17.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/17

—

este de acord cu faptul că ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare nu au rolul de a împiedica ieșirea de pe piață a întreprinderilor fără perspective de viitor și să producă astfel efecte care contravin principiilor unei „economii sociale de piață cu grad ridicat de competitivitate” și care ar fi păgubitoare atât pentru libera concurență, cât și pentru consumatori și contribuabili. Ele se pot dovedi utile în schimb dacă răspund obiectivului de a ajuta întreprinderile care sunt structural rentabile să depășească o perioadă de instabilitate, să protejeze locurile de muncă și expertiza industrială, să mențină structura economică a unui teritoriu;

—

propune introducerea unor praguri de minimis pentru notificarea ajutoarelor de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor;

—

propune fixarea duratei maxime de aplicare a măsurile de ajutorare pentru salvare la șase luni, cu posibilitatea prelungirii cu încă șase luni, o singură dată;

—

se declară favorabil stabilirii unor măsuri compensatorii specifice pentru contribuțiile excepționale ale autorităților publice, între care interzicerea vărsării de dividende în timpul perioadei de restructurare;

—

propune aplicarea prin analogie la ajutoarele de stat de la nivel național, regional și local a clauzei de eternitate a operațiilor, definită la articolul 57 din actualul Regulament general privind fondurile structurale. Astfel, acest articol prevede recuperarea sumelor acordate ca ajutoare în cazul în care investiția nu este menținută timp de cinci ani sau, în cazul IMM–urilor, timp de trei ani;

—

consideră că suma maximă admisă acordată ca ajutor (pentru salvare și pentru restructurare) aceleiași întreprinderi, care fusese stabilită în 2007 la 10 milioane EUR, trebuie ridicată la 15 milioane EUR, pentru a ține seama de inflație și de alți factori relevanți (printre altele, de impactul asupra PIB-ului și șomajului).

Raportor

dl Christophe ROUILLON (FR-PSE), primarul comunei Coulaines

Document de referință

Comunicarea Comisiei referitoare la

Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (JO C 244, 1.10.2004 p. 2)

1.

subliniază că revizuirea orientărilor privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate se înscrie în cadrul reformei generale de modernizare a politicii UE în materie de ajutoare de stat. În acest context, revendicările formulate în avizul său privind reforma generală (1) se aplică prin analogie, adică mai ales: simplificarea efectivă a regulilor, îmbunătățirea modalităților de aplicare practică a acestora și accelerarea sau chiar facilitarea procedurilor, concentrarea pe cazuri care au un impact important asupra pieței interne;

2.

subliniază că, pentru autoritățile locale și regionale sunt importante ajutoarele de stat destinate salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate, date fiind mizele pe care le implică aceste ajutoare în termeni de coeziune teritorială, economică și socială, dar și din cauză că autoritățile teritoriale sunt furnizori majori ai acestor tipuri de ajutoare;

3.

ca atare, și în ciuda faptului că regulile aplicabile ajutoarelor de stat țin de competența exclusivă a Uniunii Europene și că, de aceea, nu se aplică principiul subsidiarității, participarea autorităților locale și regionale în revizuirea acestor orientări este utilă în raport cu realitățile economice și sociale, cu legitimitatea democratică și este conformă normelor guvernanței pe mai multe niveluri;

4.

astfel, reamintește că autoritățile teritoriale, în măsura în care sunt responsabile de politica ocupării forței de muncă și de sprijinirea întreprinderilor aflate în restructurare, participă de asemenea activ la eforturile în materie de educație, formare profesională, securizare a programelor profesionale, și revitalizare a posibilităților de ocupare a forței de muncă, care răspund unor necesități în materie de anticipare și însoțire a restructurărilor;

5.

salută decizia Comisiei Europene din 28 septembrie 2012 de a prelungi pentru a doua oară orientările din 2004 și de demara, în primăvara anului 2013, o a doua consultare cu privire la revizuirea lor. Într-adevăr, prelungirea și noua consultare ar trebui să permită concretizarea principiilor reformei generale a ajutoarelor de stat și îmbunătățirea participării la revizuire a tuturor părților interesate. Astfel, o primă consultare desfășurată într-un răstimp foarte scurt, între decembrie 2010 și februarie 2011 (2), nu a determinat reacții decât din 19 state membre și de la 9 organizații, dar de la nicio autoritate teritorială. Ca atare, Comitetul Regiunilor solicită să i se trimită o sesizare pentru a participa la a doua consultare, prevăzută pentru primăvara anului 2013, astfel încât să rezulte o poziție comună a autorităților teritoriale din Europa;

6.

pe de altă parte, consideră că, prin prelungirea orientărilor actuale, vor fi trase învățăminte referitoare la impactul crizei asupra ajutoarelor de stat destinate salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate. În acest context, Comitetul își exprimă surprinderea în legătură cu faptul că raportul Comisiei cuprinzând actualizarea din anul 2012 a tabloului de bord privind ajutoarele de stat (3) nu oferă date distincte privind evoluția volumului ajutoarelor de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate și că analiza impactului crizei asupra ajutoarelor de stat se limitează la ajutoarele acordate sectorului financiar. Se reamintește distincția pe care o face Comisia între ajutoarele de stat ce nu sunt legate de criză, care au atins în 2011 suma de 64,3 miliarde EUR (ceea ce reprezintă 0,5% din PIB-ul UE) și ajutoarele acordate sectorului financiar, care în 2011 au însumat 714,7 miliarde EUR (adică 5,7% din PIB-ul UE);

7.

cu toate acestea, consideră în orice caz că intervenția autorităților publice în favoarea întreprinderilor aflate în dificultate nu se poate limita la perioadele de criză. Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate și-au dovedit utilitatea după 1994 în contexte economice diferite, obiectivul urmărit fiind definirea unui cadru european pentru a putea păstra locurile de muncă și coeziunea economică, socială și teritorială, în condiții foarte bine definite. Ca atare, obiectivele orientărilor formulate în 1994 și reiterate în 1999 și 2004 rămân de actualitate;

8.

își reafirmă prin urmare opoziția – deja exprimată în 2004 (4) – cu privire la obiectivul unei reduceri cantitative și nediferențiate a ajutoarelor de stat în raport cu PIB-ul (reamintit la punctul 3 din textul actualelor orientări);

9.

este de acord cu faptul că finanțarea trebuie alocată în mod explicit restructurării care vizează dezvoltarea unor activități comerciale inovatoare și competitive. Ajutoarele de stat pentru salvare și restructurare nu ar trebui să împiedice ieșirea de pe piață a întreprinderilor fără perspective de viitor și să producă astfel efecte care contravin principiilor unei „economii sociale de piață cu grad ridicat de competitivitate” și care ar fi păgubitoare atât pentru libera concurență, cât și pentru consumatori și contribuabili. Ele se pot dovedi utile în schimb dacă răspund obiectivului de a ajuta întreprinderile care sunt structural rentabile să depășească o perioadă de instabilitate, să protejeze locurile de muncă și expertiza industrială, să mențină structura economică a unui teritoriu, să îndeplinească – dacă este cazul – misiuni de interes public sau chiar să mențină o structură de piață concurențială, pentru a evita o situație de monopol sau de oligopol și să permită întreprinderilor având o activitate strategică pentru Uniunea Europeană să depășească situațiile tranzitorii de tensiuni în concurența pe plan global;

10.

consideră că regulile aplicabile ajutoarelor de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate reprezintă un element esențial al mecanismelor de care dispune Uniunea Europeană pentru a face față mizelor globalizării. În acest context, Comitetul își reafirmă sprijinul pentru menținerea Fondului european de ajustare la globalizare, care permite ameliorarea capacității statelor și regiunilor de a gestiona efectele crizei și de a ajuta la introducerea unor măsuri active pe piața muncii pentru lucrătorii afectați de restructurări;

11.

cu toate acestea, subliniază că este necesar ca actorii sociali din întreprinderi, statele și regiunile să intervină cât mai devreme cu putință, înainte de restructurări, și în mod proactiv, pentru a reduce efectele restructurărilor asupra locurilor de muncă, atunci când este posibil, sau pentru a introduce adaptări în perioadele impuse de supracapacitate și a proceda la ajustări;

12.

solicită ca grupul operativ interservicii al Comisiei Europene să intervină în cazul restructurărilor. Comisia a subliniat eficiența funcției grupului operativ în dosarele din sectorul industriei automobilului, în care aceasta s-a dovedit activă prin faptul ca a acordat consiliere în legătură cu utilizarea resurselor (furnizând asistență tehnică, reducând perioadele de așteptare, consiliind cu privire la utilizarea cea mai eficientă a resurselor, asigurând monitorizare și elaborând rapoarte);

13.

ca atare, solicită un temei juridic mai formal și mai solid pentru această instituție (grupul operativ), astfel încât să-și poată îndeplini misiunile în mod legitim și eficient;

14.

consideră că acest grup operativ ar putea reprezenta punctul de plecare pentru construcția unei platforme de schimb, coordonare sau chiar de negociere între Comisia Europeană și părțile interesate, în special cu partenerii sociali de la diverse niveluri, pentru a putea aborda rezonabil și în mod realist aceste chestiuni ale ajutoarelor de stat;

15.

în acest context, reiterează nevoia stabilirii unor noi moduri de guvernanță, corelate cu evoluția politicii industriale;

16.

consideră că, în cazul în care vor fi introduse proceduri de audiere în fața Comisiei Europene a părților interesate de ajutoarele de stat astfel încât aceste părți interesate să poată să-și expună preocupările legate de restructurări, vor trebui ascultați și concurenții care ar putea fi afectați negativ de ajutoarele de stat;

17.

solicită Comisiei Europene să creeze o bază de date accesibilă online, care să conțină informații exhaustive privind toate ajutoarele de stat de la nivelurile regional, național și al UE; prin această inițiativă s-ar putea spori transparența punerii în aplicare a sistemelor de ajutor și s-ar atinge două obiective: reducerea sarcinii administrative și sporirea răspunderii politice în materie de ajutoare publice;

18.

se pronunță pentru păstrarea actualei definiții a întreprinderii aflate în dificultate (punctele 10 și 11), pentru că și-a demonstrat eficiența în practică după 2004 și pentru că permite ordonarea în funcție de priorități a ajutoarelor vărsate într-un stadiu cât mai avansat cu putință și, prin urmare, a unei sume puțin mai scăzute în raport cu ajutoarele vărsate întreprinderilor a căror viabilitate pe termen mediu este compromisă;

19.

cu toate acestea, consideră că trebuie aduse clarificări cu privire la interacțiunea dintre dispozitivul ajutoarelor de stat în sectorul serviciilor de interes economic general (SIEG) și orientările pentru ajutoarele de stat destinate salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate. Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (2011) (5) stipulează – în mod regretabil – că „ajutorul acordat prestatorilor de SIEG aflați în dificultate va fi evaluat în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate” (punctul 9). În mod concret, aceasta înseamnă că o întreprindere în dificultate care ar putea fi viabilă dacă recurge la compensații pentru furnizarea de SIEG ar trebui – în virtutea acestei dispoziții – să intre sub incidența regimului de ajutoare de stat destinate salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate, în ciuda faptului că acest regim este greoi din punct de vedere administrativ și presupune apelul la ajutoare de stat. Ca atare, Comitetul recomandă amendarea textului de la punctul 9 al Cadrului Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public;

20.

se opune posibilității de a restrânge domeniul de aplicare a orientărilor la întreprinderi ce fac obiectul procedurilor oficiale de insolvabilitate, dat fiind că salvarea unei întreprinderi insolvabile implică riscuri juridice foarte mari și că o salvare încununată de succes reprezintă, în special pentru IMM-uri, o excepție și că, oricum, metoda cea mai eficientă este abordarea dificultăților întreprinderilor înainte de intervenția procedurilor colective;

21.

consideră că distincția între ajutoarele pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor (punctele 15 și 16) poate fi păstrată în forma sa actuală;

22.

propune introducerea unor praguri de minimis pentru notificarea ajutoarelor de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor. O astfel de măsură ar permite excluderea apriorică a ajutoarelor care nu determină efecte de denaturare a concurenței și ar reprezenta și o contribuție importantă la reducerea sarcinii administrative ce împovărează serviciile Comisiei și, totodată, statele membre și autoritățile locale și regionale. Aceste praguri minime specifice ajutoarelor de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor ar putea fi stabilite la o valoare de garanție de 200 000 EUR pentru IMM-uri și de 500 000 EUR pentru celelalte întreprinderi. Dacă este necesar, ajutoarele pentru salvare și restructurare ar putea fi incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare (RGEC), atunci când ele sunt destinate IMM-urilor. Această măsură ar permite autorităților publice să ofere o soluție rapidă la situațiile dificile cu care se confruntă aceste întreprinderi care, date fiind dimensiunile lor reduse, nu afectează sau afectează în mică măsură concurența și schimburile din cadrul pieței interne;

23.

solicită prelungirea perioadei maxime pentru măsurile de ajutorare pentru salvare, stabilită în prezent la șase luni (punctul 25). Într-adevăr, experiența practică arată că această perioadă este adesea prea scurtă în raport cu complexitatea elaborării unui plan de continuare, mai ales atunci când acest plan se face prin preluarea activelor. Pe de altă parte, trebuie să se țină seama de perioada de investigare de către Comisie a planurilor de restructurare, care se poate întinde pe câteva luni; uneori poate să treacă un an între notificarea ajutorului și luarea deciziei de către Comisie. Ca atare, propune ca perioada maximă pentru măsurile de ajutorare pentru salvare să fie stabilită la șase luni și să poată fi prelungită o singură dată, pentru alte șase luni;

24.

consideră că efectele negative ale măsurilor compensatorii, sub forma cesionării activelor, trebuie luate mai bine în considerare de către Comisie. Într-adevăr, în situația actuală, întreprinderea care beneficiază de ajutor poate fi constrânsă să renunțe la anumite active esențiale pentru dezvoltarea sa ulterioară. Pe de altă parte, măsurile compensatorii pot produce un efect negativ asupra concurenței în cazul în care este posibil să determine o restrângere a ofertei pe piața relevantă. De aceea, Comitetul solicită o examinare a fiecărui caz în parte, pe baza unei analize de piață concentrate pe denaturările efective ale concurenței, și recomandă ca măsurile compensatorii sub forma vânzărilor de active să se concentreze pe segmentele de piață caracterizate de supracapacitate;

25.

consideră că măsurile compensatorii care impun anumite comportamente ce corespund unor opțiuni manageriale sau strategice ale întreprinderii, precum interzicerea cheltuielilor de extindere și achizițiile, interzicerea publicității etc. ar trebui să fie mai bine valorificate cu titlu de contrapartidă;

26.

se declară favorabil stabilirii unor măsuri compensatorii specifice pentru contribuțiile excepționale ale autorităților publice, între care interzicerea vărsării de dividende în timpul perioadei de restructurare. Este vorba nu doar de o exigență morală, ci și de necesitatea prevenirii unui eventual efect de transfer al sarcinii financiare a restructurării de la capitalul privat către stat;

27.

propune aplicarea prin analogie la ajutoarele de stat de la nivel național, regional și local a clauzei de eternitate a operațiilor, definită la articolul 57 din actualul Regulament general privind fondurile structurale. Astfel, acest articol prevede recuperarea sumelor acordate ca ajutoare în cazul în care investiția nu este menținută timp de cinci ani sau, în cazul IMM–urilor, timp de trei ani. Întreprinderea care a făcut obiectul unei proceduri de recuperare ca urmare a unei delocalizări nu mai poate beneficia de fonduri structurale;

28.

consideră că participațiile subcontractanților sau ale angajaților întreprinderii ar trebui să poată fi cuprinse în calculul propriilor contribuții, în măsura în care se deosebesc clar de orice formă de ajutor și dovedesc încrederea părților interesate în viabilitatea propriei întreprinderi;

29.

declară că principiul contribuției întreprinderii rămâne indispensabil pentru responsabilizarea acesteia. Cu toate acestea, consideră că pragurile actuale (punctul 44) pentru întreprinderile de dimensiuni medii (cel puțin 40%) și cel pentru întreprinderile mari (cel puțin 50%) sunt greu de atins de întreprinderile aflate în dificultate și nu țin seama de trăsăturile financiare specifice din sectoarele respective. Ca atare, Comisia ar trebui să înlocuiască pragurile actuale cu un interval cuprins între o rată minimă de 20% pentru întreprinderile de dimensiuni medii și una de 30% pentru întreprinderile mari, astfel încât să se poată dispune de o marjă de apreciere adaptată la situația întreprinderii respective;

30.

consideră că suma maximă admisă acordată ca ajutor (pentru salvare și pentru restructurare) aceleiași întreprinderi, care fusese stabilită în 2007 la 10 milioane EUR, trebuie ridicată la 15 milioane EUR, pentru a ține seama de inflație și de alți factori relevanți (printre altele, de impactul asupra PIB-ului și șomajului);

31.

consideră că analiza contrafactuală prezentată în anexa actuală la orientări nu este adaptată la necesitatea unor termene de reacție foarte scurte. Astfel, în perioada foarte scurtă de pregătire a planului de salvare și/sau de restructurare, modelarea științifică a diverselor scenarii posibile nu poate avea prioritate în raport cu soluțiile rapide așteptate de clienți, furnizori, partenerii financiari sau de angajați. Prin urmare, se propune eliminarea anexei la orientări.