This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62011CA0438
Case C-438/11: Judgment of the Court (First Chamber) of 8 November 2012 (reference for a preliminary ruling from the Finanzgericht Hamburg — Germany) — Lagura Vermögensverwaltung GmbH v Hauptzollamt Hamburg-Hafen (Community customs code — Article 220(2)(b) — Post-clearance recovery of import duties — Legitimate expectations — Impossibility of verifying the accuracy of a certificate of origin — Notion of ‘certificate based on an incorrect account of the facts provided by the exporter’ — Burden of proof — Scheme of generalised tariff preferences)
Cauza C-438/11: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 8 noiembrie 2012 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Hamburg — Germania) — Lagura Vermögensverwaltung GmbH/Hauptzollamt Hamburg-Hafen [Codul vamal comunitar — Articolul 220 alineatul (2) litera (b) — Recuperare ulterioară a taxelor la import — Încredere legitimă — Imposibilitate de a verifica exactitatea unui certificat de origine — Noțiunea „certificat care se bazează pe prezentarea incorectă a faptelor de către exportator” — Sarcina probei — Sistem de preferințe tarifare generalizate]
Cauza C-438/11: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 8 noiembrie 2012 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Hamburg — Germania) — Lagura Vermögensverwaltung GmbH/Hauptzollamt Hamburg-Hafen [Codul vamal comunitar — Articolul 220 alineatul (2) litera (b) — Recuperare ulterioară a taxelor la import — Încredere legitimă — Imposibilitate de a verifica exactitatea unui certificat de origine — Noțiunea „certificat care se bazează pe prezentarea incorectă a faptelor de către exportator” — Sarcina probei — Sistem de preferințe tarifare generalizate]
JO C 9, 12.1.2013, p. 19–19
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
12.1.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 9/19 |
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 8 noiembrie 2012 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Hamburg — Germania) — Lagura Vermögensverwaltung GmbH/Hauptzollamt Hamburg-Hafen
(Cauza C-438/11) (1)
(Codul vamal comunitar - Articolul 220 alineatul (2) litera (b) - Recuperare ulterioară a taxelor la import - Încredere legitimă - Imposibilitate de a verifica exactitatea unui certificat de origine - Noțiunea „certificat care se bazează pe prezentarea incorectă a faptelor de către exportator” - Sarcina probei - Sistem de preferințe tarifare generalizate)
2013/C 9/29
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Finanzgericht Hamburg
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Lagura Vermögensverwaltung GmbH
Pârât: Hauptzollamt Hamburg-Hafen
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Finanzgericht Hamburg — Interpretarea articolului 220 alineatul (2) litera (b) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000 (JO L 311, p. 17, Ediție specială, 02/vol. 13, p. 12) — Export de mărfuri de la un stat terț către Uniunea Europeană — Control ulterior al dovezii de origine — Imposibilitate de a verifica retroactiv exactitudinea mențiunilor conținute de un certificat de origine eliberat de autoritățile competente ale respectivului stat terț — Protecția încrederii legitime eventuale a importatorului
Dispozitivul
Articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000, trebuie interpretat în sensul că, atunci când, din cauza faptului că exportatorul și-a încetat producția, autoritățile competente ale statului terț sunt în imposibilitatea de a verifica la un control ulterior dacă certificatul de origine tip A pe care l-au eliberat se bazează pe prezentarea corectă a faptelor de către acesta, revine debitorului sarcina de a dovedi că acest certificat s-a întemeiat pe prezentarea corectă a faptelor de către exportator.