26.11.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 345/24

---

Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

2013/C 345/12

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare  (2)

„ELBE-SAALE HOPFEN”

NR. CE: DE-PGI-0005-01071-13.12.2012

IGP ( X ) DOP ( )

1.   Denumire

„Elbe-Saale Hopfen”

2.   Statul membru sau țara terță

Germania

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tip de produs

Clasa 1.8.

Alte produse din anexa I la tratat (condimente etc.)

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Botanică:

Din punct de vedere botanic, hameiul (Humulus lupulus L.) face parte din ordinul urticacee (Urticaceae) și din familia canabinacee (Cannabaceae). Este o plantă perenă, dioică, adică o plantă care prezintă inflorescențe fie exclusiv feminine, fie exclusiv masculine. Pentru cultura hameiului sunt importante numai plantele cu inflorescențe feminine, deoarece numai acestea formează așa-numitele conuri. Conul de hamei este format din bractee, bracteole, un peduncul și tija centrală. La baza bracteolelor se găsesc niște biluțe galbene, iar acestea sunt glandele care conțin pudra de hamei (lupulina), esențială pentru industria berii.

Produse:

Protecția în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, care se aplică descrierii hameiului provenit din aria de cultivare Elbe-Saale, se referă în exclusivitate la conurile de hamei feminine, uscate, precum și din produsele prelucrate obținute din acestea sub formă de pelete de hamei tip 90 și tip 45 și extractele din hamei prin utilizarea CO2 sau a etanolului. Aceste produse sunt rezultatul prelucrării hameiului brut pentru:

—	costuri de transport și de depozitare mai reduse;

—	o mai bună fluiditate (pelete) în comparație cu hameiul brut;

—	posibilitatea automatizării dozării în fabricile de bere; și

—	o mai bună utilizare a substanțelor amare și aromatizante în cursul procesului de fermentare.

Produsele convenționale din hamei sunt peletele tip 90 (din 100 kg hamei brut sunt produse 90 kg de pelete), pelete îmbogățite cu lupulină de tip 45 (din 100 kg hamei brut sunt produse 45 kg de pelete), precum și extractele din hamei prin utilizarea CO2 sau a etanolului. Prin procesul de peletare, conurile de hamei sunt măcinate și apoi presate în pelete prin utilizarea unor matrițe. Pentru obținerea peletelor îmbogățite cu lupulină de tip 45, măcinarea hameiului brut se efectuează după congelarea rapidă a acestuia. Ulterior acesta este cernut pentru a se îndepărta anumite părți ale conurilor de hamei. Niciunul dintre cele două procedee menționate nu implică adăugarea de alte substanțe.

Extractul de hamei este obținut prin extragerea conținutului peletelor sau a hameiului brut, cu ajutorul unor solvenți precum CO2 sau etanol. Obținerea extractului se realizează printr-un proces fizic. Prin urmare, solventul este utilizat numai pe post de vehicul, acesta fiind recirculat la sfârșitul procesului. Rășinile extrase prin ambele procedee sunt foarte stabile la depozitare.

Utilizare:

Hameiul din aria de cultivare Elbe-Saale, precum și produsele rezultate din prelucrarea acestuia, sunt utilizate în proporție de aproximativ 99 % la fabricarea berii. Substanțele amare și aromatice (uleiuri eterice) conținute de soiurile de hamei cultivate în aria de cultivare Elbe-Saale au o influență majoră asupra valorii produsului final.

În aria de cultivare Elbe-Saale, care în prezent este pe locul doi ca mărime în Germania, se cultivă în special soiuri amare de hamei, cum ar fi:

—	Hallertauer Magnum;

—

Herkules;

—	Hallertauer Taurus;

—	Northern Brewer;

—	Nugget; și

—	Hallertauer Merkur.

De asemenea, în aria de cultivare Elbe-Saale se cultivă în cantități mai mici și soiuri aromatice, precum „Perle” și „Hallertauer Tradition”.

Caracteristici generale și de calitate:

Grupul de lucru privind analiza hameiului (Arbeitsgruppe Hopfenanalyse) generează anual valorile medii ale acizilor alfa pe baza mai multor soiuri de hamei proaspăt recoltat din diferite arii de cultivare. Soiurile amare au un conținut ridicat de acizi alfa. Pentru cel mai cultivat soi, Hallertauer Magnum, conținutul mediu pe 15 ani, între 1997 și 2011, a fost de 13,25 %. Pentru soiul aromatic Perle, cultivat în aria de cultivare Elbe-Saale, conținutul mediu pe 10 ani de acizi alfa, între 2003 și 2012, a fost de 7,35 %. Aceste valori au fost furnizate de laboratoarele colectorilor. Ariile de cultivare extinse permit producerea în mod constat a unor loturi de hamei de calitate superioară.

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

—

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

—

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Întregul proces de producție al hameiului, inclusiv ambalarea și certificarea inițială a recoltelor, are loc în exploatațiile de hamei și, prin urmare, în aria geografică delimitată.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

—

3.7.   Norme specifice privind etichetarea

—

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică în care poate fi cultivat în exclusivitate „Elbe-Saale Hopfen” cuprinde următoarele comune, orașe sau localitățile/cartierele precizate între paranteze ale comunelor sau orașelor menționate:

În Saxonia (Sachsen): Orașul Mügeln, Ostrau, Großweitzschen, orașul Leisnig, Göda, Burkau, Panschwitz-Kuckau, orașul Elstra, orașul Weißenberg, orașul Löbau, Schönau-Berzdorf a. d. Eigen, orașul Bernstadt a. d. Eigen, orașul Grimma, Priestewitz, Klipphausen;

În Saxonia Superioară (Sachsen-Anhalt): Orașul Bernburg (Weddegast), orașul Köthen (Baasdorf), orașul Südliches Anhalt (Edderitz, Großbadegast/Klein Badegast, Prosigk, Maasdorf), Nemsdorf-Görendorf, Obhausen, orașul Querfurt, Salzatal (Beesenstedt), Elsteraue (Rehmsdorf și Spora cu cartierele Sprossen și Oelsen), Gleina, orașul Zeitz, Kretzschau (Grana, Salsitz), Wetterzeube, Molauer Land (Casekirchen, Molau, Aue);

În Turingia (Thüringen): Saaleplatte, Kutzleben, orașul Heringen-Helme, orașul Weißensee, comuna Gangloffsömmern, Frömmstedt, orașul Großenehrich, Rottleben, orașul Sondershausen, orașul Schkölen, Monstab.

5.   Legătura cu aria geografică

5.1.   Specificitatea ariei geografice

Hameiul din aria de cultivare Elbe-Saale este cultivat aproape în exclusivitate pe soluri profunde, desțelenite, de clasă superioară, cu o valoare a solului între 60 și 100, care și-a dovedit calitățile de-a lungul unei perioade de cultivare a hameiului de peste 50 de ani.

Solurile de cernoziom și solurile de loess din Magdeburger Börde, Platoul Querfurt și Bazinul Turingiei oferă condiții optime pentru cultivarea hameiului. Alte arii care se pretează foarte bine cultivării hameiului sunt solurile loess profunde, ușor degradate, de culoare deschisă situate între Leipzig și Dresda, cum ar fi Lommatzscher Pflege, precum și solurile aluviale din văile largi ale râurilor.

Clima ariei de cultivare Elbe-Saale, cea mai nordică arie de cultivare a hameiului din Germania, este în esență similară celorlalte arii de cultivare cunoscute. Din cauza situării mai la nord a ariei de cultivare și ca urmare a temperaturilor medii anuale la sol mai scăzute, în special în perioada de vegetație martie-august, maturitatea hameiului este atinsă cu până la șase zile mai târziu decât în ariile de cultivare din sudul Germaniei. În comparație cu alte arii de cultivare, precipitațiile medii anuale sunt mai scăzute (între 450 l/m2 și 650 l/m2). Pentru a garanta producția de hamei, 74 % dintre ariile cultivate sunt în prezent (situația din 2011) irigate la nevoie prin picurare, în lunile iunie, iulie și august, caracterizate prin precipitații scăzute.

Un alt factor care contribuie la asigurarea recoltei de „Elbe-Saale Hopfen” îl constituie structurile din beton armat, utilizate exclusiv în aria de cultivare Elbe-Saale. Aceste structuri din beton armat sunt caracterizate de o durată de viață lungă, costuri de întreținere reduse, rezistență mare și, prin urmare, o bună rezistență la furtună.

Deoarece hameiul este o cultură sensibilă la vânt, pe lângă alegerea unor zone protejate împotriva vântului, marginile culturilor sunt protejate de arbuști naturali sau de arbuști deja existenți și, după caz, se plantează între unul și două rânduri de arbuști cu creștere rapidă.

Datorită distanțelor relativ mari între exploatațiile individuale de hamei, riscul de pagube aduse unor suprafețe mari de culturi de către furtuni sau grindină este redus. Un alt avantaj, atât din punct de vedere comercial, cât și al asigurării aprovizionării cu hamei, îl reprezintă condițiile fitosanitare favorabile, culturile fiind indemne de unele infecții cu ciuperci dăunătoare precum verticilioza, în prezent rezistentă la tratamente chimice. Întinderea ariei de cultivare Elbe-Saale în linie dreaptă este de aproximativ 280 km în direcția est-vest și aproximativ 85 km în direcția sud-nord. Aria cuprinde în prezent 29 de exploatații de cultivare a hameiului (situația din 2010/2011).

Cultivarea hameiului în aria Elbe-Saale are o tradiție de peste 1 000 de ani. Prima atestare documentară a cultivării hameiului în aria geografică datează din secolul XI. Dispoziții legislative cu privire la cultivarea hameiului există încă din secolul XIII. Există numeroase dovezi cu privire la cultura extinsă a hameiului și comerțul înfloritor cu hamei în partea sudică a Germaniei de Est, cum ar fi, de exemplu, piața de hamei din Dresda. Prima atestare detaliată și precisă a cultivării hameiului în aria geografică datează de la începutul secolului XVIII. Calitatea deosebită a hameiului din aria geografică a fost atestată încă din anul 1784. Hameiul provenit din aria geografică este foarte cunoscut și se bucură de un renume deosebit datorită originii sale. Pentru menținerea acestui renume, încă din secolul XVI a fost introdus un blazon al hameiului, similar cu cel al zonei de cultivare Spalt. Chiar și în prezent, originea hameiului din aria de cultivare Elbe-Saale este certificată prin aplicarea unui blazon.

Cultivarea istorică a hameiului în aria geografică este atestată de numeroase denumiri de locuri și de depozitele și hambarele de hamei păstrate, precum și de faptul că numeroase embleme ale localităților din zonă includ hameiul ca unul dintre motive. Deși în secolul XIX suprafața cultivată cu hamei din cele trei landuri actuale era de peste 1 000 de hectare, aceasta s-a redus până la începutul secolului XX, astfel încât după anul 1934 hameiul se mai cultiva numai în grădinile din Hildburghausen pentru fabricile locale de bere. Cu sprijinul tehnic al Republicii Socialiste Cehoslovacia învecinate, în 1950 a început din nou plantarea hameiului. Începând cu 1964, introducerea soiului amar Northern Brewer, originar din Regatul Unit (înregistrat în 1968), a reprezentat un important pas înainte. Încă din 1985, peste 80 % din suprafața destinată hameiului era cultivată cu soiuri amare – predominant cu soiul Northern Brewer, iar începând cu 1973, pe suprafețe mici, și cu soiul de hamei amar Bullion. De la începutul anilor 1990 a început să fie cultivat soiul de hamei amar Hallertauer Magnum. În prezent, cultura soiurilor amare de hamei, care a reprezentat cel puțin 87 % din suprafața cultivată și peste 86 % din cantitatea recoltată, se află în continuă creștere, mai mult decât în orice arie de cultivare din Germania.

Aria de cultivare Elbe-Saale, cu centrul în Saalkreis, a fost menționată pentru prima dată în asociere cu hameiul în cadrul unei prezentări la școala de agricultură din Halle-Gröbers, în anul 1947. Până în anul 1957, recolta ariei de cultivare era descrisă ca „hamei din Germania centrală”, iar la export ca „hamei din Saale”, și a obținut pentru prima dată o medalie de aur la Târgul de la Leipzig din 1966. În 1971, regiunea a aderat la Convenția internațională a cultivatorilor de hamei și a fost recunoscută ca „Aria de cultivare RDG”. Aria de cultivare a fost denumită „Elbe-Saale” abia în anul 1990.

Mărimea suprafețelor cultivate, și în mare parte neschimbate de-a lungul timpului, permite obținerea unui timp de rotație scurt, precum și optimizarea utilizării mașinilor și a echipamentelor, care au ca rezultat o eficacitate crescută a producției și exploatării hameiului. Suprafețele cultivate mari reprezintă un avantaj major pentru producția unor loturi de hamei de calitate superioară și constantă.

Condițiile climatice prezintă o importanță majoră pentru formarea lupulinei. „Elbe-Saale Hopfen” se distinge prin cultivarea sa în celebra zonă viticolă Saale-Unstrut și în imediata sa vecinătate, precum și pe valea Elbei. Supranumit și „vița-de-vie a nordului”, hameiul a înlocuit în multe locuri viile, deoarece dezvoltarea sa necesită mai puțină căldură.

5.2.   Specificitatea produsului

Datorită conținutului ridicat de acizi alfa, soiurile amare de hamei prezintă o importanță economică sporită, fiind utilizate în procesul de fabricare a berii în special pentru controlul amărelii berii. În aria de cultivare Elbe-Saale sunt cultivate în special soiuri amare de hamei. Hameiul produs în aria de cultivare înainte de 1990 era folosit în special pentru aprovizionarea fabricilor de bere din fosta RDG. Începând cu anul 1990, soiurile amare de hamei produse în regiunea Elbe-Saale sunt utilizate în întreaga lume de către cele mai mari companii de bere din lume.

Cu toate că hameiul produs în fosta RDG era utilizat în întregime pentru consumul intern și nu era exportat, acesta întrunea încă din 1970 cerințele de calitate internaționale.

Cultivarea hameiului în regiunea Elbe-Saale s-a bucurat de recunoaștere internațională cu ocazia Conferinței Comisiei Științifice din 1974 și a celui de-al XXVIII-lea Congres Internațional al Cultivatorilor de Hamei din 1980 de la Dresda, dat fiind faptul că, pe suprafețele întinse de până la 90 de hectare, producția la hectar era similară cu cea obținută în fosta RFG (1979: 17,5 tone).

În cadrul „schimbului de experiență la nivel central” introdus în 1960, cultivatorii de hamei au beneficiat de informații privind cunoștințe și tehnologii noi. Această tradiție a fost continuată cu succes în fiecare an începând cu 1996, iar din anul 2002 o dată la doi ani, sub forma „Zilei hameiului din Elbe-Saale”. Această manifestare are ca scop în special trezirea interesului fabricilor locale de bere pentru această materie primă indispensabilă, cultivată în regiune. Începând cu anul 2006, este aleasă cu regularitate o „regină a vinului”, care reprezintă „Elbe-Saale Hopfen” la nivel regional, supraregional și internațional.

Cunoștințele și experiența deosebită privind cultivarea hameiului din aria geografică sunt evidențiate de la începutul anului 1950 și până în prezent de cercetarea în domeniul hameiului de la Jena. În 2009, a fost inaugurat în comuna Groß Santersleben un „Centru de informare al hameiului”, care oferă numeroase informații interesante referitoare la aria de cultivare Elbe-Saale.

Pentru multe fabrici de bere locale, hameiul din aria de cultivare Elbe-Saale reprezintă o marcă de calitate. În unele restaurante care dețin propria fabrică de bere, cum ar fi „Bayerischer Bahnhof” din Leipzig, se utilizează exclusiv hamei brut și pelete de hamei produse în aria de cultivare Elbe-Saale. În plus, unele fabrici de bere din regiune, cum ar fi Altenburger Brauerei GmbH, Brauerei Landsberg GmbH și Privatbrauerei Schwerter Meißen GmbH utilizează pelete de hamei obținute din hamei brut cultivat în aria de cultivare. „Elbe-Saale Hopfen” este comercializat în întreaga lume prin intermediul societăților comerciale, aproximativ 40 % fiind expediat către fabricile de bere din UE (inclusiv Germania), iar peste jumătate către țări terțe. Berea de calitate superioară produsă de marile companii de bere la nivel internațional se datorează în parte și utilizării unor loturi omogene de hamei produse în aria de cultivare Elbe-Saale. De exemplu, compania de bere Radeberger Gruppe KG, în prezent lider pe piața berii în Germania, care deține fabrici în aproape toate zonele Germaniei, își obține peletele și extractele de hamei din hameiul produs în aria de cultivare Elbe-Saale.

Din anul 2004, în cadrul Expoziției hameiului produs în Germania, aria de cultivare Elbe-Saale pune anual la dispoziție mostre de soiuri de hamei amar, în vederea comparării cu alte soiuri produse în Germania. Producătorii de hamei din aria de cultivare Elbe-Saale au obținut în 2007 și 2008 locul trei, în 2005 locul întâi, iar în 2004 locul doi în clasamentul celor mai bune trei soiuri de hamei amar cultivate.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Caracteristicile climatice descrise mai sus, proprietățile deosebite ale solului, localizarea exploatațiilor și distanțele dintre acestea, precum și sistemul de cultivare specific (tipul de infrastructură, protecția împotriva vântului, irigațiile prin picurare) oferă cele mai bune condiții pentru cultivarea hameiului și în special pentru cultivarea soiurilor amare. În același timp, aceste condiții asigură o recoltă stabilă și un conținut ridicat și omogen de acizi alfa al hameiului produs în aria de cultivare Elbe-Saale.

Marile loturi de hamei de calitate superioară și constantă produse în aria de cultivare Elbe-Saale sunt apreciate atât de fabricile de bere locale, cât și de marile companii de bere din lume, cum ar fi cele din America de Sud, Europa Centrală și de Est. La renumele „Elbe-Saale Hopfen” au contribuit lunga tradiție a cultivării hameiului în regiunea Elbe-Saale și importanța acesteia ca a doua regiune ca mărime în ceea ce privește cultivarea hameiului din Germania.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (3)]

Markenblatt, Caiet nr. 25 din 22 iunie 2012, partea 7a-aa, p. 10037.

(http://register.dpma.de/DPMAregister/geo/detail.pdfdownload/35552)

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)  A se vedea nota de subsol nr. 2.

---