Franceză, Republica Polonă, departamentul Hauts-de-Seine

Concluziile recurentelor

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă șase motive.

În primul rând, recurentele consideră că Tribunalul nu a respectat obligația de motivare, întrucât nu a răspuns la aspectul motivului întemeiat pe încălcarea de către Comisie a obligației sale de a deschide procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, în ceea ce privește indiciul dedus din angajamentele asumate de autoritățile franceze care demonstrează dificultăți serioase cu care s-a confruntat Comisia și în baza căreia Comisia era obligată să deschidă o astfel de procedură oficială de investigare.

În al doilea rând, acestea susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a calculat durata procedurii de examinare preliminară desfășurată de Comisie. Pe de o parte, recurentele apreciază că notificarea transmisă de Franța nu putea fi considerată că a fost completată în termenele impuse și, prin urmare, nu ar fi trebuit să fie luată în considerare. Pe de altă parte, acestea consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept calificând o cerere de observații „eventuale” adresată de Comisie autorităților franceze drept o solicitare de informații suplimentare în sensul Regulamentului (CE) nr. 659/1999 (1).

În al treilea rând, recurentele invocă un motiv de ordine publică întemeiat pe o eroare de drept a Tribunalului, întrucât acesta nu a arătat din oficiu că Comisia nu putea să declare ajutorul în litigiu compatibil cu tratatul, din moment ce notificarea acestui ajutor ar fi trebuit să fie considerată ca retrasă, conform articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999. Întrucât autoritățile franceze nu au răspuns în mod efectiv în termenele stabilite la solicitările de informații suplimentare, notificarea în litigiu ar fi trebuit să fie retrasă în temeiul articolului 5 alineatul (3) din regulamentul menționat. Pe cale de consecință, Comisia ar fi fost necompetentă să se pronunțe asupra măsurii notificate, fapt care ar fi trebuit să fie invocat din oficiu de către Tribunal în decizia atacată.

În al patrulea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept în aprecierea disfuncționalității pieței. Această eroare de drept ar rezulta din faptul că Tribunalul ar fi aplicat testul universalității în loc de testul disfuncționalității pieței rezultat din jurisprudența Olsen, care constă în verificarea aspectului dacă concurenții prestau un serviciu analog și nu prestau un serviciu universal.

În al cincilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește aplicarea în timp a normelor dreptului Uniunii Europene pentru a aprecia disfuncționalitatea pieței. Eroarea de drept ar rezulta, pe de o parte, din limitarea examinării disfuncționalității pieței la datele referitoare la anii 2004 și 2005 și, pe de altă parte, din lipsa unei analize prospective a pieței pentru a verifica aspectul dacă disfuncționalitatea pieței este stabilită pe toată durata aplicării serviciului de interes economic general.

În ultimul rând, recurentele reproșează Tribunalului un ansamblu de motive contradictorii.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).