11.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 9/61

—

apreciază faptul că drepturile fundamentale în Uniunea Europeană sunt consolidate. În pofida unui cadru juridic solid privind drepturile omului în Europa, în practică există neregularități în ceea ce privește garantarea acestora;

—

este de acord cu cele trei părți principale ale strategiei Comisiei. În același timp, constată că strategia se adresează în primul rând instituțiilor și are în vedere în special obligațiile Comisiei. Comitetul pledează pentru o abordare mai strategică în procesul de punere în aplicare a Cartei, care să necesite implicarea tuturor instituțiilor, inclusiv a celor de la nivelul politic local și regional;

—

dorește să-și aducă contribuția la „crearea unei culturi a protecției și promovării drepturilor fundamentale” la diferite niveluri politice, inclusiv printr-o mai bună informare a cetățenilor cu privire la drepturile fundamentale, precum și prin sporirea gradului de conștientizare a valabilității Cartei drepturilor fundamentale în calitate de legislație direct aplicabilă, în rândul angajaților Uniunii Europene, al statelor membre și al autorităților locale și regionale;

—

consideră că strategia propusă cu privire la procesele consultărilor prealabile privind propunerile legislative trebuie formulată mai concret. Aceste procese trebuie clar definite, astfel încât analizele de impact să fie corespunzătoare și aplicabile. Faptul că diferiți actori, printre care și nivelul politic local și regional, au posibilitatea de a-și formula punctele de vedere, reprezintă un element important pentru consolidarea democrației în Uniunea Europeană.

Raportor

dna Lotta Håkansson HARJU (SE-PSE), membră a Consiliului local Järfälla

Document de referință

„Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană”

COM(2010) 573 final

1.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatul de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a căpătat un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic. Drepturile care derivă din Cartă pot fi invocate în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg, iar instanțele din fiecare stat trebuie să țină seama pe deplin în hotărârile lor de Cartă. În plus, Tratatul de la Lisabona prevede aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

2.

Solicitările care sunt legate de drepturile prevăzute în Convenția europeană a drepturilor omului vor fi tratate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg. În urma ratificării Convenției europene a drepturilor omului de către UE, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg va fi îndreptățită să verifice și legislația Uniunii Europene;

3.

Împotriva încălcării Convenției europene a drepturilor omului pot face apel cetățenii statelor care aparțin Consiliului Europei, în timp ce statele membre ale Uniunii Europene, instituțiile UE sau persoanele fizice sau juridice pot intenta acțiuni în justiție pentru încălcări ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. O condiție pentru un cadru de reglementare funcțional în întreaga Europă este ratificarea fără întârziere a Convenției europene a drepturilor omului de către Uniunea Europeană;

4.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene reunește într-un singur text și definește într-un mod clar toate drepturile fundamentale garantate în Uniunea Europeană. Securitatea juridică este consolidată, iar drepturile individuale formulate mai clar. Carta este destinată instituțiilor Uniunii Europene și statelor membre ale UE, în măsura în care acestea aplică respectiv transpun legislația UE;

5.

Carta stabilește că domeniile de competență ale UE nu vor fi extinse prin introducerea noilor articole. Repartizarea competențelor între UE și statele membre va rămâne neschimbată;

6.

Tratatul UE recunoaște importanța autonomiei locale; conform articolului 4 alineatul (2), Uniunea respectă identitatea națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională. O autonomie puternică la nivel subnațional reprezintă un element central al structurii democratice a statelor membre ale UE. Principiul subsidiarității a fost reformulat în Tratatul de la Lisabona și cuprinde, pentru prima dată, nivelul național, regional și local. În plus, toate statele membre au ratificat între timp Carta europeană a autonomiei locale;

7.

În Comunicarea COM(2010) 573 final, Comisia Europeană își explică strategia; obiectivul principal este promovarea „unei culturi a drepturilor fundamentale”. Strategia cuprinde trei părți principale:

8.

Strategia are în vedere, în primul rând, activitățile și procedurile Comisiei și ale celorlalte instituții ale UE. Conform strategiei, Comisia trebuie să vegheze ca toate actele legislative ale UE să fie în conformitate cu Carta în fiecare etapă a procedurii legislative, inclusiv în etapa punerii în aplicare la nivel național, regional și local;

9.

Comitetul Regiunilor apreciază faptul că drepturile fundamentale în Uniunea Europeană sunt consolidate. În pofida unui cadru juridic solid privind drepturile omului în Europa, în practică există neregularități în ceea ce privește garantarea acestora;

10.

În acest sens, CoR salută strategia inițiată de Comisia Europeană în vederea punerii în aplicare efective a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană. Comitetul împărtășește opinia Comisiei Europene, conform căreia trebuie depuse mai multe eforturi în vederea unei mai bune aplicări a drepturilor garantate de Uniunea Europeană;

11.

Comitetul este de acord cu cele trei părți principale ale strategiei Comisiei. În același timp, constată că strategia se adresează în primul rând instituțiilor și are în vedere în special obligațiile Comisiei. Comitetul pledează pentru o abordare mai strategică în procesul de punere în aplicare a Cartei, care să necesite implicarea tuturor instituțiilor, inclusiv a celor de la nivelul politic local și regional;

12.

Comitetul Regiunilor consideră că este important ca în următorii ani să se examineze în mod critic durabilitatea repartizării competențelor privind drepturile fundamentale prevăzute în tratatele UE și în Cartă, întrucât conținutul Cartei se va concretiza atât în acțiuni politice, cât și în hotărâri juridice. Carta drepturilor nu reprezintă o extindere a competențelor UE și trebuie avut în vedere rolul care le revine localităților și regiunilor în cadrul sistemului politic din fiecare țară;

13.

Comitetul Regiunilor amintește diversitatea democrației locale și regionale în statele membre. Garantarea drepturilor fundamentale trebuie să implice respectarea tradițiilor constituționale și autonomia locală din statele membre. Strategia trebuie să se bazeze pe interacțiunea dintre cetățeni și stat și dintre diferitele niveluri ale societății. O mai mare importanță trebuie acordată nivelului local și regional, care trebuie să preia un rol activ în punerea în aplicare a Cartei;

14.

Comitetul Regiunilor subliniază că multe dintre drepturile fundamentale sunt prevăzute și garantate la nivel local și regional, ca de exemplu protecția sănătății (articolul 35 din Cartă), dreptul la educație (articolul 14), dreptul de proprietate (articolul 17), securitatea socială și asistența socială (articolul 34), protecția consumatorilor (articolul 38), dreptul de a alege și de a fi ales (articolele 39 și 40);

15.

Importanța nivelului local și regional pentru garantarea drepturilor omului a fost subliniată și în cadrul Congresului autorităților locale și regionale al Consiliului Europei [între altele în raportul „Rolul autorităților locale și regionale în aplicarea drepturilor omului” (The role of local and regional authorities in the implementation of human rights), Lars O. Molin 2010] și de către Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (între altele, în cadrul dialogului purtat cu Comisia CIVEX a CoR, la 26 noiembrie 2010, despre protecția și promovarea drepturilor fundamentale într-un sistem pe mai multe niveluri);

16.

În vederea asigurării unui impact mai puternic al strategiei și a punerii în aplicare depline a drepturilor fundamentale, nivelul local și regional, precum și rolul strategic al localităților și regiunilor trebuie mult mai bine puse în evidență în strategie. Comitetul încurajează autoritățile locale și regionale ale statelor membre să elaboreze și să pună în aplicare, prin consultări deschise cu cetățenii și cu părțile interesate de la nivel local, propriile lor carte ale drepturilor fundamentale care să fie la nivelul Cartei UE;

17.

Comitetul Regiunilor subliniază că sunt necesare eforturi și o responsabilitate comune ale tuturor nivelurilor societății. Angajamentul în vederea unei colaborări eficiente și funcționale între toate nivelurile societății trebuie deci să constituie un element esențial al strategiei. Se impune un dialog regulat cu privire la garantarea drepturilor fundamentale între toate nivelurile politice ale UE. Acest lucru a fost subliniat și de comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Thomas Hammarberg, [„Recomandarea privind activitatea sistematică pentru aplicarea drepturilor omului la nivel național” (Recommendation on systematic work for implementing human rights at the national level) – CommDH(2009)3];

18.

Un bun exemplu al cooperării între diferitele niveluri ale societății este dialogul anual despre protecția și promovarea drepturilor fundamentale într-un sistem pe mai multe niveluri, purtat între Comisia CIVEX a CoR și Agenția UE pentru Drepturi Fundamentale din Viena. Dialogul periodic este necesar pentru includerea tuturor nivelurilor în protecția și promovarea drepturilor fundamentale și pentru informarea autorităților locale și regionale din întreaga Uniune Europeană cu privire la drepturile fundamentale;

19.

În afară de aceasta, Agenția pentru Drepturi Fundamentale desfășoară un proiect privind îmbunătățirea cooperării dintre diferitele niveluri politice din UE. Este vorba de interacțiunea dintre diferitele niveluri de decizie în domeniul drepturilor fundamentale („Guvernanța comună: corelarea drepturilor fundamentale” - Joined-up governance: connecting fundamental rights). În vederea asigurării exercitării drepturilor fundamentale trebuie coordonate nivelurile politice;

20.

Comitetul Regiunilor se oferă să coopereze în vederea „creării unei culturi a protecției și promovării drepturilor fundamentale” la diferite niveluri politice. Această activitate include și o mai bună informare a cetățenilor cu privire la drepturile fundamentale, precum și sarcina de a mări gradul de conștientizare a valabilității Cartei drepturilor fundamentale în calitate de legislație direct aplicabilă, în rândul angajaților Uniunii Europene, al statelor membre și al autorităților locale și regionale; propune promovarea de către Comisia Europeană a elaborării unor instrumente corespunzătoare (de exemplu e-learning), pentru a crea astfel o bază unitară pentru aplicarea legislației;

21.

Toate statele UE au ratificat Convenția europeană a drepturilor omului pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind astfel obligate să respecte, inclusiv la nivelurile subnaționale de guvernare, principiile stabilite în această convenție privind drepturile omului și libertățile fundamentale. Pe lângă aceasta, toate țările UE au ratificat Carta socială a Consiliului Europei (iar majoritatea și Carta socială actualizată care garantează mai multe drepturi). Drepturile care rezultă din aceste instrumente se aplică tuturor persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene, deci și cetățenilor provenind din țări terțe care se află într-unul din statele membre. Conținutul acestora se regăsește în bună parte și în Carta UE a drepturilor fundamentale;

22.

Comitetul Regiunilor subliniază că, în conformitate cu Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, drepturile fundamentale trebuie să se aplice tuturor persoanelor aflate într-unul din statele membre ale UE, indiferent de cetățenia acestora. Ele reprezintă fundamentul demnității și libertății care trebuie recunoscute pentru fiecare individ, indiferent dacă este sau nu cetățean al Uniunii. Majoritatea articolelor din Carta UE a drepturilor fundamentale se aplică tuturor, și cetățenilor țărilor terțe;

23.

Subliniază că rolul drepturilor fundamentale constă, printre altele, în apărarea celor slabi, de exemplu a refugiaților care se îmbulzesc spre Europa, și că garantarea drepturilor fundamentale necesită implicarea comunității și uneori și sacrificii din partea acesteia;

24.

Comitetul Regiunilor consideră că strategia propusă cu privire la procesele consultărilor prealabile privind propunerile legislative trebuie formulată mai concret. Aceste procese trebuie clar definite, astfel încât analizele de impact să fie corespunzătoare și aplicabile. Faptul că diferiți actori, printre care și nivelul politic local și regional, au posibilitatea de a-și formula punctele de vedere, reprezintă un element important pentru consolidarea democrației în Uniunea Europeană;

25.

Comitetul Regiunilor subliniază că diferiții actori trebuie să aibă la dispoziție anterior consultațiilor timp suficient și posibilități adecvate pentru expunerea punctelor lor de vedere. Acești actori pot fi, de exemplu, parlamente naționale, mediatori speciali sau alte instituții responsabile pentru apărarea drepturilor omului. Dar, și nivelul politic local și regional, precum și organizațiile societății civile trebuie implicate și trebuie să dispună de posibilitatea de a se face auzite;

26.

Comitetul Regiunilor consideră importantă sublinierea mai clară a modului în care legislația va fi afectată de drepturile cuprinse în Cartă. În acest sens, în prim plan trebuie să se afle analiza impactului concret, evitându-se formulările standard. De asemenea, Comisia Europeană trebuie să explice importanța argumentelor, astfel încât acestea să poată servi drept orientare pentru punerea în aplicare. Lista de control propusă în strategie poate servi drept punct de plecare adecvat pentru lucrările viitoare;

27.

UE și toate nivelurile de guvernare din UE trebuie să continue să fie un exemplu și să depună eforturi pentru garantarea drepturilor fundamentale. Nu este vorba doar de drepturi în sine, ci și de o poziție fermă, astfel încât să fie un exemplu pentru țările vecine în care nu se respectă drepturile omului;

28.

Comitetul Regiunilor salută observațiile Comisiei Europene cu privire la importanța pentru cetățeni a informațiilor ample și ușor accesibile. Modul de diseminare a informațiilor trebuie însă examinat, pentru a se analiza în ce măsură informațiile ajung la cetățeni. Numai astfel se poate aprecia dacă informațiile sunt realmente adecvate și accesibile;

29.

CoR dorește să sublinieze în mod special importanța nivelului local și regional în diseminarea informațiilor. Localitățile și regiunile reprezintă actori și platforme importante care pot stabili contactul cu cetățenii și îi pot informa pe aceștia cu privire la drepturile lor. Printr-o informare corectă și clară cu privire la cazurile în care se aplică și în care nu se aplică Carta se pot evita neînțelegerile în rândul populației referitoare la cazurile în care cetățenii se pot baza pe Cartă;

30.

Procesul de diseminare a informațiilor la nivelul UE nu trebuie să fie unidirecțional. Localitățile și regiunile pot transmite experiențele oamenilor privind modul de aplicare a Cartei. Dialogul trebuie să urmărească transformarea drepturilor fundamentale într-un instrument autentic și funcțional pentru toți oamenii din societate. În acest sens, nivelului regional și local îi poate reveni un rol esențial, ceea ce ar trebui să reiasă în mod corespunzător în cadrul strategiei;

31.

Un element important în acest sens sunt inițiativele luate de autoritățile locale și regionale și de societatea civilă în combaterea excluziunii. Prin urmare, este bine că la nivelul Comisiei se dorește ca informațiile din rândul societății civile să fie incluse în raportul anual. O condiție prealabilă este dialogul periodic în vederea implicării tuturor nivelurilor politice în protecția și promovarea drepturilor fundamentale și sensibilizarea autorităților locale și regionale din UE cu privire la chestiunile legate de drepturile fundamentale;

32.

În opinia CoR, rapoartele anuale, a căror primă ediție a fost publicată recent, ar trebui să fie și sunt de mare importanță pentru monitorizarea și evaluarea strategiei pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; își exprimă însă dezamăgirea că prezentul raport nu face referire la importantul rol al autorităților locale și regionale în consolidarea drepturilor fundamentale în UE sau la ideea unui sistem pe mai multe niveluri de protecție a drepturilor fundamentale; de aceea, îndeamnă Comisia Europeană să implice pe viitor mult mai îndeaproape nivelul politic local și regional și în această activitate;

33.

Trebuie clarificată întrebarea în ce măsură raportul anual trebuie să cuprindă activitatea instituțiilor UE, modul de evaluare a diferitelor propuneri legislative și în ce măsură trebuie să prezinte raportul anual o descriere generală a situației în domeniul drepturilor fundamentale din UE;

34.

O funcție importantă a raportului anual trebuie să fie aceea de instrument pentru evaluarea rezultatelor concrete privind activitatea în domeniul drepturilor omului în statele membre. Și în acest sens, evaluarea proprie a respectării drepturilor fundamentale de către nivelul politic regional și local poate reprezenta o bază de plecare. De exemplu, în Regatul Unit a fost dezvoltat un instrument de măsurare a egalității de șanse și a drepturilor omului (cadru de măsurare a egalității - Equality Measurement Framework), iar în Suedia sunt în curs de elaborare indicatori pentru drepturile omului la nivel local și regional. Și Agenția UE pentru Drepturile Omului a început elaborarea unor indicatori, precum și Congresul autorităților locale și regionale al Consiliului Europei;

35.

Consideră că la elaborarea de rapoarte de evaluare, de exemplu la colectarea datelor și la definirea criteriilor, este necesar să li se acorde drepturilor fundamentale ale cetățenilor o importanță mai mare;

36.

Raportul anual trebuie să constituie și baza unui dialog anual cu privire la drepturile fundamentale. Având în vedere importanța majoră a nivelului politic local și regional pentru aplicarea drepturilor fundamentale, Comitetul Regiunilor ar trebui să fie invitat să participe la acest dialog.