Recurs introdus la 31 august 2011 de Caffaro Srl în administrare extraordinară (fosta Caffaro Srl) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea extinsă) pronunțate la 16 iunie 2011 în cauza T-192/06, Caffaro/Comisia

(Cauza C-447/11 P)

2011/C 311/46

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Caffaro Srl în administrare extraordinară (fostă Caffaro Srl) (reprezentanți: A. Santa Maria, C. Biscaretti di Ruffia și E. Gambaro, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, Caffaro invocă încălcarea articolului 101 TFUE, a articolului 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1) și a Liniilor directoare ale Comisiei privind metoda de stabilire a amenzilor (2), greșita calificare juridică, denaturarea situației de fapt și a unor probe, încălcarea obligației de motivare, precum și insuficiența și caracterul contradictoriu al motivării în partea din hotărâre în care Tribunalul nu a considerat drept relevante situația de dependență economică a Caffaro pe piața relevantă și prejudiciul suferit de aceasta tocmai ca urmare a cartelului.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Caffaro critică încălcarea de către Tribunal a principiului egalității de tratament, precum și încălcarea articolului 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și a Liniilor directoare ale Comisiei privind metoda de stabilire a amenzilor, în ceea ce privește anul de referință luat în considerare de Comisie în decizie, în cadrul așa-numitului „tratament diferențiat”. În special, critica se referă la luarea în considerare, în privința tuturor participanților la pretinsa încălcare (cu excepția Caffaro), a unor cote de piață aferente anului 1999.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a considerat că lipsa participării Caffaro la contactele ilicite din 26 noiembrie 1998 nu ar avea influență asupra duratei încălcării imputate acesteia. În special, Caffaro invocă încălcarea articolului 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și a Liniilor directoare ale Comisiei privind metoda de stabilire a amenzilor, având în vedere durata încălcării, motivarea insuficientă, aprecierea eronată a situației de fapt și încălcarea obligației de motivare.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, referitor la prescrierea și la tardivitatea acțiunii Comisiei în ceea ce o privește pe recurentă, Caffaro invocă aplicarea greșită a articolului 25 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, denaturarea și calificarea juridică greșită a situației de fapt, abuzul de putere, încălcarea principiilor generale ale dreptului Uniunii, atingerea adusă dreptului său la apărare, precum și lipsa motivării hotărârii. În special, Caffaro impută Tribunalului faptul de a nu fi ținut seama de inactivitatea Comisiei, timp de un an, ulterior actului întrerupător de prescripție, înainte de a fi trimis recurentei o cerere de informații, fără ca aceasta să fie justificată de efectuarea vreunei investigații și fără nicio motivare explicită.

În sfârșit, prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurenta critică motivarea insuficientă a hotărârii și aprecierea eronată, în cuprinsul acesteia, a circumstanțelor atenuante invocate de Caffaro în fața Comisiei. Recurenta consideră că Tribunalul ar fi săvârșit de asemenea o încălcare a normelor de procedură și că ar fi apreciat în mod eronat, în dauna acesteia, anumite elemente de probă.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).

(2)  Liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 și al articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO, (JO 1998, C 9, p. 3, Ediție specială, 08/vol. 3, p. 69).