15.2.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 43/82

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate

COM(2011) 241 final

2012/C 43/19

Raportor: dl Jonathan PEEL

La 14 iunie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate

COM(2011) 241 final.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 22 noiembrie 2011.

În cea de-a 476-a sesiune plenară, care a avut loc la 7 și 8 decembrie 2011 (ședința din 8 decembrie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 120 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă și 7 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Comitetul întâmpină deosebit de favorabil angajamentul ferm al Comisiei în cadrul reexaminării sistemului actual de preferințe generalizate (SPG) pentru a pune un accent mai mare pe sprijinirea țărilor cu cele mai stringente nevoi, prin încurajarea creșterii veniturilor din export în vederea unei reduceri efective a sărăciei. Comitetul este îngrijorat de agravarea dezavantajelor concurențiale cu care se confruntă multe din statele mai sărace în ultimii ani ca urmare a apariției unui număr considerabil de țări în curs de dezvoltare mai avansate; prin urmare, și în contextul scăderii în continuare a tarifelor vamale la nivel mondial, sprijină pe deplin intenția de a concentra utilizarea preferințelor tarifare ale UE asupra acelor țări care au cel mai mult nevoie de acestea.

1.1.1   Prin urmare, Comitetul sprijină intenția Comisiei de a reduce numărul țărilor eligibile pentru SPG, fără a lărgi considerabil numărul de linii tarifare sau produse afectate, astfel încât cei care au cea mai mare nevoie să rămână principalii beneficiari. În concluzie, Comitetul constată că și în cadrul sistemului SPG+, unele din produsele „sensibile”, mai ales produse agricole și textile, nu vor fi scutite în totalitate de taxe vamale, astfel încât țările cel mai puțin dezvoltate vor putea beneficia în continuare de aceste avantaje specifice în cadrul inițiativei „Totul în afară de arme”.

1.1.2   Comitetul observă că SPG și în mod special SPG+, în calitate de instrument de dezvoltare bazat mai degrabă pe stimulente decât pe sancțiuni, trebuie să rămână în continuare suficient de atractiv pentru toate țările eligibile.

1.2   De asemenea, Comitetul întâmpină deosebit de favorabil faptul că această ocazie a fost utilizată drept prilej pentru a încuraja o mai mare adeziune la drepturile fundamentale ale omului și ale lucrătorilor și pentru a încuraja principiile de bază referitoare la dezvoltarea durabilă și buna guvernanță, consolidând în același timp securitatea și stabilitatea juridică.

1.3   Prin urmare, Comitetul sprijină intenția Comisiei în legătură cu baza pentru SPG+ de a nu mări numărul total al convențiilor, cu atât mai mult cu cât cele selecționate oferă țărilor „o șansă realistă de a se concentra asupra lucrurilor esențiale” (1), cu toate că salută în mod explicit includerea pentru prima dată a Convenției-cadru a ONU privind schimbările climatice (1992) în acest context. Trebuie găsit un echilibru între respectarea drepturilor omului, ameliorările de ordin social, politic și de mediu și capacitatea tehnică și financiară a țărilor celor mai sărace de a satisface exigențele suplimentare, chiar în cazul în care beneficiază de asistență tehnică: în final, decizia trebuie luată de către țările beneficiare, în funcție de propriul lor cadru cultural și condițiile politice de la fața locului.

1.4   Prin urmare, Comitetul subliniază că aceste propuneri trebuie să fie acompaniate de măsuri de consolidare a capacităților mai bine orientate, care să ofere un sprijin mai amplu acelor țări care respectă convențiile și normele etice necesare. Comitetul recomandă includerea timpurie a unui program specific al Comisiei desfășurat în paralel cu această reglementare, care să definească în detaliu sprijinul disponibil pentru acei beneficiari SPG care solicită sprijin pentru această consolidare a capacităților.

1.4.1   În continuare, Comitetul recomandă ca această consolidare a capacităților să se bazeze pe un dialog care recurge la experiența societății civile pentru a identifica și a viza într-un mod adecvat nevoile reale. Chiar și raportul CARIS (2), în cadrul căruia a fost efectuată o evaluare oficială a SPG în numele Comisiei și care a beneficiat de analize aprofundate și contribuția unor analiști specializați, nu reușește cu ușurință să tragă concluzii în evaluarea progreselor înregistrate în materie de comerț în cadrul SPG. Cu toate acestea, țărilor în curs de dezvoltare, cu puține resurse disponibile, li se pretinde să ia decizii politice, când ele dispun de o capacitate extrem de scăzută pentru prognoze exacte.

1.5   Comitetul salută în mod deosebit intenția declarată a Comisiei de a implica societatea civilă și în mod special Comitetul, ca urmare a capacității noastre de a oferi o viziune de ansamblu în numele societății civile, prin includerea informațiilor pe care le consideră corespunzătoare în temeiul articolului 14 cu privire la respectarea convențiilor-cadru enumerate în Anexa VIII. În acest sens, Comitetul așteaptă cu interes ca Comisia să propună în timp util un regulament separat privind modalitățile de punere în aplicare a procedurilor care urmează să fie adoptate pentru candidaturile pentru SPG+, în special retragerea și reacordarea statutului SPG, SPG+ și „Totul în afară de arme”, în conformitate cu articolele 10.8, 15.2 și 19.12 din propunerea de regulament și cu garanțiile de la articolul 22.4.

1.5.1   Fără a dori să aducă atingere dreptului sau capacității oricărei părți interesate de a aduce contribuții în materie de respectare a regulilor, Comitetul recomandă totuși Comisiei, Consiliului și Parlamentului să se creeze un mecanism de „monitorizare” sau de consultare, în cadrul căruia societatea civilă să contribuie cu privire la încălcările presupuse ale convențiilor de către beneficiarii SPG și propune ca însăși Comitetul, datorită experienței sale, să preia rolul de stimulator sau coordonator în acest sens, acționând ca un punct de contact pentru înregistrarea plângerilor.

1.5.2   Se recomandă ca acest demers să se bazeze, după caz, pe modelele existente care urmează să fie puse în aplicare în legătură cu monitorizarea din partea societății civile a punerii în aplicare a acordurilor de liber schimb UE - Coreea de Sud și a altor acorduri de liber schimb recent negociate, în special a acelora menite să garanteze o contribuție specifică a UE și/sau pe crearea de grupuri consultative la nivelul UE premergătoare unor sesizări prezentate organismelor comune prevăzute în cadrul acestor acorduri.

1.6   În acest sens, Comitetul invită Comisia să instituie în timp util un grup de lucru comun cu Comitetul, a cărui sarcină să fie elaborarea unor recomandări ferme.

2.   Contextul noii propuneri

2.1   Propunerea de regulament va înlocui actualul sistem de preferințe tarifare generalizate (SPG), care expiră la sfârșitul anului 2011, dar a fost prelungit cu doi ani pentru a permite trecere graduală la noul sistem. Regulamentul va asigura în același timp și conformitatea SPG cu Tratatul de la Lisabona, ținând seama de modificările necesare, inclusiv participarea mai amplă a Parlamentului European. Se profită de această ocazie pentru a se propune modificări radicale, în special în vederea unei mai clare orientări și concentrări a SPG asupra acelor țări care au cel mai mult nevoie de aceasta, dar și pentru a promova o abordare simplă, previzibilitatea și stabilitatea ca elemente esențiale pentru a încuraja importatorii să facă uz de acest sistem. În acest sens, SPG urmează să fie reexaminat și nu înlocuit după o perioadă de cinci ani.

2.2   În cadrul politicii comerciale comune (PCC), în conformitate cu normele OMC, UE acordă preferințe comerciale țărilor în curs de dezvoltare prin intermediul SPG: Sistemul a fost pus în aplicare în 1971 pe baza unor recomandări din partea UNCTAD. SPG a fost unul din instrumentele esențiale utilizate de UE pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să-și reducă sărăcia, prin generarea de venituri prin creșterea comerțului și prin încurajarea, în același timp, a acestor țări în vederea depunerii unor mai mari eforturi pentru garantarea drepturilor fundamentale ale omului și ale lucrătorilor, pentru reducerea sărăciei și promovarea dezvoltării durabile și bunei guvernanțe.

2.3   După cum reiese din anexele V și IX din proiectul de regulament, sistemul SPG funcționează pe principiul desemnării acelor coduri vamale (NC), pentru care tarifele vamale de import ale UE aplicabile comerțului cu mărfuri urmează să fie reduse sau eliminate. Nu este, prin urmare, un instrument destinat în primul rând atenuării schimbărilor climatice sau securității alimentare sau a celei privind materiile prime. Codurile NC cuprind până la opt cifre (care sunt greu de înțeles pentru persoane neinițiate), care permit, de exemplu, diferențierea între cafeaua prăjită cu cofeină (0901 21 00) și cafeaua prăjită decofeinizată (0901 22 00). SPG este utilizat de importatorii care doresc să profite de tarifele vamale reduse sau eliminate astfel oferite. Pentru ca sistemul să fie utilizat, el trebuie să fie simplu și stabil și să ofere o previzibilitate suficientă. Se poate constata că nu toți importatorii care ar putea beneficia provin din rândul țărilor care beneficiază de SPG: numai aproximativ 69 % din potențialul de reduceri tarifare disponibile țărilor cel mai puțin dezvoltate în cadrul inițiativei „Totul în afară de arme” sunt valorificate; în cazul SPG+, această valoare se ridică la 85 %.

2.4   Odată cu scăderea taxelor vamale la nivel mondial, domeniul general de aplicare al SPG se reduce. Importurile în baza SGP reprezintă doar o cotă de 4 % din totalul importurilor UE (9,3 % din importuri provin din țări în curs de dezvoltare), iar în 2009, pierderile nete de venituri din taxele vamale pentru UE în urma aplicării SPG se ridică la doar 2,97 miliarde de euro (respectiv de 2,23 miliarde de euro după deducerea cheltuielilor de colectare). Această sumă se va reduce acum la aproximativ 1,77 miliarde de euro. Unele state membre au pus, prin urmare, întrebarea dacă reducerile tehnice propuse merg prea departe într-o perioadă de criză economică și incertitudine privind schimburile comerciale, cu amenințarea mereu prezentă de a se recurge la măsuri protecționiste ca o modalitate tentantă de a aborda problemele economice. În urma analizării acestor aspecte tehnice, Comitetul consideră că orice atenuare a modificărilor propuse, atât cu privire la graduare, cât și la strictețea criteriilor de eligibilitate pentru unele țări ar avantaja țările mai bine situate. Obiectivul-cheie al SPG constă în acordarea de ajutor acelor țări care au cel mai mult nevoie de aceasta.

2.5   Din 2004, de la data ultimei reexaminări a SPG (3) din partea Comisiei și ultimei revizuiri a sistemului, există trei tipuri de regimuri preferențiale, și anume:

—

sistemul SPG general, deschis tuturor țărilor eligibile (în momentul de față: 176), oferind preferințe sub forma unor taxe vamale reduse sau eliminate pentru aproximativ 6 200 de linii tarifare dintr-un total de 7 100 cărora li se aplică un tarif diferit de valoarea zero (4). Majoritatea (3 800) acestor linii sunt considerate „sensibile”, făcând obiectul unor reduceri cu rate fixe. Este vorba mai ales de produse agricole, dar și de produse textile și de îmbrăcăminte. În 2009, UE a importat mărfuri în valoare de 48 miliarde de euro prin intermediul SPG (accesibil pentru 111 țări), echivalând cu 81 % din totalul SPG.

—

GSP+: un regim special de încurajare în favoarea țărilor mai mici, mai „vulnerabile” și mai sărace, care au o bază fiscală redusă, dar care nu sunt clasate ca țări mai puțin dezvoltate (LDC), a căror exporturi constă dintr-un număr foarte redus de produse (cele mai importante cinci categorii ale importurilor reprezintă peste 75 % din volumul total), în cadrul căruia sunt oferite o serie de preferințe suplimentare, în majoritatea lor sub formă de scutire de la taxele vamale, acordate unor produse „sensibile”, dar care cuprind doar un număr suplimentar de 70 de linii tarifare față de cele 6 200 din cadrul SPG general. SPG+ cuprinde, de asemenea, stimulente speciale pentru încurajarea dezvoltării durabile și a bunei guvernanțe pentru țările beneficiare care se angajează în schimb să adopte valorile universale fundamentale cu privire la drepturile omului și ale lucrătorilor, la mediu și buna guvernanță – a se vedea punctul 4 al acestui aviz. În 2009, 15 țări au exportat mărfuri în valoare de 5 miliarde de euro către UE prin intermediul SPG+ (reprezentând 9 % din totalul SPG).

—

„Totul în afară de arme” sau accesul liber pe piața UE fără aplicarea de taxe vamale sau de contingente pentru toate importurile provenind din cele 49 de țări clasificate de ONU drept țări cel mai puțin dezvoltate, cu excepția armelor și muniției (și inițial și cu excepția zahărului, orezului și bananelor). Acest sistem a fost preluat în schema SPG în 2004 și își are punctul de plecare într-o inițiativă a CE în legătură cu negocierile de la Doha. În pofida Acordului ministerial OMC din 2005, care prevede includerea în cadrul negocierilor de la Doha a măsurilor de scutire a taxelor vamale sau de contingente similare, UE rămâne în continuare singura regiune comercială care oferă asemenea condiții avantajoase. În 2009, importurile realizate în cadrul inițiativei „Totul în afară de arme” au atins 6 miliarde de euro (10 % din totalul SPG).

2.6   Numai 9 % din liniile tarifare rămân în totalitate excluse din SPG și SPG+ (dar continuă să fie incluse în inițiativa „Totul în afară de arme”); este vorba în principal de produse agricole. Includerea lor în SPG sau chiar în SPG+ ar presupune că anumite avantaje care derivă din regimul „Totul în afară de arme” (sau din SPG+) ar dispărea, defavorizând țările cele mai sărace (5). Acestea se referă însă la domenii, în cadrul produselor agricole, care au ridicat cele mai mari probleme în cadrul negocierilor de la Doha. Zahărul reprezintă probabil cel mai sensibil exemplu în această privință. După mai mult de două secole de denaturare a concurenței (6), zahărul reprezintă un produs de import deosebit de sensibil pentru UE, un produs agricol pe care Mozambic (clasată drept țară cel mai puțin dezvoltată) îl poate produce la prețul pieței, țară care, în schimb, ar fi deosebit de vulnerabilă în cazul unei concurențe în totalitate deschisă din partea unor țări cu venituri medii-superioare, cum ar fi Brazilia. Situația se prezintă în mod similar și în ceea ce privește textilele și îmbrăcămintea, alt domeniu deosebit de sensibil pentru importurile în UE și concurența între țările cel mai puțin dezvoltate și țările vecine ale acestora.

2.7   Principalul efect al modificărilor propuse constă într-o redistribuție a originii anumitor importuri către UE. Proiectul de regulament propune ca peste jumătate din țările aflate în prezent pe lista țărilor care se califică pentru statutul SPG să fie tăiate de pe listă, în vederea unei orientări și concentrări mai clare a SPG înspre țările care au cel mai mult nevoie de acestea, măsură care trebuie, în principiu, salutată. În expunerea de motive a Comisiei se arată că „datorită creșterii volumului schimburilor comerciale, multe țări în curs de dezvoltare și sectoare de export s-au integrat cu succes pe piața mondială […] și au capacitatea de a-și continua dezvoltarea neasistate”. Aceste țări mai dezvoltate „exercită o presiune asupra […] țărilor mult mai sărace, care au într-adevăr nevoie de ajutor”.

2.7.1   Pe de altă parte, Comitetul dorește să atragă atenția asupra preocupării majore a importatorilor UE în legătură cu faptul că modificările în curs de a fi efectuate în ceea ce privește regulile de origine ar putea duce la o scădere majoră a utilizării sistemului până în 2017, când cerințele de certificare a dovezii de origine impuse de autoritățile publice vor fi înlocuite de declarațiile exportatorilor înregistrați. Multe IMM-uri consideră această abordare drept prea riscantă. Comitetul este de părere că sistemul propus de autocertificare trebuie să fie supravegheat, evaluat și acreditat prin intermediul unor instituții de specialitate independente, cu activitate internațională. În trecutul recent s-au constatat foarte multe exemple de fraudă sau sisteme de evitare pentru importuri în UE, în special cu privire la zahăr.

2.8   Țările cu venituri ridicate (în conformitate cu clasificarea Băncii Mondiale) vor continua să fie excluse, dar fără excepțiile menționate mai sus. De asemenea, se propune acum excluderea a tuturor celor 33 de țări și teritorii de peste mări, asociate UE, Statelor Unite, Australiei și Noii Zeelande, pentru care SGP se aplică numai într-o măsură marginală. Acestea includ Groenlanda, Bermuda și Samoa Americană.

2.8.1   Vor fi excluși, de asemenea:

—

toți partenerii acordurilor de liber schimb și celelalte țări care beneficiază de un regim de acces preferențial la piața UE în condiții echivalente sau mai bune (chiar dacă aceste țări vor deveni eligibile după ce nu mai beneficiază de acest regim preferențial) - în acest caz se va da un preaviz de doi ani. În trecut, distincția nu a fost clară, dar acum creșterea majoră a numărului de acorduri de liber schimb pe care UE le va ratifica în următorii câțiva ani trebuie, de asemenea, luată în considerare, în condițiile în care aceasta ar duce în timp la o scădere considerabilă a numărului țărilor eligibile;

—	Țările clasificate de către Banca Mondială drept țări cu venituri mari sau cu venituri medii-superioare (pe baza venitului național brut pe cap de locuitor) pe durata ultimelor trei ani precedenți - în acest caz se va da un preaviz de un an. Aceste aspecte sunt dezvoltate în amănunt în capitolul 3.

2.9   Sistemul actual de graduare, conceput pentru a permite retragerea preferințelor acelor sectoare care nu mai au nevoie de acestea, va fi modificat. Limitările anterioare, în virtutea cărora o țară nu mai este eligibilă dacă exporturile acesteia către UE depășesc 15 % din totalul importurilor în cadrul SGP pe o perioadă de trei ani consecutivi (cu excepția cazului în care această secțiune sau grup de produse reprezintă peste 50 % din totalul exporturilor în cadrul SPG), vor fi acum fixate la 17,5 %, datorită unei orientări mai clare a SPG; în realitate, aceasta reprezintă o înăsprire a condițiilor. Pentru îmbrăcăminte și produse textile, limita va fi ridicată de la 12,5 % la 14,5 %.

2.10   În mod similar, numărul secțiunilor de produse desemnate va crește de la 21 la 32, pentru a asigura un grad mai ridicat de obiectivitate și sensibilitate, fără o orientare atât de strictă încât să dispară simplitatea, stabilitatea și previzibilitatea sistemului. Această reprezintă o considerație esențială, în pofida faptului că acest instrument este rareori utilizat – în prezent, el se aplică numai la șapte țări, în mod special Chinei, dar și Braziliei, Indiei și altor țări asiatice. Instrumentul a fost, de asemenea, utilizat în beneficiul Rusiei și Indiei, dar între timp s-a renunțat la el.

2.10.1   În viitor, graduarea nu se va mai aplica țărilor SPG+; în cazul țărilor din cadrul inițiativei „Totul în afară de arme”, ea nu s-a aplicat niciodată.

2.10.2   În ceea ce privește SPG+, pragul de 1 % din importurile totale ale UE în cadrul SPG+, fixat ca o condiție de participare, a fost ridicat la 2 % datorită unei aplicări mai bine orientate și restrânse a SPG, chiar dacă în mod efectiv, această măsură va deschide SPG+ numai Pakistanului (pentru care pragurile privind exportul de produse textile către UE constituie o problemă, luând în considerare că unii consideră Pakistanul ar putea profita în detrimentul țărilor cel mai puțin dezvoltate aflate în vecinătate) și Filipinelor, cu condiția ca această țară va îndeplini condițiile și va dori să beneficieze de acest sistem.

3.   Condiții viitoare de eligibilitate pentru SPG/SPG+

3.1   Odată cu scăderea generală și la nivel mondial a taxelor vamale (cu excepția celor din agricultură și industria textilă) și cu creșterea probabilă a numărului de acorduri de liber schimb ale UE care vor intra în vigoare, domeniul de aplicare al SPG se reduce. Ținând cont de modificările anticipate și omisiunile menționate mai sus, se estimează că:

—	un număr total de 80 de țări vor continua să rămână eligibile pentru SPG, în funcție de criteriile de admitere în vigoare la momentul respectiv;

—	dintre acestea, 49 sunt clasate ca țări mai puțin dezvoltate și eligibile în cadrul inițiativei „Totul în afară de arme”;

—

dintre cele aproximativ 30 de țări eligibile în cadrul SPG sau SPG+, dar neeligibile pentru „Totul în afară de arme”, numai șapte sau opt nu vor fi eligibile pentru SPG+. Nu este deloc clar dacă recurgerea la SPG+ va fi suficient de atractivă pentru ca majoritatea țărilor restante să accepte acest regim special. Multe țări decid să nu-l accepte. Prin urmare, SPG+ ar putea fi redus la doar trei sau cinci țări (7), chiar dacă se pleacă de la premisa că procentajul mai ridicat de 2 % (a se vedea punctul 2.10.2) va fi fixat, mai ales dacă acordurile de liber schimb cu America Centrală (neratificate încă) și cu țările din cadrul Parteneriatului estic vor intra pe deplin în vigoare;

—

Pe de altă parte, majoritatea acestor țări încă eligibile doar pentru SPG s-ar putea să-și piardă în curând acest statut. Printre acestea se numără India, China, Ucraina și trei state ASEAN, marcate de un proces de dezvoltare rapidă; o parte a acestora au deschis negocierile privind acorduri de liber schimb cu UE;

—	Această nouă scădere potențială a numărului de țări eligibile atrage după sine întrebarea dacă la momentul respectiv, UE ar trebui să păstreze ambele sisteme, SPG și SPG+.

3.2   Comitetul recunoaște că în urma eșecului înregistrat în legătură cu un litigiu în cadrul OMC cu India, din 2004, pe tema SPG cu privire la droguri, Comisia ezită foarte mult să lărgească eligibilitatea pentru SPG+. UE ar putea eventual pierde și alte litigii în cadrul OMC, întrucât diferențierea juridică între țările în curs de dezvoltare este admisibilă numai în anumite condiții speciale.

3.3   Comitetul înțelege, pe de altă parte, că, dacă ar crește numărul de țări eligibile doar pentru SPG, atunci toate acele țări clasificate de către Banca Mondială drept țări cu venituri medii-superioare (cu un venit anual pe cap de locuitor de peste 3 976 dolari SUA) ar trebui incluse și ele, chiar dacă numărul lor este redus. Acestea includ Rusia, Brazilia, Argentina și Malaezia (fiecare dintre ele cu venituri pe cap de locuitor depășind cele ale României și Bulgariei). Obiectivul-cheie al SPG rămâne acordarea de ajutor acelor țări care au cel mai mult nevoie de aceasta.

3.4   În opinia Comitetului, diferența principală între recurgerea la SPG sau recurgerea la SPG+ constă în majoritatea cazurilor în opțiunea țărilor eligibile. Se pune deci întrebarea, dacă și în ce măsură sistemul SPG+ poate fi făcut suficient de atractiv pentru a include cât mai multe din aceste țări. Printre acestea se numără Nigeria și țări din Asia Centrală (care s-au pronunțat deja împotriva utilizării SPG+), Siria, Iran și o serie de state insulare. Prin încurajarea acestor țări în vederea utilizării SPG+ și, prin urmare, adeziunea la principiile consacrate în cele 27 de convenții desemnate ar trebui să contribuie la o situație și mai favorabilă pentru toți.

4.   Convențiile de bază – drepturile omului și ale lucrătorilor, mediul și buna guvernanță

4.1   Pentru Comitet, una din caracteristicile principale ale SPG+ constă în angajamentele de ordin etic asumate de țările beneficiare. Pentru a fi eligibile pentru SPG sau regimul „Totul în afară de arme”, în țara candidată nu trebuie să fie comise încălcări grave și sistematice ale principiilor definite de convențiile enumerate în partea A din anexa VIII a propunerii de regulament, care includ principalele convenții ONU privind drepturile omului și drepturile lucrătorilor și cele opt convenții-cadru ale OIM. Singura modificare conținută în propunerea de regulament se referă la retragerea convenției cu privire la apartheid.

4.2   Pentru a putea beneficia de SPG+, țările în cauză trebuie să fi ratificat și respectat convențiile enumerate în anexa VIII, partea A și cele 12 convenții enumerate în anexa VIII, partea B. În acest context, Comitetul salută propunerea de a adăuga Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (1992).

4.2.1   Pentru SPG+ s-a propus ca beneficiarii să aducă dovada unui angajament mai ferm și a unei mai mari adeziuni la principiile convențiilor și să consolideze mecanismele necesare pentru punerea în practică a acestora. În acest scop:

—	beneficiarii își iau angajamentul să mențină ratificarea convențiilor și legislația și măsurile de aplicare, să nu se constate deficiențe grave din partea autorităților de monitorizare, iar beneficiarii trebuie să accepte o supraveghere și reevaluare periodică;

—	dat fiind faptul că SPG+ este un sistem bazat pe stimulente (și nu pe sancțiuni), va exista un dialog regulat între Comisie și fiecare beneficiar în parte, pentru a garanta că punerea în aplicare se va îmbunătăți și nu se va deteriora în timp;

—	monitorizarea va fi consolidată, iar raportările vor avea loc la fiecare doi ani (în loc de trei), atât către Consiliu, cât și către Parlamentul European;

—	lipsa de cooperare va duce la o excludere rapidă, fără efectuarea unei anchete;

—	sarcina probei va fi inversată, revenind acum țării beneficiare;

—	Comisia va putea recurge la alte surse de informații fiabile, inclusiv la contribuția importantă a societății civile.

4.3   Pentru mulți beneficiari SPG+, aceste prevederi vor însemna un efort considerabil, atât din punct de vedere tehnic, cât și financiar. De aceea, sprijinul din partea UE va fi esențial. Propunerea de regulament nu abordează însă această chestiune. Comitetul recomandă în mod special includerea timpurie a unui program european desfășurat în paralel cu această reglementare, care să definească în detaliu sprijinul financiar disponibil pentru acei beneficiari SPG care solicită sprijin pentru această consolidare a capacităților. în final, decizia trebuie luată de către țările beneficiare, în funcție de condițiile de la fața locului.

4.4   Comitetul se pronunță în favoarea menținerii celor 27 de convenții, cu cele două modificări propuse. Comisia subliniază că cele selectate oferă țărilor „o șansă realistă de a se concentra asupra lucrurilor esențiale” (8). Ca instrument de dezvoltare bazat pe stimulente, SPG+ trebuie să rămână suficient de atractiv pentru țările relevante pentru ca acestea să-l utilizeze. Trebuie găsit un echilibru între respectarea drepturilor omului, ameliorările de ordin social, politic și de mediu și capacitatea tehnică și financiară a țărilor cele mai sărace de a satisface exigențele suplimentare, chiar în cazul în care beneficiază de programe de asistență tehnică comercială (TRTA). Așa cum arată și raportul CARIS, beneficiile obținute până acum sunt marginale.

4.4.1   Există țări eligibile care nu doresc să utilizeze SPG+, pentru unul din următoarele trei motive:

—	exporturile esențiale nu sunt „sensibile”, utilizarea SPG+ aducând astfel doar beneficii modeste;

—	guvernele nu sunt dispuse să îndeplinească cerințele impuse;

—	probleme de ordin intern, inclusiv războaie, conflicte și/sau lipsa unei capacități administrative, care fac ca cerințele impuse să nu poată fi onorate.

4.4.2   În trecut, UE a pus accentul doar pe ratificarea convențiilor, plecând de la principiul că țările vor garanta punerea efectivă în aplicare. Postulând de la bun început aceste cerințe, probabil că numai Norvegia și Elveția s-ar putea vreodată califica. Raportul CARIS subliniază că „SPG+ pare să fie eficace cu privire la promovarea ratificării celor 27 de convenții” dar și că „efectele concrete sunt mai dificil de identificat”. SPG adaugă însă stimulente interne suplimentare pentru punerea în aplicare în acele cazuri în care retragerea ulterioară a beneficiilor ar cauza pierderi majore pentru părțile interesate.

4.5   Fiecare regim acordat în cadrul SPG poate fi retras temporar în cazul unor violări grave și sistematice ale principiilor fundamentale sau dintr-o serie de alte motive, cum ar fi practicile comerciale neloiale, fraudele sau deficiențele grave la nivelul controalelor vamale.

4.5.1   Până în prezent, beneficiile SPG au fost retrase Myanmar (9) (1997) și Belarus (2006), motivul fiind încălcarea gravă a drepturilor lucrătorilor; în ambele cazuri, retragerea nu a fost încă reacordată. Și Sri Lanka a pierdut în 2010 beneficiile SPG+, motivul fiind în acest caz punerea în aplicare defectuoasă a convențiilor privind drepturile omului. Pentru anumite țări, precum El Salvador, actuala deschidere a anchetelor a constituit deja un catalizator suficient pentru schimbare.

4.5.2   Comitetul își pune întrebarea, mai ales în cadrul sistemului revizuit și mai sever, dacă deschiderea procedurii de anchetă - și multe țări vor trebui să mai depună eforturi substanțiale în acest sens – va duce în mod inevitabil la retragerea tratamentului preferențial atunci când o soluție pozitivă nu va putea fi găsită cu rapiditate. Acest fapt nu ar folosi nimănui. Trebuie găsit un echilibru reciproc avantajos. Pentru unele țări foarte sărace, amenințate de foamete și alte dificultăți, aceste obiective pot fi nerealizabile pe termen scurt. Cu toate că Comisia este obligată să prezinte Parlamentului un raport la fie care doi ani, Comitetul înțelege că va avea loc un dialog intermediar și că Comisia va monitoriza în mod constant situația din țările beneficiare, inclusiv prin utilizarea informațiilor ce provin de la autoritățile internaționale de monitorizare. Comitetul se așteaptă la o transparență maximă a Comisiei în acest stadiu de identificare a domeniilor de interes.

4.5.3   Un caz special este cel al Uzbekistanului (țară eligibilă pentru SPG+, care a decis să nu facă uz de acest sistem), unde exploatarea prin muncă a copiilor la recolta de bumbac constituie un motiv de îngrijorare majoră. Obiectivul declarat al SPG+ constă în încurajarea țărilor beneficiare pe calea îmbunătățirii performanțelor lor. Prin urmare, trebuie găsit un echilibru între încurajarea unor schimbări pozitive și izolarea din ce în ce mai mare a unei țări, ceea ce poate frâna sau chiar anula progresul pe o perioadă de mai mulți ani.

5.   Rolul societății civile

5.1   În legătură cu consolidarea suplimentară a capacităților menționată la punctul 4.3, Comitetul recomandă ca aceasta să se bazeze pe un dialog care să utilizeze experiența societății civile, pentru a identifica și circumscrie necesitățile reale. Așa cum a fost deja menționat, chiar și raportul CARIS, care a beneficiat de analize aprofundate și contribuția unor analiști specializați, nu reușește cu ușurință să tragă concluzii în evaluarea progreselor înregistrate în materie de comerț în cadrul SPG. Cu toate acestea, țărilor în curs de dezvoltare, cu puține resurse disponibile, li se pretinde să ia decizii politice, când ele dispun de o capacitate extrem de scăzută pentru prognoze exacte.

5.2   Cu privire la respectarea convențiilor enumerate în anexa VIII, articolul 14 din propunerea de regulament prevede că „raportul poate să cuprindă orice informații pe care Comisia le consideră relevante”. Comisia subliniază că, în afară de rapoartele organismelor internaționale de monitorizare, va utiliza și alte surse de informații dovedite și fiabile (10).

5.3   Comisia prevede posibilitatea de a recurge la Comitet ca una din aceste surse, capabil de a furniza o viziune „mai echilibrată” datorită capacității de a oferi o viziune de ansamblu în numele societății civile. Alte surse potențiale includ întreprinderile și organizațiile de afaceri, sindicatele și alte organizații care aduc dovada unui angajament activ.

5.4   Comitetul menționează, de asemenea, că Comisia intenționează să propună în timp util o reglementare separată privind modalitățile de punere în aplicare a procedurilor care urmează să fie adoptate pentru candidaturile pentru SPG+ și pentru retragerea și reacordarea statutului SPG, SPG+ și „Totul în afară de arme”, în conformitate cu articolele 10.8, 15.2 și 19.12 din propunerea de regulament și cu garanțiile din articolul 22.4. Comitetul își va prezenta punctul de vedere în timpul analizelor și consultărilor prevăzute.

5.4.1   Fără a dori să aducă atingere dreptului sau posibilității oricărei părți interesate de a aduce contribuții în materie de respectare a regulilor, Comitetul recomandă totuși Comisiei, Consiliului și Parlamentului să se prevadă un mecanism de monitorizare sau de consultare, în cadrul căruia societatea civilă să-și aducă contribuția în legătură cu încălcările constatate ale convențiilor din partea beneficiarilor SPG. Se propune ca însăși Comitetul să preia rolul de stimulator sau coordonator în acest sens, acționând ca un punct de contact pentru înregistrarea plângerilor, bazându-se, după caz, pe modelele existente care urmează să fie puse în aplicare în legătură cu monitorizarea din partea societății civile a punerii în aplicare a acordurilor de liber schimb negociate cu Coreea de Sud și a altor acorduri de liber schimb recent negociate, în special a acelora menite să garanteze o contribuție specifică a UE și/sau pe crearea de grupuri consultative la nivel UE premergătoare unor sesizări prezentate organismelor comune prevăzute în cadrul acestor acorduri. În acest sens, invită Comisia să constituie în viitorul apropiat un grup de lucru comun cu Comitetul, a cărui sarcină să fie elaborarea unor recomandări ferme.

5.4.2   În acest sens, invită Comisia să constituie în timp util un grup de lucru comun cu Comitetul, a cărui sarcină să fie elaborarea unor recomandări ferme.

---

(1)  INFO PACK: Cu privire la propunerea Comisiei Europene referitoare la un nou SPG, DG TRADE, p. 8

(2)  Centrul pentru analiza integrării regionale din cadrul Universității Sussex: Raport intermediar de evaluare a SPG, 2009.

(3)  JO C 110, 30.04.2004, p. 34.

(4)  Alte 2 300 linii tarifare beneficiază deja de un tarif vamal standard zero.

(5)  Raportul CARIS.

(6)  Începând din perioada războaielor napoleoniene și a sistării importurilor de trestie de zahăr în Europa continentală.

(7)  Bolivia, Ecuador și Mongolia, cu o posibilă includere a Pakistanului și Filipinelor.

(8)  INFO PACK: Cu privire la propunerea Comisiei Europene referitoare la un nou SPG, DG TRADE, p. 8, punctul 5.

(9)  Altfel nu ar fi acum eligibilă pentru „Totul în afară de arme”.

(10)  INFO PACK: Cu privire la propunerea Comisiei Europene referitoare la un nou SPG, DG TRADE, p. 8.

---