20.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 207/30

1.

Întrucât derogarea prevăzută la articolul 45 alineatul (4) TFUE nu este aplicabilă în speță [numirea unui cetățean al unui alt stat membru al Uniunii Europene în funcția de președinte al unei autorități portuare, persoană juridică calificată drept organism de drept public], în măsura în care privește cazurile de muncă salariată din cadrul administrației publice (situație care nu se regăsește în speță), dar, totuși, având în vedere că, în orice caz, exercitarea funcției de președinte al unei autorități portuare este calificată drept „activitate profesională” în sens larg, clauza prin care îndeplinirea funcției menționate este rezervată numai cetățenilor italieni constituie sau nu constituie o discriminare pe motiv de cetățenie interzisă de articolul 45?

2.

Funcția de președinte al unei autorități portuare italiene îndeplinită de un cetățean al unui alt stat membru al Uniunii Europene se poate încadra, altfel, în dreptul de stabilire prevăzut la articolul 49 și următoarele TFUE și, în acest caz, interdicția prevăzută în dreptul intern privind îndeplinirea acestei funcții de către o persoană care nu este cetățean italian constituie sau nu constituie o discriminare pe motiv de cetățenie ori această împrejurare poate fi considerată exclusă de articolul 51 TFUE?

3.

Cu titlu subsidiar, în ipoteza în care funcția de președinte al unei autorități portuare italiene este îndeplinită de un cetățean al unui alt stat membru al Uniunii Europene poate constitui o prestare de „servicii” în sensul Directivei 2006/123/CE (1), excluderea aplicării acestei directive serviciilor portuare este sau nu este pertinentă în prezenta cauză și, în cazul unui răspuns negativ, interdicția prevăzută de dreptul intern pentru îndeplinirea funcției determină sau nu determină o discriminare pe motiv de cetățenie?

4.

Cu titlu încă mai subsidiar, în ipoteza în care funcția de președinte al unei autorități portuare italiene îndeplinită de un cetățean al unui alt stat membru al Uniunii Europene nu se poate încadra în domeniul de aplicare al dispozițiilor de mai sus, aceasta poate fi privită totuși mai general în sensul articolului 15 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene drept o prerogativă care se încadrează în dreptul cetățeanului comunitar „de a lucra, de a se stabili sau de a presta servicii în orice stat membru”, indiferent de prevederile specifice „din domeniu”, cuprinse la articolul 45 și la articolul 49 și următoarele TFUE, precum și în Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței interne, și, prin urmare, interdicția prevăzută de dreptul intern pentru îndeplinirea funcției contravine sau nu contravine interdicției la fel de generale a discriminării pe motiv de cetățenie prevăzută la articolul 21 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?