This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62012CN0550
Case C-550/12 P: Appeal brought on 3 December 2012 by J against the judgment delivered by the General Court (Sixth Chamber) on 27 September 2012 in Case T-160/10 J v European Parliament
Cauza C-550/12: Recurs introdus la 27 septembrie 2012 de J împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 3 decembrie 2012 în cauza T-160/10, J/Parlamentul European
Cauza C-550/12: Recurs introdus la 27 septembrie 2012 de J împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 3 decembrie 2012 în cauza T-160/10, J/Parlamentul European
JO C 32, 2.2.2013, p. 9–9
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
2.2.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 32/9 |
Recurs introdus la 27 septembrie 2012 de J împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 3 decembrie 2012 în cauza T-160/10, J/Parlamentul European
(Cauza C-550/12)
2013/C 32/12
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurent: J (reprezentant: A. Auer, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții
|
— |
anularea în totalitate a Hotărârii pronunțate la 27 septembrie 2012 de Tribunalul Uniunii Europene în cauza T-160/10 sub forma următorului dispozitiv: „Anulează în totalitate hotărârea pronunțată la 27 septembrie 2012 de Tribunalul Uniunii Europene în cauza T-160/10, Alois Mayr/Parlamentul European. Cheltuielile de judecată sunt în sarcina Parlamentului European”. |
În ipoteza în care recursul este declarat ca fiind admisibil,
|
— |
admiterea în totalitate a cererii, prezentată în primă instanță, de anulare a deciziei Comisiei pentru petiții a Parlamentului European din 2 martie 2010 prin care a fost respinsă petiția nr. 1673/2009 din 19 noiembrie 2009 prezentată de recurent; |
|
— |
obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii în primă instanță; |
în subsidiar
|
— |
trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare. |
Motivele și principalele argumente
Tribunalul ar fi reținut, în mod eronat, lipsa încălcării obligației de motivare de către Comisia pentru petiții atunci când aceasta a declarat ca fiind inadmisibilă petiția recurentului. Acesta ar fi invocat în mod expres în cadrul petiției o încălcare a dreptului de proprietate, precum și o încălcare de către autoritățile austriece a Directivei 2004/48/CE. S-ar fi declarat inadmisibilitatea petiției fără a se fi examinat aceste încălcări ale dreptului desemnate în mod concret, astfel încât recurentului nu i-ar fi posibil să înțeleagă motivele pentru care Parlamentul European consideră petiția sa ca fiind inadmisibilă.
În plus, Tribunalul ar fi ajuns la concluzia eronată în drept că acțiunile nelegale ale autorităților austriece nu ar avea nicio legătură cu dreptul Uniunii. Recurentului i s-ar fi confiscat de către autoritățile austriece documente protejate de dreptul de proprietate intelectuală fără să fi fost despăgubit pentru aceasta. De aici ar rezulta că s-ar fi adus atingere dreptului de proprietate (intelectuală) al recurentului, ceea ce intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/48/CE.