3.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 99/60

—

având în vedere rezoluția sa din 9 octombrie 2003 referitoare la dificultățile cu care se confruntă sectorul apicol european (1),

—

având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (2),

—

având în vedere rezoluția sa din 22 aprilie 2004 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind acțiunile în domeniul apiculturii (3),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (4), care stabilește dispoziții speciale pentru sectorul apicol din Uniunea Europeană,

—

având în vedere rezoluția sa din 20 noiembrie 2008 referitoare la situația din sectorul apicol (5),

—

având în vedere Directiva 2010/21/UE a Comisiei din 12 martie 2010 de modificare a anexei I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului în privința dispozițiilor specifice privind substanțele clotianidin, thiamethoxam, fipronil și imidacloprid (6),

—

având în vedere Decizia 2010/270/UE a Comisiei din 6 mai 2010 de modificare a părților 1 și 2 din anexa E la Directiva 92/65/CEE a Consiliului în ceea ce privește modelele de certificate de sănătate pentru animalele care provin din exploatații și pentru albine și bondari (7),

—

având în vedere Raportul Comisiei din 28 mai 2010 cu privire la aplicarea articolului 105 și următoarele din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului referitoare la măsurile destinate să amelioreze condițiile de producție și de comercializare a produselor apicole(COM (2010)0267),

—

având în vedere raportul științific al AESA din 11 august 2008 (8), precum și raportul științific solicitat și adoptat de AESA la 3 decembrie 2009 (9), ambele referitoare la mortalitatea în rândul albinelor și supravegherea albinelor în Europa,

—

având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral (O-0119/2010 – B7-0564/2010) din 1 septembrie 2010 privind situația din sectorul apicol,

—

având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât programele naționale pentru sectorul apicol european, elaborate de către statele membre pe o perioadă de trei ani, au fost utilizate de către toate cele 27 de state membre, cu un procent mediu al utilizării de 90 %; întrucât Comisia a afirmat, în raportul său din 28 mai 2010 menționat mai sus, că în decursul ultimilor ani, programele naționale din sectorul apicol au fost benefice;

B.

întrucât, în acest An internațional al biodiversității, trebuie să ne amintim că biodiversitatea este grav amenințată în întreaga lume, înregistrându-se pierderi ce au loc într-un ritm între 100 și 1 000 de ori mai mare decât cel normal; întrucât sectorul apicol joacă un rol strategic în societate, prestând un serviciu public de valoarea ecologică, și întrucât apicultura reprezintă un exemplu elocvent de ocupare a forței de muncă în condiții ecologice (îmbunătățirea și conservarea biodiversității, echilibru ecologic și conservarea florei) și un model de producție durabilă în mediul rural;

C.

întrucât programele actuale iau sfârșit în 2013; întrucât sprijinul acordat în prezent de UE pentru sectorul apicol depinde de modalitățile existente ale PAC; întrucât operatorii trebuie să își poată face planificări pentru perioada de după anul 2013; întrucât Comisia intenționează să își publice comunicarea privind viitoarea PAC până în noiembrie 2010;

D.

întrucât este în mod deosebit în interesul agriculturii ca albinele să rămână polenizatori; întrucât FAO a tras semnale de alarmă în rândul comunității internaționale cu privire la scăderea alarmantă a numărului de insecte polenizatoare, inclusiv a albinelor; întrucât 84 % din speciile de plante și 76 % din producția alimentelor din Europa depind de polenizarea de către albine, a cărei importanță economică este mult mai mare decât valoarea mierii produse;

E.

întrucât mortalitatea în rândul albinelor reprezintă o problemă din ce în ce mai mare în multe regiuni ca urmare a sinergiei unor factori precum bolile albinelor, imunitatea scăzută a albinelor la agenți patogeni și la paraziți, schimbările climatice și, parțial, schimbarea utilizării terenurilor cu perioade în care există o lipsă de alimente și de locuri de colectare a polenului pentru albine, dar și ca urmare a eradicării progresive a unor specii de plante melifere și a utilizării de produse fitosanitare și de tehnici agricole nedurabile;

F.

întrucât scăderea numărului de colonii în unele state membre nu poate fi corelată cu certitudine de utilizarea organismelor modificate genetic (OMG), cum cultivarea lor fiind deocamdată nesemnificativă și întrucât, după cum s-a observat în anumite regiuni ale lumii, creșterea numărului monoculturilor conduce la dispariția florei melifere;

G.

întrucât multitudinea de boli ale albinelor se află într-o continuă creștere la nivel mondial în așa fel încât Apis mellifera riscă să devină o specie pe cale de dispariție din cauza acarianului Varroa, care compromite sistemul imun al albinelor, cauzează tot soiul de boli asociate și, prin urmare, reprezintă o problemă gravă care afectează populația de albine din Europa;

H.

întrucât sunt necesare mai multe cercetări pentru a se inversa declinul speciilor polenizatoare, astfel încât să se evite situațiile precum cele apărute în alte părți ale lumii, unde, din cauza prezenței scăzute a polenizatorilor naturali, producția de fructe și legume și producția arabilă necesită intervenția umană în scopul polenizării, ceea ce conduce la creșterea semnificativă a costurilor pentru agricultori;

I.

întrucât 40 % din piața europeană a mierii de albine depinde de importuri; întrucât lipsa independenței UE în ceea ce privește aprovizionarea cu miere de albine conduce la un nivel semnificativ al volatilității prețurilor, datorată și proceselor de contrafacere de pe piața la nivel mondial, și întrucât liberalizarea în trecut a pieței UE pentru mierea din țări terțe a creat un dezavantaj concurențial semnificativ pentru apicultorii din întreaga UE;

J.

întrucât atât statele membre, cât și operatorii din acest sector au exprimat nevoi concrete în ceea ce privește îmbunătățirea normelor de aplicare pentru acordarea de sprijin pe termen lung și continuarea acestuia;

K.

întrucât trebuie să existe o mai bună colaborare între toate statele membre și organizațiile de apicultori la elaborarea programelor, astfel încât fiecare stat membru să aibă posibilitatea de a solicita informații și, dacă acestea sunt relevante, să le împărtășească în cadrul organizațiilor europene de care aparțin;

L.

întrucât în raportul EFSA din 11 august 2008 menționat mai sus se subliniază insuficiența sistemelor de control și variabilitatea acestora între statele membre, precum și lipsa armonizării și a unor indicatori comuni de performanță;

M.

întrucât, în conformitate cu Directiva 2010/21/UE, statele membre au obligația de a se asigura că, începând de la 1 noiembrie 2010, se pun în aplicare anumite cerințe de etichetare a produselor de uz fitosanitar, în autorizația produsului sunt incluse măsuri de atenuare a riscurilor și se realizează programe de monitorizare pentru a se verifica expunerea directă și indirectă a albinelor la anumite substanțe active,

1.

salută raportul Comisiei din 28 mai 2010 menționat mai sus; observă, totuși, că programele actuale iau sfârșit în 2013 și își exprimă îngrijorarea cu privire la numeroasele provocări și probleme cu care apicultura europeană încă se mai confruntă, printre acestea numărându-se unele aspecte legate de comercializare, volatilitatea prețurilor, atragerea de tineri apicultori, îmbătrânirea apicultorilor din Uniunea Europeană, scăderea numărului de colonii de albine și dificultățile de natură generală legate de combaterea mortalității multifactoriale în rândul albinelor;

2.

invită Comisia răspundă pozitiv la cererile formulate atât de către statele membre, cât și de către operatori, de exemplu prin îmbunătățirea datelor statistice referitoare la previziunile de producție, inclusiv prin aplicarea acelorași cerințe calitative pentru mierea de albine, și prin îmbunătățirea și armonizarea programelor de monitorizare și de cercetare în domeniul apiculturii;

3.

invită Comisia să analizeze, în cadrul propunerii legislative referitoare la politica privind calitatea produselor agricole, modificarea normelor cu privire la indicarea pe etichetă a originii mierii pentru a se evita informațiile înșelătoare pentru consumatori, mai ales în cazul amestecurilor de sortimente de miere originare atât din țări ale UE, cât și din țări terțe;

4.

subliniază necesitatea îmbunătățirii cerințelor de igienă pentru produse prin armonizarea măsurilor de control de la frontiere, mai ales pentru importurilor din țări terțe, deoarece importurile de miere de slabă calitate, falsurile și surogatele de miere sunt elemente care conduc la denaturarea pieței și care exercită o presiune constantă asupra prețurilor și a calității finale a produselor pe piața internă a UE; consideră că denumirea oricărui produs prelucrat care conține, printre ingrediente, miere de albine sau orice element grafic sau alt element vizual de pe eticheta sau ambalajul produsului prelucrat respectiv ar trebui să poată să menționeze mierea în denumirea produsului numai cu condiția ca 50 % din conținutul în zahăr să provină din miere;

5.

invită Comisia să considere obligatorie consultarea apicultorilor de către autoritățile europene și naționale pe parcursul elaborării programelor apicole și a legislației conexe, pentru a asigura eficacitatea acestor programe și punerea lor în aplicare în timp util;

6.

invită Comisia să solicite statelor membre să pună în aplicare, un sistem fiabil de înregistrare anuală a stocurilor de albine, și nu să își întemeieze programele apicole pe cifre estimative;

7.

recunoaște importanța dezvoltării unui tratament cu adevărat inovator și eficient împotriva acarienilor Varroa, care cauzează pierderi anuale considerabile în anumite regiuni; consideră că este necesară o creștere a disponibilității tratamentelor veterinare eficace împotriva acarienilor Varroa și a tuturor tipurilor de boli asociate pe întreg teritoriul european; invită Comisia să introducă orientări comune pentru tratamentul veterinar în acest domeniu și să colaboreze neapărat cu organizațiile de apicultori în acest sens;

8.

invită Comisia să adapteze domeniul de aplicare și finanțarea politicii veterinare europene în așa fel încât să țină seama de particularitățile albinelor și ale apiculturii cu scopul de a asigura un control mai eficace al bolilor și disponibilitatea unei medicini veterinare eficiente și standardizate în întreaga Uniune, în colaborare cu organizațiile de apicultori;

9.

invită Comisia să îmbunătățească coordonarea diferitelor programe de cercetare desfășurate în statele membre în vederea stabilirii unui plan de acțiune pentru soluționarea problemei pe care o reprezintă mortalitatea albinelor; atrage atenția asupra faptului că în acest plan ar trebui integrate metode de producție durabile care să fie compatibile cu polenizatorii, evitându-se monoculturile fără rotație;

10.

invită Comisia să dea curs recomandărilor din raportul științific menționat anterior pe care AESA l-a adoptat la 3 decembrie 2009, în special în ceea ce privește finanțarea de „studii specifice bazate pe activitățile existente în curs de desfășurare, menite să conducă la îmbunătățirea cunoașterii și înțelegerii factorilor care afectează sănătatea albinelor”;

11.

solicită să se realizeze cercetări independente și oportune în domeniul mortalității în rândul albinelor și invită Comisia să se asigure că datele privind efectele pe care le au asupra mediului și a anumitor specii produsele fitosanitare (cum ar fi semințele drajate), culturile modificate genetic și răspândirea toxinelor prin polen sunt puse la dispoziția publicului și că toate inițiativele noi se bazează pe dovezi științifice și statistice solide; invită Comisia să lanseze un studiu cu privire la aceste aspecte și să își prezinte rezultatele într-un termen rezonabil;

12.

invită Comisia să se asigure că sprijinul acordat în prezent pentru sectorul apicol și viitorul acestei politici sunt menținute și consolidate în cadrul PAC după 2013, garantând continuitatea și îmbunătățirea acestui sector; salută decizia Comisiei din iulie 2010 privind creșterea bugetului pentru programele apicole; recunoaște că această creștere constituie o modalitate de sprijinire a dezvoltării viitoare a apiculturii europene, contribuind la conservarea biodiversității; recunoaște, de asemenea, importanța albinelor pentru menținerea nivelului de producție în cultura agricolă și horticultură și consideră că este important să se asigure remunerarea furnizării acestui bun public ecologic;

13.

invită Comisia să se asigure de existența sprijinului financiar destinat educației, campaniilor de informare și formării apicultorilor noi și profesioniști, acordând o atenție deosebită încurajării noilor apicultori să profeseze în sectorul apicol, inclusiv oferindu-le posibilitatea schimburilor de experiență cu apicultorii din alte țări;

14.

invită Comisia să analizeze, de comun acord cu statele membre și în colaborare cu serviciile veterinare și organizațiile apicole, cum deja au procedat unele state membre, posibilitățile de instituire a unui plan veterinar orientativ la nivelul UE privind sănătatea albinelor care să vizeze asigurarea accesului la medicamentele veterinare ori de câte ori este nevoie și care să fie finanțat în cadrul politicii veterinare europene;

15.

invită Comisia să îmbunătățească coordonarea și transferul de cunoștințe dintre cercetarea științifică aplicată, apicultură și agricultură;

16.

consideră că, din cauza posibilului impact al produselor fitosanitare asupra dezvoltării coloniilor de albine, care vine în completarea efectelor asupra albinelor adulte, ar trebui să fie analizate și efectele produselor fitosanitare asupra întregului stup; reamintește, în acest sens, că la momentul adoptării Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, Comisia a declarat în plen că, la revizuirea cerințele referitoare la date pentru substanțele active și produsele de protecție a plantelor, astfel cum se menționează în regulamentul respectiv la articolul 8 alineatul (1) literele (b) și (c), Comisia va acorda o atenție deosebită examinărilor de urmărire și protocoalelor de studiu care permit o evaluare a riscurilor care ia în considerare expunerea directă sau indirectă a albinelor la aceste produse, în special prin nectar, polen și apă, care pot conține urme de pesticide provenind de la albinele ce transportă apă;

17.

invită Comisia ca, la viitoarea sa elaborare a punerii în aplicare a sistemelor de ajutoare comunitare în domeniul apiculturii, să urmeze o abordare cuprinzătoare și durabilă, care să cuprindă, în special, dezvoltarea rurală, schimbările climatice și biodiversitatea, îndeosebi prin sprijinirea măsurilor de menținere și de extindere a câmpurilor cu flori;

18.

invită Comisia să sprijine apicultura europeană la o scară mai largă și într-o manieră mai consecventă, recurgând la instrumente suplimentare în cadrul viitoarei PAC, inclusiv la unor măsuri care au ca scop îmbunătățirea biodiversității, atenuarea efectelor schimbărilor climatice, conservarea patrimoniului tradițional și cultural național care furnizează locuri de muncă unui mare număr de familii europene, protecția și îmbunătățirea calității și bunei funcționare a pieței produselor apicole;

19.

invită Comisia să coordoneze programele naționale de monitorizare a cerințelor de etichetare și a măsurilor de atenuare a riscurilor, care ar trebui să fie incluse în autorizația pentru produsele fitosanitare, precum și programele de monitorizare a expunerii pentru produsele fitosanitare;

20.

invită Comisia să încurajeze vânzarea directă către consumatori, pe piețele locale, a produselor apicole;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.